IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.

Profil
Foto
Rating
 
Optiuni
Optiuni
Motto
tivi nu si-a ales nici un Motto..
Informatii personale
tivi
Nou venit
Varsta necunoscuta
Gen nespecificat
Localizare nespecificata
Data nasterii nespecificata
Hobby-uri
Nici o informatie
Statistici
Inscris: 18-March 12
Nr. vizualizari profil: 235*
Ultima oara prezent: 17th July 2012 - 06:29 PM
4 texte (0 pe zi)
Informatii de contact
AIM Nici o informatie
Yahoo Nici o informatie
ICQ Nici o informatie
MSN Nici o informatie
* Se actualizeaza o data pe ora

tivi

Membri

*


Discutii
Texte
Blog
Comentarii
Prieteni
Continutul meu
29 Mar 2012

IISUS PE CRUCE


Suntem în ziua de vineri 3 aprilie anul 33 pe vârful dealului Golgota, situat la 50 m Nord –Vest de zidurile vechiului Ierusalim. Aici la ora 9 a fost ţintuit pe cruce Iisus, murind la ora 15. În anul 75 Marcu scrie: „Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea”(15,25), adică ora 9 dimineaţa. Matei, Marcu şi Ioan denumesc locul execuţiei Golgota, al Căpăţânii; Luca îl denumeşte al Căpăţânii. Cuvântul evreiesc „Golgota” se trage în realitate din limba aramaică, unde „gulgutta” înseamnă „căpăţână”, „craniu”. În greacă avem „Kranion”, care a fost tradus în latină prin termenul „Calvaria”, de unde provine şi cuvântul „calvar”. Deci acel deal avea formă de cap.
În timpul răscoalei lui Simon bar Kohba (132-135), Ierusalimul este ras de pe suprafaţa Pământului. Pe ruinele vechii capitale iudee împăratul Hadrianus (11 august 117-iulie 138) a ridicat un oraş tipic roman, Aelia Capitolina. A hotărât să amplaseze forum-ul acolo unde înainte fusese Golgota. Deoarece era un teren desfundat a trebuit să fie nivelat. În timpul acestor lucrări au fost acoperite mormintele evreieşti de acolo, săpate în stâncă, iar deasupra lor au fost ridicate edificiile publice ce înconjurau piaţa. Atunci când Constantin cel Mare (313-337) a dispus să se construiască biserica acolo unde se afla aşa -zisul mormânt al lui Iisus, adică pe Golgota, locul a trebuit degajat de straturile de pământ şi dărâmături. Cu această ocazie a fost descoperit nu numai un mormânt, ci o întreagă necropolă săpată în stâncă. Din punctul de vedere al aranjării interioare a încăperilor şi modalităţii lor de închidere, respectivele morminte evreieşti erau identice. Cu toate acestea a fost identificat mormântul lui Iisus. Cum s-a reuşit acest lucru dacă lipseau martorii şi alte surse ? În anul 335 a avut loc la Ierusalim solemnitatea sfinţirii Bisericii Mormântului.
Tradiţia atribuie unei femei, regina Semiramida (Semiramis) a Babilonului, soţia lui Nimrod (nepotul lui Noe), introducerea pedepsei cu moartea pe cruce acum aproximativ 6000 de ani. Tot ea a folosit pentru prima dată eunuci. Babilonienii, persanii, fenicienii şi cartaginezii îşi răstigneau infractorii. Spre lauda grecilor şi a egiptenilor trebuie spus că ei nu au adoptat obiceiul, dar romanii l-au preluat de la cartaginezi. Romanii foloseau pedeapsa cu răstignirea pe cruce pentru sclavi, oameni care proveneau din păturile cele mai de jos ale societăţii şi criminali politici vinovaţi de trădarea ţării şi de rebeliune. Numai în cazuri excepţionale erau crucificaţi şi cetăţenii romani. Dar era şi un supliciu iudaic (evreu). „Blestemat cel care este atârnat de lemn”, se spune în Tora. Flavius Josephus în „Antichităţi Iudaice” (cartea a XIII-a, capitolul XIV), ne spune că în anul 80 î.Hr. regele iudeu Alexandru Iannaios (103-76 î.Hr.), „Pe când el benchetuia împreună cu concubinele sale într-un loc vizibil, a poruncit ca opt sute dintre captivi să fie pironiţi pe cruce şi, mai înainte ca ei să moară, a pus să li se ucidă copiii şi nevestele sub ochii lor”. În Deuteronom, scrie: „De se va găsi la cineva vinovăţie vrednică de moarte şi va fi omorât, spânzurat de copac, Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropi tot în ziua aceea, căci blestemat este înaintea Domnului tot ce-l spânzurat pe lemn..... ” (21,22-23). În „Sulul din Templu” al esenienilor, scris în sec. al II-lea î.Hr. şi descoperit la Qumran (lângă Marea Moartă), citim: „Dacă se întâmplă ca cineva să facă ceva împotriva poporului său, să-l trădeze sau să-l predea unei puteri străine, atunci îl veţi spânzura pe lemn şi va muri.”
Corpul condamnatului era bătut în piroane ori legat cu frânghii de lemnul crucii. Romanii se foloseau de trei feluri de cruci: „crux comissa ” denumită şi crucea Sf. Antoniu avea forma literei T, „crux immissa” sau crucea latină avea patru braţe de forma , sau crucea greacă de forma + şi „crux decussata” sau crucea Sf. Andrei sub forma literei X. Nu ştim cu certitudine pe ce cruce a fost răstignit Iisus. În această privinţă există două versiuni contradictorii. Una susţine că a murit pe o cruce în forma literei T, alta că pe o cruce cu patru braţe +, . Crucile nu depăşeau doi metri înălţime. Existau două moduri de răstignire. În primul mod condamnatul era fixat pe crucea care zăcea pe pământ şi abia apoi ridicat; în al doilea mod întâi era montată vertical crucea, iar victima era bătută în cuie ori legată cu ajutorul scărilor. Tradiţia creştină a adoptat prima versiune, însă unele miniaturi şi picturi din Evul Mediu îl prezintă pe Iisus urcându-se pe scară pentru a fi răstignit. Scopul principal al răstignirii era tortura condamnatului, prelungirea chinurilor lui groaznice ore în şir, câteodată chiar zile. Marcus Tullius Cicero (106-43 î.H.) a denumit răstignirea cel mai crud gen de moarte inventat de om, iar Lucius Annaeus Seneca (4 î.H. – 65) a subliniat cu repulsie că viaţa condamnaţilor se topea încet, picătură cu picătură. Răstignirea nu era nici o execuţie rapidă, nici una curată. Era, dimpotrivă, spectacolul unei lungi şi umilitoare agonii, plină de zgmot şi de furie, în mijlocul sângelui, al dejecţiilor, al horcăielilor. Răstignirea era cel mai rău dintre suplicii.
Apocalipsa lui Petru, text gnostic scris în anul 170 şi descoperit la Nag Hammadi (Egiptul de Sus) în anul 1945, prezintă o versiune radical diferită a crucificării: <<… L-am văzut părând a fi înşfăcat de ei. Şi am spus: „Ce văd eu oare, Doamne ? Eşti tu cu adevărat cel pe care îl iau? Şi zăboveşti cu mine? Iar ei ţintuiesc în cuie mâinile şi picioarele altuia ? Cine este cel de deasupra crucii, vesel şi râzând ? Mântuitorul mi-a spus: „Cel pe care-l vezi vesel şi râzând deasupra crucii este Iisus cel Viu. Dar cel într-ale cărui mâini şi picioare ei bat cuiele este partea sa trupească, înlocuitorul. Ei au umilit ceea ce a rămas sub asemănarea sa. Priveşte la el şi (priveşte la ) mine!” >> (81,4-24). Adică pe cruce era corpul lui Iisus, dar sufletul şi duhul său era deasupra crucii. Corpul suferă fiindcă este făcut din materia acestui pământ, perisabilă, stricăcioasă. Sufletul şi duhul nu suferă fiindcă este imaterial, este energie electromagnetică,cu tot că aparţine corpului şi este emis de el.Aşa este cu fiecare dintre noi.
Marcu scrie: „Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui ” (15,27). Fapt confirmat de Matei, Luca şi Ioan. Apocrifele ne spun că îi chema Dysmas (cel bun) şi Gestas (cel rău), sau Titus (cel bun) şi Damachus (cel rău).
Mai departe citim la Marcu: „ Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit ?” Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul . Şi catapeteasma templului s-a rupt în două de sus până jos.” (15,33-38). La fel a relatat Matei, care şi-a scris Evanghelia în anul 85. Şi în Evanghelia după Luca, scrisă între anii 90-95, citim aproximativ aceeaşi naraţiune, numai că ea nu conţine explicit scena cu Iisus bând oţet din burete. Dar vasul cu oţet exista lângă cruce, deoarece citim: „Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet, ” (23,36) . Evanghelia după Ioan, scrisă în anul 97, nu mai conţine întunericul pe cruce, ci numai: „Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a . Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul. ”(19,29-30). Trebuie să se ştie că Ioan care a scris această Evanghelie a fost martor ocular al evenimentelor, el fiind lângă cruce când Iisus era răstignit conform tradiţiei Bisericii creştine. Evangheliştii Marcu, Matei şi Luca nu au participat direct la evenimentele cristice, nu erau din Iudeea şi nu au scris în Iudeea; ei au provenit şi au scris într-un mediu grec.
Apocrifa „Evanghelia lui Petru”, scrisă în anul 70 de un martor ocular al evenimentelor şi descoperită la Achmâm (Egiptul de Sus) în anul 1886, redă în felul următor evenimentele cristice: <<Era în miezul zilei când întunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a stârnit o mare zarvă şi toţi se temeau să nu apună soarele, căci Isus trăia încă. Doar în Lege stă scris că soarele nu trebuie să apună peste un cadavru. Atunci unul dintre ei a zis: „Daţi-i să bea fiere cu oţet!” Şi după ce l-au amestecat i-au dat să bea. Au săvârşit de toate şi s-au umplut până peste cap de păcate. Mulţi umblau cu făclii aprinse crezând că s-a făcut noapte. Şi Domnul a strigat: „Puterea mea, puterea mea, acum m-ai părăsit!”. Zicând acestea a fost ridicat la cer. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt în două. >> (V, 15-20).
În apocrifa „Evanghelia lui Nicodim”, cu originalul scris în perioada anilor 85-100, citim: <<Soldaţii râdeau; se apropiau, îi dădeau să bea oţet cu fiere… >> (X,1). <<Era aproape ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea; soarele a fost acoperit de umbre, iar catapeteasma Templului s-a rupt în două. Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, baddach efkid ruel”, ceea ce înseamnă: „în mâinile tale îmi pun duhul”. Văzând întâmplarea, centurionul începu să laude pe Dumnezeu şi să zică: „Omul acesta era un sfânt”. Şi toţi cei de faţă, care au văzut ce s-a întâmplat, se căiau lovindu-se cu pumnii în piept.>> (XI, 1). Este vorba de centurionul Longinus (la lonche = suliţă) care ar fi fost orb, iar soldaţii romani l-ar fi îndemnat, în batjocură, să-l străpungă cu suliţa pe Iisus, pentru a-şi recăpăta vederea. Longinus străpunse coasta Mântuitorului şi îndată un jet de sânge îi năclăi faţa şi ochii. În urma atingerii cu sângele sfânt, el începu să vadă. Ulterior Longinus se converteşte la creştinism şi moare ca martir.
Textul gnostic „Faptele lui Ioan” scris în anul 170, printre altele conţine: „Şi când a fost pus (pe Cruce) Vinerea, în a şasea oră a zilei, o întunecime s-a lăsat asupra întregului pământ. Ioan, pentru oamenii de jos … sunt răstignit şi străpuns de lance …. şi mi se dă să beau oţet şi fiere. Dar ţie îţi vorbesc şi ascultă cele ce-ţi voi spune. ” (97).
Alt text gnostic de la Nag Hammadi, „Al doilea tratat al marelui Seth” (al treilea copil al lui Adam şi Eva s-a numit Seth), relatează învăţătura lui Iisus după care : „a fost un altul … care a băut fierea şi oţetul; nu eu am fost acela. M-au lovit cu săgeata; un altul Simon a purtat crucea pe umeri. Altuia i-au pus coroana de spini. Eu mă bucuram în înalt … de greşeala lor …. şi râdeam de ignoranţa lor.”(56,6-19).
Este cunoscut faptul că victimele răstignite mureau abia după o zi sau două, uneori chiar după mai multe zile. Pe stâlpul vertical al crucii numit stipes (braţul orizontal se numeşte patibulum) se ataşa de multe ori un mic suport, numit sedile (loc) sau cornu (corn). Dacă victima se sprijinea din când în când pe acest suport, sângele se reîntorcea în jumătatea superioară a trupului şi, astfel, pentru puţin timp, slăbiciunea trecea. Când tortura celui răstignit trebuia să ia sfârşit, se aplica crurifagium, adică zdrobirea fluierelor picioarelor prin lovituri de măciucă, moartea instalându-se cu repeziciune. Iisus a fost cruţat de crurifagium. Ostaşii au venit şi au zdrobit numai fluierele picioarelor celor doi tâlhari. „Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul dintre ostaşi cu suliţa a străpuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.” (Ioan 19,33-34). Iisus a fost dat jos de pe cruce în ziua de vineri 3 aprilie anul 33, în jurul orei 17. La ora 18 începea Sabatul care era şi prima zi de Paşte (Pessah) şi orice activitate era interzisă. Deci Iisus a fost înmormântat între orele 17 şi 18.
Parcurgând evangheliile canonice, apocrifele şi scrierile gnostice, iese clar în evidenţă următorul fapt: Iisus moare imediat numai după ce bea oţet amestecat cu fiere care era într-un vas lângă cruce, fiindu-i administrat de o persoană (soldat sau iudeu) cu ajutorul unui burete pus în vârful unei trestii. El a spus înainte „Mi-e sete” (Ioan), sau „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ? ” (Matei şi Marcu) şi numai după aceea i s-a dat buretele plin cu oţet şi fiere. La ora 15 Iisus a intrat doar în moarte clinică, deoarece în vasul de lângă cruce în lichidul de oţet şi fiere era introdusă şi o otravă care a provocat această stare. Cel care i-a dat buretele plin cu lichidul din vas, era un coleg de-al lui Iisus care a acţionat exact la semnalul transmis de pe cruce, chiar alergând cum spune Marcu şi Matei. Tot el a şi introdus respectiva substanţă chimică în conţinutul vasului, după cum bine se spune în „Evanghelia lui Petru”: „Şi după ce l-au amestecat i-au dat să bea .” De la început fiind un singur vas în care era fiere cu oţet, amestecul manual al lichidului înainte de a fi înmuiat buretele a fost necesar deoarece s-a introdus o a treia substanţă chimică de către colegul lui Iisus, fără să fie văzut de evrei. Toate scrierile ne spun că a fost numai un singur vas cu lichid lângă cruce. Deoarece a existat numai un singur vas, „Şi după ce l-au amestecat” sugerează clar că s-a introdus o a treia substanţă chimică, ea fiind otrava care a provocat moartea clinică a lui Iisus. Însuşi Iisus, la nunta din Cana Galileii a transformat apa în vin, introducând praf chimic în vasele de piatră pline cu apă, fiind începutul minunilor lui, după cum scrie evanghelistul Ioan. Astăzi, acest procedeu se foloseşte pe scară industrială la fabricarea vinului de consum. Deci, procedeul cu substanţe chimice nu-i era străin lui Iisus şi colegilor săi.
Pe parcursul istoriei s-au mai întâmplat asemenea cazuri, cu tot că procedeul este deosebit de riscant: dacă otrava este peste o anumită concentraţie în lichid condamnatul moare, iar dacă este la concentraţia suportată de corp condamnatul intră numai în moarte clinică, fiind necesară, după o perioadă de timp, intervenţia medicală pentru a-l readuce la viaţă. Ceea ce s-a şi întâmplat cu Iisus la înviere. Pe acest considerent Iisus a murit aparent aşa de repede, mirându-se şi Pilat. Tot astfel a suportat înţepătura de suliţă dar nu într-un punct vital al corpului, deoarece lângă cruce era colegul său care influenţa desfăşurarea evenimentelor. Celor doi tâlhari nu li s-a dat să bea din conţinutul vasului şi nu au murit, fiindu-le zdrobite fluierele picioarelor la ora 17. Dacă colegul lui Iisus nu i-ar fi dat exact la momentul oportun (ora 15) buretele plin cu oţet, fiere şi substanţa chimică pentru a-i produce moartea clinică, la ora 17 i se zdrobeau şi lui fluierele picioarelor, iar astăzi nu am mai fi avut Religie şi Biserică creştină. Tot secretul morţii aparente a lui Iisus a fost în vasul cu oţet şi fiere de lângă cruce. Creştismul şi Biserica creştină s-au născut din acel vas.
Armata romană în Orient folosea fructul mandragoră (mătrăgună) el crescând pe acele meleaguri, care conţine drogul scopolamină. Mandragora (mătrăguna) se zdrobea şi se dilua într-un vas cu oţet. Lichidul rezultat din oţet, scopolamină şi alte otrăvuri din fructe, se dădea ca anestezic să-l bea soldaţii răniţi sau muribunzi, ori înaintea operaţiei, ori înaintea morţii ca să le aline chinurile. În vas era şi fiere, cum este scris în evanghelii, sau persoana respectivă a introdus în loc de fiere lichidul obţinut din mandragora şi alte fructe. În cantitate concentrată, acest lichid producea moartea clinică şi, peste o anumită limită, moartea biologică. Că Iisus a avut complici în Ierusalim şi Palestina, este probată de administrarea cu burete a lichidului din vasul cu oţet şi fiere descris mai sus, care i-a provocat numai moartea clinică, dar şi de faptul cum a fost aleasă casa în care s-a ţinut „Cina cea de Taină”, exact în maniera unei case conspirative de astăzi şi a unui om de legătură (persoană de contact), dacă citim cu atenţie evangheliile. Când a trebuit să fie arestat, el a părăsit casa şi s-a dus pe Muntele Măslinilor (numai la 250 m în exteriorul zidului Ierusalimului), pentru a nu compromite „casa conspirativă” şi pe proprietar, care era om de legătură între organizaţie şi Iisus, exact cum se procedează în zilele noastre. Că această organizaţie era una politică şi milita pentru reînfiinţarea statului Israel (dispărut în anul 722 î.H.), era eseniană,sau era formată din astronauţii civilizaţiei extrasolare YHWH, este o altă problemă. Dar să nu uităm nici un moment că el a fost executat ca un infractor politic. Cert este că Iisus, în secret, a avut complici şi toată viaţa lui publică a fost dirijată şi susţinută de respectiva organizaţie. Apostolii şi ceilalţi evrei nu au fost complicii lui Iisus, ci doar nişte instrumente folosite de el pentru a pune în practică planul organizaţiei. Şi astăzi, aceasta este metoda de lucru a tuturor aşa-ziselor servicii secrete aflate în slujba guvernelor. Dar clar este că din această acţiune, 20 de ani mai târziu, Pavel a înfiinţat religia şi Biserica creştină, aşa cum este ea astăzi.
La ora 9 pe Golgota înainte să fie răstignit, „Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat .” (Marcu 15,23). „I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea.”(Matei 27,34). Un vechi scriitor evreu relatează: „Oricine este condus la locul de execuţie primea o cupă de vin în care s-a pus puţină smirnă-tămâie, pentru a-i paraliza simţurile ... Femeile mărinimoase din Ierusalim şi-au făcut chiar un obicei din a alina în felul acesta ultimele clipe ale victimelor.” Savantul Moldenke care a cercetat în mod amănunţit flora Bibliei, spune: „Lui Iisus i s-a dat vin amestecat cu smirnă pentru micşorarea durerii chiar înainte de răstignire, după cum pacienţilor ce trebuie să fie operaţi li se dădeau anestezice sau băuturi toxice.” Iisus însă a refuzat această băutură şi a îndurat în întregime chinul răstignirii pe cruce. Refuzul este un argument clar că Iisus ştia exact planul care trebuia să-l urmeze şi pentru aceasta era necesar să fie cu mintea limpede, adică nu anesteziat cu băutură. Sigur că l-a văzut pe colegul lui în preajma sa şi ştia că planul va decurge perfect, de aceea înainte de a fi pus pe cruce nu a băut vinul amestecat cu smirnă. A băut în schimb la ora 15 lichidul din vasul de lângă cruce, dat de colegul său într-un burete pus în vârful unei trestii, intrând imediat în moarte clinică (conform planului). Că soldaţii din trupele auxiliare romane (nu romanii) sunt cei care l-au executat, este clar din punct de vedere practic. Dar din punct de vedere teologic şi juridic, evreii (iudeii) sunt cei care au cerut şi obţinut acuzarea, condamnarea la moarte şi uciderea lui Iisus.

Sebeş, jud. Alba ec. Turcu Vasile
0744512245 membru al Academiei de Ştiinţe New York

18 Mar 2012

Echinocţiul de primăvară

În data de 20 martie este echinocţiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Începe primăvara astronomică, iar zilele devin mai lungi decât nopţile. În această zi Soarele trece din constelaţia Peştii în constelaţia Berbecul. Punctul echinocţiului de primăvară, numit şi punctul vernal gamma γ, indică pe ecliptică zero grade, adică de aici începe numerotarea cercului trigonometric care are 360 grade (ecliptica este planul orbitei Pământului). În 22 septembrie avem echinocţiul de toamnă (care este la 180 de grade pe ecliptică), iar linia care uneşte aceste două puncte (adică 0 grade şi 180 grade) se numeşte linia echinocţiilor. Pământul are o axă a polilor Nord-Sud în jurul căreia se roteşte în 24 de ore, dând ziua şi noaptea. Dar Pământul mai execută cu axa de rotaţie Nord-Sud încă două mişcări în spaţiul cosmic: de precesie şi de nutaţie. În cadrul mişcării de precesie, axa de rotaţie Nord-Sud nu rămâne fixă în spaţiu, ci descrie un con în jurul axei polilor ecliptici cu perioada de 25764 de ani. Consecinţa directă a acestei mişcări este precesia liniei echinocţiilor şi deplasarea în timp a polului Nord şi Sud printre stele.
Fenomenul de precesie a liniei echinocţiilor, mai precis al punctului vernal gamma care indică echinocţiul de primăvară, a fost descoperit de astronomul grec Hipparch în anul 129 î.Hr., cel care a pus bazele astronomiei ştiinţifice de observaţie. Hipparch dă numele de precesie fenomenului de deplasare a punctului vernal gamma, în sens retrograd mişcării de revoluţie a Pământului. Viteza de retrogradare a punctului echinocţiului de primăvară γ este de 1 grad în 71,5666 ani. Deci 30 grade cât are în medie o constelaţie zodiacală, sunt parcurşi în 2147 ani. Punctul echinocţiului de primăvară, parcurge retrograd un cerc complet printre cele 12 constelaţii zodiacale în 25764 de ani. Pentru a fi clar, Pământul execută o mişcare de rotaţie în jurul axei polilor Nord-Sud în 24 ore (360 grade), dând ziua şi noaptea, în sens invers acelor ceasornicului. Concomitent, Pământul execută o mişcare de rotaţie pe orbită în jurul Soarelui în decurs de 1 an (360 grade), dând anotimpurile, în sens invers acelor ceasornicului. Tot în acelaşi timp, axa de rotaţie Nord-Sud a Pământului execută o mişcare de precesie în decurs de 25764 de ani (360 grade), dând fenomenul de mişcare a punctului echinocţiului de primăvară printre cele 12 constelaţii zodiacale, dar în sensul acelor ceasornicului.
Zona de pe sfera cerească din jurul eclipticii având o lăţime de 18 grade, se numeşte zodiac. În această zonă se găsesc cele 12 constelaţii zodiacale, pe care Pământul le parcurge succesiv în mişcarea sa anuală. În medie o constelaţie zodiacală are 30 de grade în longitudine pe ecliptică şi este parcursă într-o lună. Aceste constelaţii zodiacale sunt: Berbecul, Taurul, Gemenii (Primăvara), Racul, Leul, Fecioara (Vara), Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul (Toamna), Capricornul, Vărsătorul, Peştii (Iarna). Tot în această zonă se găsesc şi planetele.
În anul 6509 î.Hr. punctul echinocţiului de primăvară γ a ieşit din constelaţia Racul şi a intrat în constelaţia Gemenii şi zodiacul începea cu Racul. În anul 4362 î.Hr. punctul echinocţial iese din Gemenii şi intră în Taurul, zodiacul începând cu Gemenii. În anul 2215 î.Hr. punctul echinocţial iese din Taurul şi întră în Berbecul, zodiacul începând cu Taurul. În anul 68 î.Hr. punctul echinocţiului de primăvară iese din Berbecul şi intră în constelaţia Peştii unde se află în prezent şi zodiacul începe cu constelaţia Berbecul, cum bine se cunoaşte din mass-media. În anul 2079 punctul echinocţial va ieși din Peştii şi va intra în constelaţia Vărsătorul, iar zodiacul va începe cu constelaţia Peştii.
În urmă cu 4500 de ani polul Nord era indicat de steaua alfa din constelaţia Dragonul. Acum 2012 ani, la naşterea lui Iisus Hristos (anul 7 î.Hr.), steaua care indica polul Nord a fost YBS5091 din constelaţia Carul Mic, de magnitudine (strălucire) aparentă 5,7. În prezent polul Nord se găseşte în apropierea stelei alfa din Carul Mic, care este numită Polară, are magnitudinea aparentă 2 şi este la 48 ani lumină depărtare de Pământ. Către anul 2500, steaua 2 Carul Mic de magnitudine aparentă 4,2 ne va arăta polul Nord. Peste 2200 de ani când punctul echinocţiului de primăvară va ieşi din constelaţia Vărsătorul şi va intra în constelaţia Capricornul, polul Nord va fi arătat de steaua gamma din constelaţia Cefeu. Scara magnitudinilor aparente ale stelelor este cuprinsă între – 26,7 (Soarele) şi aproximativ + 30, iar cu ochiul liber se văd stelele până la magnitudinea aparentă + 6.
Acest fenomen cosmic care este precesia liniei echinocţiilor, influenţează în mod hotărâtor civilizaţia umană. Astrologia babiloniană ca de altfel toată astrologia, s-a bazat şi se bazează pe două idei fundamentale:
- Soarele,Luna,planetele şi stelele au puterea de a influenţa destinul uman;
- existenţa unui univers, a unei lumi cereşti transcendente şi paralelă cu cea pământească, vizibilă numai în anumite împrejurări.
Practic, aceste două lumi vii paralele sunt: cea a lui Dumnezeu Elohim situată în al 9-lea cer şi cea omenească situată pe Pământ şi pe celelalte planete extrasolare din Univers care au viaţă pe ele. Numai în Galaxia noastră sunt peste un milion de planete extrasolare cu civilizaţii umane pe ele, diferenţiate doar tehnologic. Deşi total opuse, între cele două lumi există un raport de omologie. Aşa se face că în urmă cu 5000 de ani sumerienii şi după ei akkadienii, credeau că tot ce există pe Pământ există într-un anumit fel şi în cer şi că fiecărui lucru de pe Pământ îi corespunde cu precizie un lucru identic în cer, după al cărui model ideal s-a realizat. De asemenea, conform astrologiei babiloniene pe care o folosim şi astăzi, constelaţia unde este punctul echinocţiului de primăvară conduce şi domină zodiacul. O constelaţie zodiacală (30 grade) reprezintă o eră în cer, care are corespondent o eră pe Pământ. Deci o eră pe Pământ durează, în medie, 2147 ani.
În jurul anului 6509 î.Hr. punctul echinocţial trece din Racul în Gemenii şi pe Pământ are loc Facerea Lumii (Adam şi Eva) după Biblie,dar toate scrierile rămase de la primii babilonieni (în jurul anului 3500 î.H.) indică aceleași fapte. În jurul anului 4362 î.Hr. punctul echinocţial trece din Gemenii în Taurul, iar pe Pământ are loc potopul biblic (după studiile savanţilor). În jurul anului 2215 î.Hr. punctul echinocţial trece din Taurul în Berbecul, iar Hermes Mercurius Trismegistus ne dă Credinţa în Dumnezeul Unic şi Viu, ne dă Filosofia,Religia şi Ştiinţa.Există deja poporul arian,Arya,Arie (scit),rasa ariană,între Marea Caspică,Marea Aral şi podişul iranian,datorându-şi numele de la râul Arius (acum Arys),care izvorește din Munții Chatkal (Munții Kirghizi),de sub vârful Sayramsky (4236 m).Curge pe teritoriul Kazahstanului de sud,are o lungime de aproximativ 250 km și se varsă în fluviul Sârdaria din Kazahstan,fluviu care sfârșește în Lacul Aral.Rasa ariană de oameni se trage din Iafet,fiul cel mic al lui Noe,au avut Zeu-Soare pe Mithra şi religia mithraistă,iar europenii (şi noi) sunt urmaşii lor. Se întemeiază noul Imperiu Babilonian, faraonii stau pe tronul Egiptului, se naşte civilizaţia din valea Indusului, în China, Rusia, Africa, America, întunericul este pe sfârşit şi la orizont mijeşte crepusculul civilizaţiilor. În jurul anului 68 î.Hr. punctul echinocţial trece din Berbecul în Peştii (unde este şi astăzi) şi Europa devine imperiu conducând lumea. În anul 2079 punctul echinocţial trece din Peştii în Vărsătorul şi lumea va fi condusă în cadrul Statul Unic Mondial.
În era Gemenilor (6509-4362 î.Hr.) avem pe Adam,Eva,Cain,Abel,Seth,Enoh,îngerii decăzuţi şi veghetori,uriaşii pe Pământ. În era Taurului (4362 – 2215 î.Hr.) apar civilizaţii înfloritoare în Mesopotamia şi Egipt. În jurul anului 4300 î.Hr. avem în Mesopotamia pe Noe şi cei trei fii ai săi: Sem, Ham şi Iafet. Apoi civilizaţia din Susa şi Kiş, de la Eufrat până în estul Tigrului. În jurul anului 4000 î.Hr. Nimrod, strănepotul lui Noe, construieşte turnul Babel şi Babilonul. În jurul anului 3600 î.Hr. exista civilizaţia din Sumer, între Eufrat, Tigru şi golful Persic. Prima dinastie faraonică în Egipt a fost în anul 2630 î.Hr. În anul 2800 î.Hr. Sargon I unifică Sumerul cu Akkadia, iar în Egipt este Regatul Mediu în jurul anului 2400 î.Hr.
În era Berbecului (2215 – 68 î.Hr.) iau naştere imperiile Babilonian, Faraonilor, Chinei, Indiei, care conduc lumea. Când Persia lui Cirus cel Mare (550 – 530 î.Hr.) a luat politiceşte locul Babiloniei, Persia a fost aşezată în constelaţia Berbecul. Conform astrologiei haldeilor, constelaţia Peştii era semnul apusului, al ţărilor mediteraneene (deci a Europei), iar tradiţia evreiască o socotea semnul lui Israel. În era Peştilor (68 î.Hr.-2079), lumea este condusă de Europa. În cadrul europenilor, sunt incluşi ruşii şi americanii. După anul 2079 vom avea Statul Unic Mondial cu o singură conducere. Germenii viitoarei conduceri unice sunt Organizaţia Naţiunilor Unite (ca parlament),Consiliul de Securitate (ca guvern),Secretarul General al ONU ca Președinte. În această perioadă de Regionalizare, deci de tranziţie către Statul Unic Mondial, Consiliul de Securitate trebuie să conducă lumea.
În era Gemenilor (6509-4362 î.Hr.), avem religia monoteistă în Dumnezeu Elohim (El ) şi Dumnezeu Iehova (YHWH). În era Taurului (4362-2215 î.Hr.), avem primele religii politeiste, adică zei, începând cu Nimrod. La începutul erei Berbecului (2215-68 î.Hr.) în jurul anilor 2200-2000 î.Hr. Hermes Mercurius Trismegistus ne dă Credinţa în Dumenezeu Elohim şi de la el şi-au tras seva toate religiile monoteiste şi politeiste de pe Pământ. În jurul anului 1900 î.Hr. lui Avraam i se dă religia monoteistă, adică credinţa numai în Dumnezeu Iehova (YHWH). Tot în această perioadă avem religii monoteiste în Asia: Brahman (Dumnezeu) în India şi Dao,Tao (Dumnezeu) în China. Către sfârşitul erei Berbecului, în sec.VI – V î.Hr., apare Buddha (623-563 î.Hr.) şi reformează religia brahmană, reformă care se propagă în toată Asia inclusiv Japonia, sub forma religiei budiste. Confucius (551-479 î.Hr.) a reformat daoismul şi din sec. al II-lea î.Hr. confucianismul devine religia de stat a Chinei. Când punctul echinocţial a intrat în Peştii (anul 68 î.Hr.) se naşte Ioachim în anul 64 î.Hr. şi Ana în anul 58 î.Hr.. Ana a născut-o pe Maria în anul 23 î.Hr., iar Maria l-a născut pe Iisus în 2 decembrie anul 7 î.Hr. Iniţial Iisus a vrut să reformeze religia mozaică (iudaică) conform şcolii eseniene de la Qumran al cărui elev a fost, dar Pavel şi apostolii au întemeiat religia creştină.Astfel spunem că momentul naşterii religiei creştine pe Pământ, coincide cu momentul trecerii punctului echinocţial din constelaţia Berbecul în constelaţia Peştii. O nouă eră din cer, îi corespunde o nouă eră pe Pământ. După cum se ştie până în sec. al III-lea simbolul creştinismului a fost peştele de la constelaţia Peştii, nu crucea ca astăzi. Apoi în 20 aprilie 570 se naşte Mohammed care introduce credinţa numai în Allah (Dumnezeu) la arabi. ONU a lansat deja proiectul pentru construirea Bisericii Întâlnirii, dedicat celor cinci religii importante: iudaismul, creştinismul, islamismul, hinduismul şi budismul. În anul 2079 punctul echinocţiului de primăvară va ieşi din constelaţia Peştii şi va intra în constelaţia Vărsătorul, marcând era dispariţiei religiilor de pe Pământ.
Astrologia babiloniană care o folosim şi astăzi, s-a cristalizat în urmă cu aproximativ 5000 de ani în Haldeea. Iată ce a scris ea despre constelaţia Vărsătorul (Aquarius): „Marele preot sau regele nou al cărui tron îl poartă Peştele de Sud (Piscis Austrinus). În mitologie corespunde persoanei lui Ganymedes, faimosul prinţ al Troiei, care este paharnicul lui Zeus (Marduk). Numele celor mai strălucitoare trei stele ale sale sunt: Fericirea regelui (Sadalmelik sau alfa Aquarii) şi Fericirea întregii lumi (Sadalsuud şi Sadachbia, sau beta şi gamma Aquarii)” (T. Agoston, Biblia şi Astronomia). Când punctul echinocţiului de primăvară este în Vărsător, adică după anul 2079, vom avea Statul Unic Mondial, deoarece tronul din Nord va fi purtat de Peştele din Sud, deci Nordul şi Sudul planetei sunt unite, Pământul fiind globalizat. De asemenea, va fi un singur mare preot sau rege nou, adică noul Preşedinte Mondial, deci nu vor exista religii şi biserici. Dar cel mai interesant fapt este denumirea celor trei stele mai strălucitoare: „Fericirea regelui” şi „Fericirea întregii lumi”. Adică Statul Unic Mondial va aduce fericirea pentru toţi locuitorii Pământului: şi cei care conduc şi cei care sunt conduşi,deci comunism. Un Pământ, un Popor, un Conducător,aceasta-i doctrina Lumii.
Dacă unim printr-o linie steaua care indică polul Nord de punctul echinocţiului de primăvară γ, vom obţine meridianul 0 ceresc. Uitându-ne pe oricare hartă a cerului boreal (nordic), vedem că meridianul 0 a început să intersecteze constelaţia Cassiopeia în anul 1290 î.Hr., când Moise a primit Legea pe muntele Horeb în Sinai de la Dumnezeu Iehova („Eu sunt Cel ce sunt”), ulterior scris pe petalonul Marelui Preot în timpul celui de al doilea Templul din Ierusalim (anii 515 î.Hr. - 70) ca tetragrama sacră YHWH. La naşterea lui Iisus (anul 7 î.Hr.), linia care unea steaua care indica polul Nord cu punctul echinocţiului de primăvară, adică meridianul 0, atingea prima stea din W-ul propriu zis al Cassiopeii, numită Navi (epsilon Cassiopeiae). Astăzi meridianul 0 care uneşte Polara (polul Nord) de punctul echinocţiului de primăvară, atinge la exterior ultima stea din W-ul propriu zis al Cassiopeii, numită Caph (beta Cassiopeiae). În jurul anului 2100, linia care uneşte Polara de punctul echinocţiului de primăvară iese din constelaţia Cassiopeia. Această constelaţie se află imediat sub steaua Polară care indică polul Nord, fiind vizibilă toată noaptea şi tot anul sub forma unui W mare, format din cinci stele strălucitoare cu magnitudini aparente cuprinse între 2,23 şi 3,38. Popular se numeşte „Tronul lui Dumnezeu”. Iată ce spune însuşi Iisus în Evanghelia după Matei: „ Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el” (23, 22). „Tronul lui Dumnezeu” este constelaţia Cassiopeia, iar „Cel ce şade pe el” este Dumnezeu Iehova (YHWH). Adică W din tetragrama sacră YHWH este constelaţia Cassiopeia şi Dumnezeu Iehova ca o civilizaţie extrasolară îşi are aici originea pe o planetă cu viaţă pe ea. Religia evreilor (iudaismul sau mozaismul) se bazează pe Dumnezeu Iehova (YHWH), zis şi Domnul (Adonai). Din ea şi de la esenieni s-a format religia noastră creştină în secolul I,iar după aceea s-a elenizat. Apoi din iudaism şi creştinism s-a format religia islamică a lui Mohammed (569-632). Când linia care uneşte steaua Polară de punctul echinocţiului de primăvară va ieşi din constelaţia Cassiopeia şi aceasta se va întâmpla în jurul anului 2100, în Statul Unic Mondial proaspăt înfiinţat vom avea numai Credinţa în Dumnezeu ≡ Elohim (El) ≡ Dao (Tao) ≡ Brahman ≡ Allah, care nu este acelaşi cu Domnul (Iehova).
Globalizarea Pământului este o consecinţă inevitabilă a legilor care guvernează universul, deci a legilor lui Dumnezeu Elohim. Thales din Milet (640-562 î.Hr.), primul dintre cei şapte înţelepţi, a spus : „Cel mai frumos lucru este universul, căci el este opera divinităţii ”.Astfel fenomenul astronomic care este echinocţiul de primăvară ne arată an după an mersul societăţii omeneşti, fiind ceasul nostru cosmic.

Sebeş, Jud. Alba ec. Turcu Vasile
vturcu1@yahoo.com membru al Academiei de Stiințe New York





Ultimii vizitatori
tivi Nu exista nici un vizitator.

Comentarii
Alti utilizatori nu au lasat nici un comentariu pentru tivi.

Prieteni
Lista de prieteni este goala.
RSS Lo-Fi Version acum este: 12th December 2019 - 02:16 AM