IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.

4 Pagini V   1 2 3 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Mergeti la psihiatru sau terapeut?, cu criza la psihiatru
Vizitator_lonely.
mesaj Feb 10 2009, 01:08 PM
Mesaj #1





Guests






De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_amalia c..
mesaj Feb 10 2009, 02:06 PM
Mesaj #2





Guests






Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Va recomand psihoterapia ortodoxa ...
In momente de confuzie , teama ... este necesara imbunatatirea laturii spirituale a vietii .
Avem probleme deoarece suntem foarte racordati la planul material ...
Sunt multe de spus ...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_cineva.
mesaj Feb 10 2009, 02:20 PM
Mesaj #3





Guests






Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Eu am fost si mai merg la un psihoterapeut atat la terapie individuala cat si de grup. (Da, exista asa ceva.)
De obicei oamenii care am vazut ca merg sunt oameni educati, deschisi la minte, care nu considera acest fapt "o nebunie" si care sunt in stare sa recunoasca ca au o problema pe care nu au reusit sa o rezolve singuri. Din pacate nu am vazut prea multi care sa nu fie absolventi de psihologie, dovada ca acest lucru e inca privit cu mult scepticism si teama. (In schimb avem multa incredere in vrajitoare, descantece si alte minuni.)
Ceea ce am castigat eu din toata acesta treaba este o mult mai buna autocunoastere. Imi dau seama mai bine de emotiile pe care le am, anumite credinte exagerate pe care le-am dobandit din copilarie si comportamentele prin care ma auto-sabotez.
Cand e vorba de a-mi schimba aceste defecte, am primit multe sugestii si incurajari de la grup sau terapeut dar efortul e ceva ce am facut eu personal. Si credeti-ma e necesar un efort indelungat, sa nu va asteptati la rezultate spectaculoase imediate chiar daca uneori imbunatatirile pot aparea spontan.

O sugestie pe care o recomand cu mare caldura e sa scapi de televizor. Eu nu ma uit la televizor de multa vreme si in consecinta nu ma las bombardat de toate prostiile. O data ce renunti la televizor vei vedea ca ai mai mult imp liber pe care il poti ocupa cu sport, intalniri cu prietenii, ceva creativ sau pur si simplu unul din acele lucruri pe care tot timpul vroiai sa le faci dar "nu aveai destul timp".

Multa bafta, acuma trec inapoi la treaba.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Serafim.
mesaj Feb 10 2009, 02:36 PM
Mesaj #4





Guests






Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?

eu merg de obicei la fete; se elimina TOT stresul, poti si tu sa incerci.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_cineva.
mesaj Feb 10 2009, 02:50 PM
Mesaj #5





Guests






Citeaza (Serafim @ Feb 10 2009, 02:36 PM) *
eu merg de obicei la fete; se elimina TOT stresul, poti si tu sa incerci.


Eh da, sex, sport, alcool pot avea foarte relaxante pe termen scurt dar poate altele mai rele pe termen lung. Dar astea se aseamana cu pastila pe care o iei impotriva durerilor de cap. O solutie durabila e sa incerci sa scapi de ceea ce iti da dureri de cap smile.gif.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
iul_autentic
mesaj Feb 10 2009, 03:08 PM
Mesaj #6


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 304
Inscris: 26-January 09
Utilizatorul numarul: 6 088



Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Nu as merge la terapeut. Intai as incerca sa-mi gasesc linistea in familie. O familie unita nu apare peste noapte, dar merita construita. Si ma refer la familia extinsa, cu unchi, matusi, nepoti etc. Unita nu doar in jurul TV-ului si al gratarelor cu bere, ci unita si in jurul celor mai intelepti din familie, care merita ascultati. Era o stire cu un amarat care s-a sinucis ca nu putea sa-si plateasca rata la banca. Pai daca avea un unchi si un nepot sa stea cu el de vorba sau sa-l imbete laugh.gif nu se intampla.
Apoi, unde ne sunt prietenii ? Nu cunostinte sau vecini, ci PRIETENI. Nu multi, 2-3 maxim, oameni pe care sa-i intereseze ce se intampla cu noi. Nu mai avem prieteni fiindca nu stim sa-i pastram.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Serafim.
mesaj Feb 10 2009, 03:15 PM
Mesaj #7





Guests






Citeaza (cineva @ Feb 10 2009, 02:50 PM) *
Eh da, sex, sport, alcool pot avea foarte relaxante pe termen scurt dar poate altele mai rele pe termen lung. Dar astea se aseamana cu pastila pe care o iei impotriva durerilor de cap. O solutie durabila e sa incerci sa scapi de ceea ce iti da dureri de cap smile.gif.

neee, e muuult mai eficace un "masaj" fizic decat unul facut la neuroni.
pe termen lung? hmm... peste citeva zeci de ani s-ar putea sa raman doar cu un aparat excretor sad.gif , si deci: daca nu acum, atunci cand? biggrin.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_cineva.
mesaj Feb 10 2009, 04:33 PM
Mesaj #8





Guests






Citeaza (Serafim @ Feb 10 2009, 03:15 PM) *
neee, e muuult mai eficace un "masaj" fizic decat unul facut la neuroni.
pe termen lung? hmm... peste citeva zeci de ani s-ar putea sa raman doar cu un aparat excretor sad.gif , si deci: daca nu acum, atunci cand? biggrin.gif


Sunt convins de eficacitatea acestui "masaj". Precum multe alte lucruri poate sa te faca sa te simti muult mai bine pe moment. Ceea ce cred insa este ca nu te va ajuta prea mult sa iti rezolvi problema. Daca problema este nelinistea din cauza anumitor factori, ce poti face impreuna cu un psihoterapeut este sa cauti mai exact de ce te nelinistesc acele lucruri, cum se pot rezolva si sa primesti sustinere morala in rezolvarea lor.
Pana la urma acestea doua nu se exclud, poti sa iti iei "calmantul" ca sa te simti mai bine si in acelasi timp sa cauti un tratament pe termen lung. Desigur, pentru cine e interesat de asa ceva.

Poate ca voi aveti alta parere dar, sincer, mie nu mi se pare sanatos sa las sa imi depinda stabilitatea emotionala de lucuri asupra carora oricum nu am prea mult control.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_carcotasu.
mesaj Feb 10 2009, 08:19 PM
Mesaj #9





Guests






Citeaza (amalia c. @ Feb 10 2009, 02:06 PM) *
Va recomand psihoterapia ortodoxa ...
In momente de confuzie , teama ... este necesara imbunatatirea laturii spirituale a vietii .
Avem probleme deoarece suntem foarte racordati la planul material ...
Sunt multe de spus ...


Uite ca mai sunt si altii care au nevoie de terapeut, chiar daca ei cred ca nu huh.gif excl.gif excl.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_steluta.
mesaj Feb 11 2009, 11:11 AM
Mesaj #10





Guests






Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?

Nu esti singur in aceasta situatie, in perioada asta de tranzitie parca iese tot ceea ce este mai rau din oameni, sau din unii oameni. Si la mine la serviciu sunt colegi care nu au alta treaba decat sa tot spuna de nu stiu cate ori pe zi ca se vor face restructurari, ca vin vremuri grele, ca vom fi dati afara, ca.... numai lucruri negative. Solutia> incerc sa-i ignor iesind din birou cand o iau razna, citesc ceva placut sau imi pun castile si ascult muzica ca sa nu-i mai aud. Si cand am timp ma rog...este o terapie foarte buna, cred ca este acolo sus Cineva care ne vede si mai devreme sau mai tarziu va aranja lucrurile. Cine sapa groapa altuia....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Psihiatrul de servici.
mesaj Feb 11 2009, 01:38 PM
Mesaj #11





Guests






Citeaza (carcotasu @ Feb 10 2009, 08:19 PM) *
Uite ca mai sunt si altii care au nevoie de terapeut, chiar daca ei cred ca nu huh.gif excl.gif excl.gif



Si eu sustin conceptul de psihoteratie ortodoxa .
Sunt rezident psihiatru in anul 3 si am cazuri clare rezolvate abordand problema crestin/ortodox .
Psihicul se bazeaza pe calitatea spirituala a vietii nostre si pe chimie .
Chimia creierului se aseaza cu medicamente iar nivelul spiritual prin psihoterapie ...
Bolile spiritului , ale sinelui declanseaza dezastre psihiatrice .
Nu vorbim acum de bolile grave ca schizofrenia ...
Vorbim despre depresii , atacuri de panica , anxietate , fobii ...
Oamenii au nevoie de repere . Cand ajung in momente de cumpana ale vietii se intreaba : Cine sunt ? Ce sens are viata mea ? Dupa ce reguli trebuie sa traiesc in lumea asta cazuta ?
Singurul reper in lumea sta nebuna si cazuta din moralitate trebuie sa fie Dumnezeu si morala crestina ...
O persoana labila , cu probleme psihice isi paote foarte restabili echilibrul prin organizarea unei vieti crestin ortodoxe .
Spovedania de exemplu are valoare de terapie .
Ar fi multe de spus .
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_I.
mesaj Feb 11 2009, 02:00 PM
Mesaj #12





Guests






Da, ma duc regulat la terapeut. Si nu sunt absolvent de nimic legat de psihiatrie. Mi se pare ceva ce tine de igiena mentala, avand in vedere stresul in care traim. Mai ales ca nu vreau sa ii bombardez cu neplacerile mele pe cei apropiati. In timp am descoperit si anumite directii in care ma cam auto-sabotez. Daca din cauza crizei va trebui sa fac reduceri in buget, voi renunta la multe inainte sa renunt la terapie.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_angela bratu.
mesaj Feb 11 2009, 07:53 PM
Mesaj #13





Guests






Credinţa, terapie antistres


Credinţa este terapia cea mai bună a unei vieţi stresate. Credinţa este calmantă. Terapia stresului, atunci când el ajunge o boală, recurge, de obicei, la medicaţie calmantă. Or, cred că nu există loc mai potrivit pentru o ...ă de liniştire şi de regăsire a elementelor fundamentale ale vieţii decât, bunăoară, o biserică retrasă. Preluarea rolului educativ de către preot sau preoteasă constituie o altă soluţie. Într-o conferinţă, cu ani în urmă, PF patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, se gândea la rolul acesta, al Bisericii ca şcoală. În trecut, foarte mulţi preoţi au avut un rol covârşitor în modelarea personalităţii unor generaţii. Mă pot da ca exemplu. În perioada comunistă, când nu-mi era permis să frecventez, eram tot timpul la biserică de Crăciun şi de Paşti. În schimb, acum, nu mă duc, din indolenţă. Dar atunci, în biserică găseai „împărtăşania“ necesară sufletului, găseai liniştea. Chiar locul în care se află aceste mănăstiri, reîntoarcerea în natură este o miraculoasă poveste în care stresul nu încape.
citat din Profesorul Constantin Romanescu, medic psihiatru, membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_terapie.
mesaj Feb 18 2009, 01:28 PM
Mesaj #14





Guests






Citeaza
Depresia este a doua boala ca frecventa in Europa, dupa bolile cardiace. Prevalenta acestei boli este de 15%, prin urmare peste doua milioane de romani pot suferi la un moment dat, in timpul vietii, de depresie. Insa doar un sfert dintre ei vor beneficia de tratament. Ceilalti nu vor cere niciodata ajutorul unui specialist. De rusine si din teama de a nu fi stigmatizati
Confesiuni din mijlocul recesiunii
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_lepton.
mesaj Feb 20 2009, 09:31 AM
Mesaj #15





Guests






Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Poti incepe prin a te trata singur/a. Nu te mai uita la stirile de la TV. Oricum nu spun mare lucru aia acolo. Cantitatea de informatie utila cred ca e sub 10%.

Eu nu m-as duce la un terapeut, deoarece nu exista asa ceva in Romania. Cel putin nu unul pe care sa-l gasesti relativ usor.
In Romania nu exista suficienta clientela pentru ca un psiholog sa fie tentat de o cariera de genul asta.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
iul_autentic
mesaj Feb 20 2009, 09:51 AM
Mesaj #16


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 304
Inscris: 26-January 09
Utilizatorul numarul: 6 088



Fac tot posibilul sa nu ajung in depresie din simplu motiv ca nu vrea sa ajung la mana unui psihoterapeut smile.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj May 8 2009, 12:33 PM
Mesaj #17





Guests






Bolile psihice sun o realitate a zilelor noastre...Cauzele sunt multiple ....Bolile psihice imbraca diferite forme....
Printre cauzele bolilor psihice se pot numara traume fizice sau sexuale din copilarie, esecuri in casnicie,moartea cuiva drag,pierderea locului de munca etc...
Pate unii zambim cand auzim de boli psihice,insa ele sunt o realitate a zilelor noastre...In orice moment fiecare dintre noi poate deveni o victima...Evident, sa nu mai vorbim de suferinta persoanei bolnave....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
iul_autentic
mesaj May 8 2009, 02:26 PM
Mesaj #18


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 304
Inscris: 26-January 09
Utilizatorul numarul: 6 088



"Boala" psihica este o contradictie in termeni. Boala inseamna o leziune somatica undeva ceva. "Psihicul' este imaterial. 'Boala" psihica este rezultatul fie a unui comportament incorect fie a unui abuz tolerat de cel "bolnav".
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj May 8 2009, 05:05 PM
Mesaj #19





Guests






Depresia e într-adevăr greu de suportat. Ea poate fi însoţită însă şi de manie,
caz în care vorbim despre tulburare bipolară. „Singurul lucru sigur la tulburarea bipolară e
că nimic nu e sigur“, spune o persoana, care are această boală.
În The Harvard Mental Health Letter se afirmă că, în perioada de manie, bolnavii bipolari „pot fi insuportabili, amestecându-se în treburile altora şi încercând să domine, iar euforia lor necugetată se poate schimba brusc în iritabilitate sau furie“.
O bolnava îşi aminteşte de perioada când avea accese de manie.
Iată ce mărturiseşte ea: „Aveam o energie extraordinară. Mulţi îmi spuneau că sunt o superfemeie. Oamenii îmi ziceau: «Aş vrea să fiu ca tine». Deseori mă simţeam foarte puternică, în stare să realizez orice.
Efectuam exerciţii fizice cu frenezie. Făceam toate treburile zilnice şi nu dormeam decât două, trei ore pe noapte. Cu toate acestea, mă trezeam cu aceeaşi energie debordantă“.

După un timp însă, totul începea să se întunece. „Când eram în culmea euforiei“,
ne spune ea, „simţeam o agitaţie undeva înăuntrul meu, ca un motor pe care nu-l puteam opri.
Într-o clipă, exuberanţei îi luau locul agresivitatea şi o dorinţă distructivă.
Fără nici un motiv, îi atacam verbal pe unii membri ai familiei mele. Eram furioasă, plină de ură şi nu mă puteam controla deloc. După o astfel de ieşire înspăimântătoare, brusc eram epuizată, extrem de deprimată şi îmi venea să plâng.
Mă simţeam fără valoare şi rea. Totuşi, uneori îmi recăpătam numaidecât exuberanţa, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat“....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_adynastase.
mesaj May 8 2009, 05:11 PM
Mesaj #20





Guests






Comportamentul imprevizibil al bolnavului bipolar creează confuzie în familie. O sotie,
al cărei soţ suferă de tulburare bipolară, mărturiseşte: „E derutant să-ţi vezi soţul fericit
şi volubil şi, dintr-o dată, abătut şi retras.
E o adevărată luptă pentru noi să acceptăm că el nu-şi poate controla stările“.
Totuşi, adesea, tulburarea bipolară îl nelinişteşte şi pe bolnav la fel de mult —
dacă nu chiar mai mult. „Îi invidiez pe oamenii a căror viaţă e echilibrată şi stabilă“, mărturiseşte o bolnavă bipolară. „Stabilitatea e un loc pe care depresivii bipolari doar îl vizitează. Însă nici unul dintre noi nu locuieşte acolo.“
Dar care sunt cauzele tulburării bipolare? Poate fi vorba de factori genetici
mai puternici decât în cazul depresiei. Iată ce afirmă American Medical Association
: „Potrivit unor studii ştiinţifice, probabilitatea ca depresia bipolară să apară la membrii apropiaţi ai familiei
— părinţi, fraţi, copii — ai celor ce suferă de această boală este de 8 până la 18 ori mai mare
decât la membrii apropiaţi ai familiei persoanelor sănătoase. Mai mult, dacă un membru al familiei
suferă de depresie bipolară, eşti mai vulnerabil la o depresie majoră“.


Spre deosebire de depresie, tulburarea bipolară pare să-i afecteze pe bărbaţi şi pe femei
în egală măsură.
De cele mai multe ori, ea se manifestă în primii ani ai vieţii de adult,
însă au fost şi cazuri diagnosticate în adolescenţă sau în copilărie. Cu toate acestea, chiar şi
unui specialist îi poate fi foarte greu să analizeze simptomele şi să stabilească diagnosticul corect.
„Între bolile psihice, tulburarea bipolară e un cameleon, schimbându-şi «culoarea» de la un
pacient la altul şi de la un episod la altul, chiar la acelaşi pacient“,
scrie
dr. Francis Mark Mondimore, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Johns Hopkins
.
„E o fantomă înveşmântată în mantia întunecată a melancoliei; îşi învăluie insidios victima,
după care dispare pentru câţiva ani, ca apoi să revină, însă înveşmântată în strălucitoarea, dar mistuitoarea manie.“
...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj May 8 2009, 05:14 PM
Mesaj #21





Guests






Simptome ale depresiei majore

● Dispoziţie depresivă, în cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, timp de cel puţin două săptămâni

● Pierderea interesului faţă de activităţile care înainte procurau plăcere

● Creştere sau scădere vizibilă în greutate

● Tendinţa de a dormi în exces sau contrariul, insomnie

● O creştere sau o scădere anormală a capacităţilor motorii

● Oboseală excesivă, fără nici o cauză vizibilă

● Sentimente de lipsă a valorii şi/sau sentimente de vinovăţie nejustificate

● Scăderea capacităţii de concentrare

● Gânduri recurente de suicid

Unele dintre aceste simptome pot indica distimia, o formă uşoară, dar cronică de depresie
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_adi_m.
mesaj May 8 2009, 05:21 PM
Mesaj #22





Guests






ÎN TRECUT, oamenii aveau tendinţa să-i evite pe cei ce sufereau de tulburări de dispoziţie.
Prin urmare, mulţi bolnavi erau marginalizaţi. Unii îşi pierdeau locul de muncă sau
nu puteau să-şi găsească un serviciu. Alţii erau ţinuţi la distanţă chiar de membrii familiei.
Adesea, toate acestea nu făceau decât să agraveze situaţia bolnavilor, care nu primeau astfel nici un ajutor.
În ultimii ani însă, s-au făcut mari progrese în înţelegerea depresiei şi a tulburării bipolare.
Astăzi se ştie foarte bine că aceste afecţiuni se pot trata.
Dar nu e întotdeauna uşor ca bolnavii să primească ajutorul necesar. De ce?

O tulburare de dispoziţie nu se diagnostichează pur şi simplu printr-o analiză a sângelui sau
cu ajutorul unei radiografii.
Dimpotrivă, comportamentul, gândirea şi judecata unei persoane
trebuie urmărite un anumit timp. Pentru a se stabili diagnosticul, trebuie să fie evidente mai multe simptome.
Problema e că, uneori, membrii familiei şi prietenii nu-şi dau seama că ceea ce observă constituie simptome ale
unei tulburări de dispoziţie
. „Chiar şi atunci când oamenii sunt de acord că o persoană nu se mai comportă normal,
ei pot avea păreri foarte diferite cu privire la cauzele unui astfel de comportament“, scrie dr. David Miklowitz.
Mai mult, chiar dacă ajung la concluzia că situaţia e gravă, membrii familiei întâmpină, probabil,
dificultăţi în a-l convinge pe bolnav că are nevoie de ajutorul medicului
. Sau dacă tu eşti
cel ce suferă, poate că te reţii să mergi la medic. Dr. Mark Gold scrie:
Probabil, eşti convins că e adevărat ceea ce gândeşti când eşti deprimat, şi anume
că nu eşti bun de nimic. Prin urmare, îţi spui ce sens are să ceri ajutorul medicului când nu
mai este nici o speranţă pentru unul ca tine. Sau poate că ai vrea să consulţi pe cineva,
dar consideri că a fi deprimat e ceva ruşinos şi că totul e din vina ta. . . . S-ar putea să nu-ţi
dai seama că aceste gânduri sunt simptome ale depresiei“.
Cu toate acestea, asistenţa
medicală e de importanţă vitală pentru cei ce suferă de depresie majoră.


Bineînţeles, cu toţii ne simţim uneori abătuţi, iar asta nu înseamnă neapărat că suferim
de o tulburare de dispoziţie.
Dar ce se poate face dacă aceste stări sufleteşti sunt mai
intense decât o uşoară melancolie ori dacă durează neobişnuit de mult, probabil două sau mai multe săptămâni?
În plus, să presupunem că stările depresive te împiedică să-ţi desfăşori în mod normal activităţile
la locul de muncă, la şcoală sau în societate
. În această situaţie, ar fi bine să consulţi un specialist
în diagnosticarea şi tratarea tulburărilor de dispoziţie.
....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj May 8 2009, 05:26 PM
Mesaj #23





Guests






În cazul unui dezechilibru biochimic, s-ar putea să se prescrie medicamente.
În alte cazuri, se recomandă probabil un program de consiliere,
pe parcursul căruia bolnavul învaţă să facă faţă tulburării. Uneori, s-au
obţinut rezultate bune prin folosirea în paralel a celor două metode.
Important e să ceri şi să primeşti ajutor.
De multe ori, bolnavii sunt speriaţi şi ruşinaţi“, spune
o bolnavă bipolară, . „Însă regretabil ar fi să observi că ai o problemă şi să nu cauţi ajutorul de care ai cu disperare nevoie.
Ea vorbeşte din experienţă. Iată ce mărturiseşte ea: „Am fost ţintuită
la pat un an întreg, până când, într-o zi, simţindu-mă puţin mai bine, m-am hotărât
să sun un medic şi să-mi fac o programare
“. Ei i s-a stabilit diagnosticul de tulburare bipolară
şi i-au fost prescrise medicamente. Acesta a fost un moment de cotitură în viaţa ei. „Când îmi iau medicamentele, mă simt normal; însă trebuie să-mi reamintesc mereu că, dacă întrerup tratamentul, toate simptomele din trecut vor reapărea“, spune ea.

La fel stau lucrurile şi cu alt bolnav, care are depresie. Iată ce declară el:
„Când eram adolescent, sentimentele de inutilitate erau atât de puternice,
încât deseori mă gândeam la sinucidere. Am mers la medic doar după vârsta de
30 de ani“
. Asemenea bolnavei, el ia medicamente pentru a putea face faţă bolii.
Însă el nu se mulţumeşte doar cu atât. „Ca să-mi menţin o stare bună de sănătate, îmi îngrijesc
atât mintea, cât şi corpul. Mă odihnesc şi sunt atent la alimentaţie. De asemenea, îmi hrănesc mintea şi inima cu gânduri pozitive din Biblie
“, spune el....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_adynastase.
mesaj May 8 2009, 05:30 PM
Mesaj #24





Guests






Unii cred că a lua medicamente e un semn de slăbiciune.
Dar gândiţi-vă: un diabetic trebuie să respecte un program de tratament ce poate
consta, printre altele, în administrarea unor injecţii cu insulină. Este acesta un semn de eşec? În nici un caz!
E pur şi simplu o modalitate de a restabili în organism echilibrul de substanţe nutritive de care bolnavul are o nevoie stringentă ca să se simtă bine.

La fel stau lucrurile şi cu cei ce iau medicamente pentru depresie sau pentru tulburarea bipolară.
Deşi, în urma unui program de consiliere, mulţi au fost ajutaţi să-şi înţeleagă boala, trebuie reţinut un lucru:
Când e vorba de un dezechilibru chimic, boala nu poate fi tratată numai cu ajutorul raţionamentelor logice.
Iată ce spune un bolnav bipolar: „Medicul care m-a tratat mi-a ilustrat situaţia în felul următor
: Poţi să-i dai unei persoane câte lecţii de condus vrei, dar, dacă îl pui să conducă o maşină fără volan şi
fără frâne, toate lecţiile tale nu-i ajută la nimic. La fel stau lucrurile şi în cazul unei persoane depresive:
numai prin psihoterapie cognitivă nu se pot obţine rezultatele dorite. Primul pas cu adevărat important e refacerea echilibrului chimic al creierului“.
...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj May 8 2009, 05:41 PM
Mesaj #25





Guests






O bolnava este recunoscătoare pentru îngrijirea medicală excelentă de care a avut parte.
„Consultarea unui psihoterapeut a avut un rol vital în a înţelege cum pot să fac faţă schimbărilor de dispoziţie“,
afirmă ea. De asemenea, ea scoate în evidenţă valoarea odihnei. „Somnul e un factor-cheie în lupta cu mania“, spune ea.
„Cu cât dorm mai puţin, cu atât simptomele maniacale sunt mai accentuate.
Când nu pot să adorm, în loc să mă ridic, mi-am impus să stau întinsă în pat.“

O alta bolnava a constatat că îi e de mare folos să aibă un jurnal în care să-şi exprime liber sentimentele.
Ea a observat că şi-a îmbunătăţit simţitor modul de a privi lucrurile. Cu toate acestea, dificultăţile nu dispar. „Dintr-un motiv sau altul, oboseala permite apariţia gândurilor negative“, spuneea. „Însă am învăţat să le reduc la tăcere sau cel puţin să le fac să nu-mi mai sune în minte atât de tare.“

Biblia le este de mare ajutor celor frământaţi de „gânduri negre“ (Psalmul 94:17–19, 22).
Pentru o bolnava de pildă, cuvintele din Psalmul 72:12, 13 sunt deosebit de încurajatoare.
Iată ce afirmă aici psalmistul despre Isus Cristos, regele numit de Dumnezeu:
„El va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman
şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor“
. Pe alta bolnava au încurajat-o şi cuvintele apostolului
Pavel consemnate în Romani 8:38, 39: „Sunt convins că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri,
nici guvernări, nici lucruri prezente, nici lucruri care vor veni, nici puteri, nici înălţime,
nici adâncime, nici vreo altă creaţie nu ne va putea separa de iubirea lui Dumnezeu“.

Pentru o bolnavă bipolară, prietenia cu Dumnezeu e ca o ancoră. Ea simte o mare mângâiere când
citeşte cuvintele psalmistului: „Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“ (Psalmul 51:17).
„E o adevărată alinare să ştiu că iubitorul nostru Tată ceresc, Iehova, ne înţelege“, spune ea.
„Când mă apropii de el în rugăciune, mai ales când mă simt deosebit de neliniştită şi de deznădăjduită, Iehova mă întăreşte.“

Cei ce suferă de o tulburare de dispoziţie, se confruntă cu dificultăţi neobişnuite.
Totuşi, faptul de a ne bizui pe Dumnezeu şi de a-i cere ajutorul în rugăciune, precum şi de a urma un tratament potrivit ajuta la inbunatatirea vietii.
Intr-adevar, faptul de a fi bolnav, sau a avea un membru al familiei bolnav nu este un lucru usor....Insa aceste sugestii va pot ajuta sa depasiti un astfel de moment greu pentru dv.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj May 9 2009, 06:44 AM
Mesaj #26





Guests






Depresia e într-adevăr greu de suportat. Ea poate fi însoţită însă şi de manie,
caz în care vorbim despre tulburare bipolară. „Singurul lucru sigur la tulburarea bipolară e că nimic nu e sigur“,
spune o femeie, care are această boală. În The Harvard Mental Health Letter se afirmă că,
în perioada de manie, bolnavii bipolari „pot fi insuportabili, amestecându-se în treburile altora şi
încercând să domine, iar euforia lor necugetată se poate schimba brusc în iritabilitate sau furie“.

O bolnava îşi aminteşte de perioada când avea accese de manie. Iată ce mărturiseşte ea
: „Aveam o energie extraordinară. Mulţi îmi spuneau că sunt o superfemeie. Oamenii îmi ziceau
: «Aş vrea să fiu ca tine». Deseori mă simţeam foarte puternică, în stare să realizez orice.
Efectuam exerciţii fizice cu frenezie. Făceam toate treburile zilnice şi nu dormeam decât două, trei ore pe noapte.
Cu toate acestea, mă trezeam cu aceeaşi energie debordantă“.


După un timp însă, totul începea să se întunece. „Când eram în culmea euforiei“
, ne spune ea, „simţeam o agitaţie undeva înăuntrul meu, ca un motor pe care nu-l puteam opri.
Într-o clipă, exuberanţei îi luau locul agresivitatea şi o dorinţă distructivă.
Fără nici un motiv, îi atacam verbal pe unii membri ai familiei mele. Eram furioasă, plină de ură şi nu mă puteam controla deloc.
După o astfel de ieşire înspăimântătoare, brusc eram epuizată, extrem de deprimată şi îmi venea să plâng. Mă simţeam fără valoare şi rea.
Totuşi, uneori îmi recăpătam numaidecât exuberanţa, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat“.

Comportamentul imprevizibil al bolnavului bipolar creează confuzie în familie.
O SOTIE, al cărei soţ suferă de tulburare bipolară, mărturiseşte:
„E derutant să-ţi vezi soţul fericit şi volubil şi, dintr-o dată, abătut şi retras. E o adevărată luptă pentru noi să acceptăm că el nu-şi poate controla stările“.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Vizitator.
mesaj May 10 2009, 08:30 AM
Mesaj #27





Guests






Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Sper ca inca mai citesti raspunsurile pe care le-ai primit.

Exista intr-adevar multa negativitate in jurul nostru si multe cai de a face fata cu bine. iti poti schimba starea de spirit prin actiuni in plan fizic sau mental. Detaliez...

Una este de a nu mai privi televizorul, in special stirile si emisiunile/ filmele cu mesaj negativ. De ani de zile citesc stirile pe internet - am gasit cateva site-uri cu stiri de mai buna calitate care au RSS si le-am adaugat in browser - hotnews.ro, wall-street.ro, bloombiz.ro si cateva dragute gen maze.ro sau resursa de fun. Le deschid pe rand si selectez doar ce ma intereseaza. In acest fel am eliminat negativismul TV-ului.

Alta cale este de a-ti ocupa timpul liber cu ceva care iti place mult - un sport, lectura, gatitul, plimbarile in aer liber, muzica - orice stii ca te face sa te simti bine.

Ai grija sa mananci multe fructe si legume in stare cruda, miere, precum si produse din cereale care iti mentin glicemia la nivel ok. Iti vei da seama de cantitatea potrivita tie cat sa nu iei in greutate dar sa te simti bine.

De cate ori te apuca cate o stare mai proasta, mergi printre oameni..mergi pur si simplu pe strazile unde iti iti place si fa "baia de lume" chiar daca nu te uiti la fetele lor.

Poti sa inchiriezi comedii care stii sigur ca te fac sa razi si sa iti faci un ritual saptamanal sau zilnic de a le vedea.

O cale super- eficienta este si iesirea in natura, intr-un parc mai mare si privitul copacilor, a florilor, a copiilor ce se joaca, ascultarea pasarelelor.

Poti sa iti creezi mini-gradina de pe balcon sau de la fereastra. Este foarte relaxant sa vezi zilnic schimbarile floricelelor tale preferate si sa stii ca au nevoie de tine sa le oferi apa si substante fertilizatoare. Ideea a functionat foarte bine si pentru amici de ai mei care sunt barbati.

Familia poate fi un suport bun insa depinde si de mesajele date. Evita rudele negativiste si cauta sa vorbesti cu cele care sunt optimiste, chiar daca o sa insemne sa suni un unchi cu care nu ai vorbit de ani de zile.

Biserica este intr-adevar un loc unde poti gasi alinare insa doar daca esti macar un pic credincios. Daca nu, statul timp de cateva minute - un sfert de ora in interior, ascultand linistea si privind lumanarile, pot fi de ajutor.

Citeste carti cu mesaje pozitive, carti care te-au incantat candva, mergi la un cerc de filozofie sau de lectura sau de olarit, sau de invatarea unui instrument, orice stii ca te delecteaza.

Fa-ti o colectie personala de citate pozitive din care iei cu tine cate unul sa te energizeze in momente grele. Exista si site-uri "ridicatoare de moral". Nu te sfii sa cauti.

Exista o carte care mi-a placut mult si este utila : Formula fericirii - Stefan Klein, care desi are titlu comercial este cat se poate de stiintifica.

Psihoterapia este o cale foarte utila insa poate fi costisitoare. Am vazut rezultate foarte bune la cativa oameni care au fost . Trebuie sa alegi cu atentie terapeutul ...dupa doua-trei sedinte iti vei da seama in mod normal daca poti "comunica" cu el. Vezi sa fie acreditat si eventual ia recomandari despre el.
In mod normal daca te ingrijesti de sufletul tau constant, nu ai nevoie de psihoterapie, insa sunt si situatii in care avem nevoie de sprijin din partea unui profesionist. Nu ezita sa il ceri.

Poti sa vizitezi locuri unde te-ai simtit bine fiind copil si te vei incarca de energie de acolo. Daca nu locuiesti unde te-ai nascut, fa un drum ACASA. Chiar daca sunt amestecate amintirile ca valoare afectiva, vei avea o alta perspectiva, de obicei mai buna.

Mergi la masaj sau la kinetoterapie daca poti fiindca te fac sa te simti mai bine.

Ai grija sa nu te "agate" vreo secta sau vreo "noua disciplina spirituala" si sa devii si mai confuz sau mai rau, o simpla unealta in mana lor. Pastreaza distanta fata de orice organizatie sau persoana "too good to be true".

De asemenea pleaca intr-o excursie sau calatorie mai lunga. Schimbarea peisajului te poate ajuta mult.

In special pentru persoanele mai triste uneori, este imperios necesar sa realizeze ca ele insele trebuie sa se ingrijeasca cand e cazul.

Sper sa te fi ajutat ce ti-am scris si pe toti cei care cauta solutii si vor sa lupte pentru starea lor de bine.

Asculta pe toata lumea insa selecteaza ce este bine pentru tine !

Capul sus, suntem multi cei care iti trimitem un gand bun !
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_anxiosu tulburat.
mesaj May 10 2009, 09:29 AM
Mesaj #28





Guests






Si eu sustin conceptul de psihoteratie ortodoxa .
Sunt rezident psihiatru in anul 3 si am cazuri clare rezolvate abordand problema crestin/ortodox .

Singurul reper in lumea sta nebuna si cazuta din moralitate trebuie sa fie Dumnezeu si morala crestina ...
O persoana labila , cu probleme psihice isi paote foarte restabili echilibrul prin organizarea unei vieti crestin ortodoxe .
Spovedania de exemplu are valoare de terapie .
Ar fi multe de spus .



Interesante concepte de tratament....trebuie sa recunosc ca nu seamana cu nimic din ce am invatat la stagiul de psihiatrie. Astept cu nerabdare publicarea rezultatelor obtinute in publicatii de specialitate.
De cand propovaduirea propriilor repere morale are valoare curativa? Va recomand un schimb de experienta la prestigiosul institut de moralizare Tanacu.
Primum Non Nocere dl doctor?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Vizitator.
mesaj May 10 2009, 07:33 PM
Mesaj #29





Guests






Citeaza (anxiosu tulburat @ May 10 2009, 09:29 AM) *
Si eu sustin conceptul de psihoteratie ortodoxa .
Sunt rezident psihiatru in anul 3 si am cazuri clare rezolvate abordand problema crestin/ortodox .

Singurul reper in lumea sta nebuna si cazuta din moralitate trebuie sa fie Dumnezeu si morala crestina ...
O persoana labila , cu probleme psihice isi paote foarte restabili echilibrul prin organizarea unei vieti crestin ortodoxe .
Spovedania de exemplu are valoare de terapie .
Ar fi multe de spus .

Interesante concepte de tratament....trebuie sa recunosc ca nu seamana cu nimic din ce am invatat la stagiul de psihiatrie. Astept cu nerabdare publicarea rezultatelor obtinute in publicatii de specialitate.

De cand propovaduirea propriilor repere morale are valoare curativa? Va recomand un schimb de experienta la prestigiosul institut de moralizare Tanacu.
Primum Non Nocere dl doctor?


Respect orice opinie, chiar daca vine de la profesionisti sau nu. Personal nu cred in existenta unei singure cai de rezolvare a problemelor.O minte mai deschisa ajuta mult in cazul in care exista adevarat profesionalism. Asta este parerea mea.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_ady.
mesaj May 11 2009, 11:08 AM
Mesaj #30





Guests






Bolile psihice sunt raspandite astazi foarte mult in randul tinerilor...

Depresia poate fi diagnosticată numai când tânărul respectiv manifestă o serie de simptome în fiecare zi, în cea mai mare parte a zilei, timp de cel puţin două săptămâni. O criză relativ scurtă e considerată un episod depresiv. Distimia, o formă cronică a depresiei uşoare sau moderate, se diagnostichează când simptomele persistă cel puţin un an, cu cel mult două luni de pauză. Indiferent cum ar sta lucrurile, care sunt câteva dintre simptomele obişnuite ale depresiei?

Schimbare bruscă de dispoziţie şi de comportament. Adolescentul care înainte era ascultător devine dintr-o dată ostil. De obicei, adolescenţii depresivi au un comportament răzvrătit şi chiar fug de acasă.

Izolare socială. Adolescentul depresiv se îndepărtează de prieteni. Sau se poate ca prietenii să se îndepărteze de tânărul depresiv deoarece remarcă o schimbare neplăcută în atitudinea şi comportamentul acestuia.

Interes scăzut faţă de aproape orice activitate. Adolescentul e neobişnuit de pasiv. Hobbyurile pe care până nu de mult le găsea captivante acum le consideră plictisitoare.

Schimbare vizibilă în obiceiurile de alimentaţie. Mulţi specialişti consideră că tulburările de comportament alimentar — anorexia, bulimia şi hiperfagia compulsivă — se manifestă, de obicei, în acelaşi timp cu depresia (uneori s-ar putea să fie chiar cauzate de depresie).

Probleme legate de somn. Adolescentul doarme fie prea puţin, fie prea mult. La unii tineri apar dereglări în obiceiurile de somn, rămânând treji toată noaptea şi dormind întreaga zi.

Scăderea rezultatelor la învăţătură. Adolescentul depresiv nu reuşeşte să se înţeleagă cu profesorii şi cu colegii, iar rezultatele la învăţătură scad drastic. În scurt timp, el nu mai vrea nici să meargă la şcoală.

Acţiuni periculoase sau autodistructive. Acţiunile care „pun viaţa în joc“ pot arăta că tânărul nu prea e interesat să trăiască. Automutilarea (de exemplu, tăieturile în piele) poate fi, de asemenea, un simptom.

Sentimentul lipsei propriei valori sau sentimente de vinovăţie nejustificate. Adolescentul devine extrem de critic cu el însuşi, simţindu-se un ratat, chiar dacă realitatea arată că lucrurile nu stau aşa.

Probleme psihosomatice. Când nu poate fi identificată o cauză fizică, durerile de cap, de spate, de stomac şi alte probleme asemănătoare ar putea indica o depresie mascată.

Gânduri persistente despre moarte sau despre sinucidere. O preocupare faţă de subiecte de discuţie macabre poate indica o depresie. La fel şi ameninţările cu sinuciderea.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

4 Pagini V   1 2 3 > » 
Fast ReplyReply to this topicStart new topic
1 Utilizatori care citesc acest topic (1 Musafiri 0 Useri anonimi)
0 Membri:

 



RSS Lo-Fi Version acum este: 21st September 2019 - 01:09 AM