IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.


  Raspuns la Înălțarea lui Iisus
Introduceti numele dvs
Confirmati codul

Scrieti cele 6 litere sau cifre din imagine. Daca nu puteti citi codul click pe imagine pentru a genera un alt cod.
Se incarca imaginea
 

Optiuni
 Activati emoticoanele?
Icoana pentru mesaj
(Optional)
                                
                                
  [ Nu folosi niciuna ]
 


Ultimele 10 mesaje [ In ordine inversa ]
Clementina Publicat Jan 10 2016, 02:14 PM
 
Citeaza (Vasile Turcu @ Feb 1 2014, 04:39 PM) *
BUNA VESTIRE


Sărbătoarea marianică cea mai de timpuriu atestată documentar este Bunavestire: he euangelismos, hemera aspasmou sau ziua salutării, Anuntiatio Beatae Mariae Virginis sau, popular, Blagoveştenie. Sărbătoarea comemorează clipa în care arhanghelul Gabriel a coborât să aducă vestea cea bună Mariei. De aceea în vechile calendare ale Bisericii Catolice ea apărea şi sub numele de Festum Conceptionis Christi. Este singura sărbătoare marianică justificată prin evangheliile canonice. Cade pe 25 martie, deci exact cu nouă luni înainte de naşterea lui Iisus Hristos. La început însă data a variat: 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei; 18 decembrie, dată păstrată până astăzi în ritul galican şi mozarab. De abia în sec. al XI – lea se impune definitiv, în lumea catolică de atunci, ziua de 25 martie. La origine se află probabil un cult local. Chiar din sec. al IV-lea exista la Nazaret o biserică înălţată pe locul unde se credea că arhanghelul o întâlnise pe Maria. Biserica trebuie să fi avut hramul respectiv. Apocrifele ne descriu însă două bune vestiri: una, lângă o fântână aflată în apropierea casei lui Iosif, a doua, chiar în casă (C. Bădiliţă, Evanghelii apocrife).
La Sinodul al III –lea ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, Biserica creştină respinge şi condamnă erezia lui Nestorius (381-450), stabilind definitiv doctrina marială. Învăţătura patriarhului Nestorius susţinea că datorită dublei naturi a lui Iisus, umană şi divină, Maria nu poate fi denumită Maica Domnului, deoarece era doar mama umană a lui Iisus cel uman. Dar să nu uităm că fiecare dintre noi are o dublă natură: pământească (umană) şi divină. Maicii Domnului i se recunosc două atribute esenţiale: theotokia, adică „meritul de a fi născut pe Dumnezeu în trup” şi aeiparthemia, adică „pururea- fecioria” sau, după mărturisirea catolică, virginitas ante partum, in partu et post partum (fecioria înainte, în timpul şi după naşterea lui Iisus). Despre Buna Vestire scriu Matei, Luca şi apocrifele „Protoevanghelia lui Iacob”, „Viaţa lui Iosif tâmplarul” şi „Evanghelia lui Pseudo- Matei”.
În Evanghelia după Matei, scrisă în anul 85, în cap.1 citim: „Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt ” (18). Îngerul i-a spus lui Iosif în vis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria , logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, ”(20-21).
În Evanghelia după Luca, scrisă între anii 90-95, în cap.1, îngerul îi spune Mariei: „ Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (31); „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”(35).
Referindu-se la versetele care conţin povestirea Bunei Vestiri şi a imaculatei concepţiuni (virginitate perpetuă), Biserica creştină îşi sprijină doctrina pe principii şubrede. În cercurile savanţilor, care cercetează Biblia, domneşte opinia că aceasta este o legendă tipică, lipsită de orice bază istorică. Cea mai bună dovadă este că despre acest eveniment miraculos, atât de însemnat pentru doctrina Bisericii creştine, nu menţionează nici un cuvânt evangheliştii Marcu şi Ioan, sau apostolul Pavel. În ceea ce-i priveşte pe Matei şi Luca, se vede că au preluat ideea virginităţii şi imaculatei concepţiuni din Vechiul Testament. Matei ne conduce spre sursa de inspiraţie şi anume la proorocia lui Isaia (726 î.Hr.): „ Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiul şi vor chema numele lui Emanuel.” (7,14). În convingerea lui Matei, naşterea miraculoasă trebuia să aibe loc în mod inevitabil în cazul lui Iisus, pentru a se împlini „ ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul...”. S-a dovedit însă că Matei a căzut victima unei tălmăciri eronate din Isaia. Cuvântul grecesc „parthenos” din Isaia înseamnă „fecioară”, dar originalul ebraic este scris „Almah” care înseamnă „fecioară”, dar şi „tânără nevastă”. Savanţii evrei persistă cu fermitate în ideea că Isaia ca prooroc evreu a scris în ebraică „tânără nevastă”, nu „fecioară”, iar noţiunea imaculatei concepţiuni este străină poporului evreu. În schimb creştinii, apărându-şi doctrina, impută evreilor că falsifică spusele proorocului Isaia. În concluzie, nici nu poate fi vorba ca această controversă să fie rezolvată.
În Protoevanghelia lui Iacob, scrisă între anii 36-62, în cap. XI citim:
1. Într-o zi a luat ulciorul şi s-a dus la apă. Când , iată, o voce îi spune : „Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti între femei”. Ea se tot uita în dreapta şi-n stânga să vadă oare de unde vine glasul acela. Apoi tremurând de spaimă, se întoarse acasă. Puse ulciorul jos, luă porfirul, se aşeză pe scaun şi începu să coasă.
2. Când , iată, un înger al Domnului apăru în faţa ei şi-i zise: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har la Atotstăpânitorul şi vei rămâne grea de la Cuvântul Lui ”. Auzind acestea, Maria cugetă în sine, apoi întrebă: „Dacă rămân grea de la Dumnezeul vieţii, voi naşte ca toate celelalte femei? ”.
3. Atunci îngerul Domnului îi răspunse: „Nu, Maria, ci o putere a Domnului se va revărsa ca o umbră peste tine. De aceea rodul sfânt care se va naşte din pântecele tău va fi numit Fiu al Celui Preaînalt. Şi-i vei pune numele Iisus. Căci El va mântui poporul acesta de păcate”. Şi a răspuns Maria : „Iată roaba Domnului la picioarele Sale ! Facă-mi-se după cuvântul tău”.
Aici sunt două vestiri: una la fântână şi cealaltă în casă când Maria ţese porfirul (purpura pentru catapeteasma Templului).
În apocrifa Viaţa lui Iosif tâmplarul, scrisă în sec. al IV-lea, după înviere Iisus le povesteşte apostolilor pe Muntele Măslinilor viaţa sa. În cap. VI citim :
1. Iată însă că la miezul nopţii i se arătă, la porunca Tatălui meu, arhanghelul bucuriei, Gabriel, şi–i zise : <<Iosif, fiul lui David, nu-ţi fie teamă s-o ţii în casa ta pe Maria. Află că pruncul pe care ea –l va naşte este rod de la Duhul Sfânt.
2.Va naşte un fiu căruia îi vei pune numele Iisus. El va paşte neamurile cu toiag de fier >>.
În Evanghelia lui Pseudo- Matei, scrisă în sec. al VI-lea după un original din sec. I, cap. IX conţine Buna Vestirea:
1. A doua zi, pe când Maria îşi umplea ulciorul la fântână îi apăru un înger al Domnului şi-i zise: „Fericită eşti, Maria, căci ai pregătit în pântecele tău sălaşul Domnului. Iată, o lumină din cer va veni să locuiască în tine, iar prin tine va lumina întreg pământul”.
2. Trei zile după aceea , pe când lucra purpura pentru Templu, a intrat la ea un tânăr frumos cum nu se poate spune. Văzându-l, Maria s-a înfricoşat şi s-a cutremurat. Dar acela i-a zis: „Nu te teme, Maria , căci ai găsit har la Dumnezeu: iată, vei zămisli şi vei naşte un Rege care va stăpâni nu numai pe pământ, ci şi în ceruri, şi va domni în vecii vecilor”.
Astăzi spunem că îngerul sub forma unui tânăr foarte frumos, a fecundat-o artificial pe Maria. Ea a fost în prealabil anesteziată de îngerul Gabriel: „o putere a Domnului se va revărsa ca o umbră peste tine”, sau „te va umbri”. După adormire, cu ajutorul tehnicii adecvate pe care astăzi deja o folosim, spermatozoizii selectaţi a fi numai cu al 23 –lea cromozom Y (care dă mascul), au fost introduşi prin orificiul himenal în vagin.Astfel Maria rămâne fecioară în timpul sarcinii şi înainte, adică ante partum şi in partu, în acord cu dogma Bisericii creştine. Gabriel foloseşte numai cromozomul Y, nu şi X care dă femelă, deoarece el ştie exact că viitorul născut va fi băiat, de acum punându-i şi numele: Iisus.
După Amann, este o idee curentă în epocă când femeile frumoase puteau deveni pradă îngerilor lui Dumnezeu. Descoperim urme ale ei atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. În felul acesta era interpretat pasajul din Genesa 6,2, unde se vorbeşte de unirea unor fii ai lui Dumnezeu (adică îngeri) cu fiicele oamenilor. Cartea lui Enoh a popularizat interpretarea respectivă. Apostolul Pavel (19-67), atunci când recomandă femeilor să aibă capul acoperit în biserică din cauza îngerilor (1 Corinteni 11,10), se gândeşte probabil la primejdia de a nu fi posedate.
După cum cunoaştem, sunt destule cazuri când fete cu himenul intact (adică fete mari) au rămas gravide.Asta s-a întâmplat că au făcut baie după cupluri sau numai masculi care s-au îmbăiat mai înainte, folosind aceeaşi apă sau nespălând bine cada de baie. Sau pur şi simplu au participat la jocuri erotice. Spermatozoizii fiind foarte mobili, au intrat în vagin prin orificiul himenal şi acolo fiind mediul lor natural, au înaintat până în uter fecundând ovulul, dacă l-au găsit acolo.
Deoarece Iisus s-a născut la 2 decembrie anul 7 î.Hr., înseamnă că Buna Vestirea a avut loc în ziua de 2 martie anul 7 î.Hr. la Nazaret, în casa lui Iosif. Maria s-a născut în anul 23 î.Hr., deci la acest eveniment ea a avut vârsta de 15 ani şi câteva luni.
În Viaţa lui Iosif tâmplarul, versiunea sahidică, Iisus descrie în felul următor momentul când Iosif îşi dă duhul: „Când Eu am spus amin, Maica Mea a răspuns în limba pe care o vorbesc cei ce sălăşluiesc în cer”. Aici Maria este denumită Maica Mea. În Evanghelia marianică „Înălţarea Fecioarei” scrisă în dialectul bohairic de Evodius, episcop al Antiohiei, care insistă că a fost un martor ocular al lui Iisus, citim: „ Şi El a sărutat-o şi a binecuvântat-o, şi i-a zis lui Petru să caute pe altar veşmintele cereşti pe care Tatăl i le-a trimis Mariei. Maria s-a ridicat şi a fost îmbrăcată în veşminte, şi s-a întors spre Răsărit, şi a rostit o rugăciune în limba cerească, şi s-a prăbuşit cu faţa la pământ spre Răsărit” (IX-X). Acţiunea se petrece cu câteva minute înainte de moartea clinică a Mariei în anul 56, în prezenţa lui Iisus.Exemplele pot continua. Vedem că Maria cunoştea şi vorbea limba îngerilor, îngeri care se comportă exact ca nişte astronauţi ai unei civilizaţii extrasolare cu misiunea respectivă pe Pământ. Rezultă că şi îngerii vorbeau ca şi oamenii, dar pe limba lor care era limba civilizaţiei extrasolare. Veşmintele cereşti trimise de Tatăl şi îmbrăcate de Maria este un banal costum de astronaut, deoarece după trei zile ea este înălţată la cer, fiindu-i indispensabil echipamentul respectiv. Nu există nici un dubiu că Maria a fost un produs pur al respectivei civilizaţii extrasolare, identificată în Biblie cu Dumnezeu Iehova (YHWH), Domnul, Tatăl.
Buna Vestirea este redată şi în Coran. La III Sura Familiei Imrîn, citim: <<Îngerii mai ziseră : „O, Maria, Dumnezeu îţi vesteşte cuvântul ce vine de la El, în numele lui va fi Messia Isus, fiul Mariei. Măreţ va fi el în lumea de acum şi cea de apoi şi va fi aproape de Dumnezeu. El va vorbi cu oamenii din leagăn şi în vârstă de bărbat şi va fi cucernic”. Ea zise: „Doamne, cum să am copil, fără să mă fi atins bărbat ?” El răspunse: „Dumnezeu face ce voieşte. Dacă a hotărât un lucru şi-i zice: „Să fii! – apoi este”>> (40-42). Mohammed (569-632) îl numeşte Imrîn pe tatăl Mariei, adică pe Ioachim (64-19 î.Hr.). La XIX Sura Mariei, îngerul Gabriel spune: << El zise: „Eu sunt un trimis al Domnului tău, ca să-ţi dau un fecior curat”. Ea zise: „De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat şi nu sunt curvă ?” El zise: „Aşa e! A zis Domnul tău: „Aceasta îmi este uşor!” şi Noi voim să-i facem un semn pentru oameni şi o îndurare de la Noi. Şi aceasta este un lucru hotărât !” Şi ea îl zămisli şi se retrase cu el într-un loc ascuns.>> (19-22).

Sebeş, judeţul Alba Turcu Vasile

Vasile Turcu Publicat Dec 13 2015, 11:23 AM
  NAŞTEREA LUI IISUS

Despre naştere în Evangheliile canonice au scris doar Matei şi Luca. Matei şi-a legat relatarea naşterii lui Iisus de magi şi stea. Steaua din Betleem sau Steaua naşterii lui Iisus,a fost conjuncţia planetelor Jupiter şi Saturn din anul 7 î. Hr., Iisus născându-se marţi 2 decembrie anul 7 î. Hr. Ca argument în plus, Matei aduce uciderea pruncilor: “Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (2,16). Acest episod este relatat de istoricul roman Ambrosius T. Macrobius în “Saturnaliorum Conviviorum” (Saturnalia), care conţine 7 cărţi şi este scrisă în jurul anului 400. În cartea a II-a la cap. IV citim că împăratul Augustus: “Când a auzit că între copiii de doi ani şi mai mici ucişi în Siria din porunca lui Irod regele Iudeilor se află omorât şi fiul lui, a spus: Este mai bine de a fi porcul lui Irod decât fiul lui”, ştiind că evreii nu taie porci fiindcă ei nu mănâncă carne de porc (aici este vorba despre un fiu al lui Augustus pe care Irod l-a omorât odată cu ceilalţi prunci). Dar istoricii nu cred că Irod (37-4 î.Hr.) a urmărit tăierea pruncului Iisus şi au dreptate. Conform Protoevangheliei lui Iacob scrisă între anii 36-62, în aceeaşi perioadă de timp Irod l-a ucis pe preotul Zaharia, care slujea la Templu, deoarece nu i-a găsit copilul (pe Ioan Botezătorul) ca să-l omoare. Deci pe pruncul Ioan, zis ulterior şi Botezătorul, urmărea Irod să-l taie, nu pe Iisus. Este adevărat că pruncul Ioan era mai mare cu doar 6 luni decât pruncul Iisus şi Matei scriindu-şi Evanghelia în anul 75, l-a deificat pe Iisus folosindu-se de proorocul Ieremia: “Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt” (31,15). Se ştie că în acest verset proorocul Ieremia se referă la soarta copiilor deportaţi în Babilon de Nebucadneţar (Nabucodonosor) în anul 586 î. Hr. Dar Matei continuând procesul deificării lui Iisus, îşi leagă relatarea din a sa Evanghelie de mormântul Rahelei (nevasta lui Iacov zis şi „Israel”), aflat doar la 2 km de peştera (casa) naşterii lui Iisus, nu de copii deportaţi. Nu se poate stabili data exactă, dar se deduce că Irod a ordonat uciderea pruncilor către sfârşitul domniei lui, el murind în perioada 1-10 aprilie anul 4 î.Hr., conform lui Flavius Josephus (Antichităţi iudaice). Cel mai probabil pare luna aprilie anul 5 î.Hr. Se estimează că au fost ucişi aproximativ 14.000 de prunci. Deci şi episodul uciderii pruncilor ordonat de Irod, este un argument favorabil că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î. Hr.
Mult mai exact este Luca, tovarăşul credincios al lui Pavel, care şi-a scris Evanghelia între anii 90 -95. A fost cetăţean al Antiohiei, de naţionalitate greacă, îl chema Lukios, însă coreligionarii săi l-au numit Lukas. De profesie a fost medic, a practicat pictura şi avea cunoştinţe remarcabile de drept. În a sa Evanghelie citim “În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această scriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria” (2, 1-2).
Recensământul avea loc în Imperiul Roman la fiecare 14 ani, afectând alături de cetăţenii romani, Spania, Galia, Egiptul, Siria şi Palestina. Dregătorul Quirinius era senatorul P. Sulpicius Quirinius, cunoscut din documente romane. Împăratul Augustus (30 î. Hr.-19 august 14) a dat o înaltă apreciere remarcabilelor calităţi de militar şi administrator ale acestui arivist. El s-a născut într-un mediu modest lângă Tusculum din dealurile albane, o staţiune favorită a familiilor romane nobile. În anul 6 Quirinius a plecat în Siria în calitate de trimis al împăratului. Coponius a fost trimis de Roma împreună cu el, pentru a fi primul prefect al Iudeii. Între anii 6 şi 7 , Quirinius şi Coponius au organizat un recensământ. Acesta însă nu putea fi cel la care se referă evanghelistul Luca, fiindcă în acea vreme Iisus avea în jur de 13-14 ani. Conform relatării Evangheliei, recensământul decretat de Cezar Augustus a avut loc în jurul anului naşterii lui Iisus. Este oare cu putinţă ca Luca să fi făcut o greşeală ? Timp îndelungat aşa s-a crezut. Însă, un fragment dintr-o inscripţie romană descoperită în Ankara (Turcia) a adus lumină în această problemă.
În privinţa recensământului, cel mai edificator document istoric de pe timpul lui Augustus este Monumentum Ancyranum, din Ancyra (Ankara), fosta capitală a provinciei Galatia. Verancsics Antal episcop de Eger (Ungaria), ambasador al împăratului Ferdinand I la sultanul Suleiman II, a văzut acest monument în anul 1555 la Ankara, zidit în peretele unei biserici antice şi unde se poate citi foarte clar în latină (după Teres Ágoston, Biblia şi Astronomia): “La porunca lui Sulpicius Quirinius, comandant militar şi în acelaşi timp ambasador al împăratului Augustus am executat un recensământ în Siria în ţinutul Apamea, numărând 117 mii de cetăţeni, şi tot la porunca lui Quirinius am cucerit cetatea itureilor de pe muntele Liban ...”. Recensământul a fost făcut între anii 746-747 după calendarul roman, echivalent cu anii 8-7 î. Hr. Acesta este recensământul la care se referă Luca. Observăm că se respectă intervalul de 14 ani între recensămintele executate în imperiul Roman. Quirinius fusese în Siria o singură dată înainte, fiind trimis de împăratul Augustus într-o misiune în zilele când guvernator al Siriei era proconsulul C. Sentius Saturninus (9-6 î.Hr.). În vremea aceea însărcinarea lui fusese în exclusivitate de ordin militar. El a condus o campanie împotriva unui trib din munţii Taurus ai Asiei Mici numit homonadenzii. Quirinius şi-a stabilit reşedinţa guvernamentală şi cartierul general în Siria între anii 10-7 î.Hr. Monumentum Ancyranum este o dovadă directă că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î.Hr.
Alături de istorici şi astronomi, un cuvânt greu de spus în problema stabilirii datei naşterii lui Iisus îl au şi meteorologii. Luca ne informează că: “Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea în împrejurul turmei lor” (2,8). Meteorologii au înregistrat cu exactitate variaţiile de temperatură din Hebron. Acest colţişor din partea sudică a regiunii muntoase din Iudeea, prezintă aceleaşi condiţii climatice ca şi în Betleem, aflat la 20 km mai spre nord. Măsurătorile meteorologice făcute în perioada celor trei luni de iarnă, au dat următoarele rezultate medii: decembrie -2,8 grade C, ianuarie -1,6 grade C şi februarie -0,1 grade C. Primele două luni au cele mai mari căderi de precipitaţii ale anului: în decembrie 147 mm şi în ianuarie 187 mm. Potrivit informaţiilor existente, clima Palestinei nu s-a schimbat aproape deloc în decursul ultimelor 2000 de ani. Aşadar observaţiile meteorologice moderne atât de precise pot fi luate în consideraţie.
În vremea Crăciunului, Betleemul este cuprins de ger, astfel că nici o turmă nu poate ieşi la câmp în această dată. Talmudul remarcă şi el că în împrejurimi turmele ieşeau la păscut în martie şi se înapoiau în noiembrie, rămânând la păscut în total 8-9 luni. În Palestina şi astăzi de Crăciun, animalele şi păstorii se află la adăpost. Menţiunea lui Luca subliniază deci faptul că naşterea lui Iisus a avut loc înainte de căderea iernii. Dar în “Viaţa Maicii Domnului” de protosinghel Nicodim Măndiţă, este scris că la naşterea lui Iisus: “În pământul Iudeii au odrăslit viile cele din Engadi, fiind iarnă”. Engeddi este o localitate situată la 30 km sud de Betleem şi la 20 km sud-est de Hebron. Deci când s-a născut Iisus a fost un decembrie mult mai cald ca de obicei. De aceea nici păstorii în acel an 7 î.Hr. nu s-au retras cu turmele la iernat, ci au stat pe păşune atât timp cât vremea permite. Exact aşa fac şi astăzi ciobanii noştri . În concluzie şi aceste versete ale lui Luca vin în sprijinul tezei că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î.Hr. Păstorii s-au dus să-l vadă pe Iisus în iesle în noaptea de 2 spre 3 decembrie anul 7 î.Hr. În continuare Luca scrie că la 40 de zile de la naştere Iisus a fost dus în Templul din Ierusalim, fiind binecuvântat de Simeon care a îndeplinit ritualul ca un preot sau Mare Preot, adică versetele 25-35 din capitolul 2. În anul 26 î.Hr., la vârsta de 48 ani, Irod s-a căsătorit şi pe socrul său Simon (cum spune Flavius Josephus în „Antichităţi iudaice”) l-a pus Mare Preot. De abia la începutul anului 6 î.Hr. l-a destituit din funcţie, având şi vârsta înaintată. Acesta fiind Simeon din Evanghelia după Luca, înseamnă că Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim în 10 ianuarie anul 6 î.Hr., deci el s-a născut în ziua de 2 decembrie anul 7 î.Hr. Concret, atât conţin Evangheliile canonice despre naşterea lui Iisus.
După Matei magii au găsit pruncul Iisus în casă, iar după Luca păstorii l-au găsit culcat în iesle. După Protoevanghelia lui Iacob, Iisus a fost născut într-o peşteră. Deci ieslea s-a aflat într-o peşteră. Origene (185-254) în “Împotriva lui Celsus” scrie: “Iisus s-a născut la Betleem. Dacă cineva mai doreşte şi alte dovezi pe lângă profeţia lui Micheea şi relatarea din Evanghelie, atunci să afle că şi în ziua de azi există peştera în care el a fost născut. Chiar păgânii cunosc bine acest lucru; pretutindeni se povesteşte că aici s-a născut un anume Isus adorat ”(1,1,51). Eusebiu (264-340), excelent cunoscător al geografiei şi istoriei Palestinei, aminteşte în mai multe rânduri de peştera unde s-a născut Iisus. Încă de pe vremea lui peştera ajunsese loc de pelerinaj, iar împărăteasa Elena a construit aici o biserică impunătoare. În “Evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului” scrisă în sec. al VII-lea după un text siriac din sec. III-IV, Iosif şi Maria mergând către Betleem ca să se înscrie cum cerea recensământul: ‹‹Când au ajuns lângă o peşteră, Maria i-a zis lui Iosif că i se apropie sorocul naşterii şi nu mai poate continua drumul până în oraş. “Hai să intrăm în peştera aceasta”, a zis ea. Soarele stătea să apună. Atunci Iosif a plecat în grabă să-i caute o femeie de ajutor. Cum tot umbla încolo şi-ncoace zării o bătrână evreică născută în Ierusalim şi-i zise: „Fii binecuvântată ! Rogu-te, vino şi intră în această peşteră unde o femeie se pregăteşte să nască !” Bătrâna şi Iosif ajunseră la peşteră după apusul soarelui. Intrară. Şi, iată, încăperea era plină de lumini mai frumoase decât cele ale unor lămpi sau candelabre şi mai strălucitoare decât razele de soare. Pruncul, învelit în scutece şi aşezat într-o iesle, sugea liniştit la sânul mamei sale, Maria›› (II şi III).
Ziua de 2 decembrie anul 7 î.Hr. când s-a născut Iisus a fost marţi, iar pe cer în acea noapte a fost Lună Nouă. La Betleem în 2 decembrie Soarele apune la ora 16:35, crepusculul civil se sfârşeşte la 17:06, iar cel astronomic la 18:05; adică noaptea începe la ora 17:06. Deci termenul “după apusul soarelui” este între orele 16:35 - 17:06, când Iisus se naşte. Dar când “Soarele stătea să apună”, adică înainte cu 5-10 minute de ora 16:35, Iisus nu era născut. Înseamnă că el s-a născut în intervalul de timp 16:35-17:06, deci în crepusculul serii, cel mai târziu la ora 17. În concluzie, Iisus s-a născut în ziua de marţi 2 decembrie anul 7 î.Hr. la ora 17:00, pe cer fiind Lună Nouă. Deoarece a murit în ziua de vineri 3 aprilie, anul 33, ora 15, înseamnă că Iisus a trăit 38 de ani, 4 luni şi 22 de ore. Că doar Ioan scrie în a sa Evanghelie: „Deci au zis şi iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam ? ” (8,57). Iar Iisus nu-i corectează câtuşi de puţin, confirmând prin tăcere afirmaţia lor (discuţia a avut loc în Templul din Ierusalim).
În Evanghelia lui Pseudo-Matei scrisă în sec. al VI –lea, folosind surse directe din sec. I-II , după ce Maria a intrat în peşteră: <<acolo a născut ea un băiat pe care, atunci când se năştea şi după aceea, l-au înconjurat îngerii zicând: “Slavă pentru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoie”. Iosif era plecat să caute moaşe. Când se întoarse în peşteră Maria născuse. Atunci zise Iosif către Maria: „Am adus două moaşe, pe Zelomi şi pe Salomeea. Aşteaptă afară, în faţa peşterii, şi nu îndrăznesc să intre din cauza prea marii străluciri.” Auzind acestea Maria zâmbi. Dar Iosif îi zise: „Nu zâmbi ! Mai bine gândeşte-te dacă nu ai nevoie de vreun leac”. Şi-i porunci uneia din moaşe să intre. Zelomi intră şi zise către Maria: „Lasă-mă să te ating ! ”. Maria îi îngădui. Atunci moaşa strigă cu glas mare: „Doamne, Doamne, ai milă de mine ! Niciodată nu s-a mai auzit şi nu s-a mai închipuit ca sânii să fie plini de lapte şi ca pruncul să-şi fi lăsat mama fecioară ! Cel născut n-a fost murdărit de nici o picătură de sânge, iar născătoarea lui n-a simţit nici o durere. Fecioară a zămislit, fecioară a născut, fecioară a rămas”.>> (XIII, 2-3). Deci Maria a născut pe Iisus prin cezariană, asistată de îngeri.
Data naşterii lui Iisus este 2 decembrie anul 7 î.Hr. După calendarul evreiesc, el s-a născut în 9 Kislimu anul 3754. După calendarul seleucid (era lui Alexandru cel Mare) Iisus s-a născut în anul 305, după era lui Augustus în anul 23 şi după calendarul roman (ab Urbe condita) în anul 747. După greci Iisus s-a născut în anul 1 al celei de-a 193-a olimpiade, iar după calendarul astronomic în anul -6.
În „Viaţa Maicii Domnului” Nicodim Măndiţă scrie: <<la naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-au făcut multe semne şi minuni. Acestea le aflăm arătate în Tezaurul Ortodoxiei noastre creştine. În ceasul când S-a născut Pruncul Iisus, Dumnezeu – Cuvântul, prin poarta fecioriei cea pecetluită cu curăţia, a izvorât un izvor de apă din piatră într-acea peşteră în care S-a născut. În acelaşi timp, în Roma, a ieşit din pământ un izvor de untdelemn care a curs în râul Tibru. O capişte idolească care se numea „Eternă” a căzut, şi idolii s-au sfărâmat. Tot acolo, deasupra Romei, s-au arătat pe cer trei sori. În Spania, atunci în noaptea naşterii Mântuitorului s-a arătat un nor mai luminos decât soarele. >>
Maiorul C.S. Jarvis, guvernatorul englez al Sinaiului în anul 1930, relatează: <<Mai mulţi oameni din Corpul Expediţionar al Sinaiului au făcut un popas într-o oază uscată. S-au apucat atunci să sape în nisipul dur de la baza unei stânci, încercând să ajungă la apa care picura încet din mormanul de calcar. Bash Shawish, sergent de culoare le-a spus: „Daţi-mi-o mie ! ” A luat cazmaua şi a început să sape furios arătând parcă superiorilor săi câtă forţă şi voinţă se ascunde în el. Din greşeală una din lovituri a atins stânca. Coaja netedă care se formează întotdeauna pe calcar, s-a desfăcut şi a căzut într-o parte. Din piatra dezvelită ţâşni un jet puternic de apă. Ceilalţi soldaţi începură să strige în jurul sergentului: „Ia uitaţi-vă la el ! Profetul Moise !”>> (W. Keller, Şi Biblia are totuşi dreptate). Aşa a luat naştere izvorul de apă din peştera unde s-a născut Iisus, că doar acolo erau îngeri. Deoarece aici împărăteasa Elena (247- 327), mama împăratului Constantin (313 -337), a construit impunătoarea biserică a Naşterii Domnului, urmele nu se mai văd în ziua de astăzi. Dar în oraşul Pompei acoperit cu lavă de erupţia Vezuviului la 24 august anul 79, s-a descoperit că vilele aveau şi un nymphaeum, adică un sanctuar consacrat nimfelor care constă dintr-o grotă naturală sau artificială în care ţâşnea un izvor. Deci, reprezentarea naşterii într-o peşteră cu izvor de apă făcea parte din obiceiul vremii, adică scena pe care o cunoaştem noi cu Maria născând pe Iisus în grotă să nu fie cea adevărată.
Datorită mărturiilor arheologice existente astăzi, acum două mii de ani în preajma Tibrului existau puţuri (fântâni) cu ţiţei, similar cum a fost la noi pe valea Prahovei. Un asemenea izvor de ţiţei brut s-a scurs în Tibru şi l-a poluat, fiind numit pe timpul acela untdelemn, adică ulei. Referitor la anul 44 î.Hr., Cassius Dio în Istoria Romană cartea XLVI scrie: „Iată deci realizările, o Cicero, Cicerule, Cicerache, Ciceritule, grecuşorule – sau cum doreşti să-ţi mai spui – acestui necioplit, acestui despuiat, acestui înmiresmat, realizări din care nici una nu-ţi aparţine, grozavule, priceputule, tu care bei mai mult untdelemn decât vin ...” (18). Aici se face aluzie la regimul alimentar urmat de Cicero sau, după o altă interpretare, aluzie la veghile lui nocturne, închinate meditaţiei şi scrisului, când ardea lampa până noaptea târziu fiind alimentată cu ţiţei brut, adică untdelemn.
Pe Capitoliu, vârful sudic al colinei se înălţa marele templu denumit „Etern” închinat trinităţii Iupiter, Iuno şi Minerva, fiind protectoare a Romei, a latinilor şi a italicilor, având astfel un caracter politic. Cassius Dio în Istoria Romană cartea LV scrie: „În anul următor Drusus a fost consul împreună cu Titus Crispinus şi nu i se arătară semne deloc bune. Printre multe altele, numeroase temple au fost distruse de furtună şi trăsnete – până acolo că au fost produse stricăciuni chiar templului lui Iupiter Capitolinul şi clădirilor aferente” (1). Era anul 9 î.Hr. Fulgerul cade drept pe cella (camera de cult) centrală, care adăpostea cultul lui Iupiter. Anul 9 î. Hr. fiind foarte apropiat de anul 7 î. Hr. , Biserica a asimilat acest semn cu naşterea lui Iisus, deci nici într-un caz nu poate fi vorba de anul 1. Acesta este un argument favorabil că Iisus s-a născut în anul 7 î. Hr. „Uneori vedem o pată luminoasă imediat deasupra soarelui, foarte rareori sub el. Distanţa dintre soare şi această pată nu depăşeşte 1- 2 grade. În anumite cazuri excepţionale, deasupra discului solar există două sau chiar trei asemenea imagini. Acest fenomen este produs de modificările locale ale strălucirii unei coloane de lumină, datorite distribuţiei neuniforme a norilor” (M. Minnaert, Lumina şi culoare în natură). De aceea s-au văzut pe cerul Romei trei sori.
Norii cirrostratus sunt situaţi la o altitudine de 8 – 10 km, fiind formaţi din particule de gheaţă în suspensie la temperatura de minus 40 grade C. Când a fost conjuncţia lui Jupiter şi Saturn din seara zilei de 4 decembrie anul 7 î. Hr., aceşti nori erau pe cerul Spaniei. Difracţia luminii provenită de la conjuncţie pe particulele de gheaţă care formau norii, a provocat fenomenul atmosferic numit halou. Adică lumina provenită de la Jupiter şi Saturn contopiţi aparent pe cer, a fost puternic amplificată şi dispersată dând impresia unui „nor mai luminos decât soarele”. Fenomenul a fost deosebit de spectaculos şi pentru faptul că în seara naşterii lui Iisus, 2 decembrie anul 7 î.Hr. , a fost Lună Nouă şi, deci, cea mai puternică sursă luminoasă de pe cer a fost conjuncţia dintre Jupiter şi Saturn. Acelaşi fenomen atmosferic s-a produs şi când părintele Galeriu a fost îngropat în ziua de 13 august 2003, numai că de data aceasta sursa luminoasă a fost soarele.
Biserica consideră că “într-o duminică s-a născut, la Betleem, Mântuitorul” (Cuvântul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu), deci în ultima zi a săptămânii, după calendarul creştin. Ori, citind mai sus, vedem că el s-a născut marţi. Dar după calendarul esenienilor de la Qumran, prima zi a săptămânii era miercuri şi ultima zi a săptămânii era marţi (sâmbăta era ziua de odihnă). Înseamnă că naşterea lui Iisus concordă cu calendarul esenienilor de la Qumran. Să nu uităm că de la esenieni şi-a tras seva creştinismul, Ioan Botezătorul a fost esenian şi Iisus în tinereţe a stat mult timp la Qumran. În anul 1 ziua de 25 decembrie este duminică şi pe acest fapt se bazează Biserica în afirmaţiile sale. Dar teologii şi savanţii sunt de acord că Iisus s-a născut înainte de moartea lui Irod, care a fost cel târziu în 10 aprilie anul 4 î.Hr. Deci Iisus s-a născut înainte de această dată, adică marţi 2 decembrie anul 7 î. Hr. Cea mai veche atestare certă a naşterii la 25 decembrie este cea din calendarul filocalian, emis la Roma în anul 336. Prima consemnare oficială a naşterii lui Iisus Hristos, conform cronologiei creştine, este făcută de Biserică abia în anul 749.

Sebeş, jud. Alba Turcu Vasile
0744-512245
fgh Publicat Jul 20 2015, 05:12 AM
 
Da, foarte adevărat ... am învăţat desprea asta la şcoala elementară, dar nu la ora de religie, ci la limba şi literatura română. Era o poveste, se numea Păcală şi Tândală, în care Păcală l-ascăpat de spânzurătoare pe Tândală cu o tehnică din aceasta, de mărturie dezinteresată ...

O transcriere aproximativă după Petre Dulfu a acestei întâmplări găsiţi pe

http://www.anidescoala.ro/divertisment/pov...ulfu-fragmente/
Vasile Turcu Publicat Jul 19 2015, 04:53 PM
 
Citeaza (pancescuviorel @ Jun 8 2015, 12:25 PM) *
Totul e real

Mulțumesc.Cu respect,Turcu Vasile
pancescuviorel Publicat Jun 8 2015, 12:25 PM
  Totul e real
Vasile Turcu Publicat Mar 14 2015, 05:08 PM
 


ÎNVIEREA LUI LAZĂR

O sărbătorim sâmbătă 4 aprilie şi este relatată numai în Evanghelia după Ioan.La începutul lunii martie anul 33,Iisus şi ucenicii erau pe malul estic al râului Iordan în jurul oraşului Betabara la 4 km nord de Marea Moartă,în ţinutul Paraeea al cărui tetrarh era Irod Antipa (4 î.H.- 39),unul din fiii lui Irod cel Mare (37- 4 î.H.).Acolo,în jurul datei de 9 martie Iisus a aflat că prietenul său Lazăr este bolnav.Lazăr,împreună cu surorile lui care se numeau Maria şi Marta,locuiau în satul Betania din Iudeea,al cărui prefect era Pilat Ponţiu (26 – 36).În jurul zilei de sâmbătă 14 martie anul 33 Iisus ajunge în Betania şi-l învie pe Lazăr,care era în mormânt de patru zile.Toată scena învierii este redată în cap.11. ,,Şi zicând acestea,a strigat cu glas mare: Lazăre,vino afară! Şi a ieşit mortul,fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă.Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”(11,43-44).Dar oare Lazăr era mort în mormânt ?
Citind tot capitolul 11 ,ne dăm seama că învierea lui Lazăr a fost un act premeditat al lui Iisus.Maria şi Marta s-au dus la Iisus şi i-au spus că prietenul şi iubitul lui,este bolnav.La care Iisus a răspuns: ,,Această boală nu este spre moarte ,ci pentru slava lui Dumnezeu,ca,prin ea,Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.”(11,4).Unii savanţi susţin că Maria Magdalena este această Maria,sora lui Lazăr.Apoi,în aceeaşi zi de luni 9 martie anul 33,Maria şi Marta se întorc în satul Betania,unde locuiesc cu Lazăr.În ziua de miercuri 11 martie Iisus le spune ucenicilor că ,,Lazăr,prietenul nostru,a adormit;Mă duc să-l trezesc.”(11,11).Apoi ,,Lazăr a murit.Şi mă bucur pentru voi,ca să credeţi că n-am fost acolo.Dar să mergem la el.”(11,14-15).Iisus şi ucenicii pleacă din jurul oraşului Betabara,unde erau,traversează Iordanul către vest şi în ziua de sâmbătă 14 martie anul 33 sunt la intrarea în satul Betania.Marta îi întâmpină şi Iisus îi zice ,,Fratele tău va învia.”(11,23).După aceea Iisus a suspinat,s-a tulburat şi a lăcrimat ca un om obişnuit stăpânit de emoţiile de dinaintea reprezentaţiei ,,învierii”,spectatori fiind iudeii care au venit cu Marta şi Maria,plus ucenicii,iar scena a fost mormântul lui Lazăr.Imediat după acest spectacol,Caiafa şi Sinedriul au hotărât să-l ucidă pe Iisus.
Cea mai veche Evanghelie canonică este aceea a lui Marcu,scrisă în anul 75,fiind a doua Evanghelie din Noul Testament.În anul 1958 la biblioteca de la Mar Saba a Bisericii Ortodoxe,aflată la 20 km de Ierusalim,s-a găsit copia scrisorii lui Clement din Alexandria (150 – 215),unul dintre Părinţii Bisericii creştine.Către anul 200 erau în circulaţie circa 30 de evanghelii şi Părinţii Bisericii creştine au început să selecteze scrierile care vor forma canonul.Noul Testament în forma pe care-l citim noi astăzi,a fost definitivat în jurul anului 380.În acea scrisoare Clement recunoaşte existenţa Evangheliei după Marcu în original din care au fost scoase mai multe versete,iar în urma cenzurării şi adaptării ei de către Părinţii Bisericii a rezultat actuala Evanghelie după Marcu.Adică ceea ce citim noi astăzi nu este originalul Evangheliei scris de Marcu în anul 75,ci cea cenzurată în secolul al II-lea.Clement relatează în scrisoarea sa că din Evanghelia după Marcu în original,a fost scoasă învierea unui ,,tânăr” din Betania.Cu acest episod începea capitolul 10 din Evanghelia după Marcu în original scrisă în anul 75,iar după anul 100 el a fost scos (expurgat) de un Părinte al Bisericii.Astăzi citim că,capitolul 10 începe cu plecarea lui Iisus din Betabara în Iudeea,dar în original Marcu a scris între versetul 1 şi 3 învierea tânărului din Betania.Relatarea învierii tânărului din Evanghelia după Marcu în original este aproape identică cu învierea lui Lazăr din Evanghelia după Ioan,ambele petrecându-se în Betania,dar în Evanghelia după Marcu în original numele tânărului nu este menţionat şi există câteva versete în care ni se spune ce a urmat după înviere: după şase zile tânărul înviat a venit la Iisus ,,purtând o pânză de in pe trupul gol” şi a rămas împreună cu el o noapte,timp în care a fost ,,învăţat…misterul împărăţiei lui Dumnezeu”.De aceea unii afirmă că Iisus a fost homosexual,dar eu zic că acesta este un mod prea modern de gândire.
În consecinţă,învierea lui Lazăr este o etapă a unui rit iniţiatic în care novicele suferă o moarte şi o renaştere simbolice,înainte de a-i fi încredinţate învăţăturile secrete.Un asemenea rit era prezent în multe dintre religiile practicate în lumea antică egipteană,greacă şi romană.Deci Lazăr era viu în mormânt şi astfel se explică de ce el a auzit strigătul lui Iisus,înviind.Cunoscând aceste învieri,ne putem explica şi învierea lui Iisus.


Sebeş,jud.Alba Turcu Vasile
0744512245 vturcu1@yahoo.com
Mitza chiromanka Publicat Feb 23 2015, 01:58 PM
 
Citeaza (Odin von Asgard @ Feb 23 2015, 12:46 PM) *
smile.gif Sa-mi fie cu iertare, dar - intuitia - imi spune ca, cel putin la rubrica asta, "noi forumistii" nu sunt chiar ceea ce pretind ei a fi, adica oameni obisnuiti...
Pe urma, eu NU am vazut forumist care sa se erijeze in "purtatorul de cuvant al forumistilor", ca si cum forumistii nu ar stii ce sa spuna, fiecare in parte...
In schimb, cand este vorba de Barbos imediat sar in sus "forumisti" independenti si "buni crestini dreptcredinciosi", niste oameni minunati si adevarati, care nici nu incearca sa faca niscaiva propaganda...
In sfarsit, eu asteptam un raspuns de la Omu' Regelui (Iudeilor?) Nu de la o biata astronomeasa care - ciudat lucru! - a simtit nevoia sa sara in apararea bietului reprezentant al Regelui (Cioaba?) Io cred ca se poate apara si singur, asta dca nu cumva sunteti unu' si acelasi ca si Tatal cu Fiul. Fantoma Sfanta mai lipseste din peisaj...

ooohohooo, nu'sh cin' sunt ceilalti, da' dumneata esti preciz clairvoyant, stii ceva ce io nu stiu, ca prea le zici cu foc pe toate topicurile de larg interes zbiritual laugh.gif

deci aj vrea sa stiu, luna viitoare pe vremea asta, cam cate kile o sa am ?
am inceput postu' si-s tare curioasa dac-o sa-mi mai vina jupele rolleyes.gif
Odin von Asgard Publicat Feb 23 2015, 12:46 PM
 
Citeaza (cititoare in stele @ Feb 23 2015, 12:26 PM) *
Prin '' noi avem aici'', se intelege ezact ce se vede : noi forumistii, dumneata si cu io, cititorii care citesc (uneori si) gandurile biggrin.gif
duuh... dry.gif

smile.gif Sa-mi fie cu iertare, dar - intuitia - imi spune ca, cel putin la rubrica asta, "noi forumistii" nu sunt chiar ceea ce pretind ei a fi, adica oameni obisnuiti...
Pe urma, eu NU am vazut forumist care sa se erijeze in "purtatorul de cuvant al forumistilor", ca si cum forumistii nu ar stii ce sa spuna, fiecare in parte...
In schimb, cand este vorba de Barbos imediat sar in sus "forumisti" independenti si "buni crestini dreptcredinciosi", niste oameni minunati si adevarati, care nici nu incearca sa faca niscaiva propaganda...
In sfarsit, eu asteptam un raspuns de la Omu' Regelui (Iudeilor?) Nu de la o biata astronomeasa care - ciudat lucru! - a simtit nevoia sa sara in apararea bietului reprezentant al Regelui (Cioaba?) Io cred ca se poate apara si singur, asta dca nu cumva sunteti unu' si acelasi ca si Tatal cu Fiul. Fantoma Sfanta mai lipseste din peisaj...
cititoare in stele Publicat Feb 23 2015, 12:26 PM
 
Citeaza (Odin von Asgard @ Feb 23 2015, 12:22 PM) *
Darf ich Ihr etwas fragen? Was meinen Sie mit "wir"?

Prin '' noi avem aici'', se intelege ezact ce se vede : noi forumistii, dumneata si cu io, cititorii care citesc (uneori si) gandurile biggrin.gif
duuh... dry.gif
Odin von Asgard Publicat Feb 23 2015, 12:22 PM
 
Citeaza (kingsman @ Feb 23 2015, 06:56 AM) *
Was haben wir denn da unterirdische... rolleyes.gif

Wenn deine Freundin geht zu einem anderen bedeutet nicht, dass alle Frauen sind wie ihre .

Mancher hinterlässt eine Lücke, die ihn ersetzt,
Klar bist du traurig, aber so viel Stolz du haben, dich nicht so ... jede Frau kann mit jedem eine andere Frau ersetzt .

Darf ich Ihr etwas fragen? Was meinen Sie mit "wir"?

Pentru walloni: Ce intelegeti Inalta Domnie a Voastra prin "NOI"?
1. Dvs si Galaxia?
2. Dvs. si Umanitatea?
3. Dvs si Poporu' Roman?
4. Dvs. si Uzina 23 August?
5. SAU DVS. SI BOR?
Revizuiti intreaga discutie (deschide o noua fereastra)
RSS Lo-Fi Version acum este: 16th September 2019 - 02:39 AM