IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.

109 Pagini V  « < 59 60 61 62 63 > »   
Reply to this topicStart new topic
> 7 A R T E, ARHITECTURĂ, SCULPTURĂ, PICTURĂ, LITERATURĂ, MUZICĂ, Cinematografia...
echo
mesaj Oct 25 2010, 06:01 PM
Mesaj #1801


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




The Colossus of Rhodes-Salvador Dali


http://www.youtube.com/watch?v=5IvPIWzQcUY...player_embedded
The Great Dictator


Discurs final The Great Dictator – Adenoid Hynkel (Charles Chaplin 1940)

I'm sorry, but I don't want to be an Emperor - that's not my business. I don't want to rule or conquer
anyone. I should like to help everyone, if possible -- Jew, gentile, black man, white. We all want to
help one another; human beings are like that. We want to live by each other's happiness, not by each
other's misery. We don't want to hate and despise one another. In this world there's room for
everyone and the good earth is rich and can provide for everyone.
The way of life can be free and beautiful.
But we have lost the way.

Greed has poisoned men's souls, has barricaded the world with hate, has goose-stepped us into
misery and bloodshed. We have developed speed but we have shut ourselves in. Machinery that gives
abundance has left us in want. Our knowledge has made us cynical, our cleverness hard and unkind.
We think too much and feel too little. More than machinery, we need humanity. More than cleverness,
we need kindness and gentleness. Without these qualities, life will be violent and all will be lost.
The aeroplane and the radio have brought us closer together. The very nature of these inventions
cries out for the goodness in men, cries out for universal brotherhood for the unity of us all. Even now
my voice is reaching millions throughout the world, millions of despairing men, women, and little
children, victims of a system that makes men torture and imprison innocent people.

To those who can hear me I say, "Do not despair." The misery that is now upon us is but the passing
of greed, the bitterness of men who fear the way of human progress. The hate of men will pass and
dictators die; and the power they took from the people will return to the people and so long as men
die, liberty will never perish.

Soldiers: Don't give yourselves to brutes, men who despise you, enslave you, who regiment your lives,
tell you what to do, what to think and what to feel; who drill you, diet you, treat you like cattle, use
you as cannon fodder. Don't give yourselves to these unnatural men, machine men, with machine
minds and machine hearts! You are not machines! You are not cattle! You are men! You have the love
of humanity in your hearts. You don't hate; only the unloved hate, the unloved and the unnatural.
Soldiers: Don't fight for slavery! Fight for liberty! In the seventeenth chapter of Saint Luke it is
written, "the kingdom of God is within man" -- not one man, nor a group of men, but in all men, in
you, you the people have the power, the power to create machines, the power to create happiness.
You the people have the power to make this life free and beautiful, to make this life a wonderful
adventure.

Then, in the name of democracy, let us use that power! Let us all unite!! Let us fight for a new world,
a decent world that will give men a chance to work, that will give you the future and old age a
security. By the promise of these things, brutes have risen to power, but they lie! They do not fulfill
their promise; they never will. Dictators free themselves, but they enslave the people!! Now, let us
fight to fulfill that promise!! Let us fight to free the world, to do away with national barriers, to do
away with greed, with hate and intolerance. Let us fight for a world of reason, a world where science
and progress will lead to all men's happiness.

Soldiers: In the name of democracy, let us all unite!!!
Hannah, can you hear me? Wherever you are, look up, Hannah. The clouds are lifting. The sun is
breaking through. We are coming out of the darkness into the light. We are coming into a new world,
a kindlier world, where men will rise above their hate, their greed and brutality.

Look up, Hannah. The soul of man has been given wings, and at last he is beginning to fly. He is
flying into the rainbow -- into the light of hope, into the future, the glorious future that belongs to
you, to me, and to all of us. Look up, Hannah. Look up.













The Crystal Cathedral-Garden Grove- California

Aceasta postare a fost editata de echo: Oct 25 2010, 06:13 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Oct 26 2010, 11:19 PM
Mesaj #1802


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



René Magritte, Le faux miroir (Oglinda falsă) - 1928





Ernesto Sábato, Despre eroi şi morminte
- fragment -

DARE DE SEAMĂ DESPRE ORBI

III. (...)

Dacă, după cum se spune, Dumnezeu stăpîneşte cerul, atunci Secta stăpîneşte pămîntul şi făpturile. Nu ştiu dacă, în ultimă instanţă, organizaţia respectivă trebuie să dea socoteală, mai devreme sau mai tîrziu, în faţa a ceea ce am putea numi Puterea Luminoasă, dar, pînă una alta, e clar că tot universul stă sub puterea ei absolută, putere de viaţă şi de moarte, care se exercită prin ciumă sau revoluţie, boală sau tortură, prin înşelăciune şi prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile învăţătoare sau prin inchizitori.
Nu sînt teolog şi nu cred că aceste puteri infernale pot fi explicate în vreo Teodicee întortocheată. În orice caz, asta ar fi teorie sau speranţă. Celelalte, pe care le-am văzut şi le-am suferit, sînt fapte.
Dar să ne întoarcem la diferenţe.
Ba, încă nu: mai e mult de spus despre puterile acestea infernale, întrucît s-ar putea ca spiritele mai nevinovate să-şi închipuie că e doar vreo metaforă şi nu cruda realitate. Dintotdeauna m-a preocupat problema răului, încă de pe cînd eram mic şi mă aşezam lîngă un furnicar, înarmat cu un ciocănel, începînd să omor la nimereală gîngăniile. Supravieţuitoarele erau cuprinse de panică şi alergau în toate părţile. Apoi turnam apă cu furtunul: inundaţie. Îmi imaginam scenele ce se petreceau înăuntru, încercările lor de a ieşi la suprafaţă, goana, ordinele şi contraordinele pentru salvarea depozitelor de alimente, a ouălor, pentru asigurarea securităţii reginelor etc. Pînă la urmă, răscoleam totul cu un par, deschideam mari crăpături, căutam galeriile şi le distrugeam cu furie: era catastrofa generală. Apoi începeam să cuget la sensul existenţei şi să mă gîndesc la inundaţiile şi cutremurele noastre. În felul acesta am elaborat o serie de teorii, pentru că ideea că am fi conduşi de un Dumnezeu atotputernic, atotştiutor şi bun mi se părea atît de contradictorie, încît credeam că nici măcar nu merită să fie luată în serios. Cînd am ajuns la epoca bandei de tîlhari stabilisem deja următoarele posibilităţi:
1. Dumnezeu nu există.
2. Dumnezeu există şi este un ticălos.
3. Dumnezeu există, dar uneori doarme: coşmarurile lui sînt existenţa noastră.
4. Dumnezeu există, dar are accese de nebunie: aceste accese sînt existenţa noastră.
5. Dumnezeu nu este omniprezent, nu poate fi în toate părţile în acelaşi timp. Uneori e absent: trece în alte lumi? în alte lucruri?
6. Dumnezeu e un biet amărît, avînd de rezolvat o problemă prea complicată pentru puterile lui. Se luptă cu materia, ca artistul cu opera lui. Uneori, în anumite momente, izbuteşte să fie un Goya, dar, în general, e un dezastru.
7. Dumnezeu a fost învins în Epoca Preistorică de Principele Întunericului. Odată învins, prefăcut în aşa-zisul diavol, şi-a pierdut îndoit prestigiul, o dată ce i se atribuie universul acesta prăpădit.
Nu eu născocisem toate aceste posibilităţi, cu toate că, pe vremea aceea aşa credeam. Mai tîrziu am constatat că unele dintre ele fuseseră convingeri ferme ale oamenilor, mai ales ipoteza Demonului triumfător. Vreme de peste o mie de ani, bărbaţi cutezători şi lucizi au fost nevoiţi să înfrunte moartea şi tortura pentru că dezvăluiseră secretul. Au fost nimiciţi şi împrăştiaţi, pentru că e de presupus că forţele care stăpînesc lumea nu s-or fi încurcat cu nişte fleacuri, cînd sînt în stare să facă ceea ce fac în general. Şi astfel, bieţi amărîţi sau genii au fost în egală măsură chinuiţi, arşi pe rug de Inchiziţie, spînzuraţi, jupuiţi de vii; localităţi întregi au fost decimate şi risipite. Din China pînă în Spania religiile de stat (creştine sau mazdeiste) au cu-răţat lumea de orice intenţie de dezvăluire a secretului. Şi se poate spune că, într-un anumit sens, şi-au atins scopul. Deoarece, chiar şi atunci cînd unele secte nu au putut fi anihilate, au devenit la rîndul lor noi izvoare ale minciunii, aşa cum s-a întîmplat cu mahomedanismul. Să vedem mecanismul: după gnostici, lumea materială a fost creată de un demon numit Jehova. Multă vreme Zeitatea supremă îl lasă să facă ce vrea pe pămînt, dar pînă la urmă îl trimite pe Fiul său, care sălăşluieşte o vreme în trupul lui Iisus, pentru ca în acest fel, să izbăvească lumea de învăţăturile false ale lui Moise. Să vedem mai departe: Mahomed credea, ca unii dintre gnostici, că Iisus era o simplă fiinţă omenească şi că Fiul lui Dumnezeu coborîse în el o dată cu botezul, părăsindu-l în Săptămîna patimilor, întrucît, altfel, ar fi de neexplicat faimosul strigăt: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?" Şi cînd romanii şi evreii îşi bat joc de Iisus, îşi bat joc de un fel de stafie. Dar ceea ce e grav e că, în felul acesta (şi într-o formă mai mult sau mai puţin asemănătoare, aşa s-a întîmplat şi cu celelalte secte răzvrătite), mistificarea n-a fost dezvăluită, ci întărită. Căci pentru sectele creştine, care susţineau că Jehova era Diavolul şi că prin Isus începe o nouă eră, ca şi pentru mahomedani, dacă Principele Întunericului a domnit pînă la Iisus (sau pînă la Mahomed), acum, în schimb, învins, s-a întors în iad. Se vede bine că e vorba de o dublă mistificare: în momentul în care marea înşelăciune slăbea, amărîţii ăştia o consolidau.
Concluzia mea mi se pare evidentă: stăpîneşte mai departe Principele Întunericului. Şi această guvernare se exercită prin Secta Sacră a Orbilor. E atît de limpede, încît mai că mi-ar veni să rîd dacă n-aş fi stăpînit de teamă.

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Oct 26 2010, 11:23 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_hm.
mesaj Oct 27 2010, 05:39 PM
Mesaj #1803





Guests






Citeaza (Sieglind @ Oct 26 2010, 11:19 PM) *
René Magritte, Le faux miroir (Oglinda falsă) - 1928





Ernesto Sábato, Despre eroi şi morminte
- fragment -

DARE DE SEAMĂ DESPRE ORBI


hm, Sabato? brrrr

ceva de noapte de Sabato biggrin.gif Martha Argerich: Prokofiev - Precipitato from Piano Sonata No. 7

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_hm.
mesaj Oct 27 2010, 06:35 PM
Mesaj #1804





Guests








Henri de Toulouse-Lautrec, Le lit


Henri de Toulouse-Lautrec, Louis Bouglé

Dinu Lipatti: Franz Liszt - Gnomenreigen, La Leggierezza
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_hm.
mesaj Oct 27 2010, 07:41 PM
Mesaj #1805





Guests







noapte bună

Reinbert de Leeuw: Erik Satie - Sonnerie de la Rose-Croix - Air du Grand Prieur (1892)

Yakov Flier: Claude Debussy - La cathédrale engloutie

şi Parisul

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Oct 28 2010, 12:42 AM
Mesaj #1806


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



Citeaza (hm @ Oct 27 2010, 05:39 PM) *
hm, Sabato? brrrr

ceva de noapte de Sabato biggrin.gif Martha Argerich: Prokofiev - Precipitato from Piano Sonata No. 7



Nu mă gândisem, dar dacă tot ai pomenit ...

Berlioz: Symphonie Fantastique- 5th Movement (Songe d'une Nuit de Sabbat)



Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Oct 28 2010, 12:47 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Oct 28 2010, 10:09 AM
Mesaj #1807


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




Kenneth Treister-Holocaust Memorial- Miami Beach, Florida

Contemplarea lumii din afara ei


PARTEA I : NERVUL TERESTRU

l. Cel care a murit despre
cel care nu s-a nascut

Ne trebuie un timp care sa ne impace
felul nostru de a fi,
care sa ne lumineze ochii,
ochii care au inceput sa creasca anapoda
pe tot cuprinsul fiintei noastre,
ochii din nari si din degete,
ochii grosi din calcaie
precum si ochii
pe care-i eliminam tot timpul din noi
sub ciudata infatisare a cuvintelor
si a strigatelor.

El va fi vedere,
noi stim aceasta,
el va fi vedere.
De aceea i-am si pregatit
paturile ochilor nostri
pe care-i tinem neplansi.
Pentru el ii tinem curati si neplansi
sa aiba unde trage peste noapte
in orice secunda ar veni
cand va veni.

2.Nervui terestru

Iata prima parte a descrierii :
aici, in aceasta zona cosmica
sub pleoapa albastra.
toti se mananca pe toti.
Neintrerupt, toti se mananca pe toti.
Omul mananca pasarea,
pasarea mananca viermele,
viermele mananca iarba,
iarba mananca resturile omului,
resturile omului mananca piatra,
piatra mananca apa,
focul mananca aerul,
aerul mananca pamantul.

Este de mancare cat este,
dar ea nu se termina niciodata.

Zgomotul car acteristic
este acel al falcilor mestecand

Iata acum principiul :
cea mai mare dimensiune din cosmos este
punctul.
Unul nu este mai mare decat altul.
Muntele este un punct
si firul de iarba este tot un punct.
Iata credinta :
de multa vreme hrana
care-si este siesi hrana
care este pentru hrana, hrana
si car e se potoleste cu hrana
s-ar fi sfarsit in acest punct albastru.
Vine insa din afara lumina
vine insa din afara radiatie oarba.

La baza acestei foamete,
la baza acestei neintrerupte foame
este lumina din afara,
este radiatia oarba din afara
care adauga celui mancat
si ii repune la loc
partea mancata

3. Fonetica terestra

Diferite sunt invelisurile :
iarba pentru pamant,
apa pentru pesti,
blana si pielea pentru carne,
tipatul pentru frica,
literele pentru cuvant,
si, la urma, peste tot aerul.

4. Morfologia terestra

Apa este majoritara.
Din aceasta pricina,
in foamea generala,
ea ocupa un loc distins, princiar,
numit setea generala.

La randul ei, ea bea si mananca totul.
In genere si vazut de la mare distanta,
intre oameni, animale si plante
nu exista nici o diferenta.
Este o planeta de marimea unui punct
pe care diferite puncte
se socotese a fi stapane.
De la distanta,
nu se poate-adjudeca
cine este stapanul planetei,
care punct stapaneste punctul.

Putem deduce, insa ca toate au un lucru
comun
si anume, burta, stomacul.

In jurul stomacului,
unora le-au crescut frunze,
altora le-au crescut aripi,
altora le-a crescut creier.
De la distanta, insa.
nu exista aproape nici o deosebire
intre ce a crescut
in jurul unui stomac
si ce a crescut in jurul altuia.

Toate aceste burti au aceeasi foame
ca dovada ca se mananca unele pe altele,
ca dovada ca sunt.

5. Sintaxa terestra

Desi toate fiintele si lucrurile
de pe pamant
traiesc intr-o deplina amestecare

desi totul nu este decat o nesfarsita cina,
desi departe, din cosmos
toti la un loc au o singura viata
desi de departe, de foarte departe
nu strabate pana in cosmos
decat un fin murmur
de falci si mandibule,
de radacina si de valuri
crontanind

desi nici aceasta nu poate avea
o anumita infatisare,
totusi am putea spune fara sa ne
inselam prea mult
ca exista o oarecare ordine si
o oarecare asezare
a ceea ce exista acolo

Bunaoara intotdeauna cand cineva
mananca
altcineva este mancat.

PARTEA .II : NERVUL DIVIN

1. Cel care nu s-a nascut despre cel care a murit

Acest punct de culoare albastra
care-si zice siesi pamant
el este ochiul,
el este patul de odinioara
el este patul de odihna
al vederii in genere.

De la mare distanta,
de la foarte mare distanta,
nasterea lumii si apoia ei
sunt lipite
si dorm imbratisate in acest punct
albastru.

Aici toate felurile
se strang in brate
si toate chipurile
se suprapun

Aici toate numerele dorm
in cifra unu,
iar cifra unu doarme
in acest punct albastru

Aici si infinitul vazut din infinit
este un punct

Aici e singurul loc tragic
pentru ca domneste unu,
iar nu zero,
pentru ca domneste singuratatea,
iar nu nimicul,
pentru ca domneste moartea,
iar nu nefiinta.
Aici domneste deznadejdea,
iar nu vidul.

El este punctul,
el este divinul punct albastru.
Inima tuturor inimilor,
trupul tuturor trupurilor
si sangele scurs
al tuturor ranilor din cosmos.

Aici este cimitirul
in care a fost ingropat
osul stelei Antares.
Aici este leaganul
in care urla si se zbate
copilul din flori
al stelei Arcturus.

2. Nervul divin

Iata a doua parte a descrierii :
sub pleoapa albastra,
aici, in aceasta zona cosmica
toti se nasc din toti,
neintrerupt, toti se nasc din toti.
Omul se naste din pasare,
pasarea din vierme,
viermele din iarba,
iarba din resturile omului,
nasterea omului din moartea ierbii,
moartea pietrei din nasterea ierbii,
nasterea pietrei din moartea apei.
Toti, intr-una, unul dintr-altul
punandu-si trupurile cap la cap
innodate cu verigi de moarte.
Iata acum principiul :
cea mai mare dimensiune este viata,
Nici o viata nu este mai mare decat alta,
nici o moarte nu ramane neimpodobita
de o nastere.

Iata credinta :
aici se creeaza timp intr-una,
se produce timp,
se moare si se naste timp,
se mananca timp,
se vinde timp,
se depune timp,
se modifica timp,
se risipeste timp,
se economiseste timp.
De foarte departe
se poate confunda a
cest punct albastru
cu timpul

3. Cintecul

El intrerupe cu sinea sa
orice alta miscare.

El face sa nu mai fie
ceea ce este
si sa apara in fiinta
ceea ce inca nu s-a nascut.

El schimba totul in vedere
infometand lumina.

El leagana moartea
pana cand rasar din ea cuvinte
si impodobeste cu lacrimi
legile stelelor fixe.
El este numit, uneori sufletul,
dar cel mai exact ar fi sa-i spunem,
totusi, cantecul.

4. Cantaretul

Nimeni n-are nevoie de el,
dar fara el nu se poate.

Spune-ne cum ne mancam unii pe altii,
i se spune : - si fa-ne sa plangem.

El stie plansul altora
si lacrima care li se cuvine.

Pe pamant, din neamul oamenilor,
se nasc cantareti.
De asemeni, din neamul ierburilor.
Si din neamul animalelor,
pietrelor,
pestilor,
apei,
aerului,
focului,
se nasc cantareti.

Pe pamant tot ceea ce exista
are nevoie din cand in cand sa planga.

5. Sensul

Aici se incheie
scurtul raport electronic
obtinut cu ajutorul computerelor
in care s-au introdus toate fisele
cu informatii necesare.
Vazuta din afara,
lumea si locuitorii de pe punctul albastru
pot fi caracterizati prin aceea ca sunt
si pot starni ciudatul sentiment
ca au tendinta de a fi.

Pierderea cosmica investita in
ei este lumina de la diferite alte stele.

Ei produc, in schimb, pentru cosmos
timp.


Nichita Stanescu


http://www.vatican.va/various/basiliche/sa...r/index-en.html

Special thanks to Villanova University in Pennsylvania (USA) for its contribution
to the realization of the Virtual Reality Tour of the Basilica of Saint John Lateran



Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Oct 28 2010, 11:40 AM
Mesaj #1808


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041






André Durand, Prometheus Stealing Fire





Prometheus (Cassini image)

astronomic.ro

Scriabin: Prometheus, The Poem of Fire

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Oct 28 2010, 12:09 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rammstein
mesaj Oct 28 2010, 12:14 PM
Mesaj #1809


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 2 339
Inscris: 7-April 10
Utilizatorul numarul: 19 455



Hey, sa vad si sa nu cred... Salut smile.gif



Andy Warhol, Marilyn Monroe

si

Cats, Memory rolleyes.gif

http://www.youtube.com/watch?v=4-L6rEm0rnY



Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Oct 28 2010, 12:23 PM
Mesaj #1810


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



Citeaza (echo @ Oct 28 2010, 10:09 AM) *
PARTEA I : NERVUL TERESTRU

l. Cel care a murit despre
cel care nu s-a nascut

Ne trebuie un timp care sa ne impace
felul nostru de a fi,
care sa ne lumineze ochii,
ochii care au inceput sa creasca anapoda
pe tot cuprinsul fiintei noastre,
ochii din nari si din degete,
ochii grosi din calcaie
precum si ochii
pe care-i eliminam tot timpul din noi
sub ciudata infatisare a cuvintelor
si a strigatelor.

El va fi vedere,
noi stim aceasta,
el va fi vedere.
De aceea i-am si pregatit
paturile ochilor nostri
pe care-i tinem neplansi.
Pentru el ii tinem curati si neplansi
sa aiba unde trage peste noapte
in orice secunda ar veni
cand va veni.

2.Nervui terestru

Iata prima parte a descrierii :
aici, in aceasta zona cosmica
sub pleoapa albastra.
toti se mananca pe toti.
Neintrerupt, toti se mananca pe toti.
Omul mananca pasarea,
pasarea mananca viermele,
viermele mananca iarba,
iarba mananca resturile omului,
resturile omului mananca piatra,
piatra mananca apa,
focul mananca aerul,
aerul mananca pamantul.

Este de mancare cat este,
dar ea nu se termina niciodata.

Zgomotul car acteristic
este acel al falcilor mestecand

Iata acum principiul :
cea mai mare dimensiune din cosmos este
punctul.
Unul nu este mai mare decat altul.
Muntele este un punct
si firul de iarba este tot un punct.
Iata credinta :
de multa vreme hrana
care-si este siesi hrana
care este pentru hrana, hrana
si car e se potoleste cu hrana
s-ar fi sfarsit in acest punct albastru.
Vine insa din afara lumina
vine insa din afara radiatie oarba.

La baza acestei foamete,
la baza acestei neintrerupte foame
este lumina din afara,
este radiatia oarba din afara
care adauga celui mancat
si ii repune la loc
partea mancata

3. Fonetica terestra

Diferite sunt invelisurile :
iarba pentru pamant,
apa pentru pesti,
blana si pielea pentru carne,
tipatul pentru frica,
literele pentru cuvant,
si, la urma, peste tot aerul.

4. Morfologia terestra

Apa este majoritara.
Din aceasta pricina,
in foamea generala,
ea ocupa un loc distins, princiar,
numit setea generala.

La randul ei, ea bea si mananca totul.
In genere si vazut de la mare distanta,
intre oameni, animale si plante
nu exista nici o diferenta.
Este o planeta de marimea unui punct
pe care diferite puncte
se socotese a fi stapane.
De la distanta,
nu se poate-adjudeca
cine este stapanul planetei,
care punct stapaneste punctul.

Putem deduce, insa ca toate au un lucru
comun
si anume, burta, stomacul.

In jurul stomacului,
unora le-au crescut frunze,
altora le-au crescut aripi,
altora le-a crescut creier.
De la distanta, insa.
nu exista aproape nici o deosebire
intre ce a crescut
in jurul unui stomac
si ce a crescut in jurul altuia.

Toate aceste burti au aceeasi foame
ca dovada ca se mananca unele pe altele,
ca dovada ca sunt.

5. Sintaxa terestra

Desi toate fiintele si lucrurile
de pe pamant
traiesc intr-o deplina amestecare

desi totul nu este decat o nesfarsita cina,
desi departe, din cosmos
toti la un loc au o singura viata
desi de departe, de foarte departe
nu strabate pana in cosmos
decat un fin murmur
de falci si mandibule,
de radacina si de valuri
crontanind

desi nici aceasta nu poate avea
o anumita infatisare,
totusi am putea spune fara sa ne
inselam prea mult
ca exista o oarecare ordine si
o oarecare asezare
a ceea ce exista acolo

Bunaoara intotdeauna cand cineva
mananca
altcineva este mancat.

PARTEA .II : NERVUL DIVIN

1. Cel care nu s-a nascut despre cel care a murit

Acest punct de culoare albastra
care-si zice siesi pamant
el este ochiul,
el este patul de odinioara
el este patul de odihna
al vederii in genere.

De la mare distanta,
de la foarte mare distanta,
nasterea lumii si apoia ei
sunt lipite
si dorm imbratisate in acest punct
albastru.

Aici toate felurile
se strang in brate
si toate chipurile
se suprapun

Aici toate numerele dorm
in cifra unu,
iar cifra unu doarme
in acest punct albastru

Aici si infinitul vazut din infinit
este un punct

Aici e singurul loc tragic
pentru ca domneste unu,
iar nu zero,
pentru ca domneste singuratatea,
iar nu nimicul,
pentru ca domneste moartea,
iar nu nefiinta.
Aici domneste deznadejdea,
iar nu vidul.

El este punctul,
el este divinul punct albastru.
Inima tuturor inimilor,
trupul tuturor trupurilor
si sangele scurs
al tuturor ranilor din cosmos.

Aici este cimitirul
in care a fost ingropat
osul stelei Antares.
Aici este leaganul
in care urla si se zbate
copilul din flori
al stelei Arcturus.

2. Nervul divin

Iata a doua parte a descrierii :
sub pleoapa albastra,
aici, in aceasta zona cosmica
toti se nasc din toti,
neintrerupt, toti se nasc din toti.
Omul se naste din pasare,
pasarea din vierme,
viermele din iarba,
iarba din resturile omului,
nasterea omului din moartea ierbii,
moartea pietrei din nasterea ierbii,
nasterea pietrei din moartea apei.
Toti, intr-una, unul dintr-altul
punandu-si trupurile cap la cap
innodate cu verigi de moarte.
Iata acum principiul :
cea mai mare dimensiune este viata,
Nici o viata nu este mai mare decat alta,
nici o moarte nu ramane neimpodobita
de o nastere.

Iata credinta :
aici se creeaza timp intr-una,
se produce timp,
se moare si se naste timp,
se mananca timp,
se vinde timp,
se depune timp,
se modifica timp,
se risipeste timp,
se economiseste timp.
De foarte departe
se poate confunda a
cest punct albastru
cu timpul

3. Cintecul

El intrerupe cu sinea sa
orice alta miscare.

El face sa nu mai fie
ceea ce este
si sa apara in fiinta
ceea ce inca nu s-a nascut.

El schimba totul in vedere
infometand lumina.

El leagana moartea
pana cand rasar din ea cuvinte
si impodobeste cu lacrimi
legile stelelor fixe.
El este numit, uneori sufletul,
dar cel mai exact ar fi sa-i spunem,
totusi, cantecul.

4. Cantaretul

Nimeni n-are nevoie de el,
dar fara el nu se poate.

Spune-ne cum ne mancam unii pe altii,
i se spune : - si fa-ne sa plangem.

El stie plansul altora
si lacrima care li se cuvine.

Pe pamant, din neamul oamenilor,
se nasc cantareti.
De asemeni, din neamul ierburilor.
Si din neamul animalelor,
pietrelor,
pestilor,
apei,
aerului,
focului,
se nasc cantareti.

Pe pamant tot ceea ce exista
are nevoie din cand in cand sa planga.

5. Sensul

Aici se incheie
scurtul raport electronic
obtinut cu ajutorul computerelor
in care s-au introdus toate fisele
cu informatii necesare.
Vazuta din afara,
lumea si locuitorii de pe punctul albastru
pot fi caracterizati prin aceea ca sunt
si pot starni ciudatul sentiment
ca au tendinta de a fi.

Pierderea cosmica investita in
ei este lumina de la diferite alte stele.

Ei produc, in schimb, pentru cosmos
timp.


Nichita Stanescu



Federico García Lorca: PEQUEÑO POEMA INFINITO

Para Luis Cardoza y Aragón

Equivocar el camino
es llegar a la nieve
y llegar a la nieve
es pacer durante veinte siglos las hierbas de los cementerios.

Equivocar el camino
es llegar a la mujer,
la mujer que no teme la luz,
la mujer que mata dos gallos en un segundo,
y luz que no teme a los gallos
y los gallos que no saben cantar sobre la nieve.

Pero si la nieve se equivoca de corazón
puede llegar el viento Austro
y como el aire no hace caso de los gemidos
tendremos que pacer otra vez las hierbas de los cementerios.

Yo vi dos dolorosas espigas de cera
que enterraban un paisaje de volcanes
y vi dos niños locos
que empujaban llorando las pupilas de un asesino.

Pero el dos no ha sido nunca un número
porque es una angustia y su sombra,
porque es la guitarra donde el amor se desespera,
porque es la demostración de otro infinito que no es suyo
y es las murallas del muerto
y el castigo de la nueva resurrección sin finales.

Los muertos odian el número dos,
pero el número dos adormece a las mujeres
y como la mujer teme la luz
la luz tiembla delante de los gallos
y los gallos sólo saben volar sobre la nieve
tendremos que pacer sin descanso las hierbas de los cementerios.


Little Infinite Poem

To take the wrong road
is to arrive at the snow
and to arrive at the snow
is to graze for twenty centuries on graveyard weeds.

To take the wrong road
is to arrive at woman,
woman who isn't afraid of light,
woman who kills two roosters in one second,
light which isn't afraid of roosters,
and roosters who don't know how to sing on top of the snow.

But if the snow takes the wrong heart,
the Southern Wind could very well arrive
and since the air cares nothing for groans,
we will have to graze once more on graveyard weeds.

I saw two mournful wheat-spikes made of wax,
burying a countryside of volcanoes,
and I saw two insane little boys
who wept as they pushed on a murderer's eyeballs.

But two, that has never been a number!
It is anguish and also its shadow,
it's only the guitar where love feels its discouragement,
it's only the demonstration of someone else's infinity
and the walls around a dead man,
and the punishment of the new resurrection that will never end.

Dead people hate the number two,
but the number two makes women drop off to sleep,
and since women are afraid of light,
and light trembles before roosters,
and since all roosters know is how to fly over the snow,
we will have to graze on graveyard weeds forever.


[am să pun şi traducerea în limba română, Mic poem fără sfîrşit]

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Oct 28 2010, 12:38 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rammstein
mesaj Oct 28 2010, 12:45 PM
Mesaj #1811


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 2 339
Inscris: 7-April 10
Utilizatorul numarul: 19 455



Impartirea pamantului


de Friedrich von Schiller


E-a voastră lumea! către oameni Joe
Rostit-a; s-o luaţi, vi-o dăruiesc
Pe veci de veci, s-o stăpîniţi în voie,
Dar s-o- mpărţiţi în chip frăţesc.

Pornita-u oamenii, cu mic, cu mare
Şi toată lumea rostul şi-a aflat:
Plugarul cîmpul rodnic sî şi-l are,
Boierul meargă la vînat.

Hambarele să-şi umple negustorul,
Abatele un vin de soi să bea.
Să pună vămi la drumuri domnitorul,
Să zică: dijma e a mea.

Tîrziu, cînd oamenii-şi primiră lotul,
Sosi-nsfîrşit poetul de la drum.
Ah, îşi avea demult stăpînul totul,
Nimic n-a mai rămas acum.

"Vai mie! Singur eu sînt dat uitării!"
Căzu-n genunchi la tronul sfînt,
"Eu, dintre fiii tăi mai acătării,
Să nu am parte pe pămînt?"

"De rătăceşti prin ţările de vise,
Să nu mă cerţi cînd umbli fără rost.
Pe unde-ai fost cînd totul se-mpărţise?"
Răspunse: "Lîngă tine-am fost.

Priveam, pierdut, făptura ta divină,
Urechea-mi asculta un cînt ceresc.
Deci iartă că, vrăjit de-a ta lumină,
Pierdu-i din ochi ce-i pămîntesc."

"Ce facem?" zice Joe. "Lumea-i dată,
Cu tîrg şi roade, cu vînat şi vii.
De vrei să stai cu mine viaţa toată,
Deschis ţi-e cerul, oricînd vrei să vii."



Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Oct 28 2010, 12:49 PM
Mesaj #1812


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



Citeaza (rammstein @ Oct 28 2010, 12:14 PM) *
Hey, sa vad si sa nu cred... Salut smile.gif



Andy Warhol, Marilyn Monroe


A rătăci drumul
înseamnă să ajungi la zăpadă
şi s-ajungi la zăpadă
înseamnă să paşti douăzeci de secole ierbile din cimitire.

A rătăci drumul
înseamnă să ajungi la femeie,
femeia netemătoare de lumină,
femeia ce taie doi cocoşi într-o clipă,
lumina netemătoare de cocoşi
şi cocoşii ce nu ştiu pe zăpadă să cînte.

Dar dacă zăpada se rătăceşte de inimă
vîntul Austru poate veni
şi cum văzduhul nu ia în seamă vaietele
încă o dată va trebui să paştem ierbile din cimitire.

Am văzut două dureroase spice de ceară
ce-ngropau un peisaj de vulcani
şi doi nebuni am văzut
ce-mpingeau plîngînd pupilele unui asasin.

Dar doi nu a fost niciodată un număr
fiindcă-i o nelinişte şi umbra ei
fiindcă-i ghitara în care disperă iubirea,
fiindcă-i dovada unui alt infinit care nu e al său
şi zidul mortului este
şi osînda noii-nvieri, fără sfîrşit.

Morţii urăsc numărul doi
Dar numărul doi le-adoarme pe femei
şi cum femeia de lumină se teme
lumina tremură în faţa cocoşilor
şi cum numai cocoşii ştiu să zboare pe zăpadă
va trebui să paştem necontenit ierbile din cimitire.

Federico García Lorca, "Pequeño vals vienés" (and Leonard Cohen)

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Oct 28 2010, 01:10 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rammstein
mesaj Oct 28 2010, 01:14 PM
Mesaj #1813


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 2 339
Inscris: 7-April 10
Utilizatorul numarul: 19 455



Fluturi sarutandu-se

de Carmen Sylva

Cu gene-ncins-a ochii tai
Cel ce-a creat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.

Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des -
Şi astfel te sărut pe tine.

Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E parcă soarele-ar luci
Şi-ntr-însul ne-am uita de-aproape.

Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă-mpresoară
Scântei, un rău adânc de foc -
Iar genele mi se scoboară.

Se face noapte-n jurul meu!
Eu pier în stingerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.







Aceasta postare a fost editata de rammstein: Oct 28 2010, 01:15 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Oct 28 2010, 03:13 PM
Mesaj #1814


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



Pandora-i un artifact naiv, o plămadă de lut trimisă de zei ca pedeapsă: "este şi Femeia, care simbolizează, în duplicitatea ei, o condiţie umană în care răul îşi are începînd de-acum locul său alături de bine, în care acestea sînt inextricabil amestecate."

"... mitul Pandorei aduce justificarea teologică a acestei necesare prezenţe a Luptei în lumea oamenilor, şi a obligaţiei de a munci care decurge de aici. Într-adevăr, zeii au ascuns de oameni viaţa, Zeidoros, adică hrana. Ei trebuie să trudească pămîntul, să-l are anotimp după anotimp, şi să îngroape sămînţa din care vor încolţi grînele. N-a fost totdeauna aşa. La origine, oameni trăiau fără să muncească, într-un asemenea belşug încît nu aveau nici o pricină pentru a se invidia între ei, şi nici pentru a se întrece în trudă ca să fie bogaţi. Dar Prometeu a vrut să-i înşele pe zei şi să dea oamenilor mai mult decît li se cuvenea. Oricît de şiret ar fi fost însă Titanul, această apate s-a întors pînâ la urmă împotriva lui. Ducînd cu el în nenorocire întreaga omenire, Prometeu e prins în chiar capcana pe care o uneltişe. Zeus dă răzbunării sale o formă ambiguă, cum ambiguă e, lumea muritorilor, însăşi. Eris- Pandora este un rău, dar un rău plăcut, preţul şi reversul unui bine; seduşi de înfăţişarea sa, oamenii vor copleşi cu dragostea lor această calamitate pe care zeii le-au trimis-o, pe care nu o pot suferi, dar de care nici se pot lipsi, perechea şi opusul bărbatului. Răspuns la şiretlicul lui Prometeu, Pandora e ea însăşi un şiretlic, o iluzie, înşelăciunea prefăcută în femeie, Apate sub masca drăgălăşeniei philotes. Împodobită de Afrodita cu o irezistibilă charis, înzestrată de Hermes cu un duh mincinos şi cu o limbă iscusită în minciuni, ea introduce în lume un soi de ambiguitate fundamentală, şi lasă viaţa omului pradă amestecului şi contrastelor. Într-adevăr, o dată cu Pandora, nu numai că se răspîndesc în lume forţele Nopţii, Algea, durerile bolii, Ponos, Geras, aceste rele pe care omenirea, în puritatea ei originară, le ignora pînă atunci. Mai mult însă, orice lucru bun are, de-aci înainte reversul său în rău, aspectul lui nocturn, umbra care îl urmăreşte pas cu pas: abundenţa implică acum ponos, tinereţea implică şi bătrîneţe, dike implică eris; tot aşa, bărbatul presupune dinainte-i dublul şi contrariul său, acest „neam al femeilor", deopotrivă blestemat şi îndrăgit. "

Jean-Pierre Vernant: Mit şi gîndire în Grecia antică

http://www.mogh.org/images/library/Vernant...ii%20Hesiod.pdf




John William Waterhouse, Pandora

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Oct 28 2010, 03:18 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Oct 28 2010, 06:22 PM
Mesaj #1815


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




King Akhenaton's Offering to Aton

Hymn to the Aten

Praise of Re Har-akhti, Rejoicing on the Horizon, in His Name as Shu Who Is in the Aton-disc, living forever and ever; the living great Aton who is in jubilee, lord of all that the Aton encircles, lord of heaven, lord of earth, lord of the House of Aton in Akhet-Aton; (and praise of) the King of Upper and Lower Egypt, who lives on truth, the Lord of the Two Lands: Nefer-kheperu-Re Wa-en-Re; the Son of Re, who lives on truth, the Lord of Diadems: Akh-en-Aton, long in his lifetime; (and praise of) the Chief Wife of the King, his beloved, the Lady of the Two Lands: Nefer-neferu-Aton Nefert-iti, living, healthy, and youthful forever and ever; (by) the Fan-Bearer on the Right Hand of the King ... Eye.

He says:

Thou appearest beautifully on the horizon of heaven,
Thou living Aton, the beginning of life!
When thou art risen on the eastern horizon,
Thou hast filled every land with thy beauty.
Thou art gracious, great, glistening, and high over every land;
Thy rays encompass the lands to the limit of all that thou hast made:
As thou art Re, thou reachest to the end of them;
(Thou) subduest them (for) thy beloved son.
Though thou art far away, thy rays are on earth;
Though thou art in their faces, no one knows thy going.
When thou settest in the western horizon,
The land is in darkness, in the manner of death.
They sleep in a room, with heads wrapped up,
Nor sees one eye the other.
All their goods which are under their heads might be stolen,
(But) they would not perceive (it).
Every lion is come forth from his den;
All creeping things, they sting.
Darkness is a shroud, and the earth is in stillness,
For he who made them rests in his horizon.
At daybreak, when thou arisest on the horizon,
When thou shinest as the Aton by day,
Thou drivest away the darkness and givest thy rays.
The Two Lands are in festivity every day,
Awake and standing upon (their) feet,
For thou hast raised them up.
Washing their bodies, taking (their) clothing,
Their arms are (raised) in praise at thy appearance.
All the world, they do their work.
All beasts are content with their pasturage;
Trees and plants are flourishing.
The birds which fly from their nests,
Their wings are (stretched out) in praise to thy ka.
All beasts spring upon (their) feeet.
Whatever flies and alights,
They live when thou hast risen (for) them.
The ships are sailing north and south as well,
For every way is open at thy appearance.
The fish in the river dart before thy face;
Thy rays are in the midst of the great green sea.
Creator of seed in women,
Thou who makest fluid into man,
Who maintainest the son in the womb of his mother,
Who soothest him with that which stills his weeping,
Thou nurse (even) in the womb,
Who givest breath to sustain all that he has made!
When he descends from the womb to breathe
On the day when he is born,
Thou openest his mouth completely,
Thou suppliest his necessities.
When the chick in the egg speaks within the shell,
Thou givest him breath within it to maintain him.
When thou hast made him his fulfillment within the egg, to break it,
He comes forth from the egg to speak at his completed (time);
He walks upon his legs when he comes forth from it.
How manifold it is, what thou hast made!
They are hidden from the face (of man).
O sole god, like whom there is no other!
Thou didst create the world according to thy desire,
Whilst thou wert alone: All men, cattle, and wild beasts,
Whatever is on earth, going upon (its) feet,
And what is on high, flying with its wings.
The countries of Syria and Nubia, the land of Egypt,
Thou settest every man in his place,
Thou suppliest their necessities:
Everyone has his food, and his time of life is reckoned.
Their tongues are separate in speech,
And their natures as well;
Their skins are distinguished,
As thou distinguishest the foreign peoples.
Thou makest a Nile in the underworld,
Thou bringest forth as thou desirest
To maintain the people (of Egypt)
According as thou madest them for thyself,
The lord of all of them, wearying (himself) with them,
The lord of every land, rising for them,
The Aton of the day, great of majesty.
All distant foreign countries, thou makest their life (also),
For thou hast set a Nile in heaven,
That it may descend for them and make waves upon the mountains,
Like the great green sea,
To water their fields in their towns.
How effective they are, thy plans, O lord of eternity!
The Nile in heaven, it is for the foreign peoples
And for the beasts of every desert that go upon (their) feet;
(While the true) Nile comes from the underworld for Egypt.
Thy rays suckle every meadow.
When thou risest, they live, they grow for thee.
Thou makest the seasons in order to rear all that thou hast made,
The winter to cool them,
And the heat that they may taste thee.
Thou hast made the distant sky in order to rise therein,
In order to see all that thou dost make.
Whilst thou wert alone,
Rising in thy form as the living Aton,
Appearing, shining, withdrawing or aproaching,
Thou madest millions of forms of thyself alone.
Cities, towns, fields, road, and river --
Every eye beholds thee over against them,
For thou art the Aton of the day over the earth....
Thou are in my heart,
And there is no other that knows thee
Save thy son Nefer-kheperu-Re Wa-en-Re,
For thou hast made him well-versed in thy plans and in thy strength.
The world came into being by thy hand,
According as thou hast made them.
When thou hast risen they live,
When thou settest they die.
Thou art lifetime thy own self,
For one lives (only) through thee.
Eyes are (fixed) on beauty until thou settest.
All work is laid aside when thou settest in the west.
(But) when (thou) risest (again),
[Everything is] made to flourish for the king,...
Since thou didst found the earth
And raise them up for thy son,
Who came forth from thy body: the King of Upper and Lower Egypt, ... Ak-en-Aton, ... and the Chief Wife of the King ... Nefert-iti, living and youthful forever and ever.


Source: Pritchard, James B., ed., The Ancient Near East - Volume 1: An Anthology of Texts and Pictures, Princeton, New Jersey: Princeton University Press, 1958, pp. 227-230.



Go to the top of the page
 
+Quote Post
AlbastrudeVorone...
mesaj Oct 28 2010, 08:36 PM
Mesaj #1816


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 262
Inscris: 19-May 10
De la: Deutschland,Bavaria
Utilizatorul numarul: 20 584



Tur British Museum ( 30 poze):

http://www.mountainsoftravelphotos.com/Eng...%20Outside.html
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Oct 28 2010, 11:49 PM
Mesaj #1817


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



Citeaza (echo @ Oct 28 2010, 06:22 PM) *


Akhenaton: Marele Imn al lui Aton

[NOAPTEA]

Când te retragi în orizontul vestic al cerului,
Pământul tot ajunge-n întuneric precum morţii;
Ei dorm în camerele lor,
Au capetele-nfăşurate,
Au nările-astupate,
Şi nu se văd unul pe altul,
Cât timp le sunt furate lucrurile,
Sub capetele lor aflate,
Şi ei n-o ştiu.
Toţi leii-apar acum din vizuină,
Şerpii toţi asemeni, ei rănesc.
Întuneric...
Lumea toată-i cufundată-n tăcere,
Creatorul tuturor se odihneşte-n orizontul său.

[ZIUA ŞI OMUL]

Luminos pământu-i când te ridici la orizont.
Când străluceşti ca Aton ziua
Alungi departe întunericul.
Când razele-ţi trimiţi asupră-le
Cele două ţări (Egiptul) sărbătoresc,
Ochii se deschid şi se ridică oamenii-n picioare
Că tu le-ai dat trezirea.
Îşi spală mâinile, veşmintele-şi îmbracă,
Braţele lor ridicate slăvesc ivirea ta
Şi-apoi îşi fac de lucru-n toată lumea.

[ZIUA ŞI ANIMALELE ŞI PLANTELE]

Vitele pasc toate liniştite,
Pădurile şi plantele-nfloresc,
Păsările freamătă-n mlaştini,
Ridicate aripile lor te slăvesc.
Oile se leagănă-n picioare toate,
Toate ‘naripatele zboară,
Prind viaţă toate când asupră-le veghezi.

[ZIUA ŞI APELE]

Corăbiile-alunecă-n aval şi-amonte deasemeni.
Călcate-s drumurile toate când te-arăţi.
Peştii sar din râu în faţa ta.
Razele-ţi ajung în verzi adâncurile mării.

[CREAREA OMULUI]

Eşti creatorul germenului din femeie,
Ai zămislit sămânţa din bărbat,
Dând viaţă fiului în trupul mamei sale,
Dezmierdându-l să nu plângă,
Îngrijindu-l chiar şi-n pântec,
De-viaţă-Dătătorule însufleţind ce omul zămisleşte!
Şi când din pântec iese… în ziua naşterii,
Îl faci să glăsuiască,
Şi îl ajuţi să crească.

[CREAREA ANIMALELOR]

Când puiul ciripeşte-n coaja oului
Suflu-i dai să-l ţii în viaţă astfel.
Când de-mplinit l-ai terminat
Că nu mai are loc în ou,
El iese-afar’ din ou
Să cânte-n toat-a lui splendoare.
Va merge-n două ale lui picioare
Când va fi ieşit de-acolo.

[CREAŢIA TOATĂ]

Ce variate-s făptuirile-ţi!
Ne sunt ascunse înţelegerii,
O Zeule unic, ale cărui puteri un altul nu le are.
Dup-al tău suflet ai creat pământul
De unul singur când erai:
Oamenii, vitele toate, mari şi mici,
Toate cele pământeşti,
Câte merg pe propriile picioare;
Toate cele din văzduh,
Zburând cu aripile proprii.
Ţările străine, Siria şi Kuş,
Egiptul,
Dai fiecărui om un rost al său,
Tu porţi de grijă fiecăruia.
Şi fiecare are-un drept al său,
Cât zilele-i sunt numărate.
Limbile-s diverse-n glăsuire,
Morfologiile asemeni şi rasele-s distincte.
Tu ai făcut străinii diferiţi.

(traducere de Axel H.Lenn)

sursa: aici




Akhenaton şi Nefertiti

----

Akhenaton (inițial Amenhotep IV), faraon din Dinastia a XVIII-a (1379-1362 î.C.)

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Oct 28 2010, 11:56 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
rammstein
mesaj Oct 31 2010, 05:26 PM
Mesaj #1818


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 2 339
Inscris: 7-April 10
Utilizatorul numarul: 19 455



Scrisoarea IV

de Mihai Eminescu


Sta castelul singuratic,oglindu-se in lacuri,
Iar in fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;
Se inalta in tacere dintre raristea de brazi,
Dind atata intunerec rotitorului talaz.
Prin ferestrele arcate, dupa geamuri,tremur numa
Lungi perdele incretite, care scinteie ca bruma.
Luna tremura pe codri, se aprinde , se mareste.,
Muchi de stinca , virf de arbor, ea pe ceruri zugraveste,
Iar stejarii par o straja de giganti ce-o inconjoara,
Rasaritul ei pazindu-l ca pe-o tainica comoara.
Numai lebedele albe, cind plutesc incet din trestii,
Domnitoare peste apa, oaspeti linistei acestei,
Cu aripele intinse se mai scutura si-o taie,
Cind in cercuri tremurinde, cind in brazde de vapaie.
Papura se misca-n freamat de al undelor cutreier,
Iar in iarba inflorita, somnoros suspin-un greier...
E atita vara-n aer, e atit de duios zvonul...

Singur numai cavalerul suapinind privea balconul
Ce-ncarcat era de frunze, de ii spinzur prin ostrete
Roze rosie de Siras si liane-n fel de fete.
Respirarea cea de ape il imbata, ca si sara;
Peste farmecul naturii dulce-i pictura ghitara:
"O, arata-mi-te iara-nhaina lunga de matasa,
Care pare incarcata de o pulbere-argintoasa,
Te-as privi o viata-ntreaga in cununa ta de raze,
Pe cand mana ta cea alba parul galben il neteaza.
Vino! Joaca-te cu mine... cu norocul meu... mi-arunca
De la sanul tau cel dulce floarea vesteda de lunca,
Ca pe coardele ghitarei rasunand incet sa cada...
Ah! E-atat de alba noaptea, parc-ar fi cazut zapada.
Ori in umbra parfumata a buduarului sa vin,
Sa ma-mbete acel miros de la panzele de in;
Cupido, un paj sagalnic, va ascunde cu-a lui mana,
Vioriul glob al lampei, mladioasa mea stapana !"
Si uscat fosni matasa pe podele, intre glastre,
Intre rozele de Siras si lianele albastre;
Dintre flori copila ride si se-nclina peste gratii -
Ca un chip usor de inger e-aratarea adoratei -
Din balcon i-arunca-o roza si cu mainile la gura,
Pare ca il dojeneste cind sopteste cu caldura;
Apoi iar dispare-nlauntru... auzi pasuri ce coboara...
Si iesind pe usa iute, ei s-au prins de subsuoara,
Brat de brat pasesc alaturi... le sta bine laolalta,
Ea frumoasa si el tanar , el inalt si ea inalta,
Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg
Luntrea cu-ale ei vintrele spanzurate de catarg
Si incet inainteaza in lovire de lopeti,
Leganand atata farmec si atatea frumuseti...,

Luna... luna iese-ntreaga,se inalt-asa balaie
Si din tarm in tarm dureaza o carare de vapaie,

Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o asterne
Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne ;
Si cu cat lumina-i dulce tot mai mult se lamureste,
Cu-atat valurile apei, cu-atat tarmul parca creste,
Codrul pare tot mai mare, parca vine mai aproape
Dimpreuna cu al lunei disc, stapinitor de ape,
Iara tei cu umbra lata si cu flori pana-n pamant
Inspre apa-ntunecata lin se scutura de vant;
Peste capul blond al fetei zboara florile s-o ploua...
Ea se prinde de grumazu-i cu manutele-amandoua
Si pe spate-si lasa capul : - Ma uimesti daca nu mantui...
Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvantu-i !
Cat de sus ridici acuma in gandirea ta pe-o roaba,
Cand durerea ta din suflet este singura-mi podoaba.
Si cu focul bland din glasu-ti tu ma dori si ma cutremuri,
De imi pare o poveste de amor din alte vremuri;
Visurile tale toate, ochiul tau atat de tristu-i,
Cu-a lui umed-adancime toata mintea mea o mistui.
Da-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei in laturi,
Caci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o sa ma mai saturi -
As orbi privind intr-insii... O, asculta numa-ncoace,
Cum la vorba mii de valuri stau cu stelele proroace !
Codrii negri aiureaza si izvoarele-i albastre
Povestesc ele-nde ele numai dragostele noastre
Si luceferii ce tremur asa reci prin negre cetini,
Tot pamantul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini...
Ai putea sa lepezi carma si lopetile sa lepezi,
Dupa propria lor voie sa ne duca unde repezi,
Caci oriunde numai ele ar dori ca sa ne poarte,
Pretutindeni fericire... de-i viata, de e moarte.
.........................................................................
Fantezie, fantezie , cand suntem numai noi singuri,
Ce ades ma porti pe lacuri si pe mare si prin cranguri 1
Unde ai vazut vrodata aste tari necunoscute ?
Cand se petrecur-aceste ? La o mie patru sute ?
Azi n-ai chip in toata voia in privirea-i sa te pierzi,
Cum iti vine, cum iti place pe copila s-o desmierzi,
Dupa gat sa-i asezi bratul, gura-n gura, piept la piept,
S-o intrebi numai cu ochii: "Ma iubesti tu ? Spune drept !"
As! abia ti-ai intins mana, sare ivarul la usa,
E-un congres de rubedenii, vre un unchi, vre o matusa...
Iute capul intr-o parte si te uiti in jos smerit...
Oate nu-i in lumea asta vrun ungher pentru iubit ?
Si ca mumii egiptene stau cu totii-n scaun tepeni,
Tu cu mainile-nclestate, mai cu degetele depeni,
Mai sucesti vre o tigara, numeri fire de musteti,
Si-n probleme culinare te incerci a fi istet.

Sunt satul de-asa viata... nu sorbind a ei pahara,
Dar mizeria aceasta, proza asta e amara.
Sa sfintesti cu mii de lacrimi un instinct atat de van
Ce le-abate si la pasari de vreo doua ori pe an ?
Nu traiti voi, ci un altul va inspira - el traieste,
El cu gura voastra ride, el se-ncanta, el sopteste,
Caci a voastre vieti cu toate sunt ca undele ce curg,
Vecinic este numai riul : riul este Demiurg.
Nu simtiti c-amorul vostru e-un amor strain ?Nebuni !
Nu simtiti ca-n proaste lucruri voi vedeti numai minuni ?
Nu vedeti c-acea iubire serv-o cauza din natura ?
Ca e leagan unor viete ce seminte sunt de ura ?
Nu vedeti ca risul vostru e in fiii vostri plins,
Ca-i de vina cum ca neamul Cain inca nu s-a stins ?
O, teatru de papuse... zvon de vorbe omenesti,
Povestesc ca papagalii mii de glume si povesti
Fara ca sa le priceapa... Dupa ele un actor
Sta de vorba cu el insusi, spune zeci de mii de ori
Ce-a spus veacuri dupolalta, ce va spune veacuri inca,
Pin' ce soarele s-o stinge in genunea cea adanca.
Ce ? Cand luna se strecoara printre nouri, prin pustii,
Tu cu lumea ta de ganduri dupa ea sa te atii ?
Sa aluneci pe poleiul de pe ulitele ninse,
Sa privesti prin lucii geamuri la luminile aprinse
Si s-o vezi inconjurata de un roi de pierde-vara,
Cum zambeste tuturora cu gandirea ei usoara ?
S-auzi zornetul de pinteni si fosnirile de rochii,
Pe cand ei sucesc musteata, iara ele fac cu ochii ?
Cand incheie cu-o privire amoroasele-ntelegeri,
Cu ridicula-ti simtire tu la poarta ei sa degeri ?
Patimas si indaratnic s-o iubesti ca un copil
Cand ea-i rece si cu toane ca si luna lui april ?
Inclestind a tale brate toata mintea sa ti-o pierzi ?
De la crestet la picioare s-o admiri si s-o desmierzi
Ca pe-o marmura de Paros sau o panza de Corregio,
Cand ea-i rece si cocheta ? Esti ridicul, intelege-o...
Da... visam odinioara pe acea ce m-ar iubi,
Cand as sta pierdut pe ganduri, peste umar mi-ar privi,
As simti-o ca-i aproape si ar sti c-o inteleg...
Din sarmana noastra viata , am dura roman intreg...
N-o mai caut ... Ce sa caut ? E acelasi cantec vechi,
Setea linistei eterne care-mi suna in urechi;
Dar organele-s sfaramate si-n strigari iregulare
Vechiul cantec mai strabate cum in nopti izvorul sare.

P-ici ,pe colo mai strabate cate-o raza mai curata
Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai si eu odata.
Altfel suiera si striga, scapara si rupt rasuna ,
se imping tumultoase si salbatece pe struna,
Si in gandu-mi trece vantul, capul arde pustiit,
Aspru, rece suna cantul cel etern neispravit...

Unde-s sirurile clare din viata-mi sa le spun ?
Ah ! organele-s sfaramate si maestrul e nebun !


Cam asta a fost... sad.gif

Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 3 2010, 08:12 AM
Mesaj #1819


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




"Ganditorul" si Figurina de sex feminin din Cernavoda-Hamangia, Cernavoda, 5000-4600 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti

Aur- 4400 la 4200 B.C.- Varna

Gumelnita, Sultana, 4600-3900 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti.

Cucuteni, Ghelaiesti, 3700-3500 BC-Complexul Muzeal Judetean Neamt, Piatra Neamt
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 3 2010, 08:16 AM
Mesaj #1820


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




Suvorovo-Novodanilovka, Giurgiulesti, Grave 2, 4500 - 4300 B.C.Muzeul National de Arheologie si Istorie a Moldovei, Chisinau

Cucuteni, Sipenit, 3700-3500 BC Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti

Cupru-Cucuteni, Bogdanesti, 3700-3500 BC-Complexul Muzeal National Moldova, Iasi

Vadastra, Vadastra, 5500-5000 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 3 2010, 08:19 AM
Mesaj #1821


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




Gumelnita, Cascioarele, 4600-3900 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti

Starcevo-Cris, Zauan, 6200-5500 BC-Muzeul Judetean de Istorie si Arta, Zalau

Vadastra, Vadastra, 5500-5000 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti

Cupru-Cucuteni, Ariusd, 4500-3900 BC- Muzeul de Istorie Judetean Brasov, Brasov
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 3 2010, 08:23 AM
Mesaj #1822


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




Spondylus Bratara-Hamangia, Cernavoda, 5000-4600 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti si Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, Constanta

Set de douazeci si unu de figurine si Treisprezece Scaune-Cucuteni, Poduri-Dealul Ghindaru, 4900-4750 BC-Complexul Muzeal Judetean Neamt, Piatra Neamt

Figurine de sex feminin (fata si spate)-Cucuteni, Draguseni, 4050-3900 BC-Muzeul Judetean Botosani, Botosani

Figurine de sex feminin-Hamangia, Baia, 5000-4600 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 3 2010, 08:29 AM
Mesaj #1823


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




Banat, Parta, 5300-5000 B.C.-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti

Cucuteni, Poduri-Dealul Ghindaru, 3700-3500 BC-Complexul Muzeal Judetean Neamt, Piatra Neamt

Aur-Culturii Bodrogkeresztúr, Moigrad, 4000-3500 B.C-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti

Cucuteni, Scânteia, 4200-4050 B.C-Complexul Muzeal National Moldova, Iasi



Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 3 2010, 08:38 AM
Mesaj #1824


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034




Cal cu cap -Piatra-Indo-europene, Casimcea, 4000 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti

Aur Cultura Bodrogkeresztúr, Moigrad, 4000-3500 BC-Muzeul National de Istorie din România, Bucuresti
biggrin.gif
http://www.youtube.com/watch?v=r3r0AsEB8gM
http://www.youtube.com/watch?v=_yEwJmCJSEg...re=more_related
http://www.youtube.com/watch?v=RrFeaoXMAm0...feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=iEj_h6rnYtU...feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=dtqE4Vbn9G4...re=more_related

Aceasta postare a fost editata de echo: Nov 3 2010, 08:47 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 3 2010, 08:48 AM
Mesaj #1825


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034



Ramm?.. tongue.gif

"Cât de frumoase-ţi sunt zorile pe bolta cerească,
O Aton care exişti, dătătoru-le de viaţă!
Când te iveşti la răsărit
Umpli universul cu frumuseţea ta.
Eşti frumos, măreţ, strălucitor, acolo sus, în înaltul cerului,
Razele tale imbrăţişează pămantul şi toate câte le-ai zămilsit,
Tu eşti Ra şi toţi îţi sunt supuşi;
Dragostea ta I uneste pe toti.
Deşi eşti departe, razele tale sunt pe pământ;
Deşi eşti acolo sus, urmele paşilor tăi sunt lumina zilei.
Cand te odihneşti in zare, la apus,
Pământul se cufundă în beznă, parca-i mort;
Oamenii dorm in odăile lor,
Îşi acopera capul,
Şi nările încetează să-i mai slujească,
Nimeni nu-şi mai vede vecinul,
Poţi sa le iei şi perna de sub cap,
Fără ca ei să aiba habar.
Atunci leii ies din bârloguri,
Şi şerpii muşcă
Universul e invăluit în tăcere,
Iar creatorul lui se odihneşte în zare.
Luminos e pămantul când te ridici la răsărit.
Când străluceşti ca Aton, lumină a zilei,
Alungi intunericul;
Când îţi trimiţi razele,
Cele doua ţări sunt cuprinse de bucurie,
Oamenii se scoală şi sar în picioare
Când îi trezeşti.
Îşi spală trupul, îşi pun veşminte,
Ridică braţele să-ţi slăvească zorii.
În lumea întreagă fiecare se pune pe treabă,
Vitele se aşează la păşunat,
Păsările zboară în ţinuturile lor mustinde,
Cu aripile întinse pentru a te slăvi.
Oile zburdă,
Înaripatele zboară,
Totul se însufleţeşte când Tu străluceşti peste lume.
Bărcile urcă şi coboară pe firul apei.
Toate drumurile se închid când te arăţi,
Peştii din râuri ţâşnesc către tine,
Razele tale se cufundă în marea cea mare şi verde.
Dătător de samanta femeii,
Dătător de samanta barbatului,
Dând viaţa fiului in trupul mamei,
Mângâindu-l ca să nu mai plangă,
Îi porţi de grijă chiar şi în pântecele mamei lui,
Îi dai suflarea să îşi însufleţească orice faptă
Când iese din trupul mamei sale,înca din ziua când vine pe lume,
Îi deschizi gura să grăiască,
Şi ai grijă să nu ducă lipsă de nimic.
Când puiul prinde a piui în găoace,
Îi dai suflarea să trăiască,
Iar când l-ai adus până în clipa
În care coaja se sparge,
Iese din ou,
Şi piuie din toate puterile.
Merge pe picioarele sale
De îndată ce iese d-acolo.
Lucrările tale sunt nenumărate!
Ne rămân tăinuite,
O, zeu unic, cu puteri unice.
Ai creat pământul după inima ta
Tu singur
Oameni, vite mari şi mici,
Tot ce este pe pământ
Tot ce mişcă.
Toate cate sunt în văzduh,
Tot ce zboară cu propriile aripi.
Ţările străine, Siria şi Nubia,
Pămantul Egiptului,
Îi pui pe fiecare la locul lui,
Îi dai cele trebuincioase
Pe acest pământ tu ai făcut Nilul,
L-ai făcut după voia ta
Pentru traiul imbelşugat al poporului
Cât de desăvârşite sunt telurile tale
O, Stăpân al veşniciei!
Există un Nil pe bolta ta pentru străini
Şi în fiece ţinut vitele îşi au locul lor,
Razele tale hrănesc grădinile,
Ele prind viaţă când răsari,
Cresc datorită ţie,
Tu faci anotimpurile
Pentru a-ţi infaptui intreaga operă
Frigul,ca omul să se răcorească,
Caldura,ca sa simtă binefacerile tale.
Ai făcut cerul nemăsurat pentru a te ivi tu acolo,
Şi a privi strălucind sub chipul cel viu al lui Aton.
Răsărind luminos, indepărtandu-le şi venind iar,
Tu zămilseşti milioane de forme
Tu singur;
Oraşe, cetăţi şi triburi,
Drumuri şi râuri;
Toţi te văd dinaintea lor,
Căci tu eşti Aton al luminii pe pămant.
Tu eşti în sufletul meu,
Nimeni altul nu te cunoaşte,
Nimeni altul decât fiul tău Akhenaton.
Tu l-ai făcut înţelept
Prin vrerea şi puterea ta.
Lumea este în mâna ta,
Întocmai cum ai creat-o.
Când te iveşti, oamenii trăiesc,
Când apui, ei mor;
Oamenii trăiesc prin Tine,
Atâta vreme cât ochii lor iţi privesc frumusetea,
Pâna la apusul tău.
Orice lucru incetează
Când te odihneşti la apus.
Tu ai creat lumea,
Şi ai imblanzit-o pentru fiul tău
Akhenaton a carui viata este lunga,
Şi pentru cea dintâi soţie regală, mult iubita sa,
Stăpână a celor doua ţări
Hefer-nefru-aton, Nefertiti.
Dăinuind şi înflorind de-a pururi în veci.
"
http://www.youtube.com/watch?v=AQXVHITd1N4...player_embedded

Aceasta postare a fost editata de echo: Nov 3 2010, 08:52 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Nov 3 2010, 04:22 PM
Mesaj #1826


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



Pentru cei care ne părăsesc
Pentru cei de care ni se face dor, atât de dor,
Pentru cei al căror nume îl rostim
prin fiecare bătaie de inimă
fiindcă s-au trecut în noi
în gând, în iubire

Pentru părinţii noştri

şi alţii ... şi alţii...


Tudor Arghezi - De-a v-aţi ascuns


Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ştiu cînd o să fie asta, tată,
Dar, hotărît, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

E un joc viclean de bătrîni
Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine,
Joc de slugi şi joc de stăpîni,
Joc de păsări, de flori, de cîni,
Şi fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreşit, mereu
Strînşi bucuroşi la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămîne greu,
Mîna stîngace, ochiul sleit, limba scămoasă.

Jocul începe încet, ca un vînt,
Eu o să rîd şi o să tac,
O să mă culc la pămînt.
O să stau fără cuvînt,
De pildă, lîngă copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos
Şi alţii, prinşi de friguri şi de călduri,
Care din cîteva sfinte tremurături
Au isprăvit jocul, frumos.

Voi să nu vă mîhniţi tare
Cînd mă vor lua şi duce departe
Şi-mi vor face un fel de înmormîntare
În lutul afînat sau tare.
Aşa e jocul, începe cu moarte.

Ştiind că şi Lazăr a-nviat
Voi să nu vă mîhniţi, s-aşteptaţi,
Ca şi cum nu s-a întîmplat
Nimic prea nou şi prea ciudat.
Acolo, voi gîndi la jocul nostru, printre fraţi.

Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Păşune, bordeie şi oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Şi pentru mîncare.

Toţi vor învia, toţi se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevastă, care plînge şi toarce,
La văcuţe, la mioare,
Ca oamenii gospodari şi vii.

Voi creşteţi, dragii mei, sănătoşi,
Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moşi-strămoşi.
Deocamdată, feţii mei frumoşi,
O să lipsească tata vreo lună.

Apoi, o să fie o întîrziere,
Şi alta, şi pe urmă alta.
Tata nu o să mai aibă putere
Să vie pe jos, în timpul cît se cere,
Din lumea cealaltă.

Şi, voi aţi crescut mari,
V-aţi căpătuit,
V-aţi făcut cărturari,
Mama-mpleteşte ciorapi şi pieptari,
Şi tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Aşa este jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în cîte cîţi vrei.
Arde-l-ar focul.


Fie-ţi Trecerea uşoară!

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Nov 3 2010, 04:30 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
echo
mesaj Nov 4 2010, 10:22 AM
Mesaj #1827


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 690
Inscris: 8-June 10
Utilizatorul numarul: 21 034



Ţărână

Ţărână — suntem toţi ţărână,

E de prisos orice trufie...
Ce-a fost, în veci are să fie...
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate
Nici o pieire nu s-amână.
Despoţi, cu frunţi încoronate,
Poeţi, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de ştiinţă,
Păgâni, vestiţi prin necredinţă,
Nici o pieire nu s-amână...

Ţărână, suntem toţi ţărână.

Alexandru Macedonski


Marc Chagall. Self-Portrait with Muse (Dream)

Cântecul şi poetul

Când se naşte într-o ţară mică, — cine e poet,
Dacă simte-a lui făptură că e roasă de-un regret,
E desigur de regretul c-a născut. — El cântă, scrie,
Şi abia în câte-un suflet, află câte-o simpatie.
Încolo, cine-l citeşte, sau de pizmă e cuprins,
Sau cu inima închisă şi-n citire nedeprins
Cartea i-o silabiseşte.

Dar de ce de insomnie doborât, — poetul cântă,
Ş-având toate împotrivă inima şi-o mai frământă
Să mai lase pe hârtie ca să treacă-al său condei,
Ce fixează note de-aur pe al foilor temei
Pentru ce mai împleteşte cu argint şi cu mătase
Stofele predestinate urme multe să nu lase.
Visul ce ne tot şopteşte?

Liliacul alb şi roşu harpa sa o coronează,
Al său cântec, ca sideful străluceşte, — şi vibrează
Mai curat decât un sunet de cristal. — Armonios
Ca un ţipăt de vioară sub arcuşul mlădios,
Smulge lacrimi. — Blând şi dulce se înalţă; — câteodată,
De se-ncarcă cu mânie vânătă şi nenfrânată
Este pentru vinovaţi.

Iată cântecul. — Poetul pentru ce-l vibrează însă?
Pentru cine e parfumul sau durerea lui cea plânsă?...
Tot ce ştiu e că natura strălucindu-i în priviri
Ceru-n sufletu-i coboară cu supreme-ademeniri,
Îngeri dulci pe buze-i cântă... — Dacă vreţi să ştiţi misterul
Pentru ce şi pentru cine?... Întrebaţi natura, — cerul,
Sau pe îngeri întrebaţi.


Alexandru Macedonski

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_hm.
mesaj Nov 4 2010, 07:48 PM
Mesaj #1828





Guests







Bună seara

Yma Sumac - Chuncho


Alfredo Valenzuela Puelma, Calle de Concepción
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Nov 4 2010, 08:13 PM
Mesaj #1829


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



Toamnă şi plopi şi ... Van Gogh, desigur




Avenue of Poplars in Autumn

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Nov 4 2010, 08:13 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Sieglind
mesaj Nov 5 2010, 04:13 PM
Mesaj #1830


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 954
Inscris: 21-July 10
Utilizatorul numarul: 23 041



da, şi tu ... şi el

în prag de iarnă


Adrian Păunescu
- Antiprimăvara


Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge până la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n în trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă
Ce îmbrăţişarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Primăvar', care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, suntem reci
Iarnă ni-i pe veci.


Vasile Şeicaru

Aceasta postare a fost editata de Sieglind: Nov 5 2010, 04:40 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post

109 Pagini V  « < 59 60 61 62 63 > » 
Reply to this topicStart new topic
3 Utilizatori care citesc acest topic (3 Musafiri 0 Useri anonimi)
0 Membri:

 



RSS Lo-Fi Version acum este: 25th October 2014 - 03:59 PM