IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.

16 Pagini V  « < 2 3 4 5 6 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Cum poti avea o viata de familie fericita ?
Vizitator_ady.
mesaj Dec 31 2008, 12:55 PM
Mesaj #91





Guests






Indiferent că este vorba despre relaţii extraconjugale care au distrus familii regale, politicieni, staruri de cinema şi conducători religioşi sau despre înşelare şi lacrimi în propriile noastre familii, infidelitatea conjugală continuă să facă mari ravagii. The New Encyclopædia Britannica afirmă că „adulterul este tot atât de larg răspândit şi, uneori, tot atât de obişnuit, ca şi căsătoria“. Unii cercetători estimează că între 50 şi 75 la sută dintre persoanele căsătorite sunt infidele la un moment dat în căsnicia lor. Cercetătorul în probleme conjugale Zelda West-Meads afirmă că, deşi o mare parte dintre cazurile de infidelitate conjugală nu sunt descoperite, „toate dovezile indică faptul că numărul relaţiilor extraconjugale este în continuă creştere“.
Deşi sunt şocante, statisticile referitoare la infidelitatea conjugală şi la divorţ nu dezvăluie pe deplin efectul pe care îl au acestea asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor. Pe lângă enormele implicaţii de ordin financiar, gândiţi-vă la multitudinea de sentimente care se află dincolo de aceste statistici, multele lacrimi vărsate şi marea confuzie, suferinţă, nelinişte şi durerea sfâşietoare pe care le încearcă cei în cauză, precum şi nenumăratele nopţi de chin prin care trec membrii familiei. Victimele pot supravieţui chinului, dar tot ce este posibil că vor rămâne marcate pentru mult timp. Rănile şi durerea nu trec uşor...Ati trecut printr-o astfel de situatie ?......
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Dec 31 2008, 12:59 PM
Mesaj #92





Guests






Alte consecinte ale infidelitati conjugale....
O victimă a infidelităţii recunoaşte: „Uneori sentimentul care pune stăpânire pe tine este mânia necruţătoare“. Nu este doar indignare cu privire la răul şi prejudiciul cauzate. Dimpotrivă, aşa cum explica o ziaristă, este „mânie cu privire la ceea ce putea fi o căsnicie fericită, dar care a fost ruinată“.
Deseori scade respectul de sine şi apare un sentiment de incompetenţă. UN sot inselat a spus: „Încerci sentimente de genul: «Nu sunt o persoană atrăgătoare? Sau am alte lacune?» Începi să te analizezi în amănunţime ca să găseşti greşeala“. În cartea sa To Love, Honour and Betray (Să iubeşti, să respecţi şi să înşeli), Zelda West-Meads de la Consiliul Naţional de Consultanţă Matrimonială, din Marea Britanie, confirmă cele de mai sus: „Unul dintre lucrurile cel mai greu de suportat . . . este ruinarea respectului de sine“....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Dec 31 2008, 01:01 PM
Mesaj #93





Guests






Adesea aceste simţăminte sunt însoţite de valuri de sentimente de vinovăţie. O soţie deprimată spune: „Cred că femeile suferă foarte mult din cauza sentimentelor de vinovăţie. Te învinovăţeşti şi te întrebi: «Cu ce am greşit?»“.
Un soţ înşelat dezvăluie un alt aspect a ceea ce el numeşte sentimente de tip montagne russe. El explică: „Depresia este un factor nou, care se instalează ca vremea urâtă“. Când a fost părăsită de soţul ei, o soţie îşi aminteşte că nu trecea o zi în care să nu plângă. „Îmi amintesc cu exactitate prima zi în care nu am plâns: la câteva săptămâni după ce m-a părăsit“, mărturiseşte ea. „Au mai trecut câteva luni până la prima săptămână întreagă în care nu am plâns deloc. Acele zile şi săptămâni în care nu am plâns au devenit pietre de hotar în calea spre vindecare.“.....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_adi.
mesaj Dec 31 2008, 01:07 PM
Mesaj #94





Guests






Un lucru de care nu îşi dau seama mulţi este faptul că cel care a comis adulter i-a dat o dublă lovitură partenerului conjugal. Cum anume? O sotie spune : „Mi-a fost foarte greu. El a fost nu numai soţul meu, ci şi prietenul meu, cel mai bun prieten, iar aceasta ani de zile“. Da, când apar probleme, în majoritatea cazurilor o soţie se îndreaptă spre soţul ei pentru a primi sprijin. Acum, el nu numai că i-a cauzat o serie de probleme care o fac să sufere foarte mult, dar a şi încetat să fie o sursă de ajutor, care este atât de necesar. Dintr-o singură lovitură, i-a cauzat mari dureri şi şi-a lipsit soţia de confidentul ei de altădată.
Drept urmare, sentimentul profund de înşelare şi de încredere zdruncinată este unul dintre cele mai copleşitoare sentimente pe care le încearcă partenerii nevinovaţi. Un consilier familial explică motivul pentru care infidelitatea conjugală poate fi o experienţă traumatizantă pe plan afectiv: „Noi investim în căsnicie foarte mult din noi înşine, din speranţele, visurile şi aşteptările noastre . . ., căutând o persoană în care să ne putem pune încrederea, o persoană pe care să simţim că ne putem baza întotdeauna. Dacă această încredere dispare, situaţia se poate asemăna cu o casă făcută din cărţi de joc care se prăbuşeşte dintr-o dată“....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Dec 31 2008, 01:13 PM
Mesaj #95





Guests






E...intr-o astfel de situatie situatia e deosebit de comlexa...Putini dintre noi am zambi sau am fi ironici ....Totusi ce s-ar putea face ?....
Este împăcarea soluţia ? Sau ar trebui să divorţez? În special în cazul în care a fost o căsnicie tensionată, aţi putea trage concluzia pripită că divorţul este soluţia la problemele voastre. ..Dar aceasta este singura alternativa?....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Cadran.
mesaj Dec 31 2008, 01:18 PM
Mesaj #96





Guests






Incredibil, ce psihotic si frustrat e omul asta. Deliruri de zelot nevrozat in stare pura. Sunt absolut inmarmurit.

Acuma sa va dau si eu opinia mea despre ce poate face un cuplu fericit si o casnicie sa dureze:

- compatibilitate morala, filozofica si intelectuala intre cei doi;
- fuck buddies si pentru el si pentru ea (sa zicem dupa primii 5 - 10 ani de casnicie);
- partenerii sa fie relativ putin curiosi despre celalalt, adica fara crize isterice de gelozie de pitipoanca sau de macho suburban;
- bani suficienti pentru a tempera frustrarile urbano-consumeriste;
- partenerii sa fie stabili psihic, fara vicii si afectiuni cronice;
- un mediu social suficient de calitativ si de variat, care sa contrabalanseze eficient viata profesionala;
- o viata profesionala previzibila pentru amandoi, dar care ramane interesanta (fara plafonari si frustrari);
- eventual copii (zic eventual, pentru ca unii nu pot avea).

E o ecuatie tare complexa, cu multe variabile si rareori (din pdv statistic) merge. Esecurile ar trebui contabilizate calm, pozitiv si fara resentimente la capitolul experienta existentiala.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Dec 31 2008, 01:43 PM
Mesaj #97





Guests






Citeaza (Cadran @ Dec 31 2008, 01:18 PM) *
Incredibil, ce psihotic si frustrat e omul asta. Deliruri de zelot nevrozat in stare pura. Sunt absolut inmarmurit.

Acuma sa va dau si eu opinia mea despre ce poate face un cuplu fericit si o casnicie sa dureze:

- compatibilitate morala, filozofica si intelectuala intre cei doi;
- fuck buddies si pentru el si pentru ea (sa zicem dupa primii 5 - 10 ani de casnicie);
- partenerii sa fie relativ putin curiosi despre celalalt, adica fara crize isterice de gelozie de pitipoanca sau de macho suburban;
- bani suficienti pentru a tempera frustrarile urbano-consumeriste;
- partenerii sa fie stabili psihic, fara vicii si afectiuni cronice;
- un mediu social suficient de calitativ si de variat, care sa contrabalanseze eficient viata profesionala;
- o viata profesionala previzibila pentru amandoi, dar care ramane interesanta (fara plafonari si frustrari);
- eventual copii (zic eventual, pentru ca unii nu pot avea).

E o ecuatie tare complexa, cu multe variabile si rareori (din pdv statistic) merge. Esecurile ar trebui contabilizate calm, pozitiv si fara resentimente la capitolul experienta existentiala.


Probabil ceea ce ati scris este ceea ce va doriti...Insa realitatea este alta :
-probleme economice...
-este imposibil ca intr-o familie sa nu fie cineva bolnav...
-societate fara valori...Egoista...Hedonista...
-nu toate cuplurile sunt filozofi...
Cu respect...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Angela.
mesaj Dec 31 2008, 01:47 PM
Mesaj #98





Guests






Citeaza (Cadran @ Dec 31 2008, 01:18 PM) *
Incredibil, ce psihotic si frustrat e omul asta. Deliruri de zelot nevrozat in stare pura. Sunt absolut inmarmurit.

Acuma sa va dau si eu opinia mea despre ce poate face un cuplu fericit si o casnicie sa dureze:

- compatibilitate morala, filozofica si intelectuala intre cei doi;
- fuck buddies si pentru el si pentru ea (sa zicem dupa primii 5 - 10 ani de casnicie);
- partenerii sa fie relativ putin curiosi despre celalalt, adica fara crize isterice de gelozie de pitipoanca sau de macho suburban;
- bani suficienti pentru a tempera frustrarile urbano-consumeriste;
- partenerii sa fie stabili psihic, fara vicii si afectiuni cronice;
- un mediu social suficient de calitativ si de variat, care sa contrabalanseze eficient viata profesionala;
- o viata profesionala previzibila pentru amandoi, dar care ramane interesanta (fara plafonari si frustrari);
- eventual copii (zic eventual, pentru ca unii nu pot avea).

E o ecuatie tare complexa, cu multe variabile si rareori (din pdv statistic) merge. Esecurile ar trebui contabilizate calm, pozitiv si fara resentimente la capitolul experienta existentiala.



Asa ceva nu se exista! - vorba ardeleanului in fata girafei. E utopie.

Hai sa fim seriosi, nu le poti avea pe toate.Si daca cumva soarta a fost darnica cu tine si ti-a daruit toate compatibilitatile de pe lume,copii si viata fara grija zilei de maine, cand te crezi mai implinit si asezat, apare criza varstei a doua, a treia sau a n'spea si el ori ea o ia razna, rasturnand scara de valori morale.Cine e de vina, cel care a vrut sa simta in stomac fluturi ca in tinerete sau cel care n-a stiut sa-si mascheze ridurile, sa aiba micile intimitati, sa intretina misterul si flama ce i-a unit odata?

In realitate nu se intampla asa, d-le Cadran! Nu spun ca nu am vazut familii fericite,mai degraba "momente Kodak", dar asta nu inseamna ca erau fara cusur. De o parte sau de alta exista compromisuri, rani mici dar nevindecate si daca au ales sa mearga mai departe au avut diverse motive:obisnuinta, toleranta, comoditate,gura lumii, etc....
Nu spun lucrurile astea nici din pesimism si nici din frustrare. Imi place sa cred ca viata m-a facut mai inteleapta si sa vad si griul generos dintre alb si negru.

Un an Nou mai bun!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 07:35 AM
Mesaj #99





Guests






INFIDELITATEA. DIVORT?.......

Pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, partenera fidelă trebuie să-şi clarifice sentimentele şi posibilităţile de alegere. Ea(El), poate medita la următoarele: Doreşte el (ea)să se întoarcă la mine? A pus el(ea) capăt definitiv relaţiei adultere sau ezită să acţioneze cu promptitudine? A mărturisit el (ea)că îi pare rău? Dacă da, dă el dovadă de o căinţă adevărată, având sincere remuşcări cu privire la ceea ce a făcut? Sau tinde să dea vina pe mine pentru greşeala lui? Regretă el (ea)cu sinceritate rănile pe care le-a cauzat? Sau, mai degrabă, este doar supărat(suparata) că relaţia sa ilicită a fost descoperită şi întreruptă?

Ce se poate spune despre viitor? A început el(ea) să-şi corecteze atitudinile şi acţiunile care au dus la adulter? Este el(ea) ferm hotărât să nu repete greşeala? Sau mai are tendinţa de a flirta şi de a stabili legături afective nepotrivite cu persoane de sex opus ( "Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter». Dar eu vă spun că cine priveşte insistent o femeie în aşa fel încât s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui." Matei 5:27, 28)? Este el(ea) pe deplin hotărât să contribuie la refacerea căsniciei? Dacă da, ce face el(ea) în mod concret în acest sens? Răspunsurile pozitive la aceste întrebări pot constitui o bază pentru a stabili dacă este posibilă refacerea căsniciei....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Cadran.
mesaj Jan 1 2009, 10:34 AM
Mesaj #100





Guests






Ady, esti fenomen. N-am cuvinte. Cu respect... cool.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 11:33 AM
Mesaj #101





Guests






Un scriitor biblic spune: „Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul [unde nu se discută în mod confidenţial' (Proverbele 15:22). Cu siguranţă, aşa stau lucrurile în cazul în care partenerul nevinovat simte nevoia să vorbească cu partenerul său despre actul de infidelitate. Fără a fi necesar să se intre în detalii de ordin intim, ei ar putea avea o discuţie sinceră care poate scoate la iveală adevărul cu privire la ceea ce s-a întâmplat, discuţie care poate clarifica unele aspecte înţelese greşit. Acest lucru, la rândul lui, nu va permite ca cei doi să se înstrăineze şi mai mult din cauza neînţelegerilor şi a resentimentelor înăbuşite mult timp. Este adevărat, atât soţul, cât şi soţia poate că vor găsi discuţiile de acest gen foarte dureroase. Dar mulţi şi-au dat seama că acestea au un rol important în procesul de recâştigare a încrederii.
Un alt pas esenţial în vederea unei împăcări reale este faptul de a identifica domeniile problematice din căsnicie: aspecte cu privire la care ambii parteneri trebuie să facă îmbunătăţiri. Zelda West-Meads dă următorul sfat: „După ce aţi purtat suficiente discuţii pe marginea durerii cauzate, după ce sunteţi convinşi că i s-a pus capăt relaţiei ilicite şi că doriţi să rămâneţi căsătoriţi, corectaţi ceea ce nu a mers bine şi daţi un început nou căsniciei“.
Probabil că nu v-aţi apreciat foarte mult unul pe celălalt. Poate că nu aţi petrecut suficient timp împreună. Este posibil să nu-i fi acordat partenerului conjugal iubire, tandră afecţiune, laudă şi onoare în măsura în care avea el nevoie. Reanalizarea împreună a obiectivelor şi a valorilor voastre vă va ajuta foarte mult să vă apropiaţi unul de celălalt şi va elimina posibilitatea unui eventual act de infidelitate...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 11:39 AM
Mesaj #102





Guests






INFIDELITATE...DIVORT sau IMPACARE ?....

În pofida eforturilor sincere, poate că unei partenere rănite nu îi va fi uşor să-şi ierte soţul, cu atât mai puţin să o ierte pe cealaltă femeie . Totuşi, este posibil ca treptat să se depună eforturi pentru înlăturarea resentimentelor şi a amărăciunii. Într-o lucrare de referinţă se dă următorul sfat: „Partenerul fidel trebuie să recunoască faptul că este necesar să meargă înainte“. „Este important să nu vă pedepsiţi partenerul aducându-i mereu aminte de păcatele lui din trecut, ori de câte ori aveţi o neînţelegere.“

Multe soţii şi-au dat seama că, străduindu-se să-şi tempereze şi să înlăture resentimentele puternice, ele au încetat, în cele din urmă, să mai simtă ostilitate faţă de cel care a gresit.... Procedând în acest mod, veţi face un pas important în calea spre refacerea căsniciei....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 11:45 AM
Mesaj #103





Guests






INFIDELITATE....Divort sau impacare?...

Dar ce se poate spune de incredere fata de partener?...
Ne vom putea oare recăpăta încrederea?“, se frământa o soţie răvăşită de durere. Preocuparea ei este justificată, deoarece înşelătoria partenerului adulter a distrus, sau cel puţin a afectat grav, încrederea. Asemenea unui preţios vas ornamental, încrederea este uşor de zdrobit, dar greu de restaurat. Adevărul este că trebuie să existe încredere şi respect reciproc pentru ca relaţia nu numai să supravieţuiască, ci şi să înflorească....
De obicei, aceasta va pretinde faptul de a învăţa să ai încredere din nou. În loc să pretindă într-un mod lipsit de sensibilitate să i se acorde din nou încredere, partenerul vinovat va depune eforturi ca să recâştige încrederea soţiei fiind absolut sincer şi deschis cu privire la activităţile sale. Creştinii sunt îndemnaţi să „lep[ede] minciuna [şi] fiecare . . . să spună . . . adevărul“ (Efeseni 4:25). Pentru a recâştiga încrederea partenerei, va trebui, probabil, ca la început „să-i daţi [soţiei] informaţii precise referitoare la activităţile voastre“, sfătuieşte Zelda West-Meads. „Spuneţi-i [partenerei conjugale] unde mergeţi, când vă întoarceţi şi fiţi acolo unde aţi spus că veţi fi.“ Dacă planurile se schimbă, anunţaţi-o.
Recăpătarea respectului de sine pretinde timp şi efort. Partenerul vinovat poate contribui la acest proces fiind generos în laude şi manifestări de afecţiune, spunându-i soţiei în repetate rânduri că o apreciază şi că o iubeşte. O reputată consilieră matrimonială sfătuieşte: „Lăudaţi-o pentru tot ceea ce face“ (Proverbele 31:31, ). Soţia, la rândul ei, poate depune eforturi pentru a-şi recăpăta încrederea de sine concentrându-se asupra lucrurilor pe care le face bine....Sigur , vindecarea dureaza, dar curaj ,PUTETI SA VA SALVATI FAMILIA...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 11:53 AM
Mesaj #104





Guests






INFIDELITATE. Divort sau impacare?...

CARE SUNT CONSECINTELE DIVORTULUI?...
INFIDELITATEA şi divorţul pot fi experienţe traumatizante. Deşi mulţi au găsit motive ca să se împace cu partenerul şi să-şi salveze căsnicia, alţii au motive întemeiate să aleagă posibilitatea dată de Dumnezeu de a divorţa de partenerul adulter (" Eu vă spun că cine divorţează de soţia lui din alt motiv decât fornicaţia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter ".Matei 19:9). De exemplu, pot fi în pericol siguranţa, spiritualitatea şi bunăstarea soţiei fidele şi a copiilor ei. Probabil, ea se îngrijorează şi cu privire la riscul de a fi infectată cu o boală transmisibilă sexual. Sau poate că şi-a iertat soţul pentru că a comis adulter, dar are puţine motive întemeiate să creadă că-şi va mai putea recăpăta vreodată încrederea deplină şi că va mai putea continua să trăiască alături de el ca soţ...
...„A fost cea mai dificilă decizie din viaţa mea“, a recunoscut o soţie răvăşită de durere. Într-adevăr, o decizie dificilă, iar aceasta nu numai pentru că infidelitatea este foarte dureroasă, dar şi pentru că divorţul are consecinţe de durată, care o vor afecta tot restul vieţii. Prin urmare, dacă o soţie trebuie sau nu să divorţeze de soţul ei infidel este o decizie personală. Dreptul scriptural al partenerului nevinovat de a lua această decizie ar trebui respectat de către ceilalţi.

Din nefericire însă, mulţi oameni se grăbesc să divorţeze fără să calculeze bine preţul . Care sunt câţiva dintre factorii legaţi de opţiunea de a divorţa?.....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 12:21 PM
Mesaj #105





Guests






INFIDELITATE. Pretul divortului...

Adesea, părinţii care sunt prea absorbiţi de problemele lor uită şi ignoră necesităţile copiilor“, se afirmă în cartea Couples in Crisis (Cuplurile într-o situaţie critică). Aşadar, dacă vă gândiţi la divorţ, nu pierdeţi din vedere spiritualitatea şi bunăstarea copiilor voştri. Mulţi cercetători au observat că cu cât un divorţ este rezolvat pe o cale mai paşnică, cu atât copiii au de suferit mai puţin. Chiar dacă situaţia este dificilă, blândeţea îl va ajuta pe cineva să nu „se certe, ci să fie blând cu toţi, . . . plin de îngăduinţă răbdătoare“. — 2 Timotei 2:24, 25.
Dacă cineva alege să divorţeze, trebuie reţinut că cei ce divorţează sunt soţul şi soţia, nu copiii. Copiii au încă nevoie de mama şi de tata. Bineînţeles, pot exista situaţii extreme, cum ar fi cea în care copilul se află în pericolul de a fi victima unor abuzuri. Dar diferenţele religioase şi cele de ordin personal nu ar trebui să-i priveze pe copii de foloasele pe care le aduce faptul de a avea doi părinţi...
De asemenea, trebuie luate în considerare sentimentele gingaşe ale copiilor şi nevoia lor permanentă de multă încurajare, iubire şi afecţiune. „Această continuitate în manifestarea iubirii le va asigura atât o bună creştere, cât şi un bun fundament care îi vor ajuta să facă faţă noii situaţii“, se afirma într-o carte. În plus, satisfacerea necesităţilor lor zilnice îi poate ajuta să-şi păstreze stabilitatea....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 12:28 PM
Mesaj #106





Guests






INFIDELITATE.DIVORT sau IMPACARE?.... Care este pretul divortului ?

În mod inevitabil, divorţul îi răpeşte fiecărui partener o anumită parte din venituri şi din proprietate, unele bunuri şi poate, o locuinţă foarte îndrăgită. Întrucât este posibil ca raportat la un venit scăzut cheltuielile să fie mai mari, ar fi înţelept să se întocmească un buget realist, potrivit propriilor priorităţi financiare. Trebuie evitată tendinţa de a compensa sentimentele rănite şi pierderile cu cheltuieli mai mari şi prin înglodarea în datorii.
Este, totodată, o dovadă de prudenţă să păstraţi o evidenţă exactă a venitului şi a cheltuielilor, iar aceasta ca pregătire pentru negocierea pensiei alimentare. ..

Mai mult decât atât, majoritatea oamenilor trag foloase în urma consultării unui jurist: o persoană care are o anumită experienţă în chestiuni legate de divorţ. În special unde sunt şi copii, mulţi părinţi preferă să apeleze la serviciile unui specialist care nu este ostil. În loc să caute cu orice preţ să câştige, părinţii vor dori să diminueze conflictul şi rănile afective. Anumite câştiguri materiale pur şi simplu nu merită preţul pe plan afectiv şi financiar ce trebuie plătit....

„Nu ar trebui să trecem uşor cu vederea stângăcia şi incertitudinea pe care le simt mulţi oameni faţă de prietenii lor care au divorţat“, a afirmat o cercetătoare. Chiar dacă partenerul fidel acţionează potrivit drepturilor sale legale, morale şi scripturale, pot fi unele persoane care îl consideră cauza destrămării căsniciei. Reacţia lor poate varia de la un salut rece la o evitare clară. Mai rău decât atât, chiar şi foştii prieteni apropiaţi pot da dovadă în mod făţiş de o atitudine ostilă.

Mulţi efectiv nu-şi dau seama de cât sprijin are nevoie o persoană care trece printr-un divorţ; ei pot avea impresia că dacă-i trimit acesteia o scrisoare scurtă sau o vedere este suficient. Totuşi, de obicei există prieteni care „au exact sensibilitatea necesară şi care vor suna să vadă dacă doriţi să vă însoţească în vreun loc, dacă doriţi să facă ceva pentru voi sau pur şi simplu dacă doriţi să staţi de vorbă cu cineva“, se afirma în cartea Divorce and Separation (Divorţul şi separarea). Într-adevăr, într-un astfel de moment în viaţă, o persoană are nevoie, aşa cum spune Biblia, de „un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“. ...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 12:45 PM
Mesaj #107





Guests






Da, Infidelitatea creeaza probleme comlpexe...Asa cum probabil uni dintre dv. ati simtit, o astfel de actiune poate pune capat iubirii,visurilor si bucuriilor pe care le-ati avut langa persoana draga...Totusi, mai ales in aceasta situatie ,trebuie luata o decizie care sa fie buna., pentru dv., pentru copii...De aceea nu va pripiti, nu luati decizia imediat...Analizati problema dv. prin prisma acestor sugestii (dati pe ele copy/paste)...Scopul lor nu a fost acela de a va indrepta atentia asupra mea(nu am nici un merit, sunt asemenea dv.) ci asupra faptului ca puteti fi fericiti ,da fericiti mult timp biggrin.gifv., partenerul, copii.DA , AVETI POSIBILITATEA SA SALVATI CEEA CE ESTE MAI PRETIOS :FAMILIA....

Probabil uni care au citit acest topic nu sunt de acord cu aceste lucruri.Este decizia pe care o respect...Totusi, in ceea ce priveste viata de familie nu trebuie sa fim mandri, ci zi de zi sa contribuim la O VIATA DE FAMILIE FERICITA...Probabil ati remarcat ca s-a facut referire de multe ori la Biblie...Da, Biblia nu este o carte apusa ci actuala care va poate ajuta sa fiti fericiti...

VA DORESC TUTUROR O VIATA DE FAMILIE FERICITA....
Cu respect sincer...

Pe curand.....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 03:37 PM
Mesaj #108





Guests






Viata de familie comporta multe probleme...Una dintre aceste este legata de boala care se poate abate asupra unui membru al familiei...Pe langa durere si neputinta creata de o astfel de situatie ne putem lovi de frustrare si multe sentimente confuze...
CUM PUTEM DEPASI ACEASTA SITUATIE , cand un membru al familiei este bolnav?...
Schimbarea cursului obişnuit al vieţii, indiferent de cauza care a generat-o, este întotdeauna greu de suportat, şi lucrurile stau astfel mai ales când această schimbare este cauzată de o boală de durată. Chiar şi o boală de scurtă durată pretinde modificări, concesii şi sacrificii. Poate că membrii sănătoşi ai familiei trebuie să păstreze liniştea pentru a-i permite celui bolnav să se odihnească. Poate că trebuie să renunţe la anumite activităţi. Totuşi, în majoritatea familiilor, până chiar şi copiii mici simt compasiune pentru un frate sau pentru un părinte bolnav, chiar dacă trebuie să li se amintească din când în când să manifeste consideraţie . În cazul unei boli de scurtă durată, familia este, de obicei, gata să facă ceea ce este necesar. În plus, fiecare membru al familiei speră să fie tratat cu o consideraţie asemănătoare în cazul în care el sau ea s-ar îmbolnăvi.
Ce se întâmplă însă dacă boala este foarte gravă, iar schimbările pe care le impune sunt radicale şi de durată? De exemplu, ce se întâmplă dacă un membru al familiei este paralizat din cauza unui atac de apoplexie sau dacă rămâne infirm în urma bolii lui Alzheimer sau dacă este slăbit din cauza altei boli? Sau ce se întâmplă în cazul în care un membru al familiei este afectat de o boală mintală, ca de exemplu schizofrenia? În general, prima reacţie care apare este mila — tristeţea resimţită pentru că o persoană iubită suferă atât de mult. Însă, mila poate fi urmată şi de alte reacţii. Întrucât membrii familiei resimt într-o foarte mare măsură efectele bolii unuia dintre ei, precum şi faptul că libertatea lor este limitată, aceştia pot ajunge la resentimente. Ei se pot întreba: „De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie?“....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_claudia.
mesaj Jan 1 2009, 03:56 PM
Mesaj #109





Guests






Citeaza (ady @ Jan 1 2009, 03:37 PM) *
Viata de familie comporta multe probleme...Una dintre aceste este legata de boala care se poate abate asupra unui membru al familiei...Pe langa durere si neputinta creata de o astfel de situatie ne putem lovi de frustrare si multe sentimente confuze...
CUM PUTEM DEPASI ACEASTA SITUATIE , cand un membru al familiei este bolnav?...
Schimbarea cursului obişnuit al vieţii, indiferent de cauza care a generat-o, este întotdeauna greu de suportat, şi lucrurile stau astfel mai ales când această schimbare este cauzată de o boală de durată. Chiar şi o boală de scurtă durată pretinde modificări, concesii şi sacrificii. Poate că membrii sănătoşi ai familiei trebuie să păstreze liniştea pentru a-i permite celui bolnav să se odihnească. Poate că trebuie să renunţe la anumite activităţi. Totuşi, în majoritatea familiilor, până chiar şi copiii mici simt compasiune pentru un frate sau pentru un părinte bolnav, chiar dacă trebuie să li se amintească din când în când să manifeste consideraţie . În cazul unei boli de scurtă durată, familia este, de obicei, gata să facă ceea ce este necesar. În plus, fiecare membru al familiei speră să fie tratat cu o consideraţie asemănătoare în cazul în care el sau ea s-ar îmbolnăvi.
Ce se întâmplă însă dacă boala este foarte gravă, iar schimbările pe care le impune sunt radicale şi de durată? De exemplu, ce se întâmplă dacă un membru al familiei este paralizat din cauza unui atac de apoplexie sau dacă rămâne infirm în urma bolii lui Alzheimer sau dacă este slăbit din cauza altei boli? Sau ce se întâmplă în cazul în care un membru al familiei este afectat de o boală mintală, ca de exemplu schizofrenia? În general, prima reacţie care apare este mila — tristeţea resimţită pentru că o persoană iubită suferă atât de mult. Însă, mila poate fi urmată şi de alte reacţii. Întrucât membrii familiei resimt într-o foarte mare măsură efectele bolii unuia dintre ei, precum şi faptul că libertatea lor este limitată, aceştia pot ajunge la resentimente. Ei se pot întreba: „De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie?“....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 03:59 PM
Mesaj #110





Guests






Existenţa unei boli grave în familie le poate cauza probleme copiilor. Este important ca părinţii să-i ajute pe copii să înţeleagă necesităţile care au apărut şi ce anume pot face ei pentru a ajuta. Dacă cel care s-a îmbolnăvit este un copil, ceilalţi fraţi ai lui trebuie ajutaţi să înţeleagă că dacă bolnavului i se acordă mai multă atenţie şi grijă nu înseamnă că ceilalţi copii sunt iubiţi ceva mai puţin. În loc să permită să se nască resentimente sau un spirit de rivalitate, părinţii îi pot ajuta pe ceilalţi copii să creeze o legătură şi mai strânsă unul cu celălalt şi să nutrească afecţiune sinceră în timp ce colaborează în vederea soluţionării situaţiei cauzate de boală.
Copiii mici vor reacţiona, în general, mai prompt dacă părinţii vor face apel mai degrabă la sentimentele lor decât la explicaţii nesfârşite şi complicate legate de boală. Astfel, li s-ar putea explica într-o oarecare măsură prin ce trece membrul familiei care este suferind. Dacă copiii sănătoşi înţeleg că boala îl împiedică pe cel suferind să facă multe dintre lucrurile pe care ei le pot face, este foarte probabil ca ei să nutrească mai multă „afecţiune frăţească“ şi să fie animaţi de o „tandră compasiune“. — 1 Petru 3:8, NW.
Copiii mai mari trebuie ajutaţi să înţeleagă că există o situaţie dificilă şi că ea pretinde sacrificii din partea tuturor membrilor familiei. Având de achitat onorariile medicilor şi cheltuielile medicale, poate că părinţii nu mai au posibilitatea să se îngrijească de ceilalţi copii aşa cum ar dori. Vor nutri copiii resentimente pentru aceasta şi vor avea sentimentul că sunt privaţi de ceva? Sau vor înţelege situaţia şi vor fi dispuşi să facă sacrificiile necesare? Atitudinea lor depinde într-o mare măsură de modul în care este discutată problema şi de spiritul generat de familia respectivă. ..
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 04:06 PM
Mesaj #111





Guests






POATE DEPASI FAMILIA ACEASTA SITUATIE ?CE SE POATE SPUNE DESPRE CEL BOLNAV ?
FII convins că mulţimea de sentimente care probabil te copleşesc sunt cât se poate de justificate. Deşi boala ta sau înrăutăţirea stării tale de sănătate poate fi o realitate fizică, mintea ta se opune schimbărilor pe care boala le aduce cu sine asupra ta. E ca şi cum tu şi boala ta v-aţi prins în jocul cu odgonul, o întrecere între tine cum ai fost altădată şi tine cum probabil vei ajunge. Iar în momentul de faţă se pare că boala se bucură de avantaj. Totuşi, poţi schimba raportul de forţe. Cum anume?

„Când boala aduce cu sine o pierdere, parcă ar fi sinonimă cu moartea“, precizează dr. Kitty Stein. Prin urmare, când pierzi ceva la fel de preţios ca sănătatea, e absolut normal să jeleşti şi să plângi aproape ca şi cum ţi-ar fi murit o persoană dragă. De fapt, pierderea pe care o suferi s-ar putea să nu fie doar în ce priveşte sănătatea. Iată ce a zis o femeie: „A trebuit să renunţ la serviciu. . . . A trebuit să renunţ la independenţa de care m-am bucurat întotdeauna“. Dar, chiar şi aşa, priveşte mereu pierderile suferite într-o lumină corectă. „Vei plânge ceea ce-ai pierdut, dar va trebui să înţelegi şi ce anume ţi-a mai rămas“, spune în continuare dr. Stein, bolnavă de scleroză multiplă. Într-adevăr, după ce ai depăşit lacrimile de la început, vezi că ţi-au mai rămas intacte resurse valoroase. Mai întâi, ai capacitatea de a te adapta.

Un marinar nu poate ţine sub control o furtună, dar îi poate ţine piept „adaptând“ pânzele corăbiei lui. În mod asemănător, poate că nu poţi ţine sub control boala, care s-a năpustit ca o furtună în viaţa ta, dar poţi să-i faci faţă adaptându-ţi „pânzele“, adică resursele fizice, intelectuale şi afective. Ce anume i-a ajutat pe alţi bolnavi care au o boală cronică să se adapteze?...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 04:08 PM
Mesaj #112





Guests






După ce primul impact cauzat de diagnostic dispare, mulţi îşi dau seama că e mai bine să cunoască crudul adevăr decât să facă faţă unor temeri vagi. Teama te poate împiedica să acţionezi, dar, dacă vei şti ce se întâmplă cu tine, vei putea să te gândeşti la ceea ce poţi face — iar acest lucru în sine are, de obicei, un efect pozitiv. „Gândeşte-te cât de bine te simţi când ai făcut un plan pentru a rezolva o problemă care te îngrijorează“, spune dr. David Spiegel, de la Universitatea Stanford. „Cu mult timp înainte de a te apuca să faci ceva, reduci din griji stabilind ce să faci.“
Poate că simţi nevoia să ştii mai multe lucruri despre boala ta. E aşa cum spune un proverb biblic: „Cel cunoscător îşi măreşte puterea“ (Proverbele 24:5). „Împrumută cărţi de la bibliotecă. Încearcă să afli cât mai multe lucruri posibil despre boala ta“, este sfatul unui bărbat ţintuit la pat. Pe măsură ce afli care sunt tratamentele disponibile şi mijloacele prin care poţi face faţă bolii, vei constata că starea în care te găseşti nu e chiar atât de gravă cum te-ai temut la început că este. S-ar putea chiar să găseşti unele motive pentru care să fii optimist.

Însă obiectivul tău final nu este să înţelegi raţional boala pe care o ai. Iată ce explică dr. Spiegel: „Strângerea acestor informaţii face parte dintr-un proces important, şi anume acceptarea bolii, înţelegerea ei şi adoptarea unui punct de vedere realist cu privire la boală“. Acceptarea ideii că viaţa ta s-a schimbat, dar nu s-a sfârşit e un proces delicat, de multe ori lent. Acest pas înainte — de la a înţelege în mod raţional boala până la a o accepta afectiv — este un pas pe care îl poţi face. Cum anume?....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj Jan 1 2009, 04:11 PM
Mesaj #113





Guests






Poate că trebuie să-ţi schimbi punctul de vedere referitor la ce înseamnă să-ţi accepţi boala. La urma urmei, dacă accepţi realitatea că eşti bolnav nu înseamnă că suferi un eşec, aşa cum nici în cazul unui marinar, faptul că acceptă realitatea că se află în mijlocul furtunii nu înseamnă că suferă un eşec. Dimpotrivă, privind cu ochi realişti furtuna, marinarul se va simţi îndemnat să treacă la acţiune. La fel şi tu, acceptându-ţi boala nu înseamnă că suferi un eşec, ci că „te îndrepţi într-o nouă direcţie“, cum a remarcat o femeie ce suferă de o boală cronică...

Chiar dacă ţi-au slăbit capacităţile fizice, poate că trebuie să-ţi reaminteşti că nu au fost neapărat afectate şi calităţile tale intelectuale, afective şi spirituale. De exemplu, dispui încă de inteligenţă, precum şi de capacitatea de a organiza lucrurile şi de a raţiona? Probabil că ai în continuare acel zâmbet cald al tău, acea grijă a ta pentru alţii, precum şi darul tău de a fi un bun ascultător şi un prieten adevărat. Dar, cel mai important lucru, ai în continuare credinţă în Dumnezeu...

În plus, nu uita că, deşi nu poţi schimba toate împrejurările în care te afli, poţi totuşi să decizi cum să reacţionezi în faţa lor. Irene Pollin, de la Institutul American de Oncologie, declară: „Tu răspunzi de reacţiile pe care le ai în faţa bolii. Tu ai această autoritate indiferent ce anume îţi impune boala“. Helen, o femeie în vârstă de 70 de ani cu scleroză multiplă avansată, confirmă această idee: „Nu boala, ci reacţia ta la boală stabileşte dacă îţi vei redobândi echilibrul“. Un bărbat care se luptă de mai mulţi ani cu o infirmitate spune: „O atitudine optimistă este ca o chilă ce ţine corabia dreaptă“. De fapt, în Proverbele 18:14 se spune: „Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine îl va ridica?"...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 1 2009, 04:21 PM
Mesaj #114


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Pe măsură ce îţi redobândeşti echilibrul pe plan afectiv, întrebările de genul „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?“ se pot transforma în întrebări cum ar fi „Dacă tot mi s-a întâmplat aşa ceva, ce am să fac în acest caz?“. În acest moment ai putea să iei decizia de a întreprinde alţi paşi pentru a depăşi actuala stare. Să vedem care ar fi câţiva paşi.

Evaluează-ţi starea, gândeşte-te ce trebuie să schimbi, iar apoi caută să schimbi ceea ce poate fi schimbat. „Boala îţi dă ocazia să-ţi reevaluezi viaţa — un semnal care te trezeşte, nu unul care vesteşte sfârşitul“, declară dr. Spiegel. Întreabă-te: „Ce era important pentru mine înainte de a mă îmbolnăvi? Cum s-a schimbat acest lucru?“ Pune-ţi aceste întrebări nu ca să descoperi ce nu mai poţi face, ci ca să stabileşti ce mai e posibil să faci, poate într-un alt mod decât înainte. Să luăm exemplul lui Helen, ale cărei cuvinte le-am menţionat mai înainte.

În ultimii 25 de ani, muşchii i-au slăbit din cauza sclerozei multiple. Mai întâi ea a folosit un cadru metalic pentru a se deplasa. Apoi, când a pierdut controlul asupra mâinii drepte, şi-a folosit-o pe cea stângă. După aceea a lăsat-o şi mâna stângă. Apoi, cu aproximativ 8 ani în urmă, ea nu a mai putut să meargă. Acum ea trebuie să fie spălată, hrănită şi îmbrăcată de alţii. Acest lucru o întristează, dar, chiar şi în această situaţie, ea spune: „Deviza mea a rămas aceeaşi: «Gândeşte-te la ce poţi face, nu la ce puteai face»“. Iar, cu ajutorul soţului ei şi al asistentelor medicale care vin s-o viziteze, precum şi cu puţină imaginaţie, ea reuşeşte să continue unele dintre activităţile care i-au plăcut întotdeauna....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 1 2009, 04:23 PM
Mesaj #115


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Ţine legătura cu alţii. Studiile medicale arată că păstrarea relaţiilor cu cei din jur face bine la sănătate. E valabil şi contrariul. „Legătura dintre izolarea socială şi mortalitate este la fel . . . de evidentă ca şi legătura dintre fumat . . . şi mortalitate“, declară un cercetător. El adaugă: „Pentru sănătatea ta, îmbunătăţirea relaţiilor cu cei din jur poate fi la fel de importantă ca şi renunţarea la fumat“. Nu ne surprinde concluzia la care a ajuns el, şi anume că abilitatea cu care ne păstrăm relaţiile cu cei din jur „e valoroasă în ce priveşte supravieţuirea“! — Proverbele 18:1.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
raul_
mesaj Jan 1 2009, 04:23 PM
Mesaj #116


Nou venit
*

Grup: Membri
Postari: 2
Inscris: 14-December 08
Utilizatorul numarul: 5 284



Stimate domule Adi,

Faptul ca adaugati la fiecare post aproape sintagma "cu respect", nu arata neaparat ca si respectati pe ceilalti care viziteaza forumul. Dupa cum ati putut observa, multi cititori sunt lezati de folosirea abundenta a exemplelor biblice. De asemenea, respectul se castiga, nu se impune. Iar faptul ca probabil cel putin jumatate din posturile acestui topic sunt ale dumneavoastra, mie unuia mi se pare ca incercati sa ne impuneti parerile dumneavoastra.

In plus eu, ca si multi alti oameni, sunt de parere ca morala exista si in afara lumii crestine. Va rog sa nu comentati daca acest lucru este indreptatit sau nu, pentru ca e cu totul alta dezbatere. E suficient sa acceptam ca foarte multi oameni cred acest lucru.

Pentru a te face ascultat este necesar sa incerci sa utilizezi un limbaj apropiat de al ascultatorilor. Exemplele biblice nu fac parte din vocabularul tuturor, si de aceea poate ar fi necesara o moderatie. In plus, utilizarea unor exemple din studii din Japonia sau S.U.A. nu este neaparat relevanta pentru realitatea romaneasca sau europeana.

Mai mult, termenul de "familie" a capatat diferite acceptiuni in ultimele decenii. O referinta stiintifica pentru mine ar fi in volumul de sociologie generala a lui Anthony Giddens, publicat si in Romania la Editura All in 2001, iar pentru a fi fericit "in familie" trebuie sa tii cont de toate particularitatile existente.

Imi cer scuze ca am publicat un post care nu e legat direct cu subiectul topicului, dar am vrut sa exprim cum pentru mine (si poate si pentru altii), acest topic ar fi putut fi mai util.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 1 2009, 04:24 PM
Mesaj #117


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Fă ca vizitele să fie plăcute. Poţi face acest lucru limitând discuţiile despre boala ta, astfel încât musafirii tăi să nu se plictisească fiindcă vorbeşti mereu despre boală. O femeie care suferă de o boală cronică a rezolvat această problemă impunându-şi o limită în privinţa duratei discuţiilor despre boală pe care le purta cu soţul ei. „Efectiv a trebuit să punem o limită“, spune ea. Într-adevăr, boala ta nu trebuie să fie singurul tău subiect de conversaţie. Iată ce a spus un bărbat care l-a vizitat pe prietenul lui ţintuit la pat, după ce a vorbit cu acesta despre artă, istorie şi motivele pentru care avea credinţă în Iehova Dumnezeu: „N-a lăsat ca boala să-l domine. A fost extraordinar să stau de vorbă cu el“.

De asemenea, dacă îţi păstrezi simţul umorului, va fi o plăcere pentru prietenii tăi să te viziteze. În plus, râsul îţi face bine şi ţie. „Umorul te ajută să faci faţă în multe situaţii şi la multe situaţii“, spune un bărbat care are boala Parkinson. Într-adevăr, râsul poate fi un bun medicament. Iată ce se spune în Proverbele 17:22: „O inimă veselă este o bună doctorie“. Chiar şi numai câteva minute de râs îţi vor face bine. În plus, „spre deosebire de celelalte remedii medicale pe care le încercăm, râsul e absolut sigur, netoxic şi plăcut“, afirmă scriitoarea Susan Milstrey Wells, care suferă şi ea de o boală cronică. „Nu avem de pierdut decât o proastă dispoziţie.“...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 1 2009, 04:26 PM
Mesaj #118


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Găseşte modalităţi de reducere a stresului. Studiile confirmă ideea că stresul poate agrava simptomele fizice ale unei boli; în schimb, prin reducerea stresului, aceste simptome pot deveni mai uşor de suportat. Aşadar, fă din când în când câte o schimbare . Nu te gândi tot timpul la boala ta — mănânci, dormi, respiri cu gândul la boală. Dacă nu poţi ieşi din casă, încearcă să reduci din tensiune ascultând muzică liniştitoare, citind o carte, făcând o baie îndelungată, scriind scrisori sau poezii, pictând, cântând la un instrument muzical, stând de vorbă cu un prieten de încredere sau făcând alte activităţi asemănătoare. Toate acestea nu constituie o soluţie definitivă la problema ta, dar îţi pot aduce o clipă de alinare.
Dacă te poţi deplasa, fă o plimbare, du-te la cumpărături, lucrează în grădină, plimbă-te cu maşina sau, în cazul în care e posibil, pleacă în vacanţă. Este adevărat, o călătorie poate fi ceva mai complicat din cauza bolii tale, dar, cu o pregătire şi câteva improvizaţii, obstacolele pot fi depăşite...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ady 1
mesaj Jan 1 2009, 04:27 PM
Mesaj #119


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 452
Inscris: 1-January 09
Utilizatorul numarul: 5 500



Pentru a reuşi să trăieşti cu boala sau infirmitatea ta gravă „îţi trebuie timp; nu se întâmplă peste noapte“, remarcă o asistentă socială care îi ajută pe oameni să facă faţă consecinţelor bolilor cronice. Acordă-ţi timp, recomandă alt specialist, deoarece înveţi „ceva cu totul nou, şi anume, să faci faţă unei boli grave“. Fii conştient că, chiar şi atunci când ai o atitudine optimistă, poţi avea zile sau săptămâni mai grele, când efectele bolii tale te copleşesc. Însă, cu timpul, poţi observa progresele pe care le faci. Aşa s-a întâmplat în cazul unei femei, care a zis: „Eram atât de încântată când îmi dădeam seama că trecuse o zi întreagă fără să mă mai gândesc la cancer. . . . Cu câtva timp în urmă, nu credeam că ar fi posibil aşa ceva“...
Într-adevăr, după ce ai trecut de primele temeri şi ţi-ai fixat noi obiective, ai putea rămâne surprins să vezi cât de bine reuşeşti să faci faţă bolii ...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_dia.
mesaj Jan 1 2009, 06:09 PM
Mesaj #120





Guests






Citeaza (ady 1 @ Jan 1 2009, 04:27 PM) *
Pentru a reuşi să trăieşti cu boala sau infirmitatea ta gravă „îţi trebuie timp; nu se întâmplă peste noapte“, remarcă o asistentă socială care îi ajută pe oameni să facă faţă consecinţelor bolilor cronice. Acordă-ţi timp, recomandă alt specialist, deoarece înveţi „ceva cu totul nou, şi anume, să faci faţă unei boli grave“. Fii conştient că, chiar şi atunci când ai o atitudine optimistă, poţi avea zile sau săptămâni mai grele, când efectele bolii tale te copleşesc. Însă, cu timpul, poţi observa progresele pe care le faci. Aşa s-a întâmplat în cazul unei femei, care a zis: „Eram atât de încântată când îmi dădeam seama că trecuse o zi întreagă fără să mă mai gândesc la cancer. . . . Cu câtva timp în urmă, nu credeam că ar fi posibil aşa ceva“...
Într-adevăr, după ce ai trecut de primele temeri şi ţi-ai fixat noi obiective, ai putea rămâne surprins să vezi cât de bine reuşeşti să faci faţă bolii ...
Go to the top of the page
 
+Quote Post

16 Pagini V  « < 2 3 4 5 6 > » 
Reply to this topicStart new topic
2 Utilizatori care citesc acest topic (2 Musafiri 0 Useri anonimi)
0 Membri:

 



RSS Lo-Fi Version acum este: 29th January 2020 - 12:24 AM