IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.


  Raspuns la 7 A R T E
Introduceti numele dvs
Confirmati codul

Scrieti cele 6 litere sau cifre din imagine. Daca nu puteti citi codul click pe imagine pentru a genera un alt cod.
Se incarca imaginea
 

Optiuni
 Activati emoticoanele?
Icoana pentru mesaj
(Optional)
                                
                                
  [ Nu folosi niciuna ]
 


Ultimele 10 mesaje [ In ordine inversa ]
Musafir Publicat Nov 11 2016, 11:37 AM
  www.youtube.com/embed/VGEWQRL2sJk
ganea georgeta Publicat Apr 11 2016, 11:41 AM
 
Citeaza (echo @ Jul 23 2010, 04:51 PM) *

Musafir Publicat Feb 27 2016, 09:24 AM
  https://fr.wikipedia.org/wiki/Hiroshige#/me..._Van_Gogh_1.JPG
Musafir Publicat Feb 13 2016, 07:13 PM
 
Musafir Publicat Dec 19 2015, 06:57 PM
 
https://www.youtube.com/watch?v=MYGJ9jrbpvg

I Love Art

https://www.youtube.com/watch?v=a17li5Yj8lI
Musafir Publicat Dec 19 2015, 06:29 PM
  https://www.youtube.com/watch?v=7zT7iKmfrCU

https://www.youtube.com/watch?v=RshSaF_juGs

https://www.youtube.com/watch?v=bVWSuFY6O-M
Musafir Publicat Dec 8 2015, 08:46 PM
 
Citeaza (enje @ Dec 3 2015, 07:47 PM) *


https://palomasdoves.wordpress.com/2012/10/...al-in-the-east/


Entierro en el Este - Burial In The East



Yo trabajo de noche, rodeado de ciudad,

I work at night, surrounded by city,

de pescadores, de alfareros, de difuntos quemados

of fishermen, of potters, of burned dead

con azafrán y frutas, envueltos en muselina escarlata:

with saffron and fruits, wrapped in scarlet muslin cloth:

bajo mi balcón esos muertos terribles

under my balcony these terrible dead

pasan sonando cadenas y flautas de cobre,

pass playing strings and flutes of copper,

estridentes y finas y lúgubres silban

shrill and thin and mournful whistle

entre el color de las pesadas flores envenenadas

between the color of the heavy poisonous flowers

y el grito de los cenicientos danzarines

and the cry of the ashen dancers

y el creciente y monótono de los tamtam

and the crescendo and monotony of the tom tom

y el humo de las maderas que arden y huelen.

and the smoke of the woods that burn and smell.



Porque una vez doblado el camino, junto al turbio río,

Because once bent the path, along the muddy river,

sus corazones, detenidos o iniciando un mayor movimiento

their hearts, detained or initiating a greater movement

rodarán quemados, con la pierna y el pie hechos fuego,

will roll burned, with the leg and the foot ready to wear fire,

y la trémula ceniza caerá sobre el agua,

and the trembling ash will fall upon the water,

flotará como ramo de flores calcinadas

they will float like charred bouquet of flowers

o como extinto fuego dejado por tan poderosos viajeros

or as an extinguished fire left by such powerful travelers

que hicieron arder algo sobre las negras aguas, y devoraron

that they did burn something on the black waters, and devoured

un aliento desaparecido y un licor extremo.

one breath missing and one last liquor.
Musafir Publicat Dec 3 2015, 09:36 PM
  Luminita Zaharia -CEL MAI MARE POET


„Cel mai mare poet sînt eu!“
zicea matematicianul,
„vã pot demonstra într-o clipã!
Cine mai ştie, aşa ca mine,
sã afle linia medianã a fiinţei,
sã defineascã noţiunea de infinit?!“
(Poetul, îngîndurat, tãcea).

„Ba eu sînt cel mai mare poet!“
zicea filozoful,
„universul întreg depinde de mine,
eu vã transform în fiinţe gînditoare
şi vã ofer un punct de reper!“
(Poetul, micşorat, tãcea).

„Hai cã vã-ntreceţi cu gluma!“,
zicea şi psihanalistul.
„De n-aş fi fost eu,
nu v-aţi fi recunoscut în oglinzi,
n-aţi fi învãţat sã plonjaţi
în adîncul din voi…
Eu sînt, cu certitudine, cel mai mare poet!“
(Poetul, mutilat, tãcea).

„Eu, eu sînt cel mai mare poet!“
zicea muzicianul.
„Nici o poezie nu se comparã
cu alãturarea divinã a douã note muzicale
pe portativ!“
(Poetul nu se mai zãrea).

„Cel mai mare poet din toate timpurile sînt eu!“
zicea pictorul.
„Cînd cuvintele se rãtãcesc,
cînd muzica-ngheaţã,
numai culorile pot întrupa poezia!“
(Poetul, într-o urnã, pe noptiera mea).

„Nu pricepeţi cã eu sînt cel mai mare poet?!“
zicea astronomul,
„cã doar eu citesc în stele
şi toate misterele lumii
doar la mine-n creier se-ascund?!“
(Pisoiul sparse urna. Poet pe mustãţi de pisic).

„Cel mai mare poet, desigur, sînt eu!“
zicea iluzionistul.
„Poezia e magie,
sufletul se vrea minţit,
iluzie opticã e totul!“
(Despre poet, douã fraze în cartea de istorie).

Şi, rînd pe rînd, au luat cuvîntul:
fizicianul, groparul, medicul,
arhitectul bucãtarul ţãranul agricultor
alchimistul-cosmonautul-profesorul
şi toţi ziceau
bla, bla, bla şi hau, hau, hau.
(Cã a trãit cîndva un poet,
nici în papirusuri nu mai scrie.)

Adevãrul gol-goluţ, e-aproape pur
şi niciodatã simplu.
Dacã cel mai mare poet
nu e Altcineva decît Timpul?



https://www.youtube.com/watch?v=W_q6pfGfQps
enje Publicat Dec 3 2015, 07:47 PM
  Pablo NerudaOmul invizibil

Eu râd,
surâd
cu gândul la vechii poeţi,
ador toată
poezia scrisă,
toată roua,
luna, diamant, picătura
de argint scufundată,
pe care fratele meu din vechime,
a adăugat-o trandafirului,
dar
surâd;
ei totdeauna spun: „eu",
la fiece pas,
orice li se-ntâmplări ei spun totdeauna „eu";
pe străzi
trec numai ei
sau aleasa inimii lor,
nimeni altcineva;
nu trec pescari,
nici librari,
nu trec zidari,
nimeni nu cade
de pe vreo schelă,
nimeni nu suferă,
nici nu iubeşte,
numai sărmanul meu frate,
poetul;
toate lui i se întâmplă,
lui şi celei iubite;
nimeni nu trăieşte,
numai el singur,
nimeni nu plânge de foame
sau de mânie,
nimeni nu suferă-n versul lui
fiindcă nu poate
să-şi plătească chiria;
şi nimeni, în poezie,
nu-i zvârlit în stradă,
cu pături şi scaune,
iar în fabrici, de-asemeni,
nu se întâmplă nimic,
nimic nu se-ntâmplă,
se fac umbrele, pahare,
arme, locomotive
se extrag minerale,
scormonind infernul,
se face grevă,
soldaţii vin
şi trag,
trag în popor,
adică
în poezie;
dar fratele meu
poetul
e-ndrăgostit
ori suferă;
pentru că sentimentele lui
sunt marine,
iubeşte porturile îndepărtate,
pentru numele lor,
şi scrie despre oceane
pe care nu le cunoaşte;
el trece pe lângă viaţă
plină ca un ştiulete, de boabe,
fără să ştie,
să o dezghioace;
coboară şi suie
fără s-atingă pământul,
iar uneori
se simte foarte profund
şi tenebros;
e atât de imens
încât nu încape în sine însuşi;
se încurcă şi se descurcă,
se proclamă damnat,
de-abia îşi mai poartă crucea
tenebrelor;
socoate că-i deosebit
de întreaga lume;
mănâncă în fiece zi,
dar n-a văzut nicicând
un brutar,
nici n-a intrat în vreun sindicat
al brutarilor,
şi astfel sărmanul meu frate
devine obscur,
se suceşte, se răsuceşte
şi se socoate
interesant;
interesant,
acesta-i cuvântul.
Eu nu-s mai presus
decât fratele meu,
dar surâd,
pentru că merg pe străzi
şi singur eu nu exist;
viaţa curge,
ca toate fluviile,
eu sunt singurul
invizibil;
nu sunt umbre misterioase,
nu-i întuneric,
toată lumea-mi vorbeşte,
toţi vor să-mi povestească,
îmi spun despre rudele lor,
despre mizeriile lor
şi bucuriile lor;
toţi trec şi
toţi îmi spun câte ceva,
şi câte lucruri nu făptuiesc !
Despică lemne,
înalţă fire electrice,
frământă, până-n toiul nopţii,
pâinea de fiece zi;
cu un drug de fier
perforează pământul,
până-n adâncuri,
şi transformă fierul,
în chei şi zăvoare;
se urcă la cer şi poartă
scrisori, suspine, săruturi;
în orice poartă
e cineva,
cineva se naşte
sau mă aşteaptă cea pe care-o iubesc;
şi eu trec şi lucrurile toate
îmi poruncesc să le cânt;
eu nu am vreme,
trebuie la toate să mă gândesc :
să mă-ntorc acasă,
s-alerg la partid...
Ce pot să fac ?
Totul îmi porunceşte
să spun,
să cânt şi să cânt mereu.
Totul e plin
de visuri şi freamăt.
Viaţa-i o lacră
plină de cântec;
se deschide
şi-n zbor se iscă
un cârd,
de păsări
ce vor să-mi spună ceva
şi se lasă pe umerii mei.
Viaţa este o luptă,
ca un fluviu ce-naintează
şi oamenii
vor să îmi spună,
vor să îţi spună
pentru ce luptă
şi dacă mor,
pentru ce mor.
Iar eu trec şi nu aflu timp
pentr-atâta viaţă.
Eu vreau
că toţi să trăiască
în viaţa mea,
să cânte în cântecul meu.
Eu n-am importanţă,
eu n-am timp
pentru chestiunile mele.
Noaptea şi ziua
trebuie să însemn ce se petrece
şi să nu uit pe nimeni.
E-adevărat că, deodată,
obosesc
şi privesc înspre stele,
mă-ntind în poiană. Trece
o gânganie ca o vioară;
pun palma
pe un sân gingaş
sau pe şoldul
celei pe care-o iubesc;
privesc catifeaua
întinsă
a nopţii tremurătoare
cu îngheţatele ei constelaţii.
Atunci
simt că-n sufletul meu se înalţă
valul misterelor.
Copilăria,
plânsul prin colţuri,
trista adolescenţă.
Şi vine somnul
şi dorm
ca un butuc.
Adorm,
de îndată,
cu stele sau fără stele,
cu dragostea sau fără dragostea mea.
Şi când mă scol,
noaptea s-a dus.
Strada s-a deşteptat
mai devreme ca mine:
merg la lucru
fete sărace;
pescarii se-ntorc
de la ocean;
minerii trec
în bocancii lor noi,
intrând în mină.
Totul trăieşte,
toţi trec,
toţi umblă grăbiţi.
Iar eu de-abia am vreme
să mă îmbrac,
trebuie să alerg:
nimeni nu poate
să treacă fără ca eu să ştiu
încotro merge şi ce
i s-a întâmplat.
Nu pot să trăiesc
fără viaţă,
să fiu om, fără om;
şi alerg, şi văd, şi aud,
şi cânt.
Stelele n-au
ce-mpărţi cu mine;
singurătatea nu are
nici floare, nici fruct.
Daţi-mi, pentru viaţă,
vieţile toate;
daţi-mi toată durerea
lumii întregi,
o voi preface-n speranţă.
Daţi-mi
bucuriile toate
chiar pe cele mai tainice,
căci, de n-ar fi aşa,
cum le-am afla ?
Trebuie să le dezvălui.
Daţi-mi
lupta
de fiece zi,
căci ea este cântecul meu.
Şi astfel vom merge uniţi,
alături,
oamenii toţi:
cântecul meu îi uneşte,
cântecul omului invizibil
ce cântă cu oamenii toţi.
Musafir Publicat Nov 21 2015, 07:04 PM
 
https://www.youtube.com/watch?v=PqtIK53i5C4...tIK53i5C4#t=111

Revizuiti intreaga discutie (deschide o noua fereastra)
RSS Lo-Fi Version acum este: 21st September 2019 - 11:13 AM