IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.

 
Reply to this topicStart new topic
> Înălțarea lui Iisus
Vasile Turcu
mesaj Jun 2 2013, 05:26 PM
Mesaj #1


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783



Înălţarea lui Iisus


După cum cunoaştem, Iisus a murit în ziua de vineri 3 aprilie anul 33 ora 15 şi a înviat duminică 5 aprilie anul 33 între orele 3:30 – 4:00 dimineaţa. Prin înălţarea la cer, se termină misiunea sau viaţa sa pământească. Deci firesc se pune întrebarea: când, unde şi cum s-a înălţat ? Deoarece este bine să se ştie că idea de înălţare îşi are originea în cartea lui Isaia (anul 726 î.Hr.).
Numai în Faptele Sfinţilor Apostoli (scrisă de evanghelistul Luca în anul 90) citim că Iisus, după înviere, „arătându-li-Se timp de patruzeci de zile” apostolilor, a mai stat pe Pământ. O aluzie indirectă avem şi în Evanghelia lui Nicodim (scrisă între anii 85-100), când Iisus înviat i-a spus lui Iosif din Arimateea ”Să nu ieşi din casă patruzeci de zile!” În evangheliile canonice nu se pomeneşte nici un cuvânt despre înălţarea lui Iisus. Conform unui calcul elementar pe care fiecare dintre noi poate să-l facă, patruzeci de zile după duminică 5 aprilie, este ziua de joi 14 mai anul 33. În această zi s-a înălţat, sau a fost înălţat, Iisus.În acest an, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte înălţarea lui Iisus în ziua de joi 13 iunie.
Matei în Evanghelia sa nu spune nimic despre înălţare, cu tot că a scris-o în anul 85, deci la 52 de ani de la crucificarea lui Iisus. Atâta doar că cei 11 ucenici, după înviere, au mers „la muntele unde le poruncise lor Iisus”, care era în Galileea. Deci Iisus s-a înălţat din M-ţii Galileii, situaţi la 15-20 km Nord-Vest de Lacul Ghenizaret (Marea Galileii), care au o înălţime maximă de 1049 m.
În Evanghelia după Marcu, scrisă în anul 75, tânărul din mormânt le spune femeilor: „Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea după cum v-a spus.” (16,7). Iar la sfârşit „Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer” (16,19). Problema spinoasă este că bibliştii consideră ultimele 12 versete din această Evanghelie ca fiind false, adică nu sunt scrise în original de Marcu, ci adăugate (interpolate) după 50-100 ani de un oarecare copist. Aceste versete interpolate sunt de la numărul 9 la 20 din ultimul capitol 16. Deci şi versetul citat mai sus (19) cu înălţarea, este un fals. Concluzionăm că Marcu ne trimite, după înviere, doar în Galileea şi nu spune nimic despre înălţare.
În Evanghelia după Luca, scrisă în anul 90, citim: „Şi i-a dus afară până spre Betania” (24,50) „Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer” (24,51). Dar acest verset, numărul 51, care conţine înălţarea, bibliştii îl consideră un fals, o interpolare introdusă după 100-200 de ani în această Evanghelie de un oarecare copist. Deci nu este scris în original de Luca. Rezultă că şi Luca nu scrie nimic despre înălţare. Totuşi, el ne dă un indiciu că Iisus s-a despărţit de ucenici „spre Betania”. Ierusalimul de pe timpul lui Iisus, adică cetatea propriu-zisă, era și este situată la stânga Muntelui Măslinilor (dacă noi suntem cu faţa spre Nord), care are o înălţime maximă de 772 m. Altitudinea medie a vechiului Ierusalim este cuprinsă între 700-740 m. De la vârful Muntelui Măslinilor şi până la primul zid al cetăţii Ierusalim (cel din Est) este aproximativ 1 km. Satul Betania este situat către poalele Muntelui Măslinilor, pe versantul estic. Deci cetatea Ierusalimului este pe versantul vestic. De la Ierusalim la Betania, în linie dreaptă către Est, sunt aproximativ 5 km. Pe vechiul drum care lega Ierusalimul de Betania, sau aproape de el, la 1-3 km de satul Betania, deci pe versantul estic al Muntelui Măslinilor, s-a despărţit Iisus de ucenicii săi. Chiar dacă Luca nu o spune, copistul de mai târziu a scris că aici Iisus s-a şi înălţat. Din această Evanghelie tragem concluzia că Iisus s-a înălţat de pe versantul estic al Muntelui Măslinilor.
Pe vârful Eleon al Muntelui Măslinilor se află Biserica sau Domul Înălțării,ridicat de împărăteasa Elena,distrus de perși,reconstruit,astăzi fiind în administrare musulmană.O dată pe an,cu ocazia sărbătorii Înălțării,după 40 de zile de la Duminica Învierii,li se permite creștinilor să oficieze slujbe.Aici se află Piatra Înălțării,cu urma piciorului lui Iisus.
Trebuie să subliniem că anumite codice ale Bibliei conţin textul Evangheliei după Luca, fără această scenă a înălţării la cer. În afară de aceasta, cei mai vechi părinţi ai Bisericii: Clement Romanul (aproximativ anul 95), autorul lucrării „Didache”, Ignatiu din Antiohia (mort în anul 107), Policarp (sec. al II - lea) şi Hermas, păstrează tăcere cu privire la acest eveniment. Despre înălţare se vorbeşte abia în scrierile părinţilor Bisericii din sec. al IV-lea. De aceea, cei mai serioşi comentatori ai Bibliei au ajuns la concluzia că scena înălţării la cer descrisă de Luca este o interpolare introdusă destul de târziu în textul Evangheliei, sub influenţa legendelor care începuseră să circule pe această temă printre creştini.
În Evanghelia după Ioan, scrisă în jurul anului 97, nu se spune nimic despre înălţare. Doar că Iisus,după înviere,s-a înfăţişat ucenicilor în Ierusalim. Ultimul capitol (21) începe cu „După acestea, Iisus S-a arătat iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei” (21,1), adică la Marea Galileei. Dar tot capitolul 21 (ultimul din Evanghelia după Ioan) este o interpolare ulterioară, probabil scrisă de redactorii Evangheliei, aşa că valoarea lui demonstrativă este mai curând îndoielnică. Chiar dacă Ioan nu a scris nimic despre înălţare, putem considera că Iisus s-a ridicat la cer din împrejurimile Ierusalimului, cel mai probabil de pe Muntele Măslinilor.
În Faptele Sfinţilor Apostoli este scris: „ pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi, privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.” (1,9-12).
Aici este descrisă decolarea unei rachete,exact ca în zilele noastre. Cum calea sâmbetei (sabatului) are circa 1 km lungime, aceasta este distanţa dintre Muntele Măslinilor şi vechea cetate a Ierusalimului. Aceste versete nu ne lasă nici un dubiu: Iisus s-a înălţat de pe Muntele Măslinilor. Trebuie să fac precizarea că Faptele Sfinţilor Apostoli a apărut în acelaşi timp cu Evanghelia după Luca, adică în jurul anului 90. Autorul Evangheliei şi Faptelor Sfinţilor Apostoli este Luca (mort la vârsta de 84 de ani), tovarăşul de călătorie, secretarul şi medicul lui Pavel (19-67).
În Evanghelia lui Nicodim este scris că după învierea lui Iisus, „Un preot pe nume Finea, un doctor, Ada, şi un levit, Agheu, veniţi la Ierusalim tocmai din Galileea, au povestit mai marilor sinagogii, preoţilor şi leviţilor următoarele: „L-am văzut pe Iisus împreună cu discipolii săi. Cobora de pe muntele Mamilch ... Pe când Iisus încă le mai vorbea discipolilor, am văzut cum a fost ridicat la cer”” (XIV,1). Nu după mult timp, cei trei sunt din nou chemaţi în faţa Sinedriului şi, personal, Ana (socrul lui Caiafa) îi interoghează separat pe fiecare. „Ada răspunde: „Iisus stătea pe muntele Mamilch şi le vorbea discipolilor. Dintr-o dată am văzut un nor care şi-a lăsat umbra peste ei. Apoi norul l-a ridicat pe Iisus la cer, în vreme ce discipolii stăteau întinşi cu feţele la pământ”. Şi Finea a răspuns la fel. Agheu le-a spus acelaşi lucru” (XVI, 6). Conform Evangheliei lui Nicodim, Iisus s-a înălţat la cer din Munţii Galileii.
Deci nu putem localiza exact locul unde s-a înălţat Iisus. La Matei înălţarea s-a produs în Munţii Galileii, la Marcu aceasta se petrece într-un loc nedefinit (totuşi posibil în Galileea), la Luca în apropiere de Betania (deci de pe Muntele Măslinilor), la Ioan din împrejurimile Ierusalimului (posibil Muntele Măslinilor), iar dacă avem în vedere interpolarea finală din Evanghelie, de pe Marea Galileii. Numai din Faptele Sfinţilor Apostoli aflăm că Iisus, după înviere, a fost în rândul ucenicilor patruzeci de zile şi s-a înălţat de pe Muntele Măslinilor. Iar Nicodim, în a sa Evanghelie (în realitate Faptele lui Pilat), ne trimite în Munţii Galileii. Concluzia este că Iisus s-a înălţat la cer, adică a părăsit planeta Pământ, în ziua de joi 14 mai anul 33 în jurul amiezii. Locul: de pe Muntele Măslinilor sau din Munţii Galileii. Dumneavoastră care loc credeţi că este cel real?
Până în prezent astronomii au descoperit peste 600 de planete extrasolare,prima fiind descoperită în anul 1995.Recent s-a detectat prima planetă locuibilă de tip Pământ la o depărtare de 20,5 ani lumină de noi,care gravitează în jurul stelei Gliese 581.Deci sunt civilizații extrasolare pe alte planete din jurul altor stele și acolo a plecat Iisus la Înălțare.
La începutul acestui an Forumul Economic Mondial de la Davos a prezentat lumii Raportul,intitulat Riscuri Globale-2013.În capitolul Factorii X,ultimul subcapitol este despre descoperirea vieții extraterestre.Citez din el: ,,Având în vedere ritmul accelerat al explorării spațiale,devine din ce în ce mai probabilă descoperirea vieții extraterestre sau a altor planete capabile să susțină viața umană...Descoperirea vieții extraterestre,va reprezenta cu siguranță unul dintre marile evenimente ale anului și va stârni un interes extraordinar.Dar lumea nu se va schimba imediat...Oamenii de știință vor exercita presiuni pentru finanțarea de misiuni robotice sau umane pentru a studia formele de viață in situ...Descoperirea unei alte planete ca Pământul sau a vieții extraterestre ar putea să inspire noi generații de antreprenori spațiali,care ar putea face ca explorarea cu echipaj uman a galaxiei să treacă de la ficțiune la fapt...Consecințele pe plan psihologic și filosofic ar putea fi profunde.De exemplu,dacă vom descoperi forme de viață (chiar fosilizată) pe una dintre planetele Sistemului Solar,se poate trage concluzia că viața apare cu ușurință.Oriunde poate apărea viața,viața ar apărea.Acest fapt ar sugera că viața este pretutindeni în Univers,la fel ca stelele și galaxiile.Chiar și descoperirea unor forme simple de viață ar putea alimenta speculațiile legate de existența altor ființe inteligente,fapt care ar reprezenta o provocare pentru fundamentele filosofice ale credințelor religioase.Prin educație și campanii de conștientizare,publicul larg ar putea să dobândească mai multe cunoștințe legate de știință și spațiul cosmic,care ar putea preveni efectele sociale nedorite provocate de o profundă modificare a paradigmei legate de locul nostru în Univers.”


Sebeş, jud. Alba Turcu Vasile



Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Nov 23 2013, 04:18 PM
Mesaj #2


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783



STEAUA DIN BETLEEM


Despre steaua naşterii lui Iisus Hristos este scris în Evanghelia după Matei: “ Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.... Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.” (2,1-2 şi 9-10).
În apocrifa “Protoevanghelia lui Iacob”, magii îi spun lui Irod: “Am văzut o stea uriaşă care strălucea atât de tare, încât toate celelalte stele din jurul ei se stinseră şi nu se mai zăreau. Aşa ne-am dat seama că se născuse Regele Israelului şi am plecat să I ne închinăm. Magii şi-au continuat drumul până la peşteră călăuziţi de stea. Aceasta rămase deasupra, în timp ce magii intrară şi, văzând pruncul lângă maica sa, Maria, începură să scoată daruri alese din desagi: aur, smirnă şi tămâie ” (XXI, 2-3). Această evanghelie apocrifă a fost scrisă de însuşi Iacob cel Mic, fratele vitreg al lui Iisus, zis şi Iacob cel Drept ( sau “fratele Domnului”), ucis de evrei în anul 62 la Ierusalim, fiind şi primul episcop al acestui oraş. Trebuie să reţinem că în versiunea armeană a acestei Protoevanghelii, magii au ajuns la peştera Domnului a treia zi după naştere. În apocrifa “Evanghelia lui Pseudo-Matei”, scrisă în a doua jumătate a secolului VI, citim : “Apoi a mai fost şi o stea uriaşă care a strălucit de seara până dimineaţa deasupra peşterii. O stea atât de mare nu se mai văzuse de la începutul lumii. Profeţii din Ierusalim ziceau că acea stea arată naşterea lui Cristos ” (XIII, 7). Există două categorii de fenomene astronomice cu care am putea identifica Steaua naşterii lui Iisus : cele previzibile cu caracter astronomic şi apariţiile noi, neaşteptate. Din categoria fenomenelor previzibile sunt unele configuraţii planetare mai deosebite ca, de exemplu, conjuncţiile. Iar apariţiile noi, neaşteptate, sunt cometele şi novele (stele explozive).
În noaptea de 16 decembrie 1603, deci în preajma Crăciunului, matematicianul şi astronomul curţii imperiale Johannes Kepler (1571-1630), aflat la Praga, a observat cu ajutorul modestului său telescop, apropierea aparentă a două planete. Astronomii numesc conjuncţie poziţia a două corpuri cereşti aflate la acelaşi grad de longitudine, deci aparent ele sunt în acelaşi loc pe cer. Câteodată două planete se deplasează vizual atât de aproape una de alta, încât dau impresia unei singure stele mai mari şi mai luminoase. În acea noapte Saturn şi Jupiter şi-au dat întâlnire în spaţiu în constelaţia Peştii. Cercetând mai târziu notele sale, Kepler şi-a amintit brusc de scrierile rabinului Abarbanel. Acesta se referea la importanţa neobişnuită dată de astrologii iudei constelaţiei Peştii. Mesia trebuia să apară în timpul conjuncţiei lui Saturn şi Jupiter în constelaţia Peştii. Oare în timpul naşterii lui Hristos a putut avea loc aceeaşi conjuncţie pe care a observat-o Kepler în preajma Crăciunului din anul 1603 ? Kepler şi-a verificat calculele de nenumărate ori. Rezultatul a fost o triplă conjuncţie în decursul unui an. Calculele astronomice indicau anul 7 î.Hr. , în timp ce tabelele astrologice se pronunţau în favoarea anului 6 î.Hr.
În 1925 savantul german P. Schnabel, a descifrat documentele cuneiforme neo-babiloniene care aparţineau unei şcoli celebre antice, Şcoala de Astrologie din Sippar în Babilon. În scrierile nesfârşite de date şi observaţii obişnuite a dat şi peste o notă în legătură cu poziţia planetelor în constelaţia Peştii. Jupiter şi Saturn sunt observate cu atenţie pe o perioadă de cinci luni socotită după calendarul nostru. Era anul 7 î.Hr.
În anul 7 î.Hr., Jupiter şi Saturn s-au întâlnit într-adevăr în constelaţia Peştii şi după observaţia lui Kepler ,s-au întâlnit de trei ori. Calculele matematice au stabilit mai târziu că această întreită conjuncţie a fost clar vizibilă în special în regiunea mediteraneană. Perioada acestei întâlniri planetare este redată în sistemul de datare al calculelor astronomice moderne, în felul următor:
- la 1 iulie anul 8 î.Hr. Saturn intră primul în constelaţia Peştii ;
- spre sfârşitul lunii februarie şi începutul lunii martie a anului 7 î. Hr. , elongaţia relativă a planetelor Jupiter şi Saturn a început să scadă, adică ele se apropie aparent una de alta pe cer. Jupiter intră în Peştii în perioada 1-10 februarie anul 7 î.Hr. Acesta-i momentul declanşării fenomenului. Fiindcă în acel moment Soarele se găsea şi el în acelaşi loc, lumina sa acoperea constelaţia Peştii ;
- la 12 aprilie anul 7 î.Hr. , ambele planete s-au ridicat heliacal în constelaţia Peştii, cu o diferenţă de 8 grade în longitudine (o constelaţie zodiacală are în medie 30 grade în longitudine). Heliacul sau răsăritul este cuvântul folosit de astronomi pentru a indica prima înălţare a unei stele vizibile în zorii zilei ;
- pe data de 29 mai anul 7 î.Hr., vizibilă pentru două ore pe cerul dimineţii, a avut loc prima conjuncţie la al 21-lea grad al constelaţiei Peştii, cu 0 grade longitudine şi 0,98 grade în latitudine. Din Babilon magii au văzut această primă conjuncţie către răsărit. Tot către răsărit s-a văzut din Ierusalim şi din bazinul Mării Mediterane ;
- a doua conjuncţie a avut loc în seara zilei de 3 octombrie anul 7 î.Hr. la al 18-lea grad al constelaţiei Peştii, distanţa dintre planete fiind de 1 grad şi 1 minut. Din Babilon, Ierusalim şi bazinul Mării Mediterane ea s-a văzut către sud, sud-est ;
- pe data de 4 decembrie anul 7 î. Hr., Jupiter şi Saturn au fost pentru a treia şi ultima oară în conjuncţie, la al 16-lea grad al constelaţiei Peştii, distanţa dintre planete fiind sub 1 grad. Din Ierusalim această conjuncţie s-a văzut către sud şi apoi către vest, aproximativ între orele 16 şi 23:30 (la Ierusalim în 4 decembrie Soarele apune la ora 16:35 şi întunericul începe la ora 17:06). La sfârşitul lunii ianuarie anul 6 î. Hr., Jupiter iese din constelaţia Peştii şi intră în constelaţia Berbecul, fenomenul luând sfârşit. La 1 mai anul 6 î.Hr. Saturn iese şi el din Peştii.
„Căci am văzut la răsărit steaua Lui” (Matei 2,2), au spus magii intrând în Ierusalim. Traducerea din limba greacă a acestui pasaj din Evanghelia după Matei este incorectă, deoarece cuvintele „la răsărit” sunt în original „en te anatole”, adică la singular în greceşte. Forma singularului „anatole” are o anumită semnificaţie astronomică, implicând observarea înălţării stelei în zori, aşa-numita înălţare heliacală. Dar cei care au tradus din greceşte Evanghelia după Matei nu au ştiut acest lucru, nefiind astronomi. Dacă „en te anatole” este tradus exact, atunci versetul 2,2 din Evanghelia după Matei sună astfel: „Căci am văzut steaua Lui apărând în zorii zilei şi am venit să ne închinăm Lui”. Această traducere corespunde întocmai adevărului ştiinţific şi coincide cu ceea ce au văzut magii în dimineaţa zilei de 29 mai anul 7 î. Hr. în Babilon. Acest verset din Evanghelia după Matei este prima dovadă directă că steaua naşterii lui Iisus a fost tripla conjuncţie din anul 7 î.Hr. a planetelor Jupiter şi Saturn. Astronomul german Richard Henning, între anii 1933-1937 a reconstituit drumul „Stelei din Bethleem” la planetariul din Dusseldorf.
În prezent, modelarea mişcării corpurilor cereşti prin programe astronomice permit refacerea configuraţiilor cereşti cu multe mii de ani în urmă. Introducând datele de locaţie spaţio-temporală aferente oraşului Ierusalim a anului 7 î. Hr. şi rulând în aceste condiţii programele, s-a ajuns la concluzia că se verifică fenomenul astronomic mai sus amintit şi identitatea acestuia cu ceea ce numim Steaua din Betleem. Într-adevăr, Jupiter şi Saturn s-au întâlnit aparent în constelaţia Peştii, fiind o succesiune de trei conjuncţii în decursul anului 7 î. Hr.Conform fizicianului Ileșoi I. Titus (master la Bonn), rezultatele programului EZ Cosmos (versiunea 3.000.08, © 1990, Astrosoft, Inc.) sunt: prima conjuncţie în 29 mai; a doua conjuncţie în 25 – 30 septembrie; a treia conjuncţie a început în 4 decembrie şi s-a sfârşit în 12 decembrie, cu apropierea maximă de 1 grad în 8 decembrie, toate în anul 7 î.Hr.. Cu programul Redshift (versiunea 0.2, © 1993-1995, Maris Multimedia): în 27 mai, 30 septembrie şi 4 – 12 decembrie, cu maximul în 8 decembrie, toate în anul 7 î.Hr. Cea de-a treia conjuncţie care a început în 4 decembrie, s-a văzut până la ora 23 : 30. Cu programul Starynight Bundle Edition (versiunea 2.1.3, © 1990-1999, Sienna Software), a rezultat pentru cea de –a treia conjuncţie intervalul 4-12 decembrie, cu apropierea maximă în 8 decembrie, anul 7 î.Hr. Programul Cartes du Ciel (versiunea 2.75, © 1998 – 2002, produs în 27.09.2002, Patrik Chevalley ) a dat pentru cea de-a treia conjuncţie : începutul în 4 decembrie, apropierea maximă în 8 decembrie şi sfârşitul în 12 decembrie, anul 7 î.Hr. Deci, după calculele lui Kepler verificate cu programele de calculator mai sus amintite, ultima conjuncţie dintre Jupiter şi Saturn a început în 4 decembrie şi s-a sfârşit în 12 decembrie anul 7 î. Hr., durând 8 zile.
Sunt patru tăbliţe de lut ars descoperite la Babilon şi descifrate de Schnabel, având dimensiunile 12x20 cm, grosimea 3-4 cm, fiind scrise pe faţă şi verso. Una se află la Londra la British Museum şi celelalte trei la Muzeul din Berlin. Ele conţin scrierile Şcolii de Astrologie din Sippar cu privire la conjuncţia triplă a lui Jupiter şi Saturn din anul 7 î. Hr. Cele două planete sunt observate cu atenţie între anii 304-305 după era Seleucidă, adică între 1 aprilie anul 7 î.Hr. şi 18 aprilie anul 6 î.Hr. după calendarul nostru. După astronomii babilonieni, între 24 mai şi 10 decembrie anul 7 î.Hr. „Steaua regilor”(Jupiter) a stat împreună cu „Steaua Israelului” (Saturn) în constelaţia Peştii (semnul Apusului, a lui Israel) pe cerul Iudeii. Pe tăbliţe este scris că fenomenul astronomic a început în 15 martie anul 8 î. Hr. când Jupiter intră primul în constelaţia Peştii şi se termină între 22 martie – 18 aprilie anul 6 î.Hr., când Saturn iese ultimul din constelaţia Peştii. Cele trei conjuncţii din anul 7 î Hr. după astronomii babilonieni au fost în 27-28 mai, 15 septembrie şi 12-20 noiembrie (Teres Agoston, Biblia şi Astronomia, Springer, 1998). Deci, cea de-a treia conjuncţie şi ultima a început în 12 noiembrie şi s-a terminat în 20 noiembrie, durând opt zile. După calculele lui Kepler, verificate cu programele pe calculator antemenţionate şi după observaţiile pe viu ale astronomilor babilonieni, cea de-a treia conjuncţie a durat tot opt zile. Atâta doar că ea a început după Kepler şi calendarul nostru în 4 decembrie, iar după însemnările pe viu ale astronomilor babilonieni în 12 noiembrie. Tăbliţele de lut ars sunt scrise după calendarul Seleucid, adică Era lui Alexandru Macedon, calendar în vigoare atunci şi la Ierusalim. Apoi au fost alte calendare. Mai târziu a fost adoptat calendarul după Era lui Diocleţian, împărat roman între anii 284-305. În anul 525 Dionysius Exiguus (originar din Dobrogea) propune actualul calendar creştin, dar nu se ştie cum l-a calculat. Astăzi noi cunoaştem că el este greşit, deoarece Iisus nu s-a născut în anul 1. Numai din anul 749 Biserica utilizează calendarul creştin calculat de Dionysius. În anul 1582 are loc reforma gregoriană, când Papa Grigore al XIII-lea suprimă zece zile, astfel că ziua de 4 octombrie 1582 (iulian) a fost urmată de 15 octombrie 1582 (gregorian). Din aceste multe schimbări de calendare care s-au succedat în cei 2000 de ani, rezultă că 12 noiembrie anul 7 î.Hr. este echivalent astăzi cu 4 decembrie. De exemplu ziua naţională a României se sărbătoreşte astăzi în 1 decembrie când avem calendar gregorian, dar marea adunare populară de la Alba Iulia a avut loc în 18 noiembrie 1918 când se folosea calendarul iulian. Ţara noastră a trecut la calendarul pe care-l folosim noi în prezent numai în anul 1919, când ziua de 31 martie iulian a fost urmată de 14 aprilie gregorian. Deci 1 decembrie de astăzi este echivalent cu 18 noiembrie 1918. Faptul este cert: după ştiinţa modernă cea de –a treia conjuncţie dintre Jupiter şi Saturn a început în 4 decembrie anul 7 î.Hr. Deci, din cap. 2 al Evangheliei după Matei, versetul 2 corespunde datei de 29 mai anul 7 î.Hr. şi versetul 9 ( „Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o vazuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.”) corespunde datei de 4 decembrie anul 7 î.Hr.
Cum am arătat la început, conform versiunii armene a Protoevangheliei lui Iacob, magii au intrat în casă (după Matei) sau în peşteră, a treia zi după naşterea lui Iisus. Dar magii au ajuns la Betleem în seara zilei de 4 decembrie anul 7 î. Hr. cel târziu la orele 18, fiindcă ei au văzut iarăşi steaua imediat după ce au ieşit din Ierusalim mergând către Betleem, direcţia sud (distanţa dintre cele două oraşe este de 8 km). După orele 16 conjuncţia a început să se vadă şi în jurul orelor 18 ea s-a văzut foarte bine (atunci magii „s-au bucurat cu bucurie foarte mare”, cum spune Matei în versetul 10), fiindcă la Ierusalim crepusculul astronomic ia sfârşit la 18:05 şi numai începând cu această oră sunt perfect vizibile toate stelele de pe cer. Deci ei au ajuns la locul unde era pruncul Iisus cel târziu la orele 18. Deoarece 4 decembrie a reprezentat a treia zi după naştere conform versiunii armene a Protoevangheliei lui Iacob, înseamnă că Iisus s-a născut în ziua de marţi 2 decembrie anul 7 î. Hr.
După cum aţi observat, tripla conjuncţie din anul 7 î. Hr. s-a declanşat la sfârşitul lunii februarie- începutul lunii martie. Deci până la naşterea lui Iisus au trecut 9 luni. În remanierea armeană a Protoevangheliei lui Iacob, imediat după ce o anunţă pe Maria că va rămâne grea (adică Bunavestirea), îngerul Gabriel pleacă la magii din Babilon. Magii vor porni la drum şi peste exact 9 luni vor ajunge la peştera din Betleem. În concluzie, fenomenul astronomic descris are o acoperire directă în această apocrifă şi în Evanghelia după Matei, deci data naşterii lui Iisus dedusă mai sus este reală.
Părinţii şi istoricii Bisericii din sec. II – VII au scris că la naşterea lui Iisus, „În acelaşi timp pe cerul ţărilor răsăritene s-a ivit o stea minunată şi prea luminoasă, care vestea naşterea Universalului Împărat, Atotputernic şi etern. După această stea s-au călăuzit şi călătorit, timp îndelungat, timp de doi ani, cei trei Magi sau Crai. ” (Nicodim Măndiţă, Viaţa Maicii Domnului). Deci fenomenul astronomic a ţinut doi ani. După tăbliţele de lut de la Sippar, scrise pe viu de astronomii babilonieni, fenomenul astronomic numit conjuncţie a început când prima planetă Jupiter a intrat în constelaţia Peştii pe 15 martie anul 8 î.Hr. şi s-a terminat când ultima planetă Saturn a ieşit din Peştii în perioada 22 martie- 18 aprilie anul 6 î. Hr. Se observă că fenomenul a durat doi ani încheiaţi. După calculele lui Kepler verificate cu cele patru programe de calculator,Saturn intră primul în constelaţia Peştii în jurul datei de mai- 1 iulie anul 8 î. Hr. şi iese ultimul din Peştii în data de 1 mai anul 6 î. Hr., fenomenul astronomic durând aproximativ doi ani. Deci conjuncţia dintre Jupiter şi Saturn din anul 7 î.Hr. este fenomenul astronomic scris în Evanghelia după Matei, evangheliile apocrife şi în scrierile părinţilor Bisericii, ca fiind steaua naşterii lui Iisus Hristos. Nu trebuie să avem nici o îndoială că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î. Hr. Toate sursele ştiinţifice, istorice şi teologice duc la concluzia că data naşterii lui Iisus scrisă mai sus, este certă. După naşterea lui Iisus, nici o triplă conjuncţie Jupiter – Saturn nu a mai avut loc în constelaţia Peştii.




Sebeş, jud. Alba Turcu Vasile
0744 – 512245

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Feb 1 2014, 04:39 PM
Mesaj #3


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783



BUNA VESTIRE


Sărbătoarea marianică cea mai de timpuriu atestată documentar este Bunavestire: he euangelismos, hemera aspasmou sau ziua salutării, Anuntiatio Beatae Mariae Virginis sau, popular, Blagoveştenie. Sărbătoarea comemorează clipa în care arhanghelul Gabriel a coborât să aducă vestea cea bună Mariei. De aceea în vechile calendare ale Bisericii Catolice ea apărea şi sub numele de Festum Conceptionis Christi. Este singura sărbătoare marianică justificată prin evangheliile canonice. Cade pe 25 martie, deci exact cu nouă luni înainte de naşterea lui Iisus Hristos. La început însă data a variat: 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei; 18 decembrie, dată păstrată până astăzi în ritul galican şi mozarab. De abia în sec. al XI – lea se impune definitiv, în lumea catolică de atunci, ziua de 25 martie. La origine se află probabil un cult local. Chiar din sec. al IV-lea exista la Nazaret o biserică înălţată pe locul unde se credea că arhanghelul o întâlnise pe Maria. Biserica trebuie să fi avut hramul respectiv. Apocrifele ne descriu însă două bune vestiri: una, lângă o fântână aflată în apropierea casei lui Iosif, a doua, chiar în casă (C. Bădiliţă, Evanghelii apocrife).
La Sinodul al III –lea ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, Biserica creştină respinge şi condamnă erezia lui Nestorius (381-450), stabilind definitiv doctrina marială. Învăţătura patriarhului Nestorius susţinea că datorită dublei naturi a lui Iisus, umană şi divină, Maria nu poate fi denumită Maica Domnului, deoarece era doar mama umană a lui Iisus cel uman. Dar să nu uităm că fiecare dintre noi are o dublă natură: pământească (umană) şi divină. Maicii Domnului i se recunosc două atribute esenţiale: theotokia, adică „meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup” şi aeiparthemia, adică „pururea- fecioria” sau, după mărturisirea catolică, virginitas ante partum, in partu et post partum (fecioria înainte, în timpul şi după naşterea lui Iisus). Despre Buna Vestire scriu Matei, Luca şi apocrifele „Protoevanghelia lui Iacob”, „Viaţa lui Iosif tâmplarul” şi „Evanghelia lui Pseudo- Matei”.
În Evanghelia după Matei, scrisă în anul 85, în cap.1 citim: „Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt ” (18). Îngerul i-a spus lui Iosif în vis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria , logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, ”(20-21).
În Evanghelia după Luca, scrisă între anii 90-95, în cap.1, îngerul îi spune Mariei: „ Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (31); „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”(35).
Referindu-se la versetele care conţin povestirea Bunei Vestiri şi a imaculatei concepţiuni (virginitate perpetuă), Biserica creştină îşi sprijină doctrina pe principii şubrede. În cercurile savanţilor, care cercetează Biblia, domneşte opinia că aceasta este o legendă tipică, lipsită de orice bază istorică. Cea mai bună dovadă este că despre acest eveniment miraculos, atât de însemnat pentru doctrina Bisericii creştine, nu menţionează nici un cuvânt evangheliştii Marcu şi Ioan, sau apostolul Pavel. În ceea ce-i priveşte pe Matei şi Luca, se vede că au preluat ideea virginităţii şi imaculatei concepţiuni din Vechiul Testament. Matei ne conduce spre sursa de inspiraţie şi anume la proorocia lui Isaia (726 î.Hr.): „ Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiul şi vor chema numele lui Emanuel.” (7,14). În convingerea lui Matei, naşterea miraculoasă trebuia să aibe loc în mod inevitabil în cazul lui Iisus, pentru a se împlini „ ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul...”. S-a dovedit însă că Matei a căzut victima unei tălmăciri eronate din Isaia. Cuvântul grecesc „parthenos” din Isaia înseamnă „fecioară”, dar originalul ebraic este scris „Almah” care înseamnă „fecioară”, dar şi „tânără nevastă”. Savanţii evrei persistă cu fermitate în ideea că Isaia ca prooroc evreu a scris în ebraică „tânără nevastă”, nu „fecioară”, iar noţiunea imaculatei concepţiuni este străină poporului evreu. În schimb creştinii, apărându-şi doctrina, impută evreilor că falsifică spusele proorocului Isaia. În concluzie, nici nu poate fi vorba ca această controversă să fie rezolvată.
În Protoevanghelia lui Iacob, scrisă între anii 36-62, în cap. XI citim:
1. Într-o zi a luat ulciorul şi s-a dus la apă. Când , iată, o voce îi spune : „Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti între femei”. Ea se tot uita în dreapta şi-n stânga să vadă oare de unde vine glasul acela. Apoi tremurând de spaimă, se întoarse acasă. Puse ulciorul jos, luă porfirul, se aşeză pe scaun şi începu să coasă.
2. Când , iată, un înger al Domnului apăru în faţa ei şi-i zise: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har la Atotstăpânitorul şi vei rămâne grea de la Cuvântul Lui ”. Auzind acestea, Maria cugetă în sine, apoi întrebă: „Dacă rămân grea de la Dumnezeul vieţii, voi naşte ca toate celelalte femei? ”.
3. Atunci îngerul Domnului îi răspunse: „Nu, Maria, ci o putere a Domnului se va revărsa ca o umbră peste tine. De aceea rodul sfânt care se va naşte din pântecele tău va fi numit Fiu al Celui Preaînalt. Şi-i vei pune numele Iisus. Căci El va mântui poporul acesta de păcate”. Şi a răspuns Maria : „Iată roaba Domnului la picioarele Sale ! Facă-mi-se după cuvântul tău”.
Aici sunt două vestiri: una la fântână şi cealaltă în casă când Maria ţese porfirul (purpura pentru catapeteasma Templului).
În apocrifa Viaţa lui Iosif tâmplarul, scrisă în sec. al IV-lea, după înviere Iisus le povesteşte apostolilor pe Muntele Măslinilor viaţa sa. În cap. VI citim :
1. Iată însă că la miezul nopţii i se arătă, la porunca Tatălui meu, arhanghelul bucuriei, Gabriel, şi–i zise : <<Iosif, fiul lui David, nu-ţi fie teamă s-o ţii în casa ta pe Maria. Află că pruncul pe care ea –l va naşte este rod de la Duhul Sfânt.
2.Va naşte un fiu căruia îi vei pune numele Iisus. El va paşte neamurile cu toiag de fier >>.
În Evanghelia lui Pseudo- Matei, scrisă în sec. al VI-lea după un original din sec. I, cap. IX conţine Buna Vestirea:
1. A doua zi, pe când Maria îşi umplea ulciorul la fântână îi apăru un înger al Domnului şi-i zise: „Fericită eşti, Maria, căci ai pregătit în pântecele tău sălaşul Domnului. Iată, o lumină din cer va veni să locuiască în tine, iar prin tine va lumina întreg pământul”.
2. Trei zile după aceea , pe când lucra purpura pentru Templu, a intrat la ea un tânăr frumos cum nu se poate spune. Văzându-l, Maria s-a înfricoşat şi s-a cutremurat. Dar acela i-a zis: „Nu te teme, Maria , căci ai găsit har la Dumnezeu: iată, vei zămisli şi vei naşte un Rege care va stăpâni nu numai pe pământ, ci şi în ceruri, şi va domni în vecii vecilor”.
Astăzi spunem că îngerul sub forma unui tânăr foarte frumos, a fecundat-o artificial pe Maria. Ea a fost în prealabil anesteziată de îngerul Gabriel: „o putere a Domnului se va revărsa ca o umbră peste tine”, sau „te va umbri”. După adormire, cu ajutorul tehnicii adecvate pe care astăzi deja o folosim, spermatozoizii selectaţi a fi numai cu al 23 –lea cromozom Y (care dă mascul), au fost introduşi prin orificiul himenal în vagin.Astfel Maria rămâne fecioară în timpul sarcinii şi înainte, adică ante partum şi in partu, în acord cu dogma Bisericii creştine. Gabriel foloseşte numai cromozomul Y, nu şi X care dă femelă, deoarece el ştie exact că viitorul născut va fi băiat, de acum punându-i şi numele: Iisus.
După Amann, este o idee curentă în epocă când femeile frumoase puteau deveni pradă îngerilor lui Dumnezeu. Descoperim urme ale ei atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În felul acesta era interpretat pasajul din Genesa 6,2, unde se vorbeşte de unirea unor fii ai lui Dumnezeu (adică îngeri) cu fiicele oamenilor. Cartea lui Enoh a popularizat interpretarea respectivă. Apostolul Pavel (19-67), atunci când recomandă femeilor să aibă capul acoperit în biserică din cauza îngerilor (1 Corinteni 11,10), se gândeşte probabil la primejdia de a nu fi posedate.
După cum cunoaştem, sunt destule cazuri când fete cu himenul intact (adică fete mari) au rămas gravide.Asta s-a întâmplat că au făcut baie după cupluri sau numai masculi care s-au îmbăiat mai înainte, folosind aceeaşi apă sau nespălând bine cada de baie. Sau pur şi simplu au participat la jocuri erotice. Spermatozoizii fiind foarte mobili, au intrat în vagin prin orificiul himenal şi acolo fiind mediul lor natural, au înaintat până în uter fecundând ovulul, dacă l-au găsit acolo.
Deoarece Iisus s-a născut la 2 decembrie anul 7 î.Hr., înseamnă că Buna Vestirea a avut loc în ziua de 2 martie anul 7 î.Hr. la Nazaret, în casa lui Iosif. Maria s-a născut în anul 23 î.Hr., deci la acest eveniment ea a avut vârsta de 15 ani şi câteva luni.
În Viaţa lui Iosif tâmplarul, versiunea sahidică, Iisus descrie în felul următor momentul când Iosif îşi dă duhul: „Când Eu am spus amin, Maica Mea a răspuns în limba pe care o vorbesc cei ce sălăşluiesc în cer”. Aici Maria este denumită Maica Mea. În Evanghelia marianică „Înălţarea Fecioarei” scrisă în dialectul bohairic de Evodius, episcop al Antiohiei, care insistă că a fost un martor ocular al lui Iisus, citim: „ Şi El a sărutat-o şi a binecuvântat-o, şi i-a zis lui Petru să caute pe altar veşmintele cereşti pe care Tatăl i le-a trimis Mariei. Maria s-a ridicat şi a fost îmbrăcată în veşminte, şi s-a întors spre Răsărit, şi a rostit o rugăciune în limba cerească, şi s-a prăbuşit cu faţa la pământ spre Răsărit” (IX-X). Acţiunea se petrece cu câteva minute înainte de moartea clinică a Mariei în anul 56, în prezenţa lui Iisus.Exemplele pot continua. Vedem că Maria cunoştea şi vorbea limba îngerilor, îngeri care se comportă exact ca nişte astronauţi ai unei civilizaţii extrasolare cu misiunea respectivă pe Pământ. Rezultă că şi îngerii vorbeau ca şi oamenii, dar pe limba lor care era limba civilizaţiei extrasolare. Veşmintele cereşti trimise de Tatăl şi îmbrăcate de Maria este un banal costum de astronaut, deoarece după trei zile ea este înălţată la cer, fiindu-i indispensabil echipamentul respectiv. Nu există nici un dubiu că Maria a fost un produs pur al respectivei civilizaţii extrasolare, identificată în Biblie cu Dumnezeu Iehova (YHWH), Domnul, Tatăl.
Buna Vestirea este redată şi în Coran. La III Sura Familiei Imrîn, citim: <<Îngerii mai ziseră : „O, Maria, Dumnezeu îţi vesteşte cuvântul ce vine de la El, în numele lui va fi Messia Isus, fiul Mariei. Măreţ va fi el în lumea de acum şi cea de apoi şi va fi aproape de Dumnezeu. El va vorbi cu oamenii din leagăn şi în vârstă de bărbat şi va fi cucernic”. Ea zise: „Doamne, cum să am copil, fără să mă fi atins bărbat ?” El răspunse: „Dumnezeu face ce voieşte. Dacă a hotărât un lucru şi-i zice: „Să fii! – apoi este”>> (40-42). Mohammed (569-632) îl numeşte Imrîn pe tatăl Mariei, adică pe Ioachim (64-19 î.Hr.). La XIX Sura Mariei, îngerul Gabriel spune: << El zise: „Eu sunt un trimis al Domnului tău, ca să-ţi dau un fecior curat”. Ea zise: „De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat şi nu sunt curvă ?” El zise: „Aşa e! A zis Domnul tău: „Aceasta îmi este uşor!” şi Noi voim să-i facem un semn pentru oameni şi o îndurare de la Noi. Şi aceasta este un lucru hotărât !” Şi ea îl zămisli şi se retrase cu el într-un loc ascuns.>> (19-22).

Sebeş, judeţul Alba Turcu Vasile



Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_foarte tare!.
mesaj Feb 2 2014, 02:24 PM
Mesaj #4





Guests






Citeaza (Vasile Turcu @ Feb 1 2014, 04:39 PM) *
După cum cunoaştem, sunt destule cazuri când fete cu himenul intact (adică fete mari) au rămas gravide.Asta s-a întâmplat că au făcut baie după cupluri sau numai masculi care s-au îmbăiat mai înainte, folosind aceeaşi apă sau nespălând bine cada de baie. Sau pur şi simplu au participat la jocuri erotice. Spermatozoizii fiind foarte mobili, au intrat în vagin prin orificiul himenal şi acolo fiind mediul lor natural, au înaintat până în uter fecundând ovulul, dacă l-au găsit acolo.

Sebeş, judeţul Alba Turcu Vasile



Am impresia ca va uitati prea mult la reclame porno in care spermatozoizii o iau la sanatoasa de nebuni pe parchet sau pe pereti pana ajung la tinta. laugh.gif

Go to the top of the page
 
+Quote Post
kenya1974
mesaj Feb 7 2014, 06:52 PM
Mesaj #5


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 56
Inscris: 27-October 12
Utilizatorul numarul: 31 969



Asta cu spermatozoizii este cea mai tare aberatie,hazlie si tragica in acelasi timp,pe care a emanat-o
"saritul neamului" pana acum.Auzi ramai gravida din cada....
Sa calmeze cineva delirul religios al omului,daca nu in realitate,macar pe forum!Sau poate va amuza!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Apr 6 2014, 06:13 PM
Mesaj #6


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783









CINA CEA DE TAINĂ


Luca,care şi-a scris Evanghelia în anul 90,ne spune că Iisus în perioada 29 martie – 2 aprilie anul 33 era ziua în Templul din Ierusalim şi învăţa mulţimile de oameni, seara ieşea afară din oraş şi noaptea o petrecea pe Muntele Măslinilor,ungerea cu mir de către femeia păcătoasă având loc în cetatea Nain cu doi ani înainte.Unii cercetători afirmă că femeia păcătoasă a fost Maria Magdalena.În ,,Evanghelia după Ioan” scrisă în anul 97,citim că sâmbătă 28 martie anul 33 Iisus şi ucenicii sunt în casa lui Lazăr din Betania,unde Maria,sora lui Lazăr,îl unge cu mir pe Iisus.Unii cercetători o asociază pe Maria,sora lui Lazăr,cu Maria Magdalena.Tot după Ioan,a doua zi duminică 29 martie anul 33 pe un măgar tânăr,Iisus intră triumfal în Ierusalim.După toţi patru evangheliştii,Iisus intră pe un măgăruş în Ierusalim în după amiaza zilei de duminică 29 martie anul 33,în jurul orei 16.
În continuare Marcu ne relatează că Iisus în ziua de joi 2 aprilie anul 33,a trimis doi ucenici la Ierusalim ca să pregătească Paştile şi să le mănânce la Cină.La Matei citim că Iisus a trimis ucenicii,iar la Luca că a trimis pe Petru şi pe Ioan. ,,Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om,ducând un urcior cu apă; mergeţi după el.Şi unde va intra,spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata.Acolo să pregătiţi pentru noi.” (14,13-16),scrie Marcu.Matei ne relatează că Iisus i-a trimis pe ucenici în Ierusalim la o persoană anume,Luca redă scrisul lui Marcu,iar la Ioan nu avem acest episod.În Ierusalimul acelor timpuri datorită căldurii apa era vitală,neexistând multe izvoare.Însuşi prefectul Pilat (26-36) a apelat la tezaurul Templului numit Corban pentru construcţia unui apeduct,aducând apa în Ierusalim de la nişte izvoare situate la o depărtare de 37 km.Pe timpul lui Iisus numai femeile duceau apă cu urciorul,de la sursă până în casă.Nu bărbaţii duceau urciorul cu apă.De aceea ucenicilor sosiţi în dimineaţa zilei de joi 2 aprilie anul 33 în Ierusalim,le-a sărit în ochi bărbatul care căra apa cu urciorul,fiind excepţia de la regulă şi mergând după el au intrat în casa unde seara vor mânca Cina de Paşti.În acea casă situată lângă Templu în partea de nord-est a cetăţii Ierusalim,încăperea numită foişor era pregătită şi-i aştepta,cu toate că era cea mai aglomerată perioadă a anului în oraş.În Ierusalim casele au acoperişul plan,iar foişorul sau cenaclu în latină,încăperea de sus, este camera intimă a stăpânului casei şi este la etaj.Acoperişul este înconjurat cu o margine de zid ca la balcon,astfel încât să nu cadă cineva de pe casă.În foişor este mai mult aer,mai răcoare şi aici se primesc oaspeţii,se fac rugăciuni,ospeţe,cina pascală,se discută afaceri,etc.Se poate ajunge pe două scări: una exterioară care dă în curte şi alta interioară care dă în casă,tactic esenţială pentru misiunea lui Iisus.Numai cu acordul stăpânului se intra în acea încăpere.La noi se numeşte camera din faţă,camera de dinainte,unde intră numai musafirii şi se ţine mortul cele trei zile.De Paşti (sărbătoarea Azimilor) Ierusalimul îşi tripla populaţia,ajungând de la o sută de mii de locuitori la cel puţin trei sute de mii,în medie fiind în jur de două sute cinci zeci de mii de pelerini.Cum casa în care se va ţine Cina cea de Taină era lângă Templu unde aglomeraţia-i maximă,vă daţi seama că omul cu urciorul şi stăpânul casei erau oamenii de legătură ai lui Iisus în Ierusalim.Deci Iisus în activitatea sa publică a fost susţinut din umbră de o organizaţie secretă din care făceau parte,cel puţin,stăpânii măgăruşului din Betania,omul cu urciorul şi stăpânul casei.Cei doisprezece ucenici şi ceilalţi,bărbaţi şi femei,nu au ştiut nimic despre organizaţia secretă care-l sprijinea pe Iisus,clar deducându-se aceasta din Evanghelii.În acea casă (conspirativă spunem noi astăzi) nu existau femei,de aceea bărbatul era obligat să care apă cu urciorul.Acest amănunt ne duce imediat cu gândul la esenieni,deci casa în care s-a ţinut Cina cea de Taină a fost eseniană.Doar se ştie că Iisus după împlinirea vârstei de 12 ani a învăţat la esenienii din Qumran şi imediat după botez (anul 24) a plecat în deşert la esenieni.Adică organizaţia care l-a susţinut din umbră pe Iisus a fost cea a esenienilor de la Qumran,Ioan Botezătorul fiind esenian.
Cei patru evanghelişti sunt de acord că Iisus şi cei doisprezece ucenici au început Cina cea de Taină,Cina de Paşti,în seara zilei de joi 2 aprilie anul 33.Nu ni se relatează cum şi când a ajuns Iisus cu ucenicii la casa cu foişor de lângă Templu.La Ierusalim în 2 aprilie Soarele apune la ora 17:57 şi seara începe la ora 18:21.Deci Iisus şi ucenicii au ajuns în casă în jurul orei 18 şi la ora 19 în foişor a început
Cina de Paşti,numită de Biserica creştină Cina cea de Taină,care a ţinut până în jurul orei 23.Marcu scrie că în timpul Cinei Iisus le spune ucenicilor că unul dintre ei îl va vinde. ,,Şi mâncând ei,a luat Iisus pâine şi
binecuvântând,a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi,mâncaţi,acesta este Trupul Meu.Şi luând paharul,mulţumind,le-a dat şi au băut din el toţi.Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu,al Legii celei noi,care pentru mulţi se varsă.” (14,22-24).Pe baza acestor versete, după anul 50 Biserica creştină în naştere şi formare a instituit Euharistia (mulţumire,recunoştinţă),Împărtăşania,când creştinul în biserică primeşte de la preot şi mănâncă pâinea şi vinul,care simbolizează trupul şi sângele lui Iisus.Paharul din care Iisus şi ucenicii au băut vin este aşa-zisul ,,Sfântul Graal”,căutat şi astăzi.După terminarea Cinei Iisus şi ucenicii au cântat cântări de laudă lui Dumnezeu şi în jurul orei 23 au ieşit afară din oraş,în grădina Ghetsimani situată la 250 m de colţul nord-estic al cetăţii.Matei ne spune explicit că cel care-l vinde pe Iisus este Iuda.După Luca,la Cină s-au iscat neînţelegeri între ucenici cine este mai mare dintre ei,Iisus îi spune lui Petru că până dimineaţă se va lepăda de el de trei ori,ucenicii zic că au două săbii şi în jurul orei 23 ies cu toţii pe Muntele Măslinilor.Ioan scrie că cel care-l vinde pe Iisus este Iuda,fiul lui Simon Iscarioteanul,a cărui Evanghelie a fost recent descoperită,iar la Cină Iisus spală picioarele celor doisprezece ucenici.Lui Petru îi spune că până dimineaţă se va lepăda de el de trei ori,discută cu Toma ,Filip şi Iuda (nu Iscarioteanul),predică ucenicilor,serveşte Cina dar nu predică despre pâine şi vin.Apoi în jurul orei 23 ies cu toţii din cetate şi merg într-o grădină dincolo de pârâul Cedrilor,pe Muntele Măslinilor,într-un loc frecventat de Iisus şi ucenici,cunoscut de Iuda vânzătorul şi unde are loc arestarea către ora 1 noaptea a zilei de vineri 3 aprilie anul 33.
După o legendă siriană,Cina cea de Taină s-a ţinut în casa părinţilor apostolului Marcu (care a scris Evanghelia),unde în prezent este mănăstirea Sf.Marcu din vechiul Ierusalim.În Faptele Sfinţilor Apostoli facem cunoştinţă cu un oarecare Ioan,care s-a servit de numele grec Marcu.Pe mama acestuia o chema Maria şi era proprietara unei case din Ierusalim,în care se adunau primii adepţi ai lui Iisus şi unde a avut loc Cina cea de Taină.În anul 44 acolo s-a adăpostit Petru,după ce a fugit din temniţă.Deci aceasta era o casă cu o bogată tradiţie iudeo-creştină.Marcu împreună cu ruda lui Barnaba,a luat parte la prima călătorie misionară a lui Pavel.După ce s-a despărţit de Pavel,Marcu a devenit tovarăşul credincios al lui
Petru la Roma şi se pare că este autorul Evangheliei după Marcu,pe care a scris-o pe baza amintirilor personale ale lui Petru.
Biserica creştină este fondată pe cele trei sacramente: euharistia (transsubstanţierea),iertarea păcatelor şi botezul.În timpul slujbei preotului în biserică,pâinea şi vinul sunt schimbate în trupul şi sângele lui Hristos.Lucrul acesta este numit transsubstanţierea,pentru că în Taina Euharistiei substanţa (materia) pâinii şi cea a vinului nu dăinuie,ci întreaga substanţă a pâinii este schimbată în trupul lui Hristos şi întreaga substanţă a vinului este schimbată în sângele Lui,rămânând doar aparenţa exterioară a pâinii şi vinului.Dar nu există nici o dovadă fizico-chimică că are loc schimbarea substanţei pâinii şi vinului,în timpul slujbei preotului în biserică.La sfârşitul slujbei,la Împărtăşanie,când mâncăm pâinea şi vinul date de către preot,pâinea arată tot ca pâine,are gust,miros şi pipăit ca pâine,are structura chimică identică cu pâinea de toate zilele,iar vinul arată tot ca vin,are gust şi miros de vin,are structura chimică a vinului,adică moleculele din pâine şi vin au rămas identice cu ele însele în timpul slujbei,nu s-au modificat.Doar în mintea preotului şi creştinilor,pâinea şi vinul la sfârşitul slujbei sunt trupul şi sângele lui Hristos.Dar în mintea fiecăruia orice poate fi orice,oricine poate fi oricine.În consecinţă Împărtăşania,Euharistia (Transsubstanţierea) este falsă dar adevărată,este Neadevăr,cum false sunt toate religiile.
Cina sfântă este veche ca omenirea,a existat din toate timpurile şi printre toate popoarele.Astfel de ritualuri erau cunoscute în Roma antică,aşa cum reiese din întrebarea retorică a lui Cicero (106-43 î.H.) privitoare la grâul lui Ceres şi vinul lui Bacchus.Noţiunea că grânele sunt însuşi Osiris era răspândită în rândul egiptenilor,în vreme ce un concept similar era aplicabil zeiţelor Demetra şi Persefona în Grecia.Misterele lui Dionysos erau celebrate printr-o magică înghiţire de pâine şi vin,simbolizând carnea şi sângele zeului.În mithraism (Mithra – zeul Soare),religia oficială a Imperiului Roman până în anul 313,iniţiaţii luau parte la o ceremonie similară Cinei celei de Taină a creştinilor,mâncau pâine şi beau apă amestecată cu vin imitând împărtăşania creştină,cum scrie creştinul Iustin Martirul în anul 150.În ,,Manualul de disciplină pentru viitoarea frăţie a lui Israel’’ a esenienilor de la Qumran (sec.I),este scris: ,,Dacă se întâmplă să se adune pentru a mânca laolaltă sau să se bea vin,când masa comună a fost pusă şi vinul a fost amestecat spre a fi băut,nimeni nu trebuie să-şi întindă mâna după pâine sau după vin înaintea preotului.El trebuie să rostească o binecuvântare asupra bucatelor şi el este cel care trebuie să întindă primul mâna după pâine.Abia după aceea regele uns,laic fiind,poate să întindă mâna după




pâine,după care membrii comunităţii rostesc binecuvântări potrivit rangului lor.’’ Iisus a fost esenian şi a ţinut Cina cea de Taină conform legii eseniene.Deci Cina cea de Taină este de origine eseniană,iar Euharistia (Împărtăşania) este luată de religia creştină din religiile Romei antice,egiptene şi greceşti,dar în special din religia mithraistă (zoroastrism) a perşilor.Cina cea de Taină şi Împărtăşania nu sunt un produs pur creştin,ci sunt o continuare ale vechilor religii păgâne pe care religia creştină le-a asimilat,le-a înglobat în ea însăşi.Adică religia creştină este o religie păgână,fiindcă religia creştină este continuatoarea vechilor religii păgâne,ele existând şi astăzi prin religia creştină,care este păgânism pur adus în zilele noastre.Este semnificativ că în ,,Didahii’’ (sec.I) pâinea şi vinul încă nu simbolizau trupul şi sângele lui Hristos,ci sunt expresia mesei luate în comun de membrii primelor comunităţi creştine (ca esenienii).La începutul creştinismului,între anii 35 – 100,membrii comunităţilor creştine din Imperiul Roman luau masa în comun înaintea slujbei,când se strângeau la biserică.Deoarece unii mâncau peste măsură,iar alţii se îmbătau şi numai slujbă nu mai era aceea,după anul 100 episcopii au luat hotărârea ca masa în comun să fie după slujbă,obicei care a dăinuit până în sec.al IV-lea.Mesele în comun la biserică au întărit legătura frăţească între primii creştini,au adus noi adepţi şi astfel au extins creştinismul în Imperiul roman.După ce Biserica creştină a luat puterea politică în anul 380 sub împăratul Theodosius cel Mare (379-395),mesele în comun la biserică s-au desfiinţat.
Aceasta a fost Cina cea de Taină după care avem Euharistia,Împărtăşania,cea de-a treia Taină din cele şapte Taine ale Bisericii creştine.Dar,zic eu,este ea o Taină? Dumneavoastră ce credeţi? Mulţumesc domnului inginer doctor medic veterinar Breazu Gheorghe din Sebeş,pentru sprijinul acordat.




Sebeş,jud.Alba Turcu Vasile
0744512245








Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Ateu.
mesaj May 30 2014, 09:22 PM
Mesaj #7





Guests






Ce-mi plac mie 'astia' care citeaza din biblie doar ce le convine.
Si cum se folosesc doar selectiv de versete insa ii apuca rau amnezia cand sunt confruntati cu ororile descrise in 'fituica'!

Ce frica va mai e de moarte!
Ma intreb, oare cati 'credinciosi' practicanti am mai avea pe aici daca nu ar avea pretentia de a obtine ceva in urma religiei !!
Daca n-ar exista interesul individual...

Numai mintea umana putea inventa un zeu care te creaza bolnav/pacatos pentru ca apoi sa-ti comande sa fii sanatos! Si o religie care creaza o problema pentru care, culmea, tot 'ea' are solutia...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Jul 30 2014, 06:09 PM
Mesaj #8


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783



Adormirea Maicii Domnului

După cum ştim, mama lui Iisus a fost Maria. La Sinodul al III-lea ecumenic, ţinut la Efes în 431, Biserica stabileşte definitiv doctrina marială. Maicii Domnului i se recunosc două atribute esenţiale: „meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup” şi „fecioria înainte, în timpul şi după naşterea lui Iisus”. Cele mai importante forme de cinstire a Mariei şi a celorlalţi sfinţi sunt sărbătorile. Dar Maria se bucură de patru sărbători mari pe an. Cea mai importantă dintre ele, dar nu şi cea mai veche este Adormirea Maicii Domnului numită popular Sf. Maria Mare, iar în unele părţi din Moldova Uspenia, la 15 august. Biserica occidentală sărbătoreşte la 15 august Ridicarea la Cer a Sf. Fecioare Maria. Locul de origine al acestei sărbători pare a fi Ierusalimul, „căci în vechile sinaxare georgiene ziua de 15 august reprezenta sărbătoarea aniversării anuale a sfinţirii unei biserici a Maicii Domnului, zidită în sec. V de Ikelia Romana, între Ierusalim şi Betleem, aproape de locul unde se afla mormântul Rahelei şi unde, după tradiţie, Sf. Fecioară a făcut un popas cu puţin înainte de Naşterea Mântuitorului” (Ene Branişte, Liturgica Generală, p.190). Împăratul Mauriciu al Bizanţului (582-603) a dispus rezidirea Bisericii Maicii Domnului din Ghetsimani, unde se spunea că a avut loc adormirea şi ridicarea la cer a Fecioarei, fixându-i hramul definitiv pe 15 august. De aici sărbătoarea a trecut şi în Occident, Papa Teodor I (642-649), originar din Ierusalim, impunând tot data de 15 august (Cristian Bădiliţă, Evanghelii Apocrife, p.21). În anul 1950 Papa Pius al XII-lea a proclamat Adormirea Maicii Domnului drept dogmă. Dar să nu uităm că 15 august era şi ziua anticei zeiţe-mame Artemis din Efes ( Diana la romani ).
Despre adormirea şi ridicarea la cer a Mariei ni s-au păstrat mai multe evanghelii apocrife (Evangheliile canonice, Matei, Marcu, Luca şi Ioan, nu tratează acest eveniment): „Cuvântul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu” scrisă în sec. al IV-lea şi chiar mai devreme, „Urcarea la cer a Maicii Domnului” scrisă în sec. al IV-lea sau înainte (specialiştii o consideră cea mai veche) şi „Adormirea stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi-n veci fecioară Maria, scrisă de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului” care datează de la începutul sec. al VII-lea.
În prima evanghelie apocrifă este scris că într-o zi de vineri, pe când Maria se ruga la mormântul lui Iisus, arhanghelul Gabriel i-a spus că peste puţin (adică trei zile) va părăsi lumea aceasta şi „te vei duce lângă Fiul tău, la viaţa cea adevărată şi fără de sfârşit”. Apoi Maria se întoarce la Betleem unde locuia şi apostolii vin în decurs de 1-3 ore la ea. „Ioan, fiind răpit şi adus tocmai din Efes de către Duhul Sfânt într-un nor”. Apoi Duhul Sfânt grăi aşa către apostoli: „Să veniţi cu toţii aduşi de nori de la marginile pământului şi să vă adunaţi în sfântul Betleem”. Şi astfel au venit Petru de la Roma, Pavel de pe malul Tibrului, Toma din mijlocul Indiei, Iacob de la Ierusalim. Toţi au spus că „Un nor de lumină m-a luat pe sus şi m-a aşezat lângă voi”, adică în casa Mariei din Betleem. Matei fiind pe mare, „dintr-o dată un nor de lumină a umbrit vâltoarea şi-a potolit furtuna, iar pe mine m-a smuls şi m-a adus lângă voi”. Bartolomeu propovăduind în Tebaida a zis: „Un nor de lumină m-a smuls de la pământ şi m-a adus lângă voi”. „Şi-n timp ce ei se rugau, a tunat în cer şi s-a auzit un zgomot cumplit, ca huruitul roţilor de car. O uriaşă oştire de îngeri şi de puteri a apărut atunci şi s-a auzit un glas ca al Fiului Omului. Serafimii au înconjurat casa. Toţi locuitorii Betleemului au văzut minunile şi-au mers să vestească celor din Ierusalim”. Şi astfel preoţii iudeilor hotărăsc să trimită mulţimea întărâtată asupra Mariei şi a apostolilor. „Dar tocmai când iudeii erau gata să se repeadă asupra Betleemului - se aflau la numai o mie de paşi depărtare - li s-a arătat o vedenie atât de cumplită, încât pe loc li s-au împiedicat picioarele”. Apoi Duhul Sfânt i-a dus pe toţi pe un nor până la Ierusalim. Un text despre Adormirea Maicii Domnului transmis sub numele lui Meliton din Sardes ne informează că Maria locuia la Ierusalim, în casa părinţilor lui Ioan Evanghelistul, casă care se afla pe Muntele Măslinilor. „După cinci zile, datorită semnelor şi minunilor săvârşite, guvernatorul, preoţii şi întreaga cetate aflară că Maica Domnului este în casa ei din Ierusalim, împreună cu apostolii”. „Când iudeii ajunseră la uşa casei, o pălălaie mare, stârnită de un înger, ieşi dinăuntru şi arse o mulţime de iudei”. Iar duminică când se produce adormirea Mariei, „Cristos apare aşezat pe un tron de heruvimi”. De la începutul relatării evangheliei până în acest moment, s-au scurs zece zile (de vineri până duminica următoare). Înainte cu câteva minute de adormire, „chipul Maicii Domnului străluci mai tare decât lumina”. Şi „Când sufletul ei curat a ieşit din trup, locul s-a umplut de o mireasmă plăcută şi de o lumină extraordinară”. Adormită fiind „un iudeu pe nume Iephonias, vânjos la trup, se repezi asupra sicriului. Atunci un înger al Domnului îi reteză amândouă braţele din umeri, cu o sabie de foc, lăsându-le să atârne în aer, pe lângă sicriu”. Într-o altă versiune, evreul pângăritor se numeşte Ruben. Dar Petru i-a lipit braţele de trup, iar Iephonias a crezut şi l-a slăvit pe Cristos. „După săvârşirea minunii apostolii ridicară sicriul şi aşezară sfântul şi cinstitul trup în Ghetsimani, într-un mormânt proaspăt făcut”. Aici se va ridica o biserică ce va purta hramul Adormirii Maicii Domnului. După înmormântare, „trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi. După trei zile glasurile au încetat”. „Apoi am văzut un nor luminos a cărui strălucire nu are asemănare” şi apostolii au „privit slăvita urcare la cer a trupului ei sfânt”. După cum observaţi, această evanghelie apocrifă redă evenimentele pe parcursul a 12 zile. Vineri Maria a fost anunţată că va părăsi această lume. Peste zece zile, deci duminică, ea a adormit. Peste trei zile (inclusiv duminică), adică marţi, ea a fost înălţată la cer.
A doua evanghelie apocrifă „Urcarea la cer a Maicii Domnului”, intitulată de Tischendorf „Transitus Mariae B”, ne spune în plus că Maria, după moartea lui Iisus, a rămas numai în casa părinţilor lui Ioan Evanghelistul lângă Muntele Măslinilor (deci în Ierusalim). „În al doilea an după ce Cristos, biruind moartea, se înălţă la cer, un înger strălucitor din cale-afară cu chipul de lumină” îi dă o ramură de palmier şi o anunţă că „Fiul Tău Te aşteaptă împreună cu toate tronurile, cu toţi îngerii şi cu toate puterile cerului”. Cum Iisus a fost răstignit, a înviat şi înălţat în anul 33, înseamnă că Maria a adormit în anul 34. „Iar ramura de palmier sclipea cu o lumină extraordinară”. Toţi apostolii au fost ridicaţi pe nori din locurile unde predicau şi lăsaţi înaintea casei. Când Maria şi-a dat duhul „apostolii i-au văzut sufletul, atât de alb şi de strălucitor, încât nici o limbă omenească nu l-ar putea descrie. Căci era cu mult mai presus de strălucirea ninsorii, iar prin splendoarea luminii depăşea metalele strălucitoare şi argintul”. Avem aici prima menţiune despre natura energetică electromagnetică a sufletului şi duhului. „Cele trei fecioare ... au luat trupul fericitei Maria ca să-l spele. Şi după ce l-au dezbrăcat de haine, trupul cel sfânt a prins să strălucească atât de puternic... Cum l-au îmbrăcat însă în veşminte de rând, lumina aceea a prins să se întunece încetul cu încetul”. „O cunună uriaşă de nori apăru deasupra sicriului, precum cercul uriaş care înconjoară de obicei Luna strălucind. Iar în nori se afla oastea îngerilor”. Şi „Îngerii care erau în nori au lovit poporul cu orbire”. Iar celor care vor crede în Iisus „pune-le ramura de palmier peste ochi şi vor vedea”. „Apostolii, care o duceau pe Maria, au ajuns în valea Iosafatului... Şi au aşezat-o în mormânt nou”. Apoi Domnul „s-a suit pe un nor la cer. Şi îngerii l-au însoţit...”. „Apostolii, şi ei, au fost luaţi pe nori şi fiecare s-a întors la locul predicării lui”.
În a treia evanghelie apocrifă scrisă de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, ni se precizează că după ce Maria a fost anunţată că peste trei zile va fi adormită, „îngerul se făcu precum para de foc şi se înălţă la cer”. Adică este relatată decolarea clasică a unui om echipat cu un costum individual de zbor prevăzut la spate cu mini-motor reactiv. „Se auzi un asemenea bubuit de tunet, încât toţi cei aflaţi acolo se cutremurară. Şi după ce glasul tunetului se stinse, apostolii poposiră, aduşi pe nori, la uşa Mariei. Erau unsprezece, fiecare stând pe câte un nor, primul fiind Petru, al doilea, Pavel (suit şi el pe un nor) şi numărându-se acum printre apostoli. Acesta era la începutul credinţei în Cristos”. „Noi, apostolii, am văzut că sufletul Mariei, pus în mâinile lui Mihail, avea toate părţile omeneşti, dar fără forme anume de bărbat sau de femeie. Era asemenea oricărui trup, dar mai alb de şapte ori decât soarele”. Avem aici o descriere mai exactă a sufletului ca şi componentă energetică electromagnetică a corpului material. De asemenea ni se relatează că arhiereul care a vrut să răstoarne sicriul dus de apostoli, a avut trei ore mâinile retezate mai jos de coate. „După trei zile, când au deschis sicriul, ca să se închine chivotului vrednic de toată slava, n-au găsit decât linţoliile, căci ea fusese luată şi dusă la moştenire veşnică de către Cel care prinsese trup într-însa, Cristos Dumnezeul”. După înmormântare, în următoarele trei zile, trupul Mariei a fost ridicat la cer.
Iisus a fost crucificat vineri 3 aprilie anul 33 şi înălţat joi 14 mai anul 33. După Evanghelia apocrifă „Transitus Mariae B”, Maria a adormit în anul 34. Dar ziua?
În apocrifa „Cuvântul lui Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu” este scris că „şi tot într-o duminică va coborâ din ceruri, ca să slobozească şi să cinstească suirea la cer a sfintei şi preaslăvitei Fecioare care L-a născut”. În calendarul pentru anii 1-2500 având ca referent ştiinţific pe dr. Tiberiu Oproiu de la Observatorul Astronomic Cluj-Napoca, în anul 34 ziua de 15 august este duminică. În ziua când Maria a fost adormită, a şi fost înmormântată. Iată ce spune evanghelia apocrifă mai sus citată, la capitolul XLVIII: „Trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi... După trei zile glasurile au încetat. Câţi se aflau acolo au ştiut că trupul ei curat şi slăvit se strămutase în rai”. Iar în apocrifa scrisă de Ioan, arhiepiscop al Thesalonicului, la ultimul capitol XIV este scris: „După trei zile, când au deschis sicriul, ca să se închine chivotului vrednic de toată slava, n-au mai găsit decât linţoliile, căci ea fusese luată şi dusă la moştenire veşnică de către Cel care prinsese trup într-însa, Cristos Dumnezeu”. Se pare că scenariul pus în practică de îngeri a fost următorul: Maria a fost adormită duminică 15 august 34 şi a fost înălţată la cer marţi 17 august 34. Ea a fost adormită de cineva semănând cu Iisus, adică a intrat numai în moarte clinică (nu şi cerebrală), a fost îngropată de apostoli şi apoi urcată la cer cu „un nor luminos a cărui strălucire nu are asemănare”. Acelaşi scenariu a fost şi cu Iisus, numai că el s-a întins pe 40 de zile de la înviere.
Arhiepiscopul Ierusalimului, Juvenal ( anul 451 ), citat de Ioan Damaschinul (645-749), relatează următoarele: „O străveche tradiţie arată că în clipa fericitei morţi a sfintei Maici a lui Dumnezeu toţi sfinţii apostoli, împrăştiaţi în lume pentru mântuirea neamurilor, au sosit de îndată la Ierusalim călătorind prin văzduh. Când au ajuns lângă ea au aflat-o înconjurată de îngeri şi au auzit dumnezeiască melodie a puterilor de sus. Aşa, împresurată de slava dumnezeiască şi cerească, ea şi-a dat, fără cuvânt, sfântul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul ei, în care a sălăşluit dumnezeirea, a fost dus, în mantie de ceremonie, şi însoţit de cântecele îngerilor şi apostolilor la Ghetsimani, unde a fost aşezată într-un sarcofag. Trei zile a stat aici, şi în tot timpul îngerii au cântat şi au dănţuit în jurul mormântului. La capătul celor trei zile, cântarea îngerească s-a oprit, apostolii toţi fiind de faţă. Toma singur a sosit după ziua a treia. Şi fiindcă a vrut să se închine la trupul Mariei, apostolii au deschis sicriul. Dar n-au găsit înăuntru decât giulgiurile. Iar cu apostolii erau de faţă şi Timotei, cel dintâi episcop al Efesului, Dionisie Areopagitul şi Hierotei”.
În evanghelia apocrifă „Viaţa lui Iosif tâmplarul” scrisă în sec. al IV-lea, în versiunea sahidică la cap. XXIII (Iosif îşi dă duhul) versetul 1, citim: „Când Eu am spus amin, Maica Mea a răspuns în limba pe care o vorbesc cei ce sălăşluiesc în cer”. În jurul anului 60, Evodius scrie în dialectul bohairic evanghelia apocrifă „Înălţarea Fecioarei”. El este în mod normal descris ca episcop al Antiohiei, dar aici apare ca arhiepiscop al Romei, succesorul şi fiul spiritual al lui Petru, care insistă ca a fost un martor ocular al lui Iisus. După ce Iisus i-a zis mamei sale „că timpul ei s-a sfârşit pe acest pământ”, în cap. X citim: „Maria s-a ridicat şi a fost îmbrăcată în veşminte, şi s-a întors spre Răsărit, şi a rostit o rugăciune în limba cerească, şi s-a prăbuşit cu faţa la pământ spre Răsărit”. După ce Maria a murit, „Iisus i-a îmbrăcat trupul în veşmintele cereşti şi s-au grăbit de acolo” (cap. XIV). Deci îngerii vorbeau ca şi oamenii, numai pe limba lor care o cunoştea şi Maria.
Biserica creştină susţine că Maria a adormit după 20 de ani de la înălţarea lui Iisus, deci după anul 53. Petru a mers la Ierusalim pentru a fi de faţă la adormirea preacuratei Fecioare Maria, la începutul domniei lui Nero (octombrie 54 – 9 iunie 68). În anul 56 ziua de 15 august este duminică. Putem spune fără să greşim că Maria a trăit 79 de ani, fiind născută în anul 23 î.Hr., adormită duminică 15 august anul 56 şi înălţată marţi 17 august anul 56, de lângă Ierusalim.




Sebeş, jud. Alba Turcu Vasile

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Nov 15 2014, 07:43 AM
Mesaj #9


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783



MAGII

În ,,Legendele de aur” de Iacopo da Varrezze,citim: ,,Când s-a născut Domnul trei magi au venit la Ierusalim.Numele lor,în latină,sunt Appellius,Amerius și Damascus; în ebraică ei se numesc Galgalat,Malgalat și Sarathin; în greacă,Caspar,Balthasar și Melhior.Dar cine erau acești magi? Există asupra lor trei păreri,după cele trei înțelesuri ale cuvântului mag.Într-adevăr,mag vrea să zică înșelător,magician,înțelept.Unii susțin că acești regi au fost numiți magi,adică înșelători,fiindcă l-au înșelat pe Irod,făgăduindu-i și nemaivenind,la întoarcerea de la Betleen,pe la dânsul.Stă scris în Evanghelie despre Irod: ,,Văzând că a fost înșelat de către magi.” Dar mag vrea să zică și magician.Magicienii Faraonului (Iannes și Iambres care au fost biruiți de către Moise) sunt numiți magi,iar sfântul Ioan Gură de Aur spune că ei își trag numele de aici.Mag este identic și cu înțelept.Căci în ebraică mag înseamnă scrib (cărturar),în greacă filosof,în latină înțelept.Așadar ei sunt numiți magi,adică savanți.”(C.Bădiliță,Evanghelii apocrife).
Oamenii de știință sunt de acord că magii babilonieni au fost matematicieni foarte buni și astronomi deosebiți. Ei erau preoți și astronomi ai templului din Babilon a lui Marduk.Cei doi mari profeți evrei,Iezechiel și Daniel,au lucrat în Babilon între anii 586-537 î.H. Daniel a devenit primul sfetnic al împăratului Nabonid (555-538 î.H.) și a primit rangul de prim mag.Primele dovezi creștine îi înfățișează pe Iezechiel și Daniel împreună cu magii,care au venit din est,adică din Babilon la Betleem.
Versiunea armeană a ,,Protoevangheliei lui Iacob” îi numește Melkon,regele perșilor,Gaspar,regele hindușilor și Balthazar,regele arabilor și precizează că sunt frați,fii ai aceluiași rege.Ei au venit însoțiți de o oaste imensă (12000 de soldați) și au străbătut drumul din Persia până la Ierusalim în nouă luni.În catacombele romane vedem în picturile murale grupuri formate din doi,patru și șase magi,iar la sirieni și armeni chiar doisprezece.Abia cu timpul cifra lor s-a stabilit definitiv la trei.Aproximativ în sec.al VIII-lea magii avansează la funcția de regi și devin cunoscuți de Kaspar,Melhior și Balthazar.În prezent,așa-zisele rămășițe ale acestor regi se află în catedrala din Köln.Relicvele au fost aduse în sec.al IV-lea din Persia la Constantinopol de către Elena,mama împăratului Constantin.Apoi au fost strămutate de episcopul Eustorgiu la Milano,de unde,în final,au fost aduse în anul 1161 la Köln,în timpul împăratului Frederic Barbarosa.
La începutul lunii martie magii au plecat la drum din Babilon și au ajuns la Ierusalim la începutul lui decembrie,străbătând în total 1200 km.Din Babilon plecând,drumul de caravane era pe lângă fluviul Eufrat până la Mari,în lungime de 500 km.Apoi se mergea către vest până la Tadmor,cale de 230 km.De aici până la Damasc,pe o distanță de 220 km,drumul mergea către sud-vest.De la Damasc se mergea către sud până la Rabbah 160 km și mai departe încă 90 km până la Ierusalim.De la Ierusalim către sud,după numai 8 km este Betleemul.
,,Unde este regele Iudeilor,Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui.Și auzind,regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el”(Matei 2,2-3).Vestea nașterii unui nou rege l-a alarmat pe Irod (37-4 î.H.).Tiranul urât de popor,își vedea deja tronul amenințat.Surse istorice ne relatează că poporul era însă plăcut impresionat de această știre.Cam la un an după acest eveniment,care a fost în anul 7 î.H.,a luat ființă o puternică mișcare mesianică.Aproximativ în aceeași perioadă,ne relatează istoricul evreu Flavius Josephus,s-a răspândit și zvonul că Dumnezeu a hotărât să pună capăt stăpânirii străine romane și că un semn dumnezeiesc anunțase venirea unui rege evreu.Irod care fusese investit de romani nu era evreu,ci idumean.
Irod n-a stat prea mult pe gânduri ,,Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului,căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?”(Matei 2,4).Aceștia au cercetat vechile scripturi sfinte ale neamului și au găsit aluzia conținută în cartea prorocului Mica,scrisă cu 700 de ani înainte,în regatul Iudeii: ,,Și tu,Betleeme,pământul lui Iuda,nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda,căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel”(Matei 2,6).Așadar,Irod a chemat pe magi la el ,,trimițându-i la Betleem”(Matei 2,8).
Fiindcă planetele Jupiter și Saturn s-au întâlnit pentru a treia oară în constelația Peștii pe data de 4 decembrie anul 7 î.H., ,,steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor,până ce a venit și a stat deasupra,unde era Pruncul.Și văzând ei steaua,s-au bucurat cu bucurie mare foarte.”(Matei 2,9-10).Ieșind ei din Ierusalim pe drumul spre Hebron care este orientat exact pe direcția sud,la o depărtare de 8 km se întinde satul Bet Lahm,vechiul Betleem al Iudeii.La a treia conjuncție din seara zilei de 4 decembrie anul 7 î.H.,pe un fond al cerului cu Lună Nouă,planetele Jupiter și Saturn păreau că s-au contopit într-o singură stea mare și strălucitoare.În acea seară respectivul punct foarte luminos era vizibil în direcția sudului,astfel că magii pe drumul lor de la Ierusalim la Betleem au avut tot timpul înaintea ochilor astrul strălucitor.Într-adevăr,steaua parcă mergea înaintea lor,după cum spune Matei în Evanghelie. ,,Și intrând în casă,au văzut pe Prunc împreună cu Maria,mama Lui,și căzând la pământ,s-au închinat Lui;și deschizând visteriile lor,I-au adus Lui daruri: aur,tămâie și smirnă”(Matei 2,11).Conform versiunii armene a ,,Protoevangheliei lui Iacob” scrisă în sec.I,magii au ajuns la peștera Domnului a treia zi după naștere.Cum ei au ajuns în seara zilei de 4 decembrie anul 7 î.H.,înseamnă că Iisus s-a născut în ziua de marți 2 decembrie anul 7 î.H.
Motivele care au stat la baza unor asemenea daruri,sunt: 1) Cum zicea Remigius (călugăr din Auxerre,mort spre anul 809),nimeni nu se putea apropia de un zeu sau rege cu mâinile goale. 2) După sfântul Bernard: ,,Ei au adus aur Sfintei Fecioare ca să-i mai aline oboseala,tămâie,ca să alunge mirosul urât din grajd și smirnă,ca să întărească trupul copilului și să-l ferească de insecte.” 3) Pentru că în aur se plătește tributul,tămâia se folosește la sacrificii,iar smirna la îmbălsămarea morților.Prin aceste trei daruri se recunosc în Cristos puterea împărătească,măreția dumnezeiască și mortalitatea omenescă. 4) Pentru că aurul semnifică iubirea,tămâia,rugăciunea,iar smirna,mortificarea trupului. 5) Pentru că prin aceste trei daruri sunt înfățișate trei calități ale lui Iisus Hristos: dumnezeirea cea atât de prețioasă,sufletul din cale-afară de credincios și trupul neîntinat și nestricăcios.
Conform apocrifei ,,Evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului” scrisă în sec.al VII-lea,după primirea darurilor, ,,Maria a luat un scutec și l-a dat lor drept mulțumire pentru atâtea bogății.Ei l-au primit cu cea mai înaltă cinstire.”. Nu s-au mai întors la Irod și s-au dus pe alt drum la Babilon.Ajungând, ,,Regii și principii le-au ieșit înainte și,plini de nerăbdare,i-au întrebat ce-au văzut și ce-au făcut,cum au călătorit la dus și la întors,dar mai ales ce-au adus de-acolo? Magii au arătat scutecul primit de la Maria.Atunci au făcut mare sărbătoare și,după obiceiul lor,au aprins un foc și i s-au închinat.Apoi au aruncat scutecul în mijlocul flăcărilor,care l-au înghițit îndată.Dar după ce focul s-a stins,ei au găsit scutecul ca la început,de parcă flăcările nici nu l-au atins.Atunci au început să-l sărute și să și-l pună peste cap ori peste ochi zicând: ,,Acesta este Adevărul; mare minune că focul n-a reușit să-l facă scrum sau măcar să-l ardă un pic.”. Apoi l-au luat și cu cea mai aleasă cinstire l-au pus în visteria lor.”(VIII).Scutecul dăruit de Maria magilor se afla,în sec.al XIII-lea (după o tradiție),la Constantinopol.Apoi el a fost adus în Franța și distrus în timpul Revoluției din 1789.Astăzi putem spune că scutecul era confecționat dintr-un material similar teflonului,sau ca cel folosit la costumele spațiale sau de pompieri,deoarece rezistă la foc.

Sebeș,jud.Alba Turcu Vasile vturcu1@yahoo.com


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Odin von Asgard.
mesaj Feb 22 2015, 07:22 PM
Mesaj #10





Guests






Citeaza (Vasile Turcu @ Jun 2 2013, 05:26 PM) *
Înălţarea lui Iisus
După cum cunoaştem, Iisus a murit în ziua de vineri 3 aprilie anul 33 ora 15 şi a înviat duminică 5 aprilie anul 33 între orele 3:30 – 4:00 dimineaţa. Prin înălţarea la cer, se termină misiunea sau viaţa sa pământească. Deci firesc se pune întrebarea: când, unde şi cum s-a înălţat ? Deoarece este bine să se ştie că idea de înălţare îşi are originea în cartea lui Isaia (anul 726 î.Hr.).
Turcu Vasile

Cateva intrebari existentiale Nea Turcu - sunt deliciosi nepriceputii cand tin sa-si arate stiinta:
1. Nu ai precizat minutele si nici secundele la care Jeezus bastradul rezultat din impreunarea preacurvoasa a Mariei cu Duhul Sfant a murit/a inviat!
2. Nu ai precizat daca orele mentionate sunt dupa Meridianul Greenwich sau Ora Europei Orientale(si s-ar putea creea mari confuzii)!
3. Ceasul care indica timpul mentionat detine era Swatch sau Longines?
Timpul NU a putut fi masurat cu precizie decat dupa inventarea ceasului mecanic, respectiv secolul 13. Ceasul a fost inventat NU atat pentru a masura timpul cat, mai ales LONGITUDINEA. Cand - si mai ales DACA - o sa intelegi aceste mici amanunte o sa-ti dai si seama de aberatiile scrise de tine. Argumentul cu exista "ceasul solar" NU TINE:
1. Nu exisa asa ceva in Palestina.
2. Chiar daca ar fi existat, ceasul solar NU este précis, pune mana pe un annual de Astronomie pentru prescolari si o sa intelegi si de ce nu este précis.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_kingsman.
mesaj Feb 23 2015, 06:56 AM
Mesaj #11





Guests






Citeaza (Odin von Asgard @ Feb 22 2015, 07:22 PM) *
1. Nu ai precizat minutele si nici secundele la care Jeezus bastradul rezultat din impreunarea preacurvoasa a Mariei cu Duhul Sfant a murit/a inviat!



Was haben wir denn da unterirdische... rolleyes.gif

Wenn deine Freundin geht zu einem anderen bedeutet nicht, dass alle Frauen sind wie ihre .

Mancher hinterlässt eine Lücke, die ihn ersetzt,
Klar bist du traurig, aber so viel Stolz du haben, dich nicht so ... jede Frau kann mit jedem eine andere Frau ersetzt .
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Odin von Asgard.
mesaj Feb 23 2015, 12:22 PM
Mesaj #12





Guests






Citeaza (kingsman @ Feb 23 2015, 06:56 AM) *
Was haben wir denn da unterirdische... rolleyes.gif

Wenn deine Freundin geht zu einem anderen bedeutet nicht, dass alle Frauen sind wie ihre .

Mancher hinterlässt eine Lücke, die ihn ersetzt,
Klar bist du traurig, aber so viel Stolz du haben, dich nicht so ... jede Frau kann mit jedem eine andere Frau ersetzt .

Darf ich Ihr etwas fragen? Was meinen Sie mit "wir"?

Pentru walloni: Ce intelegeti Inalta Domnie a Voastra prin "NOI"?
1. Dvs si Galaxia?
2. Dvs. si Umanitatea?
3. Dvs si Poporu' Roman?
4. Dvs. si Uzina 23 August?
5. SAU DVS. SI BOR?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_cititoare in stele.
mesaj Feb 23 2015, 12:26 PM
Mesaj #13





Guests






Citeaza (Odin von Asgard @ Feb 23 2015, 12:22 PM) *
Darf ich Ihr etwas fragen? Was meinen Sie mit "wir"?

Prin '' noi avem aici'', se intelege ezact ce se vede : noi forumistii, dumneata si cu io, cititorii care citesc (uneori si) gandurile biggrin.gif
duuh... dry.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Odin von Asgard.
mesaj Feb 23 2015, 12:46 PM
Mesaj #14





Guests






Citeaza (cititoare in stele @ Feb 23 2015, 12:26 PM) *
Prin '' noi avem aici'', se intelege ezact ce se vede : noi forumistii, dumneata si cu io, cititorii care citesc (uneori si) gandurile biggrin.gif
duuh... dry.gif

smile.gif Sa-mi fie cu iertare, dar - intuitia - imi spune ca, cel putin la rubrica asta, "noi forumistii" nu sunt chiar ceea ce pretind ei a fi, adica oameni obisnuiti...
Pe urma, eu NU am vazut forumist care sa se erijeze in "purtatorul de cuvant al forumistilor", ca si cum forumistii nu ar stii ce sa spuna, fiecare in parte...
In schimb, cand este vorba de Barbos imediat sar in sus "forumisti" independenti si "buni crestini dreptcredinciosi", niste oameni minunati si adevarati, care nici nu incearca sa faca niscaiva propaganda...
In sfarsit, eu asteptam un raspuns de la Omu' Regelui (Iudeilor?) Nu de la o biata astronomeasa care - ciudat lucru! - a simtit nevoia sa sara in apararea bietului reprezentant al Regelui (Cioaba?) Io cred ca se poate apara si singur, asta dca nu cumva sunteti unu' si acelasi ca si Tatal cu Fiul. Fantoma Sfanta mai lipseste din peisaj...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Mitza chiromanka.
mesaj Feb 23 2015, 01:58 PM
Mesaj #15





Guests






Citeaza (Odin von Asgard @ Feb 23 2015, 12:46 PM) *
smile.gif Sa-mi fie cu iertare, dar - intuitia - imi spune ca, cel putin la rubrica asta, "noi forumistii" nu sunt chiar ceea ce pretind ei a fi, adica oameni obisnuiti...
Pe urma, eu NU am vazut forumist care sa se erijeze in "purtatorul de cuvant al forumistilor", ca si cum forumistii nu ar stii ce sa spuna, fiecare in parte...
In schimb, cand este vorba de Barbos imediat sar in sus "forumisti" independenti si "buni crestini dreptcredinciosi", niste oameni minunati si adevarati, care nici nu incearca sa faca niscaiva propaganda...
In sfarsit, eu asteptam un raspuns de la Omu' Regelui (Iudeilor?) Nu de la o biata astronomeasa care - ciudat lucru! - a simtit nevoia sa sara in apararea bietului reprezentant al Regelui (Cioaba?) Io cred ca se poate apara si singur, asta dca nu cumva sunteti unu' si acelasi ca si Tatal cu Fiul. Fantoma Sfanta mai lipseste din peisaj...

ooohohooo, nu'sh cin' sunt ceilalti, da' dumneata esti preciz clairvoyant, stii ceva ce io nu stiu, ca prea le zici cu foc pe toate topicurile de larg interes zbiritual laugh.gif

deci aj vrea sa stiu, luna viitoare pe vremea asta, cam cate kile o sa am ?
am inceput postu' si-s tare curioasa dac-o sa-mi mai vina jupele rolleyes.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Mar 14 2015, 05:08 PM
Mesaj #16


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783






ÎNVIEREA LUI LAZĂR

O sărbătorim sâmbătă 4 aprilie şi este relatată numai în Evanghelia după Ioan.La începutul lunii martie anul 33,Iisus şi ucenicii erau pe malul estic al râului Iordan în jurul oraşului Betabara la 4 km nord de Marea Moartă,în ţinutul Paraeea al cărui tetrarh era Irod Antipa (4 î.H.- 39),unul din fiii lui Irod cel Mare (37- 4 î.H.).Acolo,în jurul datei de 9 martie Iisus a aflat că prietenul său Lazăr este bolnav.Lazăr,împreună cu surorile lui care se numeau Maria şi Marta,locuiau în satul Betania din Iudeea,al cărui prefect era Pilat Ponţiu (26 – 36).În jurul zilei de sâmbătă 14 martie anul 33 Iisus ajunge în Betania şi-l învie pe Lazăr,care era în mormânt de patru zile.Toată scena învierii este redată în cap.11. ,,Şi zicând acestea,a strigat cu glas mare: Lazăre,vino afară! Şi a ieşit mortul,fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă.Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”(11,43-44).Dar oare Lazăr era mort în mormânt ?
Citind tot capitolul 11 ,ne dăm seama că învierea lui Lazăr a fost un act premeditat al lui Iisus.Maria şi Marta s-au dus la Iisus şi i-au spus că prietenul şi iubitul lui,este bolnav.La care Iisus a răspuns: ,,Această boală nu este spre moarte ,ci pentru slava lui Dumnezeu,ca,prin ea,Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.”(11,4).Unii savanţi susţin că Maria Magdalena este această Maria,sora lui Lazăr.Apoi,în aceeaşi zi de luni 9 martie anul 33,Maria şi Marta se întorc în satul Betania,unde locuiesc cu Lazăr.În ziua de miercuri 11 martie Iisus le spune ucenicilor că ,,Lazăr,prietenul nostru,a adormit;Mă duc să-l trezesc.”(11,11).Apoi ,,Lazăr a murit.Şi mă bucur pentru voi,ca să credeţi că n-am fost acolo.Dar să mergem la el.”(11,14-15).Iisus şi ucenicii pleacă din jurul oraşului Betabara,unde erau,traversează Iordanul către vest şi în ziua de sâmbătă 14 martie anul 33 sunt la intrarea în satul Betania.Marta îi întâmpină şi Iisus îi zice ,,Fratele tău va învia.”(11,23).După aceea Iisus a suspinat,s-a tulburat şi a lăcrimat ca un om obişnuit stăpânit de emoţiile de dinaintea reprezentaţiei ,,învierii”,spectatori fiind iudeii care au venit cu Marta şi Maria,plus ucenicii,iar scena a fost mormântul lui Lazăr.Imediat după acest spectacol,Caiafa şi Sinedriul au hotărât să-l ucidă pe Iisus.
Cea mai veche Evanghelie canonică este aceea a lui Marcu,scrisă în anul 75,fiind a doua Evanghelie din Noul Testament.În anul 1958 la biblioteca de la Mar Saba a Bisericii Ortodoxe,aflată la 20 km de Ierusalim,s-a găsit copia scrisorii lui Clement din Alexandria (150 – 215),unul dintre Părinţii Bisericii creştine.Către anul 200 erau în circulaţie circa 30 de evanghelii şi Părinţii Bisericii creştine au început să selecteze scrierile care vor forma canonul.Noul Testament în forma pe care-l citim noi astăzi,a fost definitivat în jurul anului 380.În acea scrisoare Clement recunoaşte existenţa Evangheliei după Marcu în original din care au fost scoase mai multe versete,iar în urma cenzurării şi adaptării ei de către Părinţii Bisericii a rezultat actuala Evanghelie după Marcu.Adică ceea ce citim noi astăzi nu este originalul Evangheliei scris de Marcu în anul 75,ci cea cenzurată în secolul al II-lea.Clement relatează în scrisoarea sa că din Evanghelia după Marcu în original,a fost scoasă învierea unui ,,tânăr” din Betania.Cu acest episod începea capitolul 10 din Evanghelia după Marcu în original scrisă în anul 75,iar după anul 100 el a fost scos (expurgat) de un Părinte al Bisericii.Astăzi citim că,capitolul 10 începe cu plecarea lui Iisus din Betabara în Iudeea,dar în original Marcu a scris între versetul 1 şi 3 învierea tânărului din Betania.Relatarea învierii tânărului din Evanghelia după Marcu în original este aproape identică cu învierea lui Lazăr din Evanghelia după Ioan,ambele petrecându-se în Betania,dar în Evanghelia după Marcu în original numele tânărului nu este menţionat şi există câteva versete în care ni se spune ce a urmat după înviere: după şase zile tânărul înviat a venit la Iisus ,,purtând o pânză de in pe trupul gol” şi a rămas împreună cu el o noapte,timp în care a fost ,,învăţat…misterul împărăţiei lui Dumnezeu”.De aceea unii afirmă că Iisus a fost homosexual,dar eu zic că acesta este un mod prea modern de gândire.
În consecinţă,învierea lui Lazăr este o etapă a unui rit iniţiatic în care novicele suferă o moarte şi o renaştere simbolice,înainte de a-i fi încredinţate învăţăturile secrete.Un asemenea rit era prezent în multe dintre religiile practicate în lumea antică egipteană,greacă şi romană.Deci Lazăr era viu în mormânt şi astfel se explică de ce el a auzit strigătul lui Iisus,înviind.Cunoscând aceste învieri,ne putem explica şi învierea lui Iisus.


Sebeş,jud.Alba Turcu Vasile
0744512245 vturcu1@yahoo.com
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_pancescuviorel.
mesaj Jun 8 2015, 12:25 PM
Mesaj #17





Guests






Totul e real
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Jul 19 2015, 04:53 PM
Mesaj #18


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783



Citeaza (pancescuviorel @ Jun 8 2015, 12:25 PM) *
Totul e real

Mulțumesc.Cu respect,Turcu Vasile
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_fgh.
mesaj Jul 20 2015, 05:12 AM
Mesaj #19





Guests







Da, foarte adevărat ... am învăţat desprea asta la şcoala elementară, dar nu la ora de religie, ci la limba şi literatura română. Era o poveste, se numea Păcală şi Tândală, în care Păcală l-ascăpat de spânzurătoare pe Tândală cu o tehnică din aceasta, de mărturie dezinteresată ...

O transcriere aproximativă după Petre Dulfu a acestei întâmplări găsiţi pe

http://www.anidescoala.ro/divertisment/pov...ulfu-fragmente/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vasile Turcu
mesaj Dec 13 2015, 11:23 AM
Mesaj #20


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 42
Inscris: 15-May 12
Utilizatorul numarul: 31 783



NAŞTEREA LUI IISUS

Despre naştere în Evangheliile canonice au scris doar Matei şi Luca. Matei şi-a legat relatarea naşterii lui Iisus de magi şi stea. Steaua din Betleem sau Steaua naşterii lui Iisus,a fost conjuncţia planetelor Jupiter şi Saturn din anul 7 î. Hr., Iisus născându-se marţi 2 decembrie anul 7 î. Hr. Ca argument în plus, Matei aduce uciderea pruncilor: “Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (2,16). Acest episod este relatat de istoricul roman Ambrosius T. Macrobius în “Saturnaliorum Conviviorum” (Saturnalia), care conţine 7 cărţi şi este scrisă în jurul anului 400. În cartea a II-a la cap. IV citim că împăratul Augustus: “Când a auzit că între copiii de doi ani şi mai mici ucişi în Siria din porunca lui Irod regele Iudeilor se află omorât şi fiul lui, a spus: Este mai bine de a fi porcul lui Irod decât fiul lui”, ştiind că evreii nu taie porci fiindcă ei nu mănâncă carne de porc (aici este vorba despre un fiu al lui Augustus pe care Irod l-a omorât odată cu ceilalţi prunci). Dar istoricii nu cred că Irod (37-4 î.Hr.) a urmărit tăierea pruncului Iisus şi au dreptate. Conform Protoevangheliei lui Iacob scrisă între anii 36-62, în aceeaşi perioadă de timp Irod l-a ucis pe preotul Zaharia, care slujea la Templu, deoarece nu i-a găsit copilul (pe Ioan Botezătorul) ca să-l omoare. Deci pe pruncul Ioan, zis ulterior şi Botezătorul, urmărea Irod să-l taie, nu pe Iisus. Este adevărat că pruncul Ioan era mai mare cu doar 6 luni decât pruncul Iisus şi Matei scriindu-şi Evanghelia în anul 75, l-a deificat pe Iisus folosindu-se de proorocul Ieremia: “Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt” (31,15). Se ştie că în acest verset proorocul Ieremia se referă la soarta copiilor deportaţi în Babilon de Nebucadneţar (Nabucodonosor) în anul 586 î. Hr. Dar Matei continuând procesul deificării lui Iisus, îşi leagă relatarea din a sa Evanghelie de mormântul Rahelei (nevasta lui Iacov zis şi „Israel”), aflat doar la 2 km de peştera (casa) naşterii lui Iisus, nu de copii deportaţi. Nu se poate stabili data exactă, dar se deduce că Irod a ordonat uciderea pruncilor către sfârşitul domniei lui, el murind în perioada 1-10 aprilie anul 4 î.Hr., conform lui Flavius Josephus (Antichităţi iudaice). Cel mai probabil pare luna aprilie anul 5 î.Hr. Se estimează că au fost ucişi aproximativ 14.000 de prunci. Deci şi episodul uciderii pruncilor ordonat de Irod, este un argument favorabil că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î. Hr.
Mult mai exact este Luca, tovarăşul credincios al lui Pavel, care şi-a scris Evanghelia între anii 90 -95. A fost cetăţean al Antiohiei, de naţionalitate greacă, îl chema Lukios, însă coreligionarii săi l-au numit Lukas. De profesie a fost medic, a practicat pictura şi avea cunoştinţe remarcabile de drept. În a sa Evanghelie citim “În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această scriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria” (2, 1-2).
Recensământul avea loc în Imperiul Roman la fiecare 14 ani, afectând alături de cetăţenii romani, Spania, Galia, Egiptul, Siria şi Palestina. Dregătorul Quirinius era senatorul P. Sulpicius Quirinius, cunoscut din documente romane. Împăratul Augustus (30 î. Hr.-19 august 14) a dat o înaltă apreciere remarcabilelor calităţi de militar şi administrator ale acestui arivist. El s-a născut într-un mediu modest lângă Tusculum din dealurile albane, o staţiune favorită a familiilor romane nobile. În anul 6 Quirinius a plecat în Siria în calitate de trimis al împăratului. Coponius a fost trimis de Roma împreună cu el, pentru a fi primul prefect al Iudeii. Între anii 6 şi 7 , Quirinius şi Coponius au organizat un recensământ. Acesta însă nu putea fi cel la care se referă evanghelistul Luca, fiindcă în acea vreme Iisus avea în jur de 13-14 ani. Conform relatării Evangheliei, recensământul decretat de Cezar Augustus a avut loc în jurul anului naşterii lui Iisus. Este oare cu putinţă ca Luca să fi făcut o greşeală ? Timp îndelungat aşa s-a crezut. Însă, un fragment dintr-o inscripţie romană descoperită în Ankara (Turcia) a adus lumină în această problemă.
În privinţa recensământului, cel mai edificator document istoric de pe timpul lui Augustus este Monumentum Ancyranum, din Ancyra (Ankara), fosta capitală a provinciei Galatia. Verancsics Antal episcop de Eger (Ungaria), ambasador al împăratului Ferdinand I la sultanul Suleiman II, a văzut acest monument în anul 1555 la Ankara, zidit în peretele unei biserici antice şi unde se poate citi foarte clar în latină (după Teres Ágoston, Biblia şi Astronomia): “La porunca lui Sulpicius Quirinius, comandant militar şi în acelaşi timp ambasador al împăratului Augustus am executat un recensământ în Siria în ţinutul Apamea, numărând 117 mii de cetăţeni, şi tot la porunca lui Quirinius am cucerit cetatea itureilor de pe muntele Liban ...”. Recensământul a fost făcut între anii 746-747 după calendarul roman, echivalent cu anii 8-7 î. Hr. Acesta este recensământul la care se referă Luca. Observăm că se respectă intervalul de 14 ani între recensămintele executate în imperiul Roman. Quirinius fusese în Siria o singură dată înainte, fiind trimis de împăratul Augustus într-o misiune în zilele când guvernator al Siriei era proconsulul C. Sentius Saturninus (9-6 î.Hr.). În vremea aceea însărcinarea lui fusese în exclusivitate de ordin militar. El a condus o campanie împotriva unui trib din munţii Taurus ai Asiei Mici numit homonadenzii. Quirinius şi-a stabilit reşedinţa guvernamentală şi cartierul general în Siria între anii 10-7 î.Hr. Monumentum Ancyranum este o dovadă directă că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î.Hr.
Alături de istorici şi astronomi, un cuvânt greu de spus în problema stabilirii datei naşterii lui Iisus îl au şi meteorologii. Luca ne informează că: “Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea în împrejurul turmei lor” (2,8). Meteorologii au înregistrat cu exactitate variaţiile de temperatură din Hebron. Acest colţişor din partea sudică a regiunii muntoase din Iudeea, prezintă aceleaşi condiţii climatice ca şi în Betleem, aflat la 20 km mai spre nord. Măsurătorile meteorologice făcute în perioada celor trei luni de iarnă, au dat următoarele rezultate medii: decembrie -2,8 grade C, ianuarie -1,6 grade C şi februarie -0,1 grade C. Primele două luni au cele mai mari căderi de precipitaţii ale anului: în decembrie 147 mm şi în ianuarie 187 mm. Potrivit informaţiilor existente, clima Palestinei nu s-a schimbat aproape deloc în decursul ultimelor 2000 de ani. Aşadar observaţiile meteorologice moderne atât de precise pot fi luate în consideraţie.
În vremea Crăciunului, Betleemul este cuprins de ger, astfel că nici o turmă nu poate ieşi la câmp în această dată. Talmudul remarcă şi el că în împrejurimi turmele ieşeau la păscut în martie şi se înapoiau în noiembrie, rămânând la păscut în total 8-9 luni. În Palestina şi astăzi de Crăciun, animalele şi păstorii se află la adăpost. Menţiunea lui Luca subliniază deci faptul că naşterea lui Iisus a avut loc înainte de căderea iernii. Dar în “Viaţa Maicii Domnului” de protosinghel Nicodim Măndiţă, este scris că la naşterea lui Iisus: “În pământul Iudeii au odrăslit viile cele din Engadi, fiind iarnă”. Engeddi este o localitate situată la 30 km sud de Betleem şi la 20 km sud-est de Hebron. Deci când s-a născut Iisus a fost un decembrie mult mai cald ca de obicei. De aceea nici păstorii în acel an 7 î.Hr. nu s-au retras cu turmele la iernat, ci au stat pe păşune atât timp cât vremea permite. Exact aşa fac şi astăzi ciobanii noştri . În concluzie şi aceste versete ale lui Luca vin în sprijinul tezei că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î.Hr. Păstorii s-au dus să-l vadă pe Iisus în iesle în noaptea de 2 spre 3 decembrie anul 7 î.Hr. În continuare Luca scrie că la 40 de zile de la naştere Iisus a fost dus în Templul din Ierusalim, fiind binecuvântat de Simeon care a îndeplinit ritualul ca un preot sau Mare Preot, adică versetele 25-35 din capitolul 2. În anul 26 î.Hr., la vârsta de 48 ani, Irod s-a căsătorit şi pe socrul său Simon (cum spune Flavius Josephus în „Antichităţi iudaice”) l-a pus Mare Preot. De abia la începutul anului 6 î.Hr. l-a destituit din funcţie, având şi vârsta înaintată. Acesta fiind Simeon din Evanghelia după Luca, înseamnă că Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim în 10 ianuarie anul 6 î.Hr., deci el s-a născut în ziua de 2 decembrie anul 7 î.Hr. Concret, atât conţin Evangheliile canonice despre naşterea lui Iisus.
După Matei magii au găsit pruncul Iisus în casă, iar după Luca păstorii l-au găsit culcat în iesle. După Protoevanghelia lui Iacob, Iisus a fost născut într-o peşteră. Deci ieslea s-a aflat într-o peşteră. Origene (185-254) în “Împotriva lui Celsus” scrie: “Iisus s-a născut la Betleem. Dacă cineva mai doreşte şi alte dovezi pe lângă profeţia lui Micheea şi relatarea din Evanghelie, atunci să afle că şi în ziua de azi există peştera în care el a fost născut. Chiar păgânii cunosc bine acest lucru; pretutindeni se povesteşte că aici s-a născut un anume Isus adorat ”(1,1,51). Eusebiu (264-340), excelent cunoscător al geografiei şi istoriei Palestinei, aminteşte în mai multe rânduri de peştera unde s-a născut Iisus. Încă de pe vremea lui peştera ajunsese loc de pelerinaj, iar împărăteasa Elena a construit aici o biserică impunătoare. În “Evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului” scrisă în sec. al VII-lea după un text siriac din sec. III-IV, Iosif şi Maria mergând către Betleem ca să se înscrie cum cerea recensământul: ‹‹Când au ajuns lângă o peşteră, Maria i-a zis lui Iosif că i se apropie sorocul naşterii şi nu mai poate continua drumul până în oraş. “Hai să intrăm în peştera aceasta”, a zis ea. Soarele stătea să apună. Atunci Iosif a plecat în grabă să-i caute o femeie de ajutor. Cum tot umbla încolo şi-ncoace zării o bătrână evreică născută în Ierusalim şi-i zise: „Fii binecuvântată ! Rogu-te, vino şi intră în această peşteră unde o femeie se pregăteşte să nască !” Bătrâna şi Iosif ajunseră la peşteră după apusul soarelui. Intrară. Şi, iată, încăperea era plină de lumini mai frumoase decât cele ale unor lămpi sau candelabre şi mai strălucitoare decât razele de soare. Pruncul, învelit în scutece şi aşezat într-o iesle, sugea liniştit la sânul mamei sale, Maria›› (II şi III).
Ziua de 2 decembrie anul 7 î.Hr. când s-a născut Iisus a fost marţi, iar pe cer în acea noapte a fost Lună Nouă. La Betleem în 2 decembrie Soarele apune la ora 16:35, crepusculul civil se sfârşeşte la 17:06, iar cel astronomic la 18:05; adică noaptea începe la ora 17:06. Deci termenul “după apusul soarelui” este între orele 16:35 - 17:06, când Iisus se naşte. Dar când “Soarele stătea să apună”, adică înainte cu 5-10 minute de ora 16:35, Iisus nu era născut. Înseamnă că el s-a născut în intervalul de timp 16:35-17:06, deci în crepusculul serii, cel mai târziu la ora 17. În concluzie, Iisus s-a născut în ziua de marţi 2 decembrie anul 7 î.Hr. la ora 17:00, pe cer fiind Lună Nouă. Deoarece a murit în ziua de vineri 3 aprilie, anul 33, ora 15, înseamnă că Iisus a trăit 38 de ani, 4 luni şi 22 de ore. Că doar Ioan scrie în a sa Evanghelie: „Deci au zis şi iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam ? ” (8,57). Iar Iisus nu-i corectează câtuşi de puţin, confirmând prin tăcere afirmaţia lor (discuţia a avut loc în Templul din Ierusalim).
În Evanghelia lui Pseudo-Matei scrisă în sec. al VI –lea, folosind surse directe din sec. I-II , după ce Maria a intrat în peşteră: <<acolo a născut ea un băiat pe care, atunci când se năştea şi după aceea, l-au înconjurat îngerii zicând: “Slavă pentru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoie”. Iosif era plecat să caute moaşe. Când se întoarse în peşteră Maria născuse. Atunci zise Iosif către Maria: „Am adus două moaşe, pe Zelomi şi pe Salomeea. Aşteaptă afară, în faţa peşterii, şi nu îndrăznesc să intre din cauza prea marii străluciri.” Auzind acestea Maria zâmbi. Dar Iosif îi zise: „Nu zâmbi ! Mai bine gândeşte-te dacă nu ai nevoie de vreun leac”. Şi-i porunci uneia din moaşe să intre. Zelomi intră şi zise către Maria: „Lasă-mă să te ating ! ”. Maria îi îngădui. Atunci moaşa strigă cu glas mare: „Doamne, Doamne, ai milă de mine ! Niciodată nu s-a mai auzit şi nu s-a mai închipuit ca sânii să fie plini de lapte şi ca pruncul să-şi fi lăsat mama fecioară ! Cel născut n-a fost murdărit de nici o picătură de sânge, iar născătoarea lui n-a simţit nici o durere. Fecioară a zămislit, fecioară a născut, fecioară a rămas”.>> (XIII, 2-3). Deci Maria a născut pe Iisus prin cezariană, asistată de îngeri.
Data naşterii lui Iisus este 2 decembrie anul 7 î.Hr. După calendarul evreiesc, el s-a născut în 9 Kislimu anul 3754. După calendarul seleucid (era lui Alexandru cel Mare) Iisus s-a născut în anul 305, după era lui Augustus în anul 23 şi după calendarul roman (ab Urbe condita) în anul 747. După greci Iisus s-a născut în anul 1 al celei de-a 193-a olimpiade, iar după calendarul astronomic în anul -6.
În „Viaţa Maicii Domnului” Nicodim Măndiţă scrie: <<la naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-au făcut multe semne şi minuni. Acestea le aflăm arătate în Tezaurul Ortodoxiei noastre creştine. În ceasul când S-a născut Pruncul Iisus, Dumnezeu – Cuvântul, prin poarta fecioriei cea pecetluită cu curăţia, a izvorât un izvor de apă din piatră într-acea peşteră în care S-a născut. În acelaşi timp, în Roma, a ieşit din pământ un izvor de untdelemn care a curs în râul Tibru. O capişte idolească care se numea „Eternă” a căzut, şi idolii s-au sfărâmat. Tot acolo, deasupra Romei, s-au arătat pe cer trei sori. În Spania, atunci în noaptea naşterii Mântuitorului s-a arătat un nor mai luminos decât soarele. >>
Maiorul C.S. Jarvis, guvernatorul englez al Sinaiului în anul 1930, relatează: <<Mai mulţi oameni din Corpul Expediţionar al Sinaiului au făcut un popas într-o oază uscată. S-au apucat atunci să sape în nisipul dur de la baza unei stânci, încercând să ajungă la apa care picura încet din mormanul de calcar. Bash Shawish, sergent de culoare le-a spus: „Daţi-mi-o mie ! ” A luat cazmaua şi a început să sape furios arătând parcă superiorilor săi câtă forţă şi voinţă se ascunde în el. Din greşeală una din lovituri a atins stânca. Coaja netedă care se formează întotdeauna pe calcar, s-a desfăcut şi a căzut într-o parte. Din piatra dezvelită ţâşni un jet puternic de apă. Ceilalţi soldaţi începură să strige în jurul sergentului: „Ia uitaţi-vă la el ! Profetul Moise !”>> (W. Keller, Şi Biblia are totuşi dreptate). Aşa a luat naştere izvorul de apă din peştera unde s-a născut Iisus, că doar acolo erau îngeri. Deoarece aici împărăteasa Elena (247- 327), mama împăratului Constantin (313 -337), a construit impunătoarea biserică a Naşterii Domnului, urmele nu se mai văd în ziua de astăzi. Dar în oraşul Pompei acoperit cu lavă de erupţia Vezuviului la 24 august anul 79, s-a descoperit că vilele aveau şi un nymphaeum, adică un sanctuar consacrat nimfelor care constă dintr-o grotă naturală sau artificială în care ţâşnea un izvor. Deci, reprezentarea naşterii într-o peşteră cu izvor de apă făcea parte din obiceiul vremii, adică scena pe care o cunoaştem noi cu Maria născând pe Iisus în grotă să nu fie cea adevărată.
Datorită mărturiilor arheologice existente astăzi, acum două mii de ani în preajma Tibrului existau puţuri (fântâni) cu ţiţei, similar cum a fost la noi pe valea Prahovei. Un asemenea izvor de ţiţei brut s-a scurs în Tibru şi l-a poluat, fiind numit pe timpul acela untdelemn, adică ulei. Referitor la anul 44 î.Hr., Cassius Dio în Istoria Romană cartea XLVI scrie: „Iată deci realizările, o Cicero, Cicerule, Cicerache, Ciceritule, grecuşorule – sau cum doreşti să-ţi mai spui – acestui necioplit, acestui despuiat, acestui înmiresmat, realizări din care nici una nu-ţi aparţine, grozavule, priceputule, tu care bei mai mult untdelemn decât vin ...” (18). Aici se face aluzie la regimul alimentar urmat de Cicero sau, după o altă interpretare, aluzie la veghile lui nocturne, închinate meditaţiei şi scrisului, când ardea lampa până noaptea târziu fiind alimentată cu ţiţei brut, adică untdelemn.
Pe Capitoliu, vârful sudic al colinei se înălţa marele templu denumit „Etern” închinat trinităţii Iupiter, Iuno şi Minerva, fiind protectoare a Romei, a latinilor şi a italicilor, având astfel un caracter politic. Cassius Dio în Istoria Romană cartea LV scrie: „În anul următor Drusus a fost consul împreună cu Titus Crispinus şi nu i se arătară semne deloc bune. Printre multe altele, numeroase temple au fost distruse de furtună şi trăsnete – până acolo că au fost produse stricăciuni chiar templului lui Iupiter Capitolinul şi clădirilor aferente” (1). Era anul 9 î.Hr. Fulgerul cade drept pe cella (camera de cult) centrală, care adăpostea cultul lui Iupiter. Anul 9 î. Hr. fiind foarte apropiat de anul 7 î. Hr. , Biserica a asimilat acest semn cu naşterea lui Iisus, deci nici într-un caz nu poate fi vorba de anul 1. Acesta este un argument favorabil că Iisus s-a născut în anul 7 î. Hr. „Uneori vedem o pată luminoasă imediat deasupra soarelui, foarte rareori sub el. Distanţa dintre soare şi această pată nu depăşeşte 1- 2 grade. În anumite cazuri excepţionale, deasupra discului solar există două sau chiar trei asemenea imagini. Acest fenomen este produs de modificările locale ale strălucirii unei coloane de lumină, datorite distribuţiei neuniforme a norilor” (M. Minnaert, Lumina şi culoare în natură). De aceea s-au văzut pe cerul Romei trei sori.
Norii cirrostratus sunt situaţi la o altitudine de 8 – 10 km, fiind formaţi din particule de gheaţă în suspensie la temperatura de minus 40 grade C. Când a fost conjuncţia lui Jupiter şi Saturn din seara zilei de 4 decembrie anul 7 î. Hr., aceşti nori erau pe cerul Spaniei. Difracţia luminii provenită de la conjuncţie pe particulele de gheaţă care formau norii, a provocat fenomenul atmosferic numit halou. Adică lumina provenită de la Jupiter şi Saturn contopiţi aparent pe cer, a fost puternic amplificată şi dispersată dând impresia unui „nor mai luminos decât soarele”. Fenomenul a fost deosebit de spectaculos şi pentru faptul că în seara naşterii lui Iisus, 2 decembrie anul 7 î.Hr. , a fost Lună Nouă şi, deci, cea mai puternică sursă luminoasă de pe cer a fost conjuncţia dintre Jupiter şi Saturn. Acelaşi fenomen atmosferic s-a produs şi când părintele Galeriu a fost îngropat în ziua de 13 august 2003, numai că de data aceasta sursa luminoasă a fost soarele.
Biserica consideră că “într-o duminică s-a născut, la Betleem, Mântuitorul” (Cuvântul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu), deci în ultima zi a săptămânii, după calendarul creştin. Ori, citind mai sus, vedem că el s-a născut marţi. Dar după calendarul esenienilor de la Qumran, prima zi a săptămânii era miercuri şi ultima zi a săptămânii era marţi (sâmbăta era ziua de odihnă). Înseamnă că naşterea lui Iisus concordă cu calendarul esenienilor de la Qumran. Să nu uităm că de la esenieni şi-a tras seva creştinismul, Ioan Botezătorul a fost esenian şi Iisus în tinereţe a stat mult timp la Qumran. În anul 1 ziua de 25 decembrie este duminică şi pe acest fapt se bazează Biserica în afirmaţiile sale. Dar teologii şi savanţii sunt de acord că Iisus s-a născut înainte de moartea lui Irod, care a fost cel târziu în 10 aprilie anul 4 î.Hr. Deci Iisus s-a născut înainte de această dată, adică marţi 2 decembrie anul 7 î. Hr. Cea mai veche atestare certă a naşterii la 25 decembrie este cea din calendarul filocalian, emis la Roma în anul 336. Prima consemnare oficială a naşterii lui Iisus Hristos, conform cronologiei creştine, este făcută de Biserică abia în anul 749.

Sebeş, jud. Alba Turcu Vasile
0744-512245
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Clementina.
mesaj Jan 10 2016, 02:14 PM
Mesaj #21





Guests






Citeaza (Vasile Turcu @ Feb 1 2014, 04:39 PM) *
BUNA VESTIRE


Sărbătoarea marianică cea mai de timpuriu atestată documentar este Bunavestire: he euangelismos, hemera aspasmou sau ziua salutării, Anuntiatio Beatae Mariae Virginis sau, popular, Blagoveştenie. Sărbătoarea comemorează clipa în care arhanghelul Gabriel a coborât să aducă vestea cea bună Mariei. De aceea în vechile calendare ale Bisericii Catolice ea apărea şi sub numele de Festum Conceptionis Christi. Este singura sărbătoare marianică justificată prin evangheliile canonice. Cade pe 25 martie, deci exact cu nouă luni înainte de naşterea lui Iisus Hristos. La început însă data a variat: 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei; 18 decembrie, dată păstrată până astăzi în ritul galican şi mozarab. De abia în sec. al XI – lea se impune definitiv, în lumea catolică de atunci, ziua de 25 martie. La origine se află probabil un cult local. Chiar din sec. al IV-lea exista la Nazaret o biserică înălţată pe locul unde se credea că arhanghelul o întâlnise pe Maria. Biserica trebuie să fi avut hramul respectiv. Apocrifele ne descriu însă două bune vestiri: una, lângă o fântână aflată în apropierea casei lui Iosif, a doua, chiar în casă (C. Bădiliţă, Evanghelii apocrife).
La Sinodul al III –lea ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, Biserica creştină respinge şi condamnă erezia lui Nestorius (381-450), stabilind definitiv doctrina marială. Învăţătura patriarhului Nestorius susţinea că datorită dublei naturi a lui Iisus, umană şi divină, Maria nu poate fi denumită Maica Domnului, deoarece era doar mama umană a lui Iisus cel uman. Dar să nu uităm că fiecare dintre noi are o dublă natură: pământească (umană) şi divină. Maicii Domnului i se recunosc două atribute esenţiale: theotokia, adică „meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup” şi aeiparthemia, adică „pururea- fecioria” sau, după mărturisirea catolică, virginitas ante partum, in partu et post partum (fecioria înainte, în timpul şi după naşterea lui Iisus). Despre Buna Vestire scriu Matei, Luca şi apocrifele „Protoevanghelia lui Iacob”, „Viaţa lui Iosif tâmplarul” şi „Evanghelia lui Pseudo- Matei”.
În Evanghelia după Matei, scrisă în anul 85, în cap.1 citim: „Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt ” (18). Îngerul i-a spus lui Iosif în vis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria , logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, ”(20-21).
În Evanghelia după Luca, scrisă între anii 90-95, în cap.1, îngerul îi spune Mariei: „ Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (31); „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”(35).
Referindu-se la versetele care conţin povestirea Bunei Vestiri şi a imaculatei concepţiuni (virginitate perpetuă), Biserica creştină îşi sprijină doctrina pe principii şubrede. În cercurile savanţilor, care cercetează Biblia, domneşte opinia că aceasta este o legendă tipică, lipsită de orice bază istorică. Cea mai bună dovadă este că despre acest eveniment miraculos, atât de însemnat pentru doctrina Bisericii creştine, nu menţionează nici un cuvânt evangheliştii Marcu şi Ioan, sau apostolul Pavel. În ceea ce-i priveşte pe Matei şi Luca, se vede că au preluat ideea virginităţii şi imaculatei concepţiuni din Vechiul Testament. Matei ne conduce spre sursa de inspiraţie şi anume la proorocia lui Isaia (726 î.Hr.): „ Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiul şi vor chema numele lui Emanuel.” (7,14). În convingerea lui Matei, naşterea miraculoasă trebuia să aibe loc în mod inevitabil în cazul lui Iisus, pentru a se împlini „ ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul...”. S-a dovedit însă că Matei a căzut victima unei tălmăciri eronate din Isaia. Cuvântul grecesc „parthenos” din Isaia înseamnă „fecioară”, dar originalul ebraic este scris „Almah” care înseamnă „fecioară”, dar şi „tânără nevastă”. Savanţii evrei persistă cu fermitate în ideea că Isaia ca prooroc evreu a scris în ebraică „tânără nevastă”, nu „fecioară”, iar noţiunea imaculatei concepţiuni este străină poporului evreu. În schimb creştinii, apărându-şi doctrina, impută evreilor că falsifică spusele proorocului Isaia. În concluzie, nici nu poate fi vorba ca această controversă să fie rezolvată.
În Protoevanghelia lui Iacob, scrisă între anii 36-62, în cap. XI citim:
1. Într-o zi a luat ulciorul şi s-a dus la apă. Când , iată, o voce îi spune : „Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti între femei”. Ea se tot uita în dreapta şi-n stânga să vadă oare de unde vine glasul acela. Apoi tremurând de spaimă, se întoarse acasă. Puse ulciorul jos, luă porfirul, se aşeză pe scaun şi începu să coasă.
2. Când , iată, un înger al Domnului apăru în faţa ei şi-i zise: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har la Atotstăpânitorul şi vei rămâne grea de la Cuvântul Lui ”. Auzind acestea, Maria cugetă în sine, apoi întrebă: „Dacă rămân grea de la Dumnezeul vieţii, voi naşte ca toate celelalte femei? ”.
3. Atunci îngerul Domnului îi răspunse: „Nu, Maria, ci o putere a Domnului se va revărsa ca o umbră peste tine. De aceea rodul sfânt care se va naşte din pântecele tău va fi numit Fiu al Celui Preaînalt. Şi-i vei pune numele Iisus. Căci El va mântui poporul acesta de păcate”. Şi a răspuns Maria : „Iată roaba Domnului la picioarele Sale ! Facă-mi-se după cuvântul tău”.
Aici sunt două vestiri: una la fântână şi cealaltă în casă când Maria ţese porfirul (purpura pentru catapeteasma Templului).
În apocrifa Viaţa lui Iosif tâmplarul, scrisă în sec. al IV-lea, după înviere Iisus le povesteşte apostolilor pe Muntele Măslinilor viaţa sa. În cap. VI citim :
1. Iată însă că la miezul nopţii i se arătă, la porunca Tatălui meu, arhanghelul bucuriei, Gabriel, şi–i zise : <<Iosif, fiul lui David, nu-ţi fie teamă s-o ţii în casa ta pe Maria. Află că pruncul pe care ea –l va naşte este rod de la Duhul Sfânt.
2.Va naşte un fiu căruia îi vei pune numele Iisus. El va paşte neamurile cu toiag de fier >>.
În Evanghelia lui Pseudo- Matei, scrisă în sec. al VI-lea după un original din sec. I, cap. IX conţine Buna Vestirea:
1. A doua zi, pe când Maria îşi umplea ulciorul la fântână îi apăru un înger al Domnului şi-i zise: „Fericită eşti, Maria, căci ai pregătit în pântecele tău sălaşul Domnului. Iată, o lumină din cer va veni să locuiască în tine, iar prin tine va lumina întreg pământul”.
2. Trei zile după aceea , pe când lucra purpura pentru Templu, a intrat la ea un tânăr frumos cum nu se poate spune. Văzându-l, Maria s-a înfricoşat şi s-a cutremurat. Dar acela i-a zis: „Nu te teme, Maria , căci ai găsit har la Dumnezeu: iată, vei zămisli şi vei naşte un Rege care va stăpâni nu numai pe pământ, ci şi în ceruri, şi va domni în vecii vecilor”.
Astăzi spunem că îngerul sub forma unui tânăr foarte frumos, a fecundat-o artificial pe Maria. Ea a fost în prealabil anesteziată de îngerul Gabriel: „o putere a Domnului se va revărsa ca o umbră peste tine”, sau „te va umbri”. După adormire, cu ajutorul tehnicii adecvate pe care astăzi deja o folosim, spermatozoizii selectaţi a fi numai cu al 23 –lea cromozom Y (care dă mascul), au fost introduşi prin orificiul himenal în vagin.Astfel Maria rămâne fecioară în timpul sarcinii şi înainte, adică ante partum şi in partu, în acord cu dogma Bisericii creştine. Gabriel foloseşte numai cromozomul Y, nu şi X care dă femelă, deoarece el ştie exact că viitorul născut va fi băiat, de acum punându-i şi numele: Iisus.
După Amann, este o idee curentă în epocă când femeile frumoase puteau deveni pradă îngerilor lui Dumnezeu. Descoperim urme ale ei atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În felul acesta era interpretat pasajul din Genesa 6,2, unde se vorbeşte de unirea unor fii ai lui Dumnezeu (adică îngeri) cu fiicele oamenilor. Cartea lui Enoh a popularizat interpretarea respectivă. Apostolul Pavel (19-67), atunci când recomandă femeilor să aibă capul acoperit în biserică din cauza îngerilor (1 Corinteni 11,10), se gândeşte probabil la primejdia de a nu fi posedate.
După cum cunoaştem, sunt destule cazuri când fete cu himenul intact (adică fete mari) au rămas gravide.Asta s-a întâmplat că au făcut baie după cupluri sau numai masculi care s-au îmbăiat mai înainte, folosind aceeaşi apă sau nespălând bine cada de baie. Sau pur şi simplu au participat la jocuri erotice. Spermatozoizii fiind foarte mobili, au intrat în vagin prin orificiul himenal şi acolo fiind mediul lor natural, au înaintat până în uter fecundând ovulul, dacă l-au găsit acolo.
Deoarece Iisus s-a născut la 2 decembrie anul 7 î.Hr., înseamnă că Buna Vestirea a avut loc în ziua de 2 martie anul 7 î.Hr. la Nazaret, în casa lui Iosif. Maria s-a născut în anul 23 î.Hr., deci la acest eveniment ea a avut vârsta de 15 ani şi câteva luni.
În Viaţa lui Iosif tâmplarul, versiunea sahidică, Iisus descrie în felul următor momentul când Iosif îşi dă duhul: „Când Eu am spus amin, Maica Mea a răspuns în limba pe care o vorbesc cei ce sălăşluiesc în cer”. Aici Maria este denumită Maica Mea. În Evanghelia marianică „Înălţarea Fecioarei” scrisă în dialectul bohairic de Evodius, episcop al Antiohiei, care insistă că a fost un martor ocular al lui Iisus, citim: „ Şi El a sărutat-o şi a binecuvântat-o, şi i-a zis lui Petru să caute pe altar veşmintele cereşti pe care Tatăl i le-a trimis Mariei. Maria s-a ridicat şi a fost îmbrăcată în veşminte, şi s-a întors spre Răsărit, şi a rostit o rugăciune în limba cerească, şi s-a prăbuşit cu faţa la pământ spre Răsărit” (IX-X). Acţiunea se petrece cu câteva minute înainte de moartea clinică a Mariei în anul 56, în prezenţa lui Iisus.Exemplele pot continua. Vedem că Maria cunoştea şi vorbea limba îngerilor, îngeri care se comportă exact ca nişte astronauţi ai unei civilizaţii extrasolare cu misiunea respectivă pe Pământ. Rezultă că şi îngerii vorbeau ca şi oamenii, dar pe limba lor care era limba civilizaţiei extrasolare. Veşmintele cereşti trimise de Tatăl şi îmbrăcate de Maria este un banal costum de astronaut, deoarece după trei zile ea este înălţată la cer, fiindu-i indispensabil echipamentul respectiv. Nu există nici un dubiu că Maria a fost un produs pur al respectivei civilizaţii extrasolare, identificată în Biblie cu Dumnezeu Iehova (YHWH), Domnul, Tatăl.
Buna Vestirea este redată şi în Coran. La III Sura Familiei Imrîn, citim: <<Îngerii mai ziseră : „O, Maria, Dumnezeu îţi vesteşte cuvântul ce vine de la El, în numele lui va fi Messia Isus, fiul Mariei. Măreţ va fi el în lumea de acum şi cea de apoi şi va fi aproape de Dumnezeu. El va vorbi cu oamenii din leagăn şi în vârstă de bărbat şi va fi cucernic”. Ea zise: „Doamne, cum să am copil, fără să mă fi atins bărbat ?” El răspunse: „Dumnezeu face ce voieşte. Dacă a hotărât un lucru şi-i zice: „Să fii! – apoi este”>> (40-42). Mohammed (569-632) îl numeşte Imrîn pe tatăl Mariei, adică pe Ioachim (64-19 î.Hr.). La XIX Sura Mariei, îngerul Gabriel spune: << El zise: „Eu sunt un trimis al Domnului tău, ca să-ţi dau un fecior curat”. Ea zise: „De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat şi nu sunt curvă ?” El zise: „Aşa e! A zis Domnul tău: „Aceasta îmi este uşor!” şi Noi voim să-i facem un semn pentru oameni şi o îndurare de la Noi. Şi aceasta este un lucru hotărât !” Şi ea îl zămisli şi se retrase cu el într-un loc ascuns.>> (19-22).

Sebeş, judeţul Alba Turcu Vasile

Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic
3 Utilizatori care citesc acest topic (3 Musafiri 0 Useri anonimi)
0 Membri:

 



RSS Lo-Fi Version acum este: 23rd October 2019 - 06:56 PM