IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.

16 Pagini V  « < 4 5 6 7 8 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Cum poti avea o viata de familie fericita ?
ady 1
mesaj Jan 2 2009, 03:10 PM
Mesaj #151


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



FAMILIA CU UN SIGUR PARINTE.CUM POATE FACE FATA PROBLEMELOR ?...
--- O bună gospodărire a treburilor casei. Un bun părinte fără partener se străduieşte să fie bine organizat şi depune eforturi să-şi respecte programul propus. Sunt esenţiale o bună planificare şi o bună organizare. Biblia spune: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug“. — Proverbele 21:5.

----Angajament. Un bun părinte fără partener face din viaţa de familie una dintre priorităţile sale. El urmăreşte să pună necesităţile copiilor înaintea propriilor necesităţi...

----- O abordare echilibrată. Un bun părinte fără partener nu minimalizează, dar nici nu exagerează problemele; el caută soluţii. Acceptă greutăţile şi încearcă să le facă faţă fără să-şi plângă de milă sau să sufere cu amar

-----O bună comunicare. Un bun părinte fără partener se îngrijeşte ca în familie să existe o bună comunicare. El îi ajută pe copii să-şi exprime în mod liber şi fără reţinere sentimentele şi gândurile. Iată ce a spus un tată fără partener despre copiii săi: „Vorbesc cu ei ori de câte ori am ocazia. Avem «momente de destăinuire» când pregătim cina. Atunci efectiv ei îmi mărturisesc totul“

---- Să nu se neglijeze. Chiar dacă există multe activităţi care îi răpesc timpul, un bun părinte fără partener înţelege cât de important e să se ocupe de necesităţile lui spirituale, emoţionale şi fizice....

---- O atitudine pozitivă. Un bun părinte fără partener îşi păstrează o optică pozitivă faţă de ceea ce înseamnă a creşte copii şi faţă de viaţă în general. El vede aspectele pozitive ale unor situaţii stresante. O mamă fără partener a spus: „Am ajuns să înţeleg că a fi un părinte singur nu e chiar atât de descurajant“...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Vizitator_sorin..
mesaj Jan 2 2009, 03:56 PM
Mesaj #152





Guests






Citeaza (Vizitator_sorin. @ Jan 2 2009, 01:58 PM) *
doua intrebari domnul Adi...la care as vrea sa imi raspundeti prin da sau nu...
1. credeti ca Isus Hristos este Dumnezeu ?
2. credeti in trinitatea Dumnezeirii ?


un raspuns ?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 2 2009, 04:08 PM
Mesaj #153


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Citeaza (Vizitator_sorin. @ Jan 2 2009, 01:58 PM) *
doua intrebari domnul Adi...la care as vrea sa imi raspundeti prin da sau nu...
1. credeti ca Isus Hristo este Dumnezeu ?
2. credeti in trinitatea Dumnezeirii ?


Apreciez intereul dv. fata de subiectul mentionat.Aceasta discutie putem sa o purtam pe alt topic...

Cu respect....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
cocosila
mesaj Jan 2 2009, 04:11 PM
Mesaj #154


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 124
Inscris: 4-June 08
Utilizatorul numarul: 1 029



Citeaza (ady 1 @ Jan 2 2009, 04:08 PM) *
Apreciez intereul dv. fata de subiectul mentionat.Aceasta discutie putem sa o purtam pe alt topic...

Cu respect....

ce bine v-ar sta la amandoi cu cate un topor in crestetul capului!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Missy.
mesaj Jan 2 2009, 05:58 PM
Mesaj #155





Guests






He he he, l-am bunghit pe asta ca e Iehovist din prima. "Iehova- Autorul casatoriei".....
Auzi, hai mai lasa-ne cu indobitocirile dumitale, de-aia nimeni nu va da nici o atentie, dupa 1800 de ani de crestinism, un barbat v-a inventat o religie si o biblie pentru barbati misogini. In secolul 21 femeia nu mai poate fi obligata sa stea desculta si gravida in fata aragazului si sa va slujeasca voua. Daca nevasta e fericita, toata casa merge bine, si daca are pretentie la fericire in casatorie nu inseamna ca e egoista cum spui dumneata.
Mintuitorul a ales se nasca dintr-o femeie, a pus-o la loc de cinste pentru toata umanitatea, get over it.
Pina la urma cum e cu sfirsitul lumii? Cind e? Ca in 1975 ati luat tzeapa. Daca citeai biblia adevarata, ai fi vazut ca sfarsitul il stie cand va fi numai Dumnezeu. Asa ca nu te mai da expert. De-aia cum va prind pe la usa cum va iau la goana, cum va permiteti voi sa imi spuneti mie ce grozavi si destepti sunteti voi.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 2 2009, 07:44 PM
Mesaj #156


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Da ,familia este intr-adevar un lucru important.Pe parcursul acestu topic au fost analizate mai multe situatii si probleme secifice vietii de familie.Toate aceste lucruri au fost analizate prin prisma Cuvantului lui Dumnezeu...Da BIBLIA nu este o carte veche ,fara valoare....Sfaturile continute de ea sunt practice in viata de famile...Multe probleme si suferinta ar fi evitate daca sfaturile ei ar fi puse in practica de parteneri...Probabil ca aceasta e marea problema a multor persoane :excluderea sfaturilor lui Dumnezeu,continute in Biblie,din viata lor de familie...Sigur , nu foloseste nimanui sa fie "grozav"pe acest forum, iar problemele in familie sa persiste acasa...Nu am nici un merit pentru acest topic...Indemnul este :Analizati aceste informatii fara prejudecati...Ganditi-va, in timp ce cititi aceste informatii la partenerul vostru ,la familia dv....si nu la mine (sau religia mea)...Va respect si va apreciez pe toti cei care aveti familie...

Va doresc la toti familii fericite...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ovidiu.
mesaj Jan 3 2009, 11:44 AM
Mesaj #157





Guests






Dl. Adi crede in Isus Cristos asa cum fac toti martorii lui Iehova. Cu toate acestea, intelegerea lor despre persoana si rolul lui Isus e complet diferita de cea a bisericilor traditionale cum ar fi cea catolica si ortodoxa. Pe de alta parte martorii nu cred in trinitate sau sfanta treime. Ei cred ca Iehova si Isus sunt doua persoane complet diferite, ceea ce se potriveste destul de bine cu descrierea biblica (vezi episodul in care Tatal-Iehova vorbeste din ceruri cu fiul sau Isus aflat pe pamant fie in raul Iordan cand fusese botezat, fie in gradina Ghetsimani inainte de a fi arestat de gloata adusa de Iuda Iscariot).

Oricum eu nu cred ca o discutie doctrinara e in avantajul cuiva. Martorii lui Iehova au avantajul ca fiind o organizatie formata in jurul anului 1874 au adoptat convingerea pur protestanta "solo Scriptura", ceea ce inseamna ca doctrinele lor sunt mult mai bine argumentate pe Biblie decat cele a bisericilor traditionale care au imprumutat doctrine din filosofiile altor popoare si care nu se regasesc atat de bine argumentate in Scripturi.

Punctul slab sau "calcaiul lui Ahile" la martorii lui Iehova il constituie modul absolut totalitar in care structura lor de conducere numita "Corpul de Guvernare" isi impune autoritatea in chestiuni uneori vitale (cum e cazul transfuziilor de sange) precum si prezicerile repetate care au esuat lamentabil de fiecare data. O astfel de prezicere a fost amintita mai devreme legat de anul 1975 cand eminentat cenusie a martorilor din secolul 20 (Frederick Franz) a spus ca se incheie 6000 de istorie de umana si deci ar fi urmat mileniul sabatic, ceea ce conform intelegerii sale ar fi insemnat sosirea sfarsitului acestei lumi si inceperea domniei milenare a lui Cristos.

In viitorul apropiat martorii vor trebui sa re-evalueze o alta doctrina confrom careia Cristos a fost intronat de Iehova ca rege in ceruri. In 5 ani vom ajunge in 2014, deci la 100 de ani de 1914 si acest rege ceresc nu a facut nimic concret pentru asa-zisii sai martori de pe pamant. Pana in 1995 martorii spuneau ca sfarsitul lumii va veni inainte ca generatia de oameni care traiau in 1914 va disparea. In 1995 au schimbat doctrina din nou, dat fiind ca predictia lor esuase din nou. La fel vor face probabil si in urmatorii ani cu doctrina anului 1914.

Ce vreau sa spun e ca nu poti sa-ti pui increderea intr-o astfel de organizatie care face preziceri si interpretari ale Bibliei dupa bunul plac, atribuindu-le lui D-zeu, iar atunci cand acestea nu se implinesc dand vina pe membri ei si acuzandu-i ca si-au construit asteptari prea mari. Asa au facut de fiecare data.

Pentru a nu va lasa indusi in eroare, dat fiind ca la prima lectura mesajul martorilor suna bine argumentat, promitator si interesant cititi va rog capitolele existente in limba romana din cartea "Criza Constiintei". Acesta este cartea care ii da de gol pe martorii lui Iehova dezavaluindu-le complet minciunile, manipularile si precticile indoielnice ale Corpului lor de Guvernare. Cartea este scrisa de un fost membru al acestui corp de guvernare care dezvalui cu documente concrete si fotocopii, tot ceea ce a trait in acel corp timp de 15 ani.

Aceste capitole pot fi gasite aici.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ovidiu.
mesaj Jan 3 2009, 11:50 AM
Mesaj #158





Guests






Ady,

Spune-ne si noua un lucru daca esti sincer. Timpul pe care il petreci pe acest forum il treci pe raportul de predicare?

Pentru cei care nu stiu, fiecare Martor al lui Iehova trebuie sa predea la sfarsitul fiecarei luni un raport cu timpul petrecut predicandu-le altora mesajul organizatiei. Pe raport mai trebuiesc scrise nr de reviste, brosuri, carti si vizite ulterioare efectuate in luna respectiva. Nu seamana asta mult prea tare cu regimul comunist? Adica, daca tot faci ceva din suflet si pentru Dumnezeu (cum e predicarea vestii bune), de ce trebuie sa dai raportul unor oameni? Dumnezeu oricum stie ce si cat ai facut.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Andrei.
mesaj Jan 3 2009, 01:59 PM
Mesaj #159





Guests






Buna,

in primul rand as vrea sa subliniez faptul ca familia este un concept de sanatate psihica si exista foarte multe studii care demonstreaza beneficiile implicite si explicite pentru parteneri si descendeti, prin urmare cred cu tarie in aceasta formula sociala.

in al doilea rand as vrea sa mentionez faptul ca definitia familiei s-a schimbat destul de mult in ultimii 20 de ani. Acum avem mai mult ca oricand familii monoparentale, familii in care ambii parinti sunt divortati si impartasesc custodia copilului, avem familii in care copii nu sunt biologic parte din familie si evident familii in care parintii sunt de acelasi sex. Prin urmare, nu mai putem sa aveam aceleasi raspunsuri la aceleasi intrebari si pana la urma fiecare isi construieste propria formula a fericirii in propria familie.

Tot ce pot sa va impartasesc este formula mea: sunt casatorit de un an si jumatate in Canada si acuma doua saptamani mi s-a nascut primul copil, o fetita, Janet. Eu si Edward avem o casa impreuna si amandoi lucram ca sa ii oferim fetitei tot ce este mai bun. Consider ca avem o viata de familie fericita si normala si asta din cauza ca am pornit de la bun inceput cu aceleasi expectante si am avut amandoi aceeasi viziune despre ce inseamna o familie: un loc in care te simti intotdeauna in siguranta, oameni cu care ai mai multe in comun decat legatura de sange, obiceiuri si traditii, respect, incredere si momente frumoase petrecute impreuna. Aici suntem o familie obisnuita suburbana, eu doctor, Edward inspector fiscal, cu vecini care vin la gratar sambata si cu care ne intalnim la slujba duminica, in Romania am fi un cuplu de homosexuali care a adus pe lume in copil cu o mama surogat si care nu ar avea ce sa caute in biserica. Asta este definitia mea pentru cum poti avea o viata de familie fericita.

Cu respect,
Mihai
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Vizitator_iulian..
mesaj Jan 3 2009, 03:26 PM
Mesaj #160





Guests






Domnule Ady,

Eu personal am o problema cu modul in care ati ales sa va transmiteti mesajul.
In primul acesta este un forum. Acest lucru implica o discutie deschisa, un schimb de pareri si argumente pe un anume topic.
Dumneavoastra ati ales sa deschideti acest topic dupa care sa postati la nesfarsit pagina dupa pagina parerile personale (mi se pare pare irelevant daca originea lor este biblica sau nu).
Abordare gresita dupa parerea mea. Eu personal nu vin sa particip la o discutie care pare sa se poarte unilateral.
Scopul unui forum este de a da posibilitatea oamenilor sa vina sa ceara sfaturi, pareri sau sa impartaseasca experiente. Nici unul din aceste scopuri nu se reflecta in comportamentul dvs. in acest forum.
Poate aceasta este motivul pentru care ati fost intampinat cu atata ostilitate.

Pentru tipologia mesajului pe care incercati sa-l transmiteti va sugerez un alt mijloc al internetului care se numeste blog. Cu siguranta veti avea mai mult succes.

Ca sa fiu foarte clar nu imi doresc sa aveti succes. Consider ca viata de familie fericita (de care eu personal ma bucur in fiecare zi impreuna cu sotia si fetita mea) poate fi construita fara a avea vreo legatura cu biserica, religia, biblia.
Nici o carte in sine nu va aduce aceasta fericire. Intelegerea reala asupra a ceea ce este bine si ce este rau va aduce fericire reala. Si asta din nou nu are nimic de-a-face cu biserica, religia, biblia. Are de-aface cu personalitatea pe care parintii tai au inteles sa ti-o creeze in primii ani de viata si cu capacitatea ta intelectuala.
Restul este doar modul in care personalitatea ta reactioneaza la mediul inconjurator filtrat de capacitatea intelectuala.
Totul a fost deja predefinit nu mai poti schimba multe.

Faptul ca majoritatea cuplurilor se destrama prin divort nu face decat sa reflecte realitatea cruda. In medie suntem destul de prosti si nu prea ne duce capul. Suntem condusi in majoritatea timpului de chimia hormonilor si cand ne trezim e prea tarziu si de obicei suntem prea tampiti ca sa gasim solutii la problemele cu care ne confruntam.
Scuze participantilor la acest forum in cazul in care se simt jigniti. Precizez din nou ca vorbesc de medie aici.
M-am regasit si eu ca facand parte din "medie" cateodata.

Imi pare rau dar efortul dvs., domnule Ady, este in cel mai bun caz zadarnic.

Sa traiti fericiti!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:34 PM
Mesaj #161


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



CUM PUTEM FACE FATA MORTII UNEI PERSOANE DRAGI ?(SOT ,SOTIE,COPIL,PARINTI SAU ALTI MEMBRII AI FAMILIEI )


MOARTEA poate fi numit pe buna dreptate cel mai mare dusman al omului...
Atunci cand iti moare o persoana draga ,moare o parte din tine...Este foarte greu sa fii ceea ce ai fost...Totul se pare ca a luat sfarsit...

Cum au reacţionat unele persoane răvăşite de pierderea cuiva drag? De exemplu, să luăm cazul unei sotii... Ea ştia ce înseamnă să pierzi un copil deoarece avusese cinci avorturi spontane. Acum, ea era din nou însărcinată. Dar, când, din cauza unui accident de maşină, a fost obligată să se interneze în spital, ea era, pe bună dreptate, îngrijorată. După două săptămâni a intrat în travaliu, dar prematur. Apoi, la scurt timp, s-a născuto micuta fetita, care cântărea doar 900 de grame. „Eram atât de emoţionată. În sfârşit, eram mamă!“

Dar fericirea ei a fost de scurtă durată, deoarece, după patru zile, micuţa a murit. Doamna îşi aminteşte: „Mă simţeam atât de goală. Calitatea de mamă îmi fusese răpită. Mă simţeam incompletă. A fost îngrozitor când m-am întors acasă şi am intrat în camera pe care i-o pregătisem Vanessei şi am văzut cămăşuţele pe care i le cumpărasem. În următoarele două luni, am retrăit ziua naşterii ei. Nu voiam să mă întâlnesc cu nimeni“.

A fost reacţia ei exagerată? Poate că, pentru unii, această atitudine este greu de înţeles, dar cei care au trecut printr-o asemenea experienţă, spun că au plâns pentru copilul lor, aşa cum ar fi plâns şi pentru cineva care ar fi trăit mai mult. Copilul, spun ei, este iubit de părinţi cu mult timp înainte de a se naşte. Între el şi mamă există o legătură deosebită. Când copilul moare, mama simte că dispare o persoană reală. Şi aceasta este ideea pe care trebuie s-o înţeleagă ceilalţi...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:36 PM
Mesaj #162


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



O altă mamă explică ce a simţit când i s-a spus că fiul ei de şase ani murise subit din cauza unor complicaţii cardiace congenitale. „Am trecut prin diferite stări: insensibilitate, neîncredere, sentimente de vinovăţie şi mânie faţă de soţul meu şi faţă de doctor deoarece nu înţeleseseră cât de gravă era starea copilului.“

Mânia poate fi un alt simptom al suferinţei. Poţi să fii furios pe medici şi pe asistente deoarece consideri că nu l-au îngrijit suficient de bine pe cel decedat. Sau poţi să fii furios pe prietenii sau pe rudele care, se pare, vorbesc sau fac ceea ce nu trebuie. Unii sunt furioşi chiar pe cel decedat considerând că respectivul şi-a neglijat sănătatea. O sotie îşi aminteşte: „Îmi aduc aminte că eram furioasă pe soţul meu deoarece ştiam că lucrurile ar fi putut sta altfel. Era foarte bolnav, dar nu lua în seamă avertismentele medicilor“. Şi, uneori, sentimentul de mânie faţă de cel dispărut se datoreşte poverilor pe care, prin moartea sa, respectivul le pune pe umerii partenerului rămas în viaţă.

Unii se simt vinovaţi din cauza sentimentului de mânie pe care îl nutresc, cu alte cuvinte, se condamnă sufleteşte din cauza acestui sentiment de mânie. Alţii se învinovăţesc de moartea celui drag. „Nu ar fi murit — încearcă ei să se convingă — dacă măcar l-aş fi dus mai repede la medic“, sau „dacă l-aş mai fi dus la un medic“, sau „dacă l-aş fi determinat să-şi îngrijească mai bine sănătatea“.

În cazul altora, sentimentul de vinovăţie merge mult mai departe, îndeosebi atunci când cel drag a murit subit. Ei încep să-şi amintească momentele când erau furioşi pe cel dispărut sau când se certau cu el. Sau poate simt că nu au fost pentru cel decedat chiar tot ce ar fi trebuit să fie....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:40 PM
Mesaj #163


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



MOARTEA SOTULUI SAU SOTIEI aduce multa suferinta si durere celui ramas in viata...

Acest eveniment poate însemna sfârşitul unui întreg mod de viaţă trăit împreună: în călătorii, la locul de muncă, în privinţa distracţiilor. El înseamnă, de asemenea, sfârşitul legăturii de interdependenţă...

O sotie explică cele întâmplate când soţul ei a murit subit, în urma unui atac de cord. „În prima săptămână m-am aflat într-o stare de amorţeală sufletească, ca şi cum aş fi încetat să exist. Nici măcar nu puteam să gust sau să miros. Şi, totuşi, detaşat de cele întâmplate, continuam să raţionez. Deoarece fusesem alături de soţul meu când medicii încercaseră să-l reanimeze cardio-pulmonar, nu am avut tendinţa obişnuită de negare a realităţii. Cu toate acestea, aveam un sentiment de imensă neputinţă, ca şi cum aş fi privit o maşină răsturnându-se de pe o stâncă, fără să pot face nimic pentru a împiedica deznodământul.“

A plâns ea? „Bineînţeles că am plâns, îndeosebi atunci când citeam sutele de scrisori de condoleanţe pe care le primeam. Plângeam după fiecare. Acest lucru mă ajuta să fac faţă situaţiei pentru tot restul zilei. Dar nimic nu-mi putea fi de folos atunci când eram întrebată insistent cum mă simt. Evident, mă simţeam jalnic.“

Dar ce anume a ajutat-o pe aceasta sotie să depăşească această suferinţă? „Fără să-mi fi dat seama, luasem în mod inconştient decizia de a-mi continua viaţa, spune ea. Dar gândul că soţul meu, căruia îi plăcea atât de mult viaţa, nu mai este aici pentru a se bucura de ea încă mă doare.“....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:44 PM
Mesaj #164


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Reacţii imediate: şoc iniţial, neîncredere, tendinţa de negare a realităţii, amorţeală sufletească, sentimente de vinovăţie, mânie....

Suferinţa acută poate fi însoţită de: pierderea memoriei şi insomnie, oboseală exagerată, schimbarea bruscă a stării sufleteşti, judecată deficitară, accese de plâns, schimbări ale poftei de mâncare ce provoacă slăbire sau îngrăşare, diverse simptome de dereglare a sănătăţii, letargie, diminuarea capacităţii de muncă, halucinaţii — simţirea, auzirea, vederea celui decedat —, iar, în cazul pierderii unui copil, un resentiment iraţional faţă de partenerul de căsătorie....

Perioada de restabilire: tristeţe marcată de nostalgie, tot mai multe amintiri plăcute despre cel decedat, chiar cu nuanţe de umor...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:48 PM
Mesaj #165


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Deşi mai avea copii, o doamna aştepta cu nerăbdare naşterea următorului ei copil. Chiar înainte de a-l naşte, acesta era pentru ea „copilul cu care se juca, căruia îi vorbea şi în legătură cu care visa“.

Legătura dintre mamă şi copilul nenăscut era puternică. Ea continuă: „ea era un copil care lovea cu picioruşele cărţile pe care le ţineam pe burtă atunci când citeam, iar noaptea nu mă lăsa să dorm. Îmi amintesc şi acum primele ei lovituri, care semănau cu nişte ghionturi afectuoase şi delicate. De fiecare dată când se mişca, eram cuprinsă de iubire. O cunoşteam atât de bine, încât am ştiut când a suferit, când a fost bolnavă“.

Mama continuă să relateze: „Medicul nu m-a crezut decât atunci când era deja prea târziu. Îmi spunea să nu mă mai îngrijorez. Cred că am simţit când a murit. S-a răsucit dintr-o dată violent. A doua zi era moartă“....
De multe ori, oamenii nu-şi dau seama că pierderea unei sarcini sau naşterea unui copil mort constituie pentru femeie o tragedie de care aceasta îşi va aminti, poate, întreaga viaţă

De multe ori, oamenii nu-şi dau seama că pierderea unei sarcini sau naşterea unui copil mort constituie pentru femeie o tragedie de care aceasta îşi va aminti, poate, întreaga viaţă. De exemplu, Veronica, acum înaintată în vârstă, îşi aminteşte de pierderile de sarcină pe care le-a avut şi, îndeosebi, de copilul născut mort pe care l-a purtat în burtă până în luna a noua şi care cântărise la naştere 6 kilograme. Ea îl purtase mort înăuntrul ei în ultimele două săptămâni de sarcină. Iată ce spune Veronica: „Pentru o mamă, naşterea unui copil mort este un lucru îngrozitor“.

Reacţiile acestor mame frustrate nu sunt întotdeauna înţelese, nici chiar de alte femei. O femeie care a avut un avort spontan a scris: „Ceea ce am învăţat în modul cel mai dureros a fost că, înainte să mi se întâmple şi mie, nu aveam, efectiv, nici o idee despre ceea ce trebuiseră să suporte prietenele mele. Fusesem faţă de ele la fel de insensibilă şi de ignorantă cum simt acum că sunt şi alţii faţă de mine“.

O altă problemă a unei mame îndurerate este impresia că soţul ei nu resimte această pierdere la fel ca ea. Iată, în acest sens, cuvintele unei soţii: „Eram atunci absolut dezamăgită de soţul meu. Se comporta de parcă nici nu fusesem gravidă. El nu putea să simtă durerea pe care o simţeam eu. Era foarte sensibil la temerile mele, dar nu şi la suferinţa mea“.

Această reacţie este, probabil, firească la un bărbat. Între el şi copil nu se realizează aceeaşi legătură sufletească şi fizică ce se creează între soţia sa însărcinată şi făt. Cu toate acestea, şi el suferă o pierdere. Şi este vital ca soţul şi soţia să înţeleagă faptul că suferă împreună, dar în moduri diferite. Ei ar trebui să-şi împărtăşească suferinţa. Dacă soţul şi-o ascunde, soţia sa ar putea să creadă că este insensibil. Aşadar, plângeţi împreună, împărtăşiţi-vă gândurile şi îmbrăţişaţi-vă! Dovediţi-vă că aveţi nevoie unul de celălalt mai mult ca oricând. Soţilor, arătaţi deci că manifestaţi empatie...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:51 PM
Mesaj #166


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Moartea subită a unui bebeluş este o tragedie cumplită. Într-o bună zi, un copilaş, în aparenţă sănătos şi normal, nu se mai trezeşte. Acest lucru este total neprevăzut, căci cine se gândeşte că sugarul sau copilul ar putea să moară înaintea părinţilor? Bebeluşul, care devenise obiectul iubirii nemărginite a mamei, devine, dintr-o dată, cauza amărăciunii fără de margini a celei care i-a dat viaţă.

Sentimentele de vinovăţie încep să-i copleşească pe părinţi. Ei încep să se simtă răspunzători de această moarte, ca şi cum ea s-ar datora vreunei neglijenţe din partea lor. Ei se întreabă: ‘Ce am fi putut face pentru a preveni acest lucru?’ În unele cazuri, soţul, fără nici un temei, poate chiar să-şi învinovăţească, în mod inconştient, soţia. Când el a plecat la serviciu, copilul era viu şi sănătos. Când s-a întors acasă, l-a găsit mort în pătuţ! Ce făcuse oare soţia lui? Unde fusese în acel moment? Aceste întrebări tracasante trebuie clarificate pentru a nu crea în familie o atmosferă tensionată.

Această tragedie a fost cauzată de împrejurări neprevăzute şi imprevizibile. Biblia spune: „M-am întors şi am văzut sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate depind de timp şi de împrejurări“. — Eclesiastul 9:11.

Ce pot face alţii pentru a ajuta o familie care şi-a pierdut un copil? O mamă îndoliată spune: „O prietenă a venit şi mi-a făcut ...ăţenie în casă, fără să fi fost nevoie să-i spun vreun cuvânt. Unii ne-au făcut mâncare. Alţii ne-au ajutat printr-o simplă îmbrăţişare — fără vorbe, doar cu o îmbrăţişare. Nu voiam să vorbesc despre acest lucru. Nu voiam să tot explic cum se întâmplaseră lucrurile. Nu aveam nevoie de întrebări iscoditoare, ca şi cum aş fi omis să fac ceva. Eram doar mama; şi aş fi făcut orice ca să-mi salvez copilul!“...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:55 PM
Mesaj #167


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



ESTE GRESIT SA DAI GLAS DURERII ?CUM POTI FACE ACEASTA ?

Vorbind despre durerea dumneavoastră aţi putea să vă liniştiţi. După moartea tuturor celor zece copii ai săi, precum şi după celelalte nenorociri prin care a trecut, patriarhul Iov a spus: „Sufletul meu este dezgustat de viaţă! Voi da drum liber plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu“ (Iov 1:2, 18, 19; 10:1). Iov nu şi-a mai putut reţine îngrijorarea. El a simţit nevoia să şi-o descarce. Trebuia să ‘vorbească’ despre ea. În mod asemănător, dramaturgul englez Shakespeare a scris în Macbeth: „Dă glas durerii; durerea care nu vorbeşte îi şopteşte inimii copleşite şi îi spune că o frânge“....

Prin urmare, vorbind despre sentimentele dumneavoastră cu un ‘prieten adevărat’ care este dispus să vă asculte cu răbdare şi înţelegere, s-ar putea să simţiţi o oarecare uşurare (Proverbele 17:17). Şi faptul de a vorbi despre necazurile şi sentimentele dumneavoastră vă poate ajuta să vi le clarificaţi şi să le înfruntaţi mai uşor. Şi, dacă cel care vă ascultă este o persoană care a pierdut şi ea pe cineva drag şi care a reuşit cu succes să depăşească această pierdere, aţi putea să reţineţi câteva sugestii practice referitoare la modul în care să înfruntaţi şi dumneavoastră situaţia. După ce i-a murit copilul, o mamă explică de ce anume i-a fost de folos faptul că a stat de vorbă cu o altă femeie care suferise şi ea o asemenea pierdere: „Faptul de a şti că şi altcineva a trecut prin aceeaşi situaţie şi că a ieşit din ea întreg la minte, precum şi ideea că a supravieţuit totuşi şi a revenit la o viaţă cât de cât normală, m-au întărit foarte mult“...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
jazz
mesaj Jan 3 2009, 06:56 PM
Mesaj #168


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 138
Inscris: 19-December 08
Utilizatorul numarul: 5 364



ady 1 esti perseverent I`ll give you that! In rest, chiar iti imaginezi ca mai citeste cineva ce publici? Ai pierdut interesul audientei dupa primele 2 pagini. Ti s-a sugerat sa dialoghezi pt ca esti pe un forum de discutii insa tu nu poti pt ca nu ai nimic de spus care-ti apartine, esti doar un functionar cu norma.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:57 PM
Mesaj #169


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Faptul că vă exprimaţi sentimentele — fie prin viu grai, fie în scris — vă poate ajuta să vă alinaţi durerea. Acest lucru vă poate ajuta, de asemenea, să vă clarificaţi neînţelegerile. O mamă îndoliată explică: „Şi eu şi soţul meu auzisem că alte cupluri au divorţat după ce le-a murit copilul, iar noi nu voiam să ni se întâmple aşa ceva. De aceea, ori de câte ori eram furioşi şi voiam să ne învinovăţim, discutam despre incidentul respectiv. Cred că acest lucru a făcut să ne apropiem şi mai mult“. De aceea, faptul de a vă face cunoscute sentimentele vă poate ajuta să înţelegeţi că, deşi suferiţi din cauza aceleiaşi pierderi, ceilalţi pot să sufere într-un mod diferit de al dumneavoastră — cu intensitatea lor şi în felul lor....

S-ar putea să vă daţi seama că, pentru un timp, sentimentele dumneavoastră sunt, oarecum, imprevizibile. S-ar putea ca, din senin, să începeţi să plângeţi. O văduvă a observat că, atunci când mergea la alimentara (activitate pe care, de multe ori, o făcea împreună cu soţul ei), izbucnea în plâns, mai ales atunci când, din obişnuinţă, punea mâna pe produse care îi plăcuseră soţului ei. Fiţi răbdători cu dumneavoastră. Şi să nu consideraţi că trebuie să vă reţineţi lacrimile. Nu uitaţi că ele sunt o parte firească şi necesară a durerii...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 06:59 PM
Mesaj #170


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



CE SE POATE SPUNE DESPRE SENTIMENTUL DE VINOVATIE ?

Probabil, consideraţi că la moartea celui iubit a contribuit şi o neglijenţă din partea dumneavoastră. Înţelegerea faptului că vinovăţia — reală sau imaginară — este o reacţie firească a durerii constituie, în sine, un ajutor. Şi, chiar şi în acest caz, nu ţineţi aceste sentimente în dumneavoastră. Vorbind despre vinovăţia pe care o resimţiţi aţi putea să găsiţi, în mare măsură, uşurarea de care aveţi nevoie.

Trebuie să înţelegeţi totuşi că, indiferent de cât de mult iubim pe cineva, nu putem să-i dirijăm viaţa sau să stăm în calea ‘timpului şi a împrejurărilor [neprevăzute]’ care l-ar putea afecta (Eclesiastul 9:11). În plus, intenţiile dumneavoastră au fost, cu siguranţă, bune. De exemplu, faptul că nu aţi apelat mai repede la un medic înseamnă oare că aţi intenţionat ca cel drag să se îmbolnăvească şi să moară? Bineînţeles că nu! De aceea, sunteţi oare cu adevărat vinovaţi de moartea sa? Nu.

O mamă, căreia i-a murit fiica într-un accident de maşină, a învăţat ce atitudine să ia faţă de sentimentul de vinovăţie. Iată ce explică ea: „Mă simţeam vinovată pentru că o trimisesem afară. Dar am ajuns să înţeleg că acest sentiment era ridicol. Nu era nimic rău în faptul că o trimisesem cu tatăl ei să ducă un comision. Pur şi simplu, fusese un accident îngrozitor“....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 07:03 PM
Mesaj #171


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



ATENTIE.....

Îngrijiţi-vă sănătatea. Suferinţa vă poate epuiza, mai ales la început. Organismul dumneavoastră are nevoie mai mult ca oricând de odihnă suficientă, de exerciţii sănătoase şi de o alimentaţie corespunzătoare. Poate că ar fi bine ca medicul curant să vă facă un control periodic.

Amânaţi deciziile importante. Dacă este posibil, aşteptaţi până ce vi se vor limpezi gândurile, înainte de a lua decizii în privinţa unor acţiuni, cum sunt vinderea locuinţei sau schimbarea locului de muncă (Proverbele 21:5). O văduvă îşi aminteşte că, la câteva zile după moartea soţului ei, înstrăinase multe din lucrurile lui personale. Mai târziu, ea şi-a dat seama că înstrăinase nişte amintiri la care ţinuse mult.

Feriţi-vă să luaţi medicamente sau alcool pentru a suporta durerea. Orice uşurare produsă de medicamente sau de alcool este, în cel mai bun caz, temporară. Tratamentul ar trebui luat numai sub supravegherea medicului. Trebuie să fiţi însă atent deoarece multe substanţe vă fac dependent de ele. În plus, ele pot să întârzie procesul suferinţei. Un anumit patolog avertizează: „Tragedia trebuie suportată şi îndurată, iar, în cele din urmă, redusă la un nivel raţional. Încetinirea acestui proces prin ameţirea inutilă a [persoanei respective] cu medicamente poate să prelungească sau să distorsioneze acest proces“.

Reluaţi-vă modul obişnuit de viaţă. Poate că va trebui să vă impuneţi la început să mergeţi la serviciu, la cumpărături, sau să vă achitaţi de alte responsabilităţi. Dar aţi putea să constataţi că un program de viaţă normal vă va face mult bine...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 07:06 PM
Mesaj #172


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Pare atât de nedrept ca moartea să aibă puterea de a-ţi răpi pe cineva drag. Iar, când acest lucru se întâmplă, gândul că nu vei mai putea niciodată să vorbeşti cu persoana iubită, să râzi cu ea sau să o strângi în braţe poate fi foarte greu de suportat. Această durere nu dispare neapărat atunci când ţi se spune că cel drag se află sus, în cer....

Biblia oferă însă o speranţă absolut diferită. Scripturile arată că, în viitorul apropiat, veţi putea fi din nou împreună cu cei dragi decedaţi, nu în spaţiul necunoscut al cerului, ci chiar aici pe pământ, în condiţii de dreptate şi pace. Şi, atunci, oamenii vor avea perspectiva de a se bucura de o sănătate perfectă, fără să mai moară vreodată. ‘Dar, cu siguranţă, aceste lucruri sunt de domeniul fanteziei!’, ar putea spune unii....

De ce argument aţi avea nevoie pentru a vă convinge că aceasta este o speranţă sigură? Pentru a crede într-o promisiune ar trebui să fiţi sigur că cel care a făcut-o este nu numai dispus, ci şi capabil să o îndeplinească. Cine este deci cel care promite că cei morţi se vor întoarce la viaţă?....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 07:08 PM
Mesaj #173


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



În primăvara anului 31 e.n., Isus Cristos promitea cu îndrăzneală următoarele: „Căci, aşa cum Tatăl scoală morţii şi îi face vii, tot aşa şi Fiul îi face vii pe aceia pe care vrea el. Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:21, 28, 29). Da, Isus Cristos a promis că milioane de morţi vor trăi din nou pe pământ cu perspectiva de a rămâne pe el veşnic, în condiţii paradiziace şi paşnice (Luca 23:43; Ioan 3:16; 17:3; compară cu Psalmul 37:29 şi Matei 5:5). Din moment ce Isus a făcut această promisiune, este logic să credem că este dispus să o şi îndeplinească. Dar este el capabil să o facă?

La mai puţin de doi ani după ce făcuse această promisiune, Isus a demonstrat cu putere că este nu numai dispus, ci şi capabil să înfăptuiască învieri....

Era un moment dramatic. Lazăr era grav bolnav. Cele două surori ale sale, Maria şi Marta, i-au trimis vorbă lui Isus, care se afla dincolo de râul Iordan: „Doamne, iată, cel pentru care ai afecţiune este bolnav“ (Ioan 11:3). Ele ştiau că Isus îl iubea pe Lazăr. Nu ar dori oare Isus să-şi vadă prietenul bolnav? În mod surprinzător, totuşi, în loc să meargă imediat în Betania, Isus a mai rămas două zile în locul unde se afla. — Ioan 11:5, 6.

Lazăr a murit după ce mesajul despre boala sa fusese trimis. Isus a ştiut când anume a murit Lazăr şi şi-a propus să întreprindă ceva în această privinţă. Când Isus a sosit, în sfârşit, în Betania, prietenul său drag murise de patru zile (Ioan 11:17, 39). Avea oare Isus să poată aduce la viaţă o persoană moartă de atât de mult timp?

Auzind că vine Isus, Marta, o femeie de acţiune, a alergat să-l întâmpine (compară cu Luca 10:38–42). Mişcat de amărăciunea ei, Isus a asigurat-o: „Fratele tău se va ridica“. La răspunsul ei că are credinţă într-o înviere viitoare, Isus i-a spus clar: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care exercită credinţă în mine, chiar dacă moare, va veni la viaţă“. — Ioan 11:20–25.

Ajuns la mormânt, Isus porunceşte să se dea la o parte piatra care acoperea intrarea. Apoi, după ce s-a rugat cu voce tare, el a ordonat: „Lazăr, vino afară!“ — Ioan 11:38–43.

Toţi ochii erau aţintiţi spre mormânt. Apoi, din întuneric, a apărut o figură. Picioarele şi mâinile îi erau înfăşurate cu fâşii de pânză, iar faţa îi era acoperită. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă“, porunceşte Isus. Şi iată că ultima fâşie care îl înfăşura cade la pământ. Da, era chiar Lazăr, bărbatul care murise în urmă cu patru zile! — Ioan 11:44....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 3 2009, 07:11 PM
Mesaj #174


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



De fapt, dacă acceptaţi existenţa lui Dumnezeu, nu ar trebui să vă fie greu să credeţi în înviere. Iată un exemplu în acest sens: O persoană poate să-şi înregistreze pe o video ultima dorinţă şi testamentul, iar, după moartea ei, rudele şi prietenii pot, efectiv, să o vadă şi să o audă, în timp ce le explică cum să-i fie administrate bunurile. În urmă cu o sută de ani, aşa ceva era de neconceput. Iar, pentru locuitorii din anumite regiuni izolate ale globului, „miracolul“ înregistrării video le depăşeşte capacitatea de înţelegere. Din moment ce oamenii pot să se folosească de aceste principii ştiinţifice stabilite de Creator şi să reconstruiască asemenea imagini şi sunete, oare Creatorul nu ar putea fi capabil să facă mult mai mult? Nu este oare logic, aşadar, ca Cel care a creat viaţa să fie capabil să o şi recreeze?....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_xantipa.
mesaj Jan 3 2009, 08:09 PM
Mesaj #175





Guests






Citeaza (dia @ Jan 1 2009, 06:11 PM) *
e foarte bine ca faceti putina educatie biblica, lumea nu prea e in tema cu religia.
cei carae nu sunt interesati de ceea ce scrie d-l ady sa nu citeasca.




Esti la fel de ingusta la minte ca ady/adrian/ady1 sau cum i-o mai zice.
Parintii si scoala sunt factorii educationali, isteato!
In rest, esti autodidact.Daca pe tine te intereseaza educatia biblica, n-ai decat sa cauti pe site-uri specializate, nu sa incurajezi sa bata campii pe un topic ce parea destul de interesant la prima vedere.Asta imi aduce aminte de profu' meu de chimie, "poasui Geza", sef de promotie in faculta, creier luminat,venea in clasa trantea catalogul, se repezea la tabla si o umplea cu hieroglife.Ghici ce faceam noi in timp ce el era ars de focul creatiei? Jucam sotron.
Cam acelasi lucru se intampla si cu ady.Daca n-ar fi copy-paste ar aduce a masturbare intelectuala.Or cum copy paste-ul nu duce la orgasm, nici macar aceasta satisfactie n-o are smile.gif


Ooops! Cred ca am vorbit de lucruri interzise si necunoscute lui ady:)
Ady, daca accepti sa-mi fii invitat de onoare, promit sa deschid un topic despre ...orgasme!!!!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_xantipa.
mesaj Jan 3 2009, 08:12 PM
Mesaj #176





Guests






Citeaza (jazz @ Jan 3 2009, 06:56 PM) *
ady 1 esti perseverent I`ll give you that! In rest, chiar iti imaginezi ca mai citeste cineva ce publici? Ai pierdut interesul audientei dupa primele 2 pagini. Ti s-a sugerat sa dialoghezi pt ca esti pe un forum de discutii insa tu nu poti pt ca nu ai nimic de spus care-ti apartine, esti doar un functionar cu norma.




Ai dreptate!
Mai bine i-ar raspunde Rahilei, ca e in mare impas.Face fata infarct daca se bazeaza pe raspunsul lui si dupa aia o are pe constiinta:))
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_adi/ady/ady1.
mesaj Jan 3 2009, 08:51 PM
Mesaj #177





Guests






Dragii mei cititori de topic

Am cateva momente de luciditate si trebuie sa ma spovedesc voua si sa-mi cer iertare ca va fut creierii de cateva zile bune cu aberatii de copy-paste dar stiu sigur ca o sa ma iertati ca nu-i asa, voi aveti un suflet bun, am un motiv intemeiat:sunt unul din pacientii de la spitalul noua.Chiar daca apar sub trei nick-uri tot eu sunt, Nuti, asistenta cu nasu' carn si fundul bombat de sexi zice ca sufar de multiple personalitati si asa mai pot fi dia, sau sotia cu copiii multi.Da' Nuti a zis ca ma place mai mult cand sunt Iisus(e bine cu doi de i? sau sa sterg unu'?) cica, am un aer asa, destinct.Io nu stiu ce-i aia, da' mi-a podu'ei din urechi si l-am auzit pe margineanu cantand ca nici el nu stie, asa ca nu-i mare paguba, i-o dau si eu lu' Nuti poate isi ia mititica o bluza sa nu-i mai tremure tatele ca acuma cand se indrepta catre mine sa-mi faca injectia de seara.......


Buna seara, eu sunt Nuti.Ady/adi/ady1 a adormit si m-a rugat sa va trimit eu mesajul in timp ce el viseaza cu ingerasi(ca tot veni vorba, voi nu v-ati intrebat vreodata ce sex au ingerii?) .Am tras cu ochiul la ce a scris adi/ady/ady1 si as prefera un strop de channel(daca pe Marlyn o imbraca, pe mine de ce nu?) in locul bluzei.Voi ce parere aveti?


Xantipa, vin si eu la topicul cu orgasme.Da' sa fie multiple,plizzzz!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Mihai.
mesaj Jan 3 2009, 09:43 PM
Mesaj #178





Guests






cred ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa nu ii mai dam atentie acestei persoane, deoarece ii validam comportamentul. sper ca acesta sa fie ultimul post dein acest topic.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Vizitator_Radu..
mesaj Jan 3 2009, 11:52 PM
Mesaj #179





Guests






laugh.gif De mult n-am mai ras asa...sunteti de belea.. laugh.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
cocosila
mesaj Jan 4 2009, 12:33 AM
Mesaj #180


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 124
Inscris: 4-June 08
Utilizatorul numarul: 1 029



"baaaaa enoriasilor !!!!!"


http://www.youtube.com/watch?v=Dd2SFRZWNaM#t=4m26s
Go to the top of the page
 
+Quote Post

16 Pagini V  « < 4 5 6 7 8 > » 
Reply to this topicStart new topic
1 Utilizatori care citesc acest topic (1 Musafiri 0 Useri anonimi)
0 Membri:

 



RSS Lo-Fi Version acum este: 26th January 2020 - 10:12 PM