Hotnews.ro Forum -> Raspunsul la 7 A R T E

Ultimele 10 mesaje [ In ordine inversa ]

Musafir	Publicat Nov 11 2016, 11:37 AM
	www.youtube.com/embed/VGEWQRL2sJk
ganea georgeta	Publicat Apr 11 2016, 11:41 AM
	Citeaza (echo @ Jul 23 2010, 04:51 PM)
Musafir	Publicat Feb 27 2016, 09:24 AM
	https://fr.wikipedia.org/wiki/Hiroshige#/me..._Van_Gogh_1.JPG
Musafir	Publicat Feb 13 2016, 07:13 PM

Musafir	Publicat Dec 19 2015, 06:57 PM
	https://www.youtube.com/watch?v=MYGJ9jrbpvg I Love Art https://www.youtube.com/watch?v=a17li5Yj8lI
Musafir	Publicat Dec 19 2015, 06:29 PM
	https://www.youtube.com/watch?v=7zT7iKmfrCU https://www.youtube.com/watch?v=RshSaF_juGs https://www.youtube.com/watch?v=bVWSuFY6O-M
Musafir	Publicat Dec 8 2015, 08:46 PM
	Citeaza (enje @ Dec 3 2015, 07:47 PM) https://palomasdoves.wordpress.com/2012/10/...al-in-the-east/ Entierro en el Este - Burial In The East Yo trabajo de noche, rodeado de ciudad, I work at night, surrounded by city, de pescadores, de alfareros, de difuntos quemados of fishermen, of potters, of burned dead con azafrán y frutas, envueltos en muselina escarlata: with saffron and fruits, wrapped in scarlet muslin cloth: bajo mi balcón esos muertos terribles under my balcony these terrible dead pasan sonando cadenas y flautas de cobre, pass playing strings and flutes of copper, estridentes y finas y lúgubres silban shrill and thin and mournful whistle entre el color de las pesadas flores envenenadas between the color of the heavy poisonous flowers y el grito de los cenicientos danzarines and the cry of the ashen dancers y el creciente y monótono de los tamtam and the crescendo and monotony of the tom tom y el humo de las maderas que arden y huelen. and the smoke of the woods that burn and smell. Porque una vez doblado el camino, junto al turbio río, Because once bent the path, along the muddy river, sus corazones, detenidos o iniciando un mayor movimiento their hearts, detained or initiating a greater movement rodarán quemados, con la pierna y el pie hechos fuego, will roll burned, with the leg and the foot ready to wear fire, y la trémula ceniza caerá sobre el agua, and the trembling ash will fall upon the water, flotará como ramo de flores calcinadas they will float like charred bouquet of flowers o como extinto fuego dejado por tan poderosos viajeros or as an extinguished fire left by such powerful travelers que hicieron arder algo sobre las negras aguas, y devoraron that they did burn something on the black waters, and devoured un aliento desaparecido y un licor extremo. one breath missing and one last liquor.
Musafir	Publicat Dec 3 2015, 09:36 PM
	Luminita Zaharia -CEL MAI MARE POET Cel mai mare poet sînt eu! zicea matematicianul, vã pot demonstra într-o clipã! Cine mai ştie, aşa ca mine, sã afle linia medianã a fiinţei, sã defineascã noţiunea de infinit?! (Poetul, îngîndurat, tãcea). Ba eu sînt cel mai mare poet! zicea filozoful, universul întreg depinde de mine, eu vã transform în fiinţe gînditoare şi vã ofer un punct de reper! (Poetul, micşorat, tãcea). Hai cã vã-ntreceţi cu gluma!, zicea şi psihanalistul. De n-aş fi fost eu, nu v-aţi fi recunoscut în oglinzi, n-aţi fi învãţat sã plonjaţi în adîncul din voi Eu sînt, cu certitudine, cel mai mare poet! (Poetul, mutilat, tãcea). Eu, eu sînt cel mai mare poet! zicea muzicianul. Nici o poezie nu se comparã cu alãturarea divinã a douã note muzicale pe portativ! (Poetul nu se mai zãrea). Cel mai mare poet din toate timpurile sînt eu! zicea pictorul. Cînd cuvintele se rãtãcesc, cînd muzica-ngheaţã, numai culorile pot întrupa poezia! (Poetul, într-o urnã, pe noptiera mea). Nu pricepeţi cã eu sînt cel mai mare poet?! zicea astronomul, cã doar eu citesc în stele şi toate misterele lumii doar la mine-n creier se-ascund?! (Pisoiul sparse urna. Poet pe mustãţi de pisic). Cel mai mare poet, desigur, sînt eu! zicea iluzionistul. Poezia e magie, sufletul se vrea minţit, iluzie opticã e totul! (Despre poet, douã fraze în cartea de istorie). Şi, rînd pe rînd, au luat cuvîntul: fizicianul, groparul, medicul, arhitectul bucãtarul ţãranul agricultor alchimistul-cosmonautul-profesorul şi toţi ziceau bla, bla, bla şi hau, hau, hau. (Cã a trãit cîndva un poet, nici în papirusuri nu mai scrie.) Adevãrul gol-goluţ, e-aproape pur şi niciodatã simplu. Dacã cel mai mare poet nu e Altcineva decît Timpul? https://www.youtube.com/watch?v=W_q6pfGfQps
enje	Publicat Dec 3 2015, 07:47 PM
	Pablo Neruda – Omul invizibil Eu râd, surâd cu gândul la vechii poeţi, ador toată poezia scrisă, toată roua, luna, diamant, picătura de argint scufundată, pe care fratele meu din vechime, a adăugat-o trandafirului, dar surâd; ei totdeauna spun: „eu", la fiece pas, orice li se-ntâmplări ei spun totdeauna „eu"; pe străzi trec numai ei sau aleasa inimii lor, nimeni altcineva; nu trec pescari, nici librari, nu trec zidari, nimeni nu cade de pe vreo schelă, nimeni nu suferă, nici nu iubeşte, numai sărmanul meu frate, poetul; toate lui i se întâmplă, lui şi celei iubite; nimeni nu trăieşte, numai el singur, nimeni nu plânge de foame sau de mânie, nimeni nu suferă-n versul lui fiindcă nu poate să-şi plătească chiria; şi nimeni, în poezie, nu-i zvârlit în stradă, cu pături şi scaune, iar în fabrici, de-asemeni, nu se întâmplă nimic, nimic nu se-ntâmplă, se fac umbrele, pahare, arme, locomotive se extrag minerale, scormonind infernul, se face grevă, soldaţii vin şi trag, trag în popor, adică în poezie; dar fratele meu poetul e-ndrăgostit ori suferă; pentru că sentimentele lui sunt marine, iubeşte porturile îndepărtate, pentru numele lor, şi scrie despre oceane pe care nu le cunoaşte; el trece pe lângă viaţă plină ca un ştiulete, de boabe, fără să ştie, să o dezghioace; coboară şi suie fără s-atingă pământul, iar uneori se simte foarte profund şi tenebros; e atât de imens încât nu încape în sine însuşi; se încurcă şi se descurcă, se proclamă damnat, de-abia îşi mai poartă crucea tenebrelor; socoate că-i deosebit de întreaga lume; mănâncă în fiece zi, dar n-a văzut nicicând un brutar, nici n-a intrat în vreun sindicat al brutarilor, şi astfel sărmanul meu frate devine obscur, se suceşte, se răsuceşte şi se socoate interesant; interesant, acesta-i cuvântul. Eu nu-s mai presus decât fratele meu, dar surâd, pentru că merg pe străzi şi singur eu nu exist; viaţa curge, ca toate fluviile, eu sunt singurul invizibil; nu sunt umbre misterioase, nu-i întuneric, toată lumea-mi vorbeşte, toţi vor să-mi povestească, îmi spun despre rudele lor, despre mizeriile lor şi bucuriile lor; toţi trec şi toţi îmi spun câte ceva, şi câte lucruri nu făptuiesc ! Despică lemne, înalţă fire electrice, frământă, până-n toiul nopţii, pâinea de fiece zi; cu un drug de fier perforează pământul, până-n adâncuri, şi transformă fierul, în chei şi zăvoare; se urcă la cer şi poartă scrisori, suspine, săruturi; în orice poartă e cineva, cineva se naşte sau mă aşteaptă cea pe care-o iubesc; şi eu trec şi lucrurile toate îmi poruncesc să le cânt; eu nu am vreme, trebuie la toate să mă gândesc : să mă-ntorc acasă, s-alerg la partid... Ce pot să fac ? Totul îmi porunceşte să spun, să cânt şi să cânt mereu. Totul e plin de visuri şi freamăt. Viaţa-i o lacră plină de cântec; se deschide şi-n zbor se iscă un cârd, de păsări ce vor să-mi spună ceva şi se lasă pe umerii mei. Viaţa este o luptă, ca un fluviu ce-naintează şi oamenii vor să îmi spună, vor să îţi spună pentru ce luptă şi dacă mor, pentru ce mor. Iar eu trec şi nu aflu timp pentr-atâta viaţă. Eu vreau că toţi să trăiască în viaţa mea, să cânte în cântecul meu. Eu n-am importanţă, eu n-am timp pentru chestiunile mele. Noaptea şi ziua trebuie să însemn ce se petrece şi să nu uit pe nimeni. E-adevărat că, deodată, obosesc şi privesc înspre stele, mă-ntind în poiană. Trece o gânganie ca o vioară; pun palma pe un sân gingaş sau pe şoldul celei pe care-o iubesc; privesc catifeaua întinsă a nopţii tremurătoare cu îngheţatele ei constelaţii. Atunci simt că-n sufletul meu se înalţă valul misterelor. Copilăria, plânsul prin colţuri, trista adolescenţă. Şi vine somnul şi dorm ca un butuc. Adorm, de îndată, cu stele sau fără stele, cu dragostea sau fără dragostea mea. Şi când mă scol, noaptea s-a dus. Strada s-a deşteptat mai devreme ca mine: merg la lucru fete sărace; pescarii se-ntorc de la ocean; minerii trec în bocancii lor noi, intrând în mină. Totul trăieşte, toţi trec, toţi umblă grăbiţi. Iar eu de-abia am vreme să mă îmbrac, trebuie să alerg: nimeni nu poate să treacă fără ca eu să ştiu încotro merge şi ce i s-a întâmplat. Nu pot să trăiesc fără viaţă, să fiu om, fără om; şi alerg, şi văd, şi aud, şi cânt. Stelele n-au ce-mpărţi cu mine; singurătatea nu are nici floare, nici fruct. Daţi-mi, pentru viaţă, vieţile toate; daţi-mi toată durerea lumii întregi, o voi preface-n speranţă. Daţi-mi bucuriile toate chiar pe cele mai tainice, căci, de n-ar fi aşa, cum le-am afla ? Trebuie să le dezvălui. Daţi-mi lupta de fiece zi, căci ea este cântecul meu. Şi astfel vom merge uniţi, alături, oamenii toţi: cântecul meu îi uneşte, cântecul omului invizibil ce cântă cu oamenii toţi.
Musafir	Publicat Nov 21 2015, 07:04 PM
	https://www.youtube.com/watch?v=PqtIK53i5C4...tIK53i5C4#t=111
Revizuiti intreaga discutie (deschide o noua fereastra)