Printable Version of Topic

Click here to view this topic in its original format

Hotnews.ro Forum _ Dezbateri pe termen lung _ Cum poti avea o viata de familie fericita ?

Posted by: ady Dec 26 2008, 03:39 PM

Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...

Posted by: Mari-Anne Dec 26 2008, 07:45 PM

Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 03:39 PM) *
Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...

Ca sa fii fericit in familie trebuie sa fii norocos...Asta nu tine de vointa, inteligenta etc. Poti insa influenta "cantitatea" de fericire prin multa bunavointa..adica sa fii cat se poate de intelegator cu partenerul. Sa incerci sa treci cu vederea ceea ce nu e pe placul tau, sa speri ca se va schimba, in cazul in care simti ca ceva nu merge..si sa ai rabdare sa se intample. Sa cauti armonia in gesturile tale mai intai, sa daruiesti, apoi sa astepti rasplata..Sa nu fii radical si sa simti ca se darama lumea daca esti nefericit. Fiecare dintre noi avem o "misiune" pe lumea asta si trebuie sa ne-o ducem la bun sfarsit.
Sunt prea putini cei care se simt fericiti cu adevarat, parerea mea!

Posted by: ady Dec 26 2008, 08:05 PM

Apreciez interesul dv. pentru acest subiect.Totusi familia este un lucru deosebit de pretios pentru fiecare...Ne bucuram ca avem un partener care ne iubeste sincer ,ca avem copii care ne spun ca ne iubesc...Dar sigur toate acestea nu se datoreaza intamplarii ci fiecare trebuie sa depuna eforturi...Ce care a intemeiat familia,Dumnezeu ne poate ajuta...Da, Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le aveti si dv. va poate ajuta sa aveti ceea ce doriti ohmy.gif VIATA DE FAMILIE FERICITA ...
Când între soţ şi soţie există o stare de tensiune puternică, este posibil să apară sentimentul că a pune capăt căsniciei este lucrul cel mai uşor de făcut. Însă, deşi multe ţări au fost martorele unei tragice creşteri a numărului de familii destrămate, studii recente arată că un procent ridicat din totalul bărbaţilor şi femeilor care au divorţat regretă această ruptură. Unii dintre aceştia suferă din cauza mai multor probleme de sănătate, atât pe plan fizic, cât şi mintal, decât cei care rămân căsătoriţi. Starea de confuzie şi nefericirea copiilor ai căror părinţi au divorţat durează, adesea, ani de zile. Părinţii şi prietenii familiilor destrămate suferă şi ei. Dar să vedem cum priveşte situaţia Dumnezeu, Fondatorul căsătoriei?

Potrivit scopului lui Dumnezeu, căsătoria trebuie să fie o legătură pe viaţă (Geneza 2:24). Atunci, de ce se destramă atât de multe căsnicii? Poate că acest lucru nu se întâmplă brusc. De obicei, apar unele semne de avertizare. Problemele neînsemnate dintr-o căsnicie pot creşte din ce în ce mai mari, până când ajung să pară insurmontabile. Însă, dacă aceste probleme sunt soluţionate cu promptitudine, cu ajutorul Bibliei, în multe cazuri ruptura conjugală s-ar putea evita...
Un factor care duce uneori la probleme îl constituie aşteptările nerealiste pe care este posibil să le nutrească unul sau ambii parteneri de căsătorie. Romanele de dragoste, revistele care se bucură de succes la public, programele TV şi filmele pot crea speranţe şi visuri care diferă foarte mult de viaţa reală. Când aceste visuri nu i se împlinesc, o persoană se poate simţi înşelată, nesatisfăcută sau se poate lăsa pradă amărăciunii. Atunci, cum pot găsi fericire în căsnicie două persoane imperfecte? Pentru a ajunge la o relaţie încununată cu succes este nevoie de eforturi.

Biblia are un caracter practic. Ea recunoaşte bucuriile căsătoriei, dar şi avertizează că aceia care se căsătoresc „vor avea necazuri pământeşti [în carnea lor, NW]“ (1 Corinteni 7:28). După cum s-a amintit deja, ambii parteneri sunt imperfecţi şi înclinaţi spre păcat. Structura intelectuală şi afectivă, precum şi educaţia fiecăruia dintre parteneri diferă de a celuilalt. Uneori, cei doi nu sunt de aceeaşi părere în privinţa banilor, a copiilor şi a rudelor. Faptul că nu dispun de suficient timp pentru a face unele lucruri împreună, precum şi problemele de natură sexuală pot fi, de asemenea, o sursă de conflict. Este nevoie de timp pentru a soluţiona astfel de probleme, dar să aveţi curaj! Majoritatea cuplurilor căsătorite sunt capabile să facă faţă acestor probleme şi să găsească soluţii care să îi satisfacă pe amândoi.
Multe persoane constată că le este greu să-şi păstreze calmul când discută despre sentimentele lor rănite, despre neînţelegeri sau despre slăbiciuni personale. În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă.

O cale mai bună de urmat este aceea de a asculta de următorul sfat al Bibliei: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“ (Efeseni 4:26). Ajuns la a 60-a aniversare a căsătoriei, un cuplu care avea o viaţă de familie fericită a fost întrebat în ce consta secretul căsniciei lor reuşite. Soţul a spus: „Am învăţat să nu mergem la culcare fără să ne rezolvăm neînţelegerile, indiferent cât de neînsemnate ar fi fost ele“.
Când soţul şi soţia sunt în dezacord, fiecare dintre ei trebuie să fie „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). După ce ascultă cu atenţie, ambii parteneri ar putea considera necesar să-şi ceară scuze (Iacov 5:16). A spune cu sinceritate: „Iartă-mă că te-am jignit“ pretinde umilinţă şi curaj. Însă soluţionarea neînţelegerilor în această manieră se va dovedi foarte eficientă, ajutându-i pe cei doi nu numai să-şi rezolve problemele, ci şi să cultive căldura şi intimitatea care îi va ajuta să găsească mai multă plăcere unul în compania celuilalt.
Când le-a scris corintenilor, apostolul Pavel a recomandat căsătoria „din cauza frecvenţei cazurilor de fornicaţie“ (1 Corinteni 7:2, NW). Lumea din prezent este tot atât de rea, dacă nu chiar mai rea decât cea din Corintul antic. Subiectele imorale pe care oamenii lumii le discută în mod deschis, modul indecent de a se îmbrăca şi poveştile senzuale prezentate în reviste şi cărţi, la TV şi în filme, toate se îmbină pentru a incita la dorinţe sexuale ilicite. Corintenilor, care trăiau într-un mediu asemănător, apostolul Pavel le-a spus: „Este mai bine să se căsătorească decât să ardă“. — 1 Corinteni 7:9.

Prin urmare, Biblia le porunceşte creştinilor căsătoriţi: „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte, şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3). Remarcaţi că accentul se pune pe a da — nu pe a pretinde. Intimitatea fizică în căsnicie aduce adevărate satisfacţii numai dacă fiecare partener este preocupat de binele celuilalt. De exemplu, Biblia le porunceşte soţilor să-şi trateze soţiile „potrivit cunoştinţei“ (1 Petru 3:7). Acest lucru este adevărat îndeosebi în ceea ce priveşte faptul de a da şi de a primi datoria conjugală. Dacă nu este tratată cu tandreţe, soţiei îi poate fi greu să se bucure de acest aspect al căsniciei.

Există situaţii în care este posibil ca partenerii conjugali să trebuiască să se priveze unul pe celălalt de datoria conjugală. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cazul soţiei în anumite zile ale lunii sau atunci când ea se simte foarte obosită. (Compară cu Leviticul 18:19.) Se poate întâmpla în cazul soţului, atunci când se confruntă cu o problemă gravă la locul de muncă şi se simte epuizat pe plan afectiv. Aceste cazuri de suspendare temporară a îndeplinirii datoriei conjugale se depăşesc cel mai bine dacă ambii parteneri discută deschis situaţia şi dacă se pun de acord „prin bună învoială“ (1 Corinteni 7:5). Acest lucru îl va împiedica pe fiecare dintre ei să ajungă în mod pripit la o concluzie greşită. Însă, dacă o soţie îl privează în mod voit pe soţul ei sau dacă soţul, în mod intenţionat, nu-şi îndeplineşte datoria conjugală în mod iubitor, celălalt soţ poate fi expus tentaţiei. Într-o astfel de situaţie, în căsnicie pot apărea probleme.
Asemenea tuturor creştinilor, slujitorii lui Dumnezeu care sunt căsătoriţi trebuie să evite pornografia, care poate stârni dorinţe necurate şi nenaturale (Coloseni 3:5). De asemenea, ei trebuie să vegheze asupra gândurilor şi acţiunilor lor când tratează cu toate persoanele de sex opus. Isus a avertizat: „Orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Aplicând sfatul Bibliei cu privire la sexualitate, cuplurile pot reuşi să nu cadă în ispită şi să comită adulter. Partenerii conjugali pot continua să se bucure de o intimitate plăcută într-o căsnicie în care relaţiile sexuale sunt preţuite ca un dar sănătos oferit de Fondatorul căsătoriei, Dumnezeu... — Proverbele 5:15–19.

Da, si dv puteti avea o viata de familie fericita....

Posted by: Mihai Dec 26 2008, 09:41 PM

Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 08:05 PM) *
Apreciez interesul dv. pentru acest subiect.Totusi familia este un lucru deosebit de pretios pentru fiecare...Ne bucuram ca avem un partener care ne iubeste sincer ,ca avem copii care ne spun ca ne iubesc...Dar sigur toate acestea nu se datoreaza intamplarii ci fiecare trebuie sa depuna eforturi...Ce care a intemeiat familia,Dumnezeu ne poate ajuta...Da, Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le aveti si dv. va poate ajuta sa aveti ceea ce doriti ohmy.gif VIATA DE FAMILIE FERICITA ...
Când între soţ şi soţie există o stare de tensiune puternică, este posibil să apară sentimentul că a pune capăt căsniciei este lucrul cel mai uşor de făcut. Însă, deşi multe ţări au fost martorele unei tragice creşteri a numărului de familii destrămate, studii recente arată că un procent ridicat din totalul bărbaţilor şi femeilor care au divorţat regretă această ruptură. Unii dintre aceştia suferă din cauza mai multor probleme de sănătate, atât pe plan fizic, cât şi mintal, decât cei care rămân căsătoriţi. Starea de confuzie şi nefericirea copiilor ai căror părinţi au divorţat durează, adesea, ani de zile. Părinţii şi prietenii familiilor destrămate suferă şi ei. Dar să vedem cum priveşte situaţia Dumnezeu, Fondatorul căsătoriei?

Potrivit scopului lui Dumnezeu, căsătoria trebuie să fie o legătură pe viaţă (Geneza 2:24). Atunci, de ce se destramă atât de multe căsnicii? Poate că acest lucru nu se întâmplă brusc. De obicei, apar unele semne de avertizare. Problemele neînsemnate dintr-o căsnicie pot creşte din ce în ce mai mari, până când ajung să pară insurmontabile. Însă, dacă aceste probleme sunt soluţionate cu promptitudine, cu ajutorul Bibliei, în multe cazuri ruptura conjugală s-ar putea evita...
Un factor care duce uneori la probleme îl constituie aşteptările nerealiste pe care este posibil să le nutrească unul sau ambii parteneri de căsătorie. Romanele de dragoste, revistele care se bucură de succes la public, programele TV şi filmele pot crea speranţe şi visuri care diferă foarte mult de viaţa reală. Când aceste visuri nu i se împlinesc, o persoană se poate simţi înşelată, nesatisfăcută sau se poate lăsa pradă amărăciunii. Atunci, cum pot găsi fericire în căsnicie două persoane imperfecte? Pentru a ajunge la o relaţie încununată cu succes este nevoie de eforturi.

Biblia are un caracter practic. Ea recunoaşte bucuriile căsătoriei, dar şi avertizează că aceia care se căsătoresc „vor avea necazuri pământeşti [în carnea lor, NW]“ (1 Corinteni 7:28). După cum s-a amintit deja, ambii parteneri sunt imperfecţi şi înclinaţi spre păcat. Structura intelectuală şi afectivă, precum şi educaţia fiecăruia dintre parteneri diferă de a celuilalt. Uneori, cei doi nu sunt de aceeaşi părere în privinţa banilor, a copiilor şi a rudelor. Faptul că nu dispun de suficient timp pentru a face unele lucruri împreună, precum şi problemele de natură sexuală pot fi, de asemenea, o sursă de conflict. Este nevoie de timp pentru a soluţiona astfel de probleme, dar să aveţi curaj! Majoritatea cuplurilor căsătorite sunt capabile să facă faţă acestor probleme şi să găsească soluţii care să îi satisfacă pe amândoi.
Multe persoane constată că le este greu să-şi păstreze calmul când discută despre sentimentele lor rănite, despre neînţelegeri sau despre slăbiciuni personale. În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă.

O cale mai bună de urmat este aceea de a asculta de următorul sfat al Bibliei: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“ (Efeseni 4:26). Ajuns la a 60-a aniversare a căsătoriei, un cuplu care avea o viaţă de familie fericită a fost întrebat în ce consta secretul căsniciei lor reuşite. Soţul a spus: „Am învăţat să nu mergem la culcare fără să ne rezolvăm neînţelegerile, indiferent cât de neînsemnate ar fi fost ele“.
Când soţul şi soţia sunt în dezacord, fiecare dintre ei trebuie să fie „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). După ce ascultă cu atenţie, ambii parteneri ar putea considera necesar să-şi ceară scuze (Iacov 5:16). A spune cu sinceritate: „Iartă-mă că te-am jignit“ pretinde umilinţă şi curaj. Însă soluţionarea neînţelegerilor în această manieră se va dovedi foarte eficientă, ajutându-i pe cei doi nu numai să-şi rezolve problemele, ci şi să cultive căldura şi intimitatea care îi va ajuta să găsească mai multă plăcere unul în compania celuilalt.
Când le-a scris corintenilor, apostolul Pavel a recomandat căsătoria „din cauza frecvenţei cazurilor de fornicaţie“ (1 Corinteni 7:2, NW). Lumea din prezent este tot atât de rea, dacă nu chiar mai rea decât cea din Corintul antic. Subiectele imorale pe care oamenii lumii le discută în mod deschis, modul indecent de a se îmbrăca şi poveştile senzuale prezentate în reviste şi cărţi, la TV şi în filme, toate se îmbină pentru a incita la dorinţe sexuale ilicite. Corintenilor, care trăiau într-un mediu asemănător, apostolul Pavel le-a spus: „Este mai bine să se căsătorească decât să ardă“. — 1 Corinteni 7:9.

Prin urmare, Biblia le porunceşte creştinilor căsătoriţi: „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte, şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3). Remarcaţi că accentul se pune pe a da — nu pe a pretinde. Intimitatea fizică în căsnicie aduce adevărate satisfacţii numai dacă fiecare partener este preocupat de binele celuilalt. De exemplu, Biblia le porunceşte soţilor să-şi trateze soţiile „potrivit cunoştinţei“ (1 Petru 3:7). Acest lucru este adevărat îndeosebi în ceea ce priveşte faptul de a da şi de a primi datoria conjugală. Dacă nu este tratată cu tandreţe, soţiei îi poate fi greu să se bucure de acest aspect al căsniciei.

Există situaţii în care este posibil ca partenerii conjugali să trebuiască să se priveze unul pe celălalt de datoria conjugală. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cazul soţiei în anumite zile ale lunii sau atunci când ea se simte foarte obosită. (Compară cu Leviticul 18:19.) Se poate întâmpla în cazul soţului, atunci când se confruntă cu o problemă gravă la locul de muncă şi se simte epuizat pe plan afectiv. Aceste cazuri de suspendare temporară a îndeplinirii datoriei conjugale se depăşesc cel mai bine dacă ambii parteneri discută deschis situaţia şi dacă se pun de acord „prin bună învoială“ (1 Corinteni 7:5). Acest lucru îl va împiedica pe fiecare dintre ei să ajungă în mod pripit la o concluzie greşită. Însă, dacă o soţie îl privează în mod voit pe soţul ei sau dacă soţul, în mod intenţionat, nu-şi îndeplineşte datoria conjugală în mod iubitor, celălalt soţ poate fi expus tentaţiei. Într-o astfel de situaţie, în căsnicie pot apărea probleme.
Asemenea tuturor creştinilor, slujitorii lui Dumnezeu care sunt căsătoriţi trebuie să evite pornografia, care poate stârni dorinţe necurate şi nenaturale (Coloseni 3:5). De asemenea, ei trebuie să vegheze asupra gândurilor şi acţiunilor lor când tratează cu toate persoanele de sex opus. Isus a avertizat: „Orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Aplicând sfatul Bibliei cu privire la sexualitate, cuplurile pot reuşi să nu cadă în ispită şi să comită adulter. Partenerii conjugali pot continua să se bucure de o intimitate plăcută într-o căsnicie în care relaţiile sexuale sunt preţuite ca un dar sănătos oferit de Fondatorul căsătoriei, Dumnezeu... — Proverbele 5:15–19.

Da, si dv puteti avea o viata de familie fericita....


Ai scris o teza intreaga despre Biblie ca raspuns la o intrebare despre viata de familie.
Cu respect iti spun ca nu pentru toti oamenii viata se invarte dupa Dumnezeu.
Intrebarea era despre o chestiune sociala, nu de religie.

Posted by: Capsunaru Dec 26 2008, 11:04 PM

Citeaza (Mihai @ Dec 26 2008, 09:41 PM) *
Ai scris o teza intreaga despre Biblie ca raspuns la o intrebare despre viata de familie.
Cu respect iti spun ca nu pentru toti oamenii viata se invarte dupa Dumnezeu.
Intrebarea era despre o chestiune sociala, nu de religie.

Fiecare om are in viata niste prioritati. O familie va fi fericita numai in cazul in care si el si ea au ca prima prioritate familia.
Orice alta varianta are alte rezultate.
Deci daca vrei viata de familie fericita trebuie fi sigur ca amindoi aveti aceasta prioritate (desigur se poate sustine ceva si realtiatea sa fie alta) si se aloca timp suficient pt activitati de familie care sa lase si ceva timp personal.
Alte "ajutoare" ar fi venituri suficiente precum si oarece independenta in cheltuirea lor (sa aiba amindoi bani de buzunar).. cca 90% din despartiri au la mijloc banii. Ironia sortii face ca daca unu munceste 12 ore pe zi ca sa-i fie bine familiei celalt se va simti neglijat si-si va gasi pe altu...

Posted by: ady Dec 27 2008, 01:25 AM

Comentariile dv reflecta interesul fata de o viata de familie fericita.Dar, poate exista o famile fara ca aceasta sa se ghideze moral dupa princiipile legi lui Dumnezeu ?Respectarea acestor valori conduc la o astfel de viata...Cu respect...

Posted by: ady Dec 27 2008, 01:42 AM

Citeaza (Capsunaru @ Dec 26 2008, 11:04 PM) *
Fiecare om are in viata niste prioritati. O familie va fi fericita numai in cazul in care si el si ea au ca prima prioritate familia.
Orice alta varianta are alte rezultate.
Deci daca vrei viata de familie fericita trebuie fi sigur ca amindoi aveti aceasta prioritate (desigur se poate sustine ceva si realtiatea sa fie alta) si se aloca timp suficient pt activitati de familie care sa lase si ceva timp personal.
Alte "ajutoare" ar fi venituri suficiente precum si oarece independenta in cheltuirea lor (sa aiba amindoi bani de buzunar).. cca 90% din despartiri au la mijloc banii. Ironia sortii face ca daca unu munceste 12 ore pe zi ca sa-i fie bine familiei celalt se va simti neglijat si-si va gasi pe altu...

Apreciez sinceritaTEA DV.

În prezent, multe persoane nu se mai mulţumesc să ducă o viaţă simplă axată pe familie. Pe măsură ce lumea comerţului produce din ce în ce mai multe bunuri şi se foloseşte cu toată abilitatea de publicitate pentru a încerca să atragă clienţi, milioane de taţi şi de mame petrec ore îndelungate lucrând pentru a putea cumpăra aceste bunuri. Alte milioane de părinţi au de dus o luptă zilnică doar pentru a pune puţină mâncare pe masă. Ei trebuie să-şi petreacă muncind mult mai mult timp decât în trecut, deţinând probabil două locuri de muncă, numai pentru a-şi putea achita lucrurile de primă necesitate. Pe de altă parte, alţii ar fi fericiţi să găsească un loc de muncă, deoarece şomajul este o problemă larg răspândită. Da, pentru familia modernă viaţa nu este întotdeauna uşoară, însă principiile biblice pot ajuta familiile să se adapteze situaţiei lor.
Apostolul Pavel s-a confruntat cu dificultăţi financiare. În timpul soluţionării lor, el a tras învăţăminte preţioase, pe care le explică în scrisoarea adresată prietenului său Timotei. Pavel scrie: „Noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns“ (1 Timotei 6:7, 8). Este adevărat, o familie nu are nevoie numai de hrană şi de îmbrăcăminte. Familia are nevoie şi de un loc în care să locuiască. Copiii au nevoie de o instruire. Există şi notele de plată pentru asistenţa medicală, precum şi alte cheltuieli. Cu toate acestea, principiul conţinut în cuvintele lui Pavel se aplică în cazul familiei. Dacă ne mulţumim cu satisfacerea necesităţilor, în loc să cedăm în faţa dorinţelor, viaţa ne va fi mai uşoară.
Un alt principiu util se găseşte într-una din ilustrările lui Isus. El a spus: „Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?“ (Luca 14:28). Isus vorbeşte aici despre prevedere sau despre a face planuri dinainte. Într-unul din capitolele anterioare am văzut cum îi ajută acest lucru unui cuplu tânăr care intenţionează să se căsătorească. Iar, după căsătorie, acest lucru este util şi în ceea ce priveşte gospodărirea casei. În acest domeniu, prevederea implică faptul de a avea un buget sau de a face planuri dinainte pentru a folosi în cel mai înţelept mod posibil resursele existente. În felul acesta, o familie îşi poate ţine sub control cheltuielile — punând deoparte bani pentru lucrurile esenţiale, necesare zilnic sau săptămânal — pentru a se încadra în mijloacele de care dispune.

În unele ţări, o astfel de limitare la buget poate însemna că trebuie să rezişti impulsului de a împrumuta bani cu dobândă mare pentru cumpărături inutile. Aceasta ar putea însemna, printre altele, a menţine un control strict asupra folosirii cărţilor de credit (Proverbele 22:7). Ar putea însemna şi a rezista impulsului de a cumpăra — de a achiziţiona ceva în mod spontan, fără a cântări necesităţile şi consecinţele. În plus, existenţa unui buget va face evident faptul că cheltuirea banilor în mod egoist cu jocuri de noroc, tutun şi băutură în exces periclitează situaţia financiară a familiei, precum şi că contravine principiilor Bibliei. — Proverbele 23:20, 21, 29–35; Romani 6:19; Efeseni 5:3–5.
Da ,sfaturii practice pe care le ofera Biblia.Cu respect...

Posted by: mircea33 Dec 27 2008, 07:53 AM

Citeaza (ady @ Dec 27 2008, 01:42 AM) *
Apreciez sinceritaTEA DV.

situaţia financiară a familiei, precum şi că contravine principiilor Bibliei. — Proverbele 23:20, 21, 29–35; Romani 6:19; Efeseni 5:3–5.
Da ,sfaturii practice pe care le ofera Biblia.Cu respect...


"Cu respect..." dar fara bun simt,predica unde trebuie.Esti din cei care au pus difuzoare la biserca,ca la circ...

Posted by: ady Dec 27 2008, 10:15 AM

In mod sigur a avea o relatie buna cu Dumnezeu, atat sotul cat si sotia ,constituie cheia fericirii in viata de familie...Neaplicarea acestor indrumari oferite de Bibile a adus familia in criza care se afla...Divorturi, infidelitate conjugala,copii care sufera, durere afectiva ,dezamagire , sunt lucruri care afecteaza pe multi...Cu siguranta nu ati dori sa fiti afectati de toate acestea si sa fiti mereu langa cei dragi ...Nu cred ca Biblia ar trebui sa ne sperie...Biblia poate ajuta pe oricine sa rezolve problemele familiale si sa intareasca legaturile acesteea...Cu respect...

Posted by: ady Dec 27 2008, 10:55 AM

Divortul- usa spre o vata fericita ?

Multi dintre noi care suntem casatoriti stim ca in viata de familie are problemele ei ...Unele mai mici sau altele mai mar...Este posibil sa gandim ca am gresit atunci cand ne-am ales partenerul si uneori chiar sa dorim sa punem punct casatoriei...Oare acest lucru ne poate ajuta sa fim fericiti ?
Lipsa de comunicare, infidelitatea, problemele de natură sexuală şi nepotrivirea de caracter sunt factorii care stau de regulă la originea conflictului conjugal ce se naşte atât în cadrul cuplurilor chineze, cât şi în cadrul cuplurilor occidentale. Situaţia este aceeaşi şi în alte părţi ale lumii.

Atât bărbaţii, cât şi femeile care pun cariera pe primul loc sunt gata să-şi sacrifice familiile de dragul profesiei lor. Astfel, aceasta duce la încetarea comunicării în familie. Obosit după o zi de lucru, soţul se adânceşte în citirea ziarului sau se pune in fata calculatoru;lui... Lipsă de comunicare duce la grave probleme conjugale.

Un alt factor care duce la ruperea legăturilor conjugale este opinia oamenilor referitor la relaţiile sexuale extraconjugale. Relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt în prezent atât de răspândite încât 20 la sută dintre bărbaţii şi 8 la sută dintre femeile care au răspuns în cadrul unui sondaj efectuat în Japonia au recunoscut că anul trecut au avut raporturi sexuale în afara relaţiilor lor monogame. Nu este un lucru neobişnuit în Japonia ca femeia pentru care contează în primul rând cariera să-şi înşele soţul. Ea trece repede de la un bărbat la altul, gândindu-se: „Dacă află soţul meu, pur şi simplu am să divorţez de el“. Societatea modernă închide ochii în privinţa acestor legături.

Aceeaşi societate promovează atitudinea egoistă „întâi eu“, astfel încât atât soţul, cât şi soţia devin egocentrici, ceea ce duce apoi la nepotrivire de caracter, un alt motiv de divorţ. „Căsnicia noastră a fost de la bun început atât de fragilă, încât oricând am fi putut să ne despărţim“, spune o sotie, „Imediat după ce ne-am căsătorit, soţul meu mi-a cerut să fiu ca un robot, să fac doar ce mi se spune. Când lucrurile mergeau bine pentru el, nu era prea rău, dar când lucrurile se înrăutăţeau, el nu-şi recunoştea greşelile şi pentru orice lucru îi învinuia pe alţii. Şi vinovată eram şi eu deoarece mă răzvrăteam împotriva dominaţiei sale. Îmi era foarte greu să ascult de soţul meu atunci când era nedrept cu mine.“

Alte motive de divorţ sunt violenţa şi beţia, problemele financiare, problemele cu rudele prin alianţă şi violenţa psihologică.

Cărui motiv se datoreaza divortul?

Aceste schimbări sociale nu sunt deloc surprinzătoare .... Biblia revelează faptul că începând din 1914 trăim în „ultimele zile“, care sunt ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’. Oamenii sunt „iubitori de sine, . . . nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord“ (2 Timotei 3:1–3, NW). Aşadar, pentru oamenii care se iubesc pe sine mai mult decât pe partenerii lor, care devin neloiali faţă de soţii lor şi care nu pot să ajungă la nici o înţelegere în căsnicie, divorţul devine singura cale de a scăpa de problemele conjugale.

O uşă spre o viaţă mai fericită?

În majoritatea cazurilor, divorţul nu s-a dovedit a fi o uşă spre fericire. „Divorţul este amăgitor“, spune Judith Wallerstein, cercetătoare în domeniul psihiatriei, după un studiu efectuat timp de 15 ani asupra a 60 de cupluri divorţate. „Pe plan legal, acesta este un singur eveniment, pe plan psihologic însă acesta reprezintă un lanţ — uneori nesfârşit — de evenimente, mutări şi radicale schimbări de relaţii care apar succesiv într-o perioadă de timp.“ Studiile efectuate de ea arată că viaţa unei pătrimi dintre femei şi a unei cincimi dintre bărbaţi nu şi-a reluat cursul normal nici după zece ani de la divorţ.

Într-un caz de divorţ, cei mai lipsiţi de apărare sunt copiii. În urma aceloraşi cercetări, Wallerstein a descoperit că, practic, divorţul a produs „efecte puternice şi cu totul neaşteptate“ asupra tuturor copiilor implicaţi. Unii copii care au negat existenţa oricăror sentimente negative în legătură cu divorţul părinţilor lor pot descoperi pe neaşteptate că aceste sentimente ies la suprafaţă mai târziu, când îşi caută un partener de căsătorie.

Aceasta nu înseamnă că nici una dintre victimele divorţului nu va găsi niciodată fericirea, întrucât unele dintre ele au găsit-o. În cazul acestora apare o personalitate remodelată de obicei din cenuşa vechii personalităţi. De exemplu, odată ce şocul unui divorţ, precum şi durerea şi îndoielile cu privire la propria valoare care decurg din acesta au trecut, partenerul nevinovat poate ieşi din această grea încercare ca o persoană completă, mai dinamică, mai puternică.

O soţie pe care soţul o părăsise pentru altă femeie arată că după ce durerea şi mânia încep să-şi piardă din intensitate, „descoperi că în interiorul tău te-ai schimbat. Sentimentele tale s-au schimbat. Nu vei mai putea fi niciodată persoana care erai înainte“. Ea dă acest sfat: „Fă-ţi timp să te cunoşti din nou pe tine însuţi ca persoană. În căsnicie, fiecare dintre parteneri renunţă, în general, la plăcerile şi dorinţele lui din respect pentru celălalt, însă după un divorţ, trebuie să-ţi faci timp pentru a descoperi ce-ţi place şi ce nu-ţi place acum. Dacă îţi îngropi sentimentele, le vei îngropa de vii, însă într-o bună zi ele vor reapărea şi va trebui să le înfrunţi. Aşadar, nu-ţi rămâne decât să-ţi înfrunţi sentimentele şi să le depăşeşti“.

Deoarece oamenii sunt din ce în ce mai conştienţi de problemele pe care le ridică divorţul, acesta a devenit o opţiune mai puţin atrăgătoare. O minoritate crescândă dintre consilieri încurajează în prezent cuplurile în interiorul cărora există neînţelegeri: „Rămâneţi împreună“.

Divorţul nu reprezintă o cale uşoară de a ieşi din impasul problemelor conjugale. Atunci, care anume ar fi o cale mai bună în vederea soluţionării diferendelor conjugale?....Cu respect....

Posted by: ady Dec 27 2008, 03:03 PM

Divorţul şi incompatibilitatea sexuală

MULTE cupluri prezintă drept motiv de divorţ incompatibilitatea sexuală. O carte care tratează schimbările survenite în prezent în instituţia familială, arată cauza problemei afirmând: „În prezent, căsătoria monogamă nu face casă bună cu propaganda erotomană. Potopul de informaţii de natură sexuală denaturează erosul conjugal şi distrug afecţiunea naturală. Nu numai comercializarea sexului, dar şi videocasetele şi benzile desenate pornografice care prezintă corpul feminin ca articol de consumaţie pervertesc inima şi simţurile umane. Din acest motiv, femeile sunt, ca să spunem aşa, violate [de soţii lor], iar soţii respinşi devin impotenţi“.

Publicaţiile, videocasetele şi programele TV imorale prezintă sexualitatea într-o lumină falsă. Ele nu vorbesc despre ce anume procură adevărata bucurie în căsnicie. În plus, ele distrug încrederea pe care soţul şi soţia trebuie să o cultive pentru a avea o căsnicie reuşită. Încrederea îţi dă posibilitatea să-i încredinţezi partenerului tău cele mai profunde simţăminte şi temeri, ştiind că el le va trata cu grijă. Pe câtă vreme sentimentele de iubire sau excitaţia sexuală pot fi când mai puternice, când mai slabe, încrederea ar trebui să rămână constant.

Relaţiile sexuale nu constituie elementul determinant în reuşita unei căsnicii. O soţie care s-a confruntat cu probleme conjugale grave a spus: „Ceea ce m-a încurajat cel mai mult au fost cuvintele cărţii Fă-ţi fericită viaţa de familie: «În general, dacă toate celelalte relaţii din cadrul familiei sînt bune, dacă există iubire, respect, o bună comunicare şi înţelegere, sexualitatea va constitui rareori o problem㻓.

Adevăratul liant care îi uneşte pe soţi este iubirea, nu relaţiile sexuale. Relaţiile sexuale lipsite de iubire sunt inutile, pe când iubirea poate exista şi fără aceste relaţii. Un cuplu care lasă relaţiile sexuale la locul lor, care nu face din acestea elementul principal al existenţei sale, poate să găsească bucurie în viaţa în doi şi să-şi rezolve problema incompatibilităţii sexuale

Iehova, Autorul căsătoriei, a definit în amănunt relaţiile care trebuie să existe între un bărbat şi soţia sa. Când a fost întrebat dacă era îngăduit ca un bărbat să divorţeze de soţia sa pentru orice motiv, Isus Cristos a răspuns: „Ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă“. Apoi, arătând că nu există decât un singur motiv legitim pentru divorţ şi recăsătorire, a spus: „Eu însă vă spun că oricine îşi lasă soţia, afară de cauză de desfrînare, şi se va căsători cu alta, comite adulter“. — Matei 19:3–9.

Faptul de a avea relaţii sexuale extraconjugale, chiar dacă aceasta se face în numele iubirii, nu este nicidecum iubire faţă de nici una dintre părţi. Un bărbat şi-a înşelat soţia cu mai multe femei. Soţia sa, simţindu-se frustrată, a devenit suspicioasă. Căsnicia lor trecea printr-o perioadă de criză. Apoi, într-una din zile, una dintre amantele soţului i-a comunicat acestuia intenţia de a-i dezvălui soţiei sale legătura lor şi i-a cerut să o ia în căsătorie. „Astfel de relaţii nu aduc fericire nimănui“, îşi aminteşte el cu părere de rău. Pentru a ieşi din această încurcătură a trebuit să rănească sentimentele tuturor persoanelor implicate. Principiul biblic referitor la această situaţie este enunţat cum nu se poate mai clar: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“ (Evrei 13:4, NW). Prin respectarea acestei porunci, o persoană evită bolile transmisibile sexual, tensiunile între soţ şi soţie şi stresul cauzat de o legătură ascunsă...
Cu respect....

Posted by: ady Dec 27 2008, 04:15 PM

Cu respect va intreb , sunt practice aceste sfaturi?Daca sotul si sotia ar privi asa lucrurile cum credeti ca ar fi viata de familie ?....


Cu respect...

Posted by: frodo buggins Dec 27 2008, 11:10 PM

Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 03:39 PM) *
Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...

ba muist nenorocit, mars in secta ma-tii! nu-ti ajung inatlnirile de duminica, te-ai bagat si pe bloguri acum? ma mir ca hotnews isi opermite sa accepte prozeliti penali ca tine pe site-ul lor. mars in barlogul ma-tii, cu dumnezeul tau cu tot!

Posted by: Mihai Dec 27 2008, 11:13 PM

Citeaza (ady @ Dec 27 2008, 04:15 PM) *
Cu respect va intreb , sunt practice aceste sfaturi?Daca sotul si sotia ar privi asa lucrurile cum credeti ca ar fi viata de familie ?....


Cu respect...


Bun, de acord cu dvs, daca membrii familiei sunt religiosi, traiesc in mod constant in conformitate cu preceptele Bibliei asta ii va face sa fie o familie mai unita. E normal, daca ei impartasesc o pasiune profunda pe care o raspandesc si noilor membri ai familiei asta ii va uni si mai mult. La fel e valabil daca impartasesc valorie musulmane, budiste, scientologice, iudaice, evanghelice, protestante, valorile campionatelor de fotbal puternice, sunt fani star trek, sunt pasionati de fotografie sau horticultura, etc. VALORILE COMUNE UNESC FAMILIA. Am inteles si acceptat asta.

Apreciez munca dvs. pe acest forum ca si volum, dar cred ca este fundamental deplasata ca si continut. Aici nu discutam Bibla, sunt o multime de alte locuri unde se poate face asta. Aici nu se face prozelitism, aici se discuta o tema anume - nelegata in esenta de religie. Haideti sa ne incadram in subiect.

Cu respect ...

Posted by: frodo buggins Dec 27 2008, 11:19 PM

Citeaza (ady @ Dec 27 2008, 01:25 AM) *
Comentariile dv reflecta interesul fata de o viata de familie fericita.Dar, poate exista o famile fara ca aceasta sa se ghideze moral dupa princiipile legi lui Dumnezeu ?Respectarea acestor valori conduc la o astfel de viata...Cu respect...

mi-a venit o idee:/.
cu respect...

Posted by: ady Dec 28 2008, 06:43 AM

Fiecare are un rol bine stabilit in familie de Dumnezeu...Indeplinirea acestui rol aduce fericire...
ROLUL SOTULUI

Biblia îi conferă soţului o poziţie de autoritate în cadrul aranjamentului familiei, spunînd: „Soţiile să fie supuse soţilor lor ca Domnului, deoarece soţul este capul soţiei sale aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei, el fiind Salvatorul corpului acesta. De fapt, aşa cum congregaţia este supusă lui Cristos, tot la fel şi soţiile să fie supuse soţilor lor în toate lucrurile“ (Efeseni 5:22–24, NW). Contribuie realmente acest aranjament la fericirea familiei? Unele femei se exprimă deschis împotriva a ceea ce ele numesc a fi un şovinism masculin, adică un punct de vedere orgolios sau exagerat pe care îl au unii bărbaţi în legătură cu poziţia lor faţă de femeie. Dar trebuie să spunem de la început că învăţăturile Bibliei nu aprobă un astfel de şovinism masculin
Biblia accentuează faptul că nu numai femeia, ci şi bărbatul se află sub o autoritate. Dacă ne îndreptăm spre cartea biblică 1 Corinteni, capitolul 11, versetul 3, aflăm că apostolul Pavel i-a scris congregaţiei din Corint următoarele cuvinte: „Vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Cristos“. Bărbatul îl are drept cap pe Cristos, iar, în calitate de soţ, tu trebuie să înveţi de la Dumnezeu şi de la Cristos, ca exemple de învăţători, cum să-ţi exerciţi autoritatea.
Marea problemă este că, datorită imperfecţiunii şi egoismului înnăscut, există momente cînd un soţ, deşi doreşte să fie respectat în calitate de cap al familiei, nu dovedeşte iubirea şi consideraţia necesară faţă de soţia sa. Deseori, o soţie va spune că nu se simte iubită de către soţul ei, că tot ceea ce-l preocupă pe el este propria lui plăcere şi satisfacţie. De asemenea, unele soţii se plîng că soţii lor sînt autoritari. Probabil că acest lucru a rezultat în urma tentativelor soţiei de a uzurpa autoritatea soţului, iar el a opus rezistenţă acestei uzurpări. Sau poate că bărbatul a crescut într-un mediu în care mulţi soţi sînt aroganţi şi autoritari. Indiferent care ar fi cauza, un astfel de abuz de autoritate nu aduce respect din partea nimănui.

La cealaltă extremă, unii soţi, departe de a abuza de autoritatea lor, abdică de la ea. Ei transferă orice luare de decizii pe seama soţiilor lor. Sau, în timp ce le spun soţiilor ‘să le lase timp să respire’, ei tergiversează atît de mult interesele familiei încît acestea au de suferit. Poate că nu sînt leneşi sau inactivi din punct de vedere fizic, dar dacă se sustrag de la efortul mintal, rezultatele pot fi aceleaşi ca cele descrise în Proverbele 24:33, 34: „«Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mîinile puţin, ca să mă odihnesc!» Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat“.

Vei dobîndi respect din partea soţiei tale dacă te vei dovedi serios, ferm şi în stare să iei decizii. Dar aceasta nu înseamnă că nimeni altcineva din familie nu va fi consultat sau că opinia soţiei tale nu ar trebui să fie luată în considerare cu seriozitate numai pentru că, din întîmplare, nu se potriveşte cu a ta. Într-una dintre primele relatări biblice citim despre o problemă serioasă din familia lui Avraam şi a Sarei, problemă care-i implica pe fiul lor, Isaac, şi pe fiul slujitoarei lor, Agar. Sara a recomandat o soluţie care nu era în concordanţă cu sentimentele lui Avraam în această privinţă. Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ascultă glasul ei“. — Geneza 21:9–12.

De aici nu avem de tras concluzia că un soţ ar trebui să dea curs întotdeauna dorinţelor soţiei sale. Dar poate fi util să discute cu ea despre acele decizii care vizează familia, încurajînd-o să-şi exprime în mod liber gîndurile şi sentimentele. Menţine deschisă calea de comunicare, fii întotdeauna abordabil şi cîntăreşte cu grijă preferinţele ei în deciziile pe care le iei! Nu fii niciodată autoritar sau tiranic în exercitarea autorităţii, ci manifestă umilinţă! Nu eşti perfect, vei face greşeli, iar cînd le vei face, vei aştepta înţelegere din partea soţiei tale. Cînd se ivesc astfel de situaţii, soţia al cărei soţ este umil va putea mai uşor să respecte autoritatea acestuia decît o va face cea al cărei partener este mîndru.
Dar sigur,sotul are si alte responsabilitati, care il ajuta sa aiba o familie fericita...

Posted by: mikelis Dec 28 2008, 07:31 AM

good work, ady! continua...sa ne luminezi! rolleyes.gif
Doamne ajuta!

Posted by: Guru Dec 28 2008, 07:40 AM

Domnule Mihai.
lasati-l in pace pe "fratele" Ady, el e singurul de pe forum care este aici la servciu.

Posted by: ady Dec 28 2008, 09:43 AM

O responsabilitate importanta a sotului este strans legata de SATISFACEREA NECESITATILOR MATERIALE ale familiei.Cum poate un sot sa faca acest lucru in mod echilibrat, fara sa neglijeze alte aspecte ale vietii de familie ?

Este responsabilitatea soţului să se îngrijească de necesităţile materiale ale vieţii pentru familia sa. Întîia scrisoare către Timotei 5:8 arată acest lucru: „Dar dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît un necredincios“. Astăzi, în multe ţări, pentru a trăi este nevoie de mulţi bani, iar tu, în calitate de soţ, trebuie să iei decizii care vor determina cum va fi satisfăcută această necesitate. Vei constata probabil că, pe lîngă faptul de a aduce acasă banii pe care îi cîştigi, va fi necesar să întocmeşti împreună cu soţia ta un buget cu care să fiţi amîndoi de acord. Acest lucru nu înseamnă altceva decît să aveţi un aranjament de ţinere sub control a cheltuielilor. El ne ajuta să trăim în limitele posibilităţilor noastre şi va contribui mult la evitarea acelui gen de discuţii care se ivesc uneori atunci cînd banii se termină înainte de ziua de salariu.

Deşi în majoritatea cazurilor soţul este cel care procură banii pentru întreţinerea familiei, nu ar trebui uitat faptul că aceştia sînt cîştigaţi prin eforturi comune. Dacă tu, soţul, crezi că realizezi singur acest lucru, atunci stai şi imaginează-ţi cît te-ar costa să-ţi angajezi o persoană care să facă cumpărături, o bucătăreasă, o persoană care să spele vase, o menajeră, o decoratoare, o îngrijitoare de copii etc. În mod normal, soţia ta te scuteşte de aceste cheltuieli efectuînd ea aceste activităţi, ceea ce reprezintă, desigur, contribuţia ei în calitate de parteneră conjugală. Iar dacă ţine evidenţa numeroaselor cheltuieli ale casei, poţi adăuga la lista precedentă şi munca de „contabilă“. Cît de adevărat este ceea ce se spune în Proverbele 18:22: „Cine găseşte o soţie bună găseşte un lucru bun“.

În asigurarea necesităţilor materiale, există pericolul mereu prezent de a aluneca într-o concepţie şi o abordare materialistă a vieţii. Puţine lucruri pot submina atît de mult fundamentul fericirii familiale cum o fac acestea. „Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea, spune scriitorul biblic Pavel. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.“ Indiferent ce avuţii ar putea procura un mod de viaţă materialist, el nu ar putea compensa niciodată durerea de a vedea cum relaţiile de familie slăbesc şi se năruie. Cîştigul material este depăşit cu mult de pierderea pe plan spiritual şi afectiv. — 1 Timotei 6:7–10.

Materialism înseamnă iubire faţă de lucruri materiale şi nu doar faptul de a avea bunuri materiale. O persoană poate fi săracă şi materialistă, sau bogată şi cu preocupări spirituale. Depinde unde este inima sa. Isus a spus: „Încetaţi să vă strîngeţi comori pe pămînt, unde rod molia şi rugina şi unde sparg şi fură hoţii. Mai degrabă strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu rod şi unde nu sparg şi nu fură hoţii. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“. — Matei 6:19–21, NW.

Un soţ care se îngrijeşte bine de necesităţile materiale ale familiei va medita asupra acestui îndemn scriptural şi, pe lîngă faptul de a se îngriji de lucrurile necesare pe plan material, va dedica timp pentru a se îngriji din punct de vedere spiritual de familia sa. Ce rost are să petreci foarte mult timp în munca laică pentru a obţine lucrurile materiale ale vieţii dacă nu acorzi suficient timp şi energie pentru a-ţi consolida familia pe plan spiritual? Pentru a avea înţelepciunea necesară ca să înfrunţi cu succes problemele vieţii, trebuie să acorzi timp pentru a cultiva în familie o puternică devoţiune faţă de principiile drepte. Acest lucru se poate realiza dacă facem loc în viaţa noastră citirii şi dezbaterii în comun a Cuvîntului lui Dumnezeu ... În calitate de cap al familiei, , soţul, are datoria să ia iniţiativa în această privinţă. Foloasele pe care le veţi obţine vor cîntări cu mult mai mult decît timpul şi efortul dăruit. Promisiunea lui Dumnezeu nu va da greş: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. — Proverbele 3:6.

Un soţ care priveşte spre Creator pentru a-i conduce paşii, apreciază sfatul echilibrat din Eclesiastul 7:12: „Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul [banii, NW]; dar un folos mai mult al cunoştinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au“. Astfel, un soţ care poartă bine de grijă familiei munceşte din greu pentru a-i asigura cele necesare pe plan fizic. Totuşi, el îşi pune speranţa „nu în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu“. El dă un exemplu în ce priveşte faptul de a pune accentul principal pe interesele spirituale, cu scopul ca atît el, cît şi soţia lui „să apuce ceea ce este cu adevărat viaţă“ (1 Timotei 6:17–19). Eforturile unui soţ de a se îngriji în acest fel de familia lui, atît pe plan fizic, cît şi spiritual, îi vor aduce respectul din partea unei soţii...
Cu respect...

Posted by: ady Dec 28 2008, 10:38 AM

Alt aspect este legat de modul CUM ISI TRATEAZA SOTUL SOTIA...
Apostolul Petru le vorbeşte soţilor în legătură cu soţiile lor şi le spune să le ‘dea onoare ca unui vas mai slab, cel feminin’ (1 Petru 3:7, NW). În acelaşi verset, Petru subliniază că tu, soţul care locuieşti cu soţia ta, trebuie să-i acorzi această onoare „conform cunoştinţei“.

Acest lucru se aplică desigur în relaţiile sexuale. Marea frigiditate a unor soţii se datoreşte soţilor, care nu cunosc constituţia fizică şi afectivă a unei femei. „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte“, dar s-o facă ‘conform cunoştinţei, dîndu-i onoare ca unui vas mai slab’, sfătuieşte Cuvîntul lui Dumnezeu (1 Corinteni 7:3). Dacă într-adevăr ‘îi dai onoare’, nu vei fi aspru şi pretenţios, insistînd să-ţi satisfaci propriile tale pasiuni chiar şi atunci cînd ea s-ar putea să fie foarte obosită sau în momentele ei dificile din cursul lunii (compară cu Leviticul 20:18). Iar cînd aveţi relaţii intime, nu vei fi atît de absorbit de propria ta plăcere încît să ignori necesităţile ei. În acest domeniu al vieţii, o femeie reacţionează de obicei mai lent decît un bărbat. Ea are o nevoie deosebită de tandreţe şi afecţiune. Cînd Biblia îi spune soţului „să dea soţiei ce-i datoreşte“, ea pune accentul pe a da, nu pe a primi.
Acest fel de a da trebuie rezervat, desigur, numai pentru propria parteneră de căsătorie. Este adevărat că astăzi mulţi bărbaţi au „relaţii“ cu alte femei. Dar ce cîştigă în final? Ei nu fac decît să-şi submineze fericirea propriei lor căsnicii. Ei nu-i ‘acordă onoare’ soţiei lor şi astfel nu oferă nici o bază pentru ca soţia să-i respecte. Mai mult decît atît, ei dezonorează însăşi căsătoria, care este un aranjament instituit de Dumnezeu. Avînd în vedere toată suferinţa pe care o aduc aceste lucruri, înţelegem de ce Evrei 13:4 ne îndeamnă: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea [să fie onorabilă, NW] şi patul să fie neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe desfrînaţi şi pe cei adulteri“.
Faptul de a-i arăta onoare soţiei nu se limitează la relaţiile sexuale. Şi în alte privinţe, soţul care este într-adevăr respectat dovedeşte că are o înaltă consideraţie pentru soţia sa. Aceasta nu înseamnă că o aşează pe un piedestal şi devine sclavul ei. Dimpotrivă, lucrurile stau aşa cum am citit mai înainte în Efeseni 5:28: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi“ (NW). Un bărbat care face acest lucru, desigur că nu-şi va trata soţia ca şi cum ea ar fi o persoană inferioară. La masă nu va considera, desigur, că corpul său merită toate bucăţile alese, iar ea să primească numai resturile — nu, dacă o iubeşte ‘ca pe propriul său corp’. În loc să se concentreze numai asupra propriei sale înfăţişări, el va fi tot atît de preocupat, dacă nu chiar mai preocupat, de înfăţişarea soţiei sale, făcînd tot ce-i stă în putinţă pentru a o ajuta să fie mulţumită în ce priveşte îmbrăcămintea. Un bărbat nu se loveşte pe sine atunci cînd nu face ceva atît de bine cum i-ar fi poate pe plac. Un soţ creştin nu va face nici el acest lucru cu soţia sa numai pentru că ea nu corespunde uneori aşteptărilor lui. Ba mai mult chiar, dacă cineva ar trata-o cu duritate, el ar trebui să-i vină în mod loial în ajutor. El o iubeşte ca pe propriul său corp.
În timp ce recunoşti domeniile în care necesităţile voastre sînt asemănătoare, este necesar totodată să înţelegi deosebirile psihologice dintre voi dacă vrei ‘să-i dai onoare’ soţiei tale. În general, femeilor le place să lucreze sub o anumită autoritate, cu condiţia ca aceasta să fie exercitată corect. Aşa au fost create de Iehova Dumnezeu. Femeia a fost făcută pentru a fi ‘un ajutor pentru bărbat, ca întregire a lui’ (Geneza 2:18, NW). Dar dacă supravegherea este prea strictă, dacă femeii nu i se lasă loc pentru a lua iniţiativa şi pentru a-şi folosi propriile ei aptitudini, atunci ea poate simţi că i-a fost răpită bucuria vieţii şi pot să apară resentimente.
Un alt factor vital care necesită atenţie este dorinţa naturală a femeii de a se simţi utilă. Un soţ care-şi oferă ajutorul este preţuit de majoritatea soţiilor, dar cel care pur şi simplu o dă la o parte pe soţia lui şi trece el în locul ei poate constata că a făcut mai mult rău decît bine. Poţi face mult pentru a cîştiga loialitatea soţiei tale dacă eşti amabil şi plin de apreciere şi-i vei permite să ştie că este utilă, că îi acorzi onoare, că lucraţi ca o echipă, că există „noi“ şi „al nostru“, nu „eu“ şi „tu“ sau „al meu“ şi „al tău“. Îi permiţi într-adevăr soţiei tale să ştie cît de mult o apreciezi şi cîtă nevoie ai de ea? Acest lucru nu-l faci plătindu-i un salariu; trebuie să i-o arăţi în alte moduri.

O psihologă a scris: „În esenţă, femeile simt, în timp ce bărbaţii gîndesc“. O trăsătură nu este în sine mai bună decît cealaltă; ele sînt pur şi simplu diferite. Nu ne plac oamenii insensibili, dar nici cei care nu gîndesc. Evident, femeile au atît capacitatea de a simţi, cît şi de a gîndi şi acelaşi lucru este valabil pentru bărbaţi. Dar, în general, sentimentele unei femei ies mai repede în evidenţă, în timp ce un bărbat este, de obicei, mai înclinat să caute să-şi supună sentimentele în favoarea a ceea ce consideră a fi o abordare logică a problemelor. Deşi există, fireşte, excepţii, aceasta constituie o altă deosebire care face ca soţul şi soţia să se completeze reciproc. Pe lîngă caracterul ei în esenţă mai sentimental, interesul ei puternic faţă de oameni o determină adesea să vorbească mai mult decît bărbatul. Şi are nevoie de cineva cu care să comunice. În acest domeniu eşuează mulţi soţi.
Vorbeşti cu soţia ta? Nu doar despre munca ta, ci şi despre a ei? Te interesează acest lucru şi îi arăţi acest interes? Cum şi-a petrecut ziua? Ce s-a întîmplat cu copiii? Cînd vii acasă, nu întreba: ‘Ce avem de mîncare?’, iar după ce ai mîncat, să-ţi ascunzi capul în spatele unui ziar şi să răspunzi mormăind la străduinţele ei de a vorbi cu tine. Interesează-te de soţia ta, de gîndurile, activităţile şi sentimentele ei. Încurajeaz-o în proiectele ei, laud-o pentru realizările ei. Dacă este felicitată pentru ceea ce face, ea ar putea începe să se preocupe şi de alte sarcini pe care poate le-a neglijat. Critica poate fi o otravă subtilă şi un factor deprimant, dar o laudă sinceră acordată pe merit este un balsam şi un stimulent care face spiritul să tresalte! — Proverbele 12:18; 16:24.
Îi aduci, ocazional, cîte un cadou? Nu neapărat unul costisitor — poate fi vorba despre un lucru neînsemnat care spune, ‘M-am gîndit la tine’. Şi faci lucrul acesta, nu neapărat pentru o ocazie specială, ci în mod spontan, fără să ai un alt motiv decît faptul că ai dorit s-o faci? Surprizele plăcute sînt întotdeauna o desfătare. Nu te bucuri atunci cînd soţia ta îţi face surpriza de a-ţi pregăti o mîncare specială care-ţi place? Fă-i şi tu, la rîndul tău, o surpriză şi fă-o să se bucure. Micile atenţii, izvorîte din iubire, valorează mai mult decît nişte cadouri costisitoare oferite maşinal — poate chiar cu părere de rău — dintr-un simţ al datoriei. „Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu“ (2 Corinteni 9:7). La fel fac şi soţiile. Chiar dacă mîncărurile nu sînt deosebite, aminteşte-ţi: „Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, decît un bou îngrăşat, şi ură“. — Proverbele 15:17.
Cel mai preţios cadou pe care i-l poţi oferi eşti tu însuţi — timpul tău, atenţia, energia şi gîndurile tale, îndeosebi cele mai apropiate inimii tale. Mulţi bărbaţi găsesc că acest lucru este dificil de realizat. Faptul de a da curs unor exprimări de tandreţe li se poate părea ceva asemănător unui sentimentalism nesăbuit şi întrucîtva nedemn de un bărbat. Dar dacă-ţi iubeşti soţia, nu vei uita cît de mult contează pentru o femeie o privire, o atingere, un cuvînt. Absenţa acestora însă poate contribui în mare măsură la a o face să se simtă indispusă, plictisită, nefericită. Urmează, aşadar, exemplul relatat în cartea biblică Cîntarea Cîntărilor. A exprima consideraţie şi afecţiune faţă de alţii este un lucru bun pentru cel care o face. Oamenii sînt atraşi în mod irezistibil de cei cordiali. Şi ce înseamnă a fi cordial? A-ţi dezvălui sentimentele şi entuziasmul acelora pentru care manifeşti interes. Această cordialitate este molipsitoare; ea va fi returnată celui ce o manifestă. — Cîntarea Cîntărilor 1:2, 15; Luca 6:38.
Soţilor, întrebaţi-vă: Este autoritatea mea uşor de respectat de către soţia mea? O iubesc eu ca pe mine însumi? Sau sînt interesat în primul rînd de propriile mele satisfacţii şi dorinţe? Cît de mult iau în considerare necesităţile ei? Înainte de a lua decizii pentru familie, ascult punctele ei de vedere şi ţin cont de dorinţele ei? Deciziile pe care le iau au în vedere bunăstarea ei? Îi acord eu onoare ca unui vas mai fragil, feminin? Comunic cu ea şi îmi deschid inima în faţa ei?
Nu vom putea fi în mod perfect la înălţimea cerinţelor. Dar dacă vom depune eforturi umile şi consecvente, poţi avea încredere că vom progresa mult în ce priveşte faptul de a deveni un soţ care dobîndeşte un respect profund din partea soţiei sale, precum şi aprobarea lui Dumnezeu si vom contribui la O VIATA DE FAMILIE FERICITA....

Dar ce rol are sotia ?...Cum poate contribui ea la o viata de familie fericita ?....
Cu respect...

Posted by: Razvan Dec 28 2008, 11:02 AM

Foarte frumos se scrie aici, mai putzin cei doi care GARANTAT nu au copiii. La Multi Ani ![size="3"][/size][color="#006400"][/color]
rolleyes.gif

Posted by: ady Dec 28 2008, 11:26 AM

Sotia are un rol important in ceea ce priveste o viata de familie fericita...
Pentru ca o soţie să fie iubită din inimă, este nevoie de ceva mai mult din partea ei decît să manifeste doar supunere faţă de autoritatea soţului. El ar putea avea un cal sau un cîine care este bine instruit şi supus. Adam avea animale cu el în grădina Eden şi ele îi erau supuse. Dar el era totuşi singur în ce priveşte specia sa. El avea nevoie de un tovarăş uman inteligent care să fie o întregire a lui şi un ajutor care să lucreze cu el. „Nu este bine ca omul să rămînă singur, a spus Dumnezeu. Îi voi face un ajutor, ca întregire a lui.“ — Geneza 2:18, NW.
Un soţ are nevoie de o soţie care nu numai să-l iubească şi să-l respecte, ci şi să-i fie un real ajutor, susţinîndu-l în deciziile pe care le ia. Acest lucru nu este greu atunci cînd deciziile se iau de comun acord după ce aţi discutat împreună. Dar s-ar putea să nu fie atît de uşor dacă nu ai fost consultată sau dacă se întîmplă ca tu să nu fii de acord. În acest caz, ţi-ai putea susţine în mod loial soţul — ai face tot ce-ţi stă în putinţă pentru a contribui ca decizia lui să aibă succes, dacă nu este vorba de o activitate ilegală sau nescripturală? Sau ai fi înclinată să te reţii cu încăpăţînare, sperînd să-l vezi eşuînd, astfel încît să-i poţi zice: ‘Nu ţi-am spus eu?’ Dacă el te vede lucrînd din greu pentru succesul proiectului său, în pofida îndoielilor tale, nu crezi că un astfel de sprijin loial din partea ta îl va determina să te iubească cu atît mai mult?
Mai presus de toate, o sotie nu trebuie sa uzurp autoritatea sotului! Dacă ai reuşi, nu i-ai mai fi plăcută; iar el nu ar mai fi plăcut în ochii tăi sau ai lui. Poate că nu ia conducerea aşa cum ar trebui. N-ai putea să-l încurajezi s-o facă? Exprimi tu apreciere pentru orice efort de a lua conducerea pe care-l depune? Cooperezi cu el şi-l încurajezi atunci cînd dovedeşte un oarecare spirit de iniţiativă, sau îi spui că greşeşte, că planul lui nu va reuşi? Uneori o soţie are şi ea o parte de vină dacă soţul ei nu ia conducerea — de exemplu, dacă desconsideră ideile lui sau dacă se opune eforturilor lui, dacă, atunci cînd proiectul nu ajunge la îndeplinire, îi reproşează: ‘Ţi-am spus eu că n-o să meargă!’ Lucrul acesta poate face în cele din urmă ca soţul să fie nesigur şi nehotărît. Pe de altă parte, loialitatea şi sprijinul tău, precum şi încrederea ta în el, îl pot întări şi vor contribui la succesul său si evident la o familie fericita...

Totusi, cve apreciaza un sot la o sotie? ...

Cu respect...

Posted by: Habib Dec 28 2008, 01:34 PM

Frate Ady ! Pot sa te ating ? rolleyes.gif

Posted by: ScufiLA Moshie Dec 28 2008, 01:39 PM

se ia o basculanta de Rudotel pe zi. devii nesimtit, si deci fericit ...

Posted by: gigi Dec 28 2008, 02:30 PM

Asta-i topicul Iehovistilor bai hahalerelor. Pac pac.

Posted by: Vizitator_sorin. Dec 28 2008, 02:59 PM

Citeaza (ady)
În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă.


cu respect domnu' ady...nu contest in nici un fel adevarul sau eficienta sfaturilor scrise de dvs. chiar am citit primul paragraf si mi s-au parut sfaturi destul de practice. subiectul unei vieti de familie fericite este unul de interes, dar, dupa parerea mea, din partea dvs. apare o grava problema ce tine de comunicarea corecta pe un forum. aici, lumea asteapta o discutie mai personala...din experienta proprie si nu pasaje din carti. apoi, in general, mesajele lungi nu sunt si eficiente pe un forum...daca vreau sa citesc o carte imi cumpar una si o lecturez cap coada. este exact ca si in casatorie...daca sotul si sotia nu sunt suficient de atenti unul la celalalt atunci nu cominica bine si apar neintelegeri. intr-o astfel de situatie, dupa cum spun si pasajele dvs., intentiile cele mai bune pot avea un efect opus celui dorit. dupa cum puteti vedea...comentariile de prost gust deja au aparut.

Posted by: viorel Dec 28 2008, 03:07 PM

Domnu' Ady

Mata esti casatorit? Da pe bune.

Posted by: ady Dec 28 2008, 03:10 PM

Citeaza (Vizitator_sorin. @ Dec 28 2008, 02:59 PM) *
cu respect domnu' ady...nu contest in nici un fel adevarul sau eficienta sfaturilor scrise de dvs. chiar am citit primul paragraf si mi s-au parut sfaturi destul de practice. subiectul unei vieti de familie fericite este unul de interes, dar, dupa parerea mea, din partea dvs. apare o grava problema ce tine de comunicarea corecta pe un forum. aici, lumea asteapta o discutie mai personala...din experienta proprie si nu pasaje din carti. apoi, in general, mesajele lungi nu sunt si eficiente pe un forum...daca vreau sa citesc o carte imi cumpar una si o lecturez cap coada. este exact ca si in casatorie...daca sotul si sotia nu sunt suficient de atenti unul la celalalt atunci nu cominica bine si apar neintelegeri. intr-o astfel de situatie, dupa cum spun si pasajele dvs., intentiile cele mai bune pot avea un efect opus celui dorit. dupa cum puteti vedea...comentariile de prost gust deja au aparut.

Multumesc pentru sugestiile oferite...

Cu respect...

Posted by: ady Dec 28 2008, 03:13 PM

Citeaza (viorel @ Dec 28 2008, 03:07 PM) *
Domnu' Ady

Mata esti casatorit? Da pe bune.

Apreciez ca ati citit .Da..

Posted by: ady Dec 28 2008, 03:33 PM

Un sot nu poate decît să aprecieze o soţie care utilizează cu grijă fondurile gospodăriei şi care respectă bugetul familiei. Dacă va învăţa cum să identifice alimentele şi îmbrăcămintea de bună calitate şi va cunoaşte valoarea lor, atunci nu va cumpăra întotdeauna primul lucru pe care-l vede. Dimpotrivă, ea va proceda aşa cum se spune în Proverbele 31:14: „Ea este o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pîinea“.
Această preocupare conştiincioasă faţă de munca ei trebuie să se reflecte totodată în starea locuinţei. Comentînd în continuare asupra modului în care se recunoaşte o soţie capabilă, Proverbele 31:27 spune: „Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănîncă pîinea lenevirii“. A-şi face obiceiul să doarmă pînă tîrziu şi a petrece mult timp în discuţii sterile cu vecinele — acestea nu sînt lucruri pentru ea. Chiar dacă o boală sau împrejurări neprevăzute ar putea-o determina uneori să rămînă în urmă cu activităţile gospodăreşti, totuşi locuinţa ei va fi în general curată şi ordonată. Soţul ei poate fi sigur că nu se va simţi jenat de aspectul locuinţei lor în cazul în care vor veni prieteni în vizită...Toate aceste lucruri fac onoare unei sotii...
Dar ce putem spune despre relatiile intime dintre sot si sotie ?...

Cu respect...

Posted by: Viorel Dec 28 2008, 03:51 PM

Domnu' Ady

Spui ca esti casatorit. Cu o femeie?

Posted by: ady Dec 28 2008, 04:21 PM

Apreciez interesul dv.pentru viata de familie.Cu respect...Cele bune si familii fericite tuturor...

Posted by: martianu Dec 28 2008, 04:24 PM

@ady
Intrebarea a sunat bine, era un topic interesant, pacat ca a fost doar o momeala pentru a atrage lumea si a le insira nesfarsite baliverne... creier indoctrinat ce esti.

Posted by: ady Dec 28 2008, 04:28 PM

[quote name='martianu' date='Dec 28 2008, 04:24 PM' post='15092']
@ady
Intrebarea a sunat bine, era un topic interesant, pacat ca a fost doar o momeala pentru a atrage lumea si a le insira nesfarsite baliverne... creier indoctrinat ce esti.
[/quote
Cu respect ,daca ceea ce spune Biblia pentru dv. sunt baliverne atunci ceea ce spuneti dv sunt valori ?...

Posted by: ady Dec 28 2008, 04:34 PM

Daca exista si alte puncte de vedere, care pot ajuta pe altii sa aiba o viata de familie fericita cei care sunteti "smecheri" pe forum dar nefericiti acasa aveti cuvantul...Poate te simti bine sa scriii ceva ca sa fii mai deosebit , dar gandeste-te daca esti casatorit sau casatorita, este familia ta fericita ?Esti tu fericit ? De ce ? Ore nu pentru ca pana acum te-ai ghidat asa cum ai vrut doar tu?...

Cu respect...

Posted by: venusiana Dec 28 2008, 04:59 PM

Citeaza (martianu @ Dec 28 2008, 04:24 PM) *
@ady
Intrebarea a sunat bine, era un topic interesant, pacat ca a fost doar o momeala pentru a atrage lumea si a le insira nesfarsite baliverne... creier indoctrinat ce esti.



nu esti suficient de stapan pe propriile principii si crezuri incat sa te simti amenintat de o asa zisa momeala prozelitica ? chiar nu poti lua ceva bun din ce a scris ? sunt lucruri f interesante daca lasi deoparte reticienta asta nejustificata fata de citatele din biblie. chiar sunteti amuzanti voi astia care faceti alergie cand vi se aminteste de Dumnezeu. sa stii ca nu neaparat religia "indoctrineaza"...

Posted by: martianu Dec 28 2008, 05:16 PM

Citeaza (venusiana @ Dec 28 2008, 04:59 PM) *
nu esti suficient de stapan pe propriile principii si crezuri incat sa te simti amenintat de o asa zisa momeala prozelitica ? chiar nu poti lua ceva bun din ce a scris ? sunt lucruri f interesante daca lasi deoparte reticienta asta nejustificata fata de citatele din biblie. chiar sunteti amuzanti voi astia care faceti alergie cand vi se aminteste de Dumnezeu. sa stii ca nu neaparat religia "indoctrineaza"...



Din pacate, dumneata esti exact una din persoanele care a muscat momeala... nu am degand acum sa pornesc o polemica... sunt destul de multe pe forumul asta legate de subiect, chiar nesanatos de multe.

Posted by: saturnianu Dec 28 2008, 05:22 PM

Venusiana tare mi-e ca e alt nume a lui Ady

Posted by: venusiana Dec 28 2008, 05:30 PM

Citeaza (saturnianu @ Dec 28 2008, 05:22 PM) *
Venusiana tare mi-e ca e alt nume a lui Ady


smile.gif barbatii de pe marte si femeile de pe venus...asa ca saturniene pici cam aiurea in discutia asta.
@martianu...
da, nesanatos de multe polemici pe o tema care ar trebui sa aduca, dimpotriva, mai multa intelegere. dar, repet, nu imi pot explica reticienta si alergia pe care o au unii atunci cand vine vorba despre discutii care implica divinitatea. pana la urma respectul ar trebui sa fie reciproc...indiferent de pareri.

Posted by: ady Dec 28 2008, 05:40 PM

CE CONCEPTIE AVEM CU PRIVIRE LA SEXUALITATE ?CAT DE IMPORTANTA ESTE ACEASTA CONCEPTIE IN CEEA CE PRIVESTE RELATIILE INTIME DINTRE SOT SI SOTIE ?
Relaţiile sexuale lipsite de satisfacţie constituie rădăcina multor probleme conjugale. În unele cazuri, acest lucru se datoreşte lipsei de consideraţie şi înţelegere din partea soţului faţă de necesităţile fizice şi afective ale soţiei, iar în alte cazuri, soţia nu contribuie în mod fizic şi afectiv la actul pe care-l realizează împreună cu soţul ei. Actul sexual, la care atît soţul, cît şi soţia participă de bună voie şi cu căldură, ar trebui să fie o exprimare intimă a iubirii pe care ei o simt unul pentru altul.
Frigiditatea unei soţii se poate datora lipsei de consideraţie din partea soţului, dar şi indiferenţa soţiei îi poate dăuna soţului, iar o manifestare de dezgust din partea ei poate cauza impotenţa acestuia sau chiar îl poate determina să se simtă atras de o altă femeie. Dacă soţia nu face altceva decît să se supună, cu o atitudine lipsită de interes, soţul poate interpreta acest lucru drept o dovadă a faptului că soţiei lui nu-i pasă de el. Sentimentele determină reacţia sexuală, iar dacă o soţie este pasivă poate că ar trebui să-şi revizuiască atitudinea faţă de sexualitate.
Biblia sfătuieşte atît pe soţ, cît şi pe soţie ‘să nu se lipsească unul pe celălalt’. Cuvîntul lui Dumnezeu nu îngăduie în nici un fel ca actul sexual să fie folosit drept un mijloc de pedepsire a partenerului conjugal sau de exprimare a unui resentiment, cum ar fi cazul în care o soţie îşi respinge soţul timp de săptămîni sau chiar luni de zile. Întocmai cum el trebuie „să dea soţiei ce-i datoreşte“, tot aşa trebuie să facă „şi soţia faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3–5). Aceasta nu înseamnă că o soţie ar trebui să se supună unor acte sexuale anormale pe care le consideră respingătoare din punct de vedere moral, iar un soţ care îşi iubeşte şi îşi respectă soţia nu-i va pretinde să facă acest lucru. „Iubirea . . . nu se comportă indecent“ . N-ar trebui să fie nevoie să se apeleze la o persoană din afara uniunii conjugale pentru ca să decidă dacă comportarea sexuală a cuplului este decentă sau nu. La 1 Corinteni 6:9–11, Biblia enumeră în mod clar practicile care le sînt interzise închinătorilor lui Dumnezeu: fornicaţia, adulterul, homosexualitatea . Unele persoane moderne cu vederi liberale şi care practică o „nouă moralitate“ — care este, de fapt, imoralitate — pretind acceptarea unora dintre aceste acte sexuale interzise, în timp ce alte persoane, care sînt foarte conservatoare, vor să adauge la aceste interdicţii şi altele. Biblia oferă punctul de vedere echilibrat. În general, dacă toate celelalte relaţii din cadrul familiei sînt bune, dacă există iubire, respect, o bună comunicare şi înţelegere, sexualitatea va constitui rareori o problemă.
O soţie care este iubită din inimă nu utilizează relaţiile sexuale drept un mijloc de a negocia realizarea unor scopuri ale sale. Bineînţeles că nu toate soţiile încheie tranzacţii cu ajutorul relaţiilor sexuale, dar unele o fac. Prin modalităţi care pot fi subtile, ele utilizează relaţiile sexuale pentru a obţine unele concesii din partea soţilor lor. Care este rezultatul? Nu poţi simţi afecţiune tandră pentru o persoană care îţi vinde un costum, nu-i aşa? Nici soţul nu poate simţi afecţiune tandră pentru o soţie care face comerţ cu sexualitatea pentru a obţine concesii de la el. Femeia care procedează în acest fel poate obţine un cîştig material, dar pierde pe plan afectiv şi spiritual.
Da Biblia ofera sfaturi si in acest domeniu sensibil al vietii de familie...
DAR CE PUTEM SPUNE DESPRE SOTIA CARE NE CICALESTE SI ESTE PLANGAREATA ?...

Cu respect...

Posted by: adi Dec 28 2008, 05:48 PM

Cu respect ,pentru cei care cred ca am gresit sa-mi spuna ce am scris gresit...Aduceti contrargumente daca aveti si demonstrati greseala...Oricum va respect si apreciez ca vizualizati acest topic...Da, ca si mine doriti sa aveti O VIATA DE FAMILIE FERICITA...

Cu respect...

Posted by: adi Dec 28 2008, 06:05 PM

CICALEALA SI FAPTUL DE A TE PLANGE MEREU, fiind nemultumita poate creea multe tensiuni in viasta de familie.CUM POATE FI DEPASITA ACEASTA PROBLEMA ?

Samson a fost un bărbat puternic, dar nu a putut rezista presiunilor unor femei care au utilizat plînsul şi cicăleala pentru a-şi atinge scopurile. Într-o ocazie, el s-a confruntat cu un asediu de lacrimi din partea unei femei care urma să devină soţia sa. Aşa cum este consemnat în Judecătorii 14:16, 17, ea „plîngea lîngă el şi-i zicea: «Tu n-ai decît ură pentru mine şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare fiilor poporului meu şi nu mi-ai dezlegat-o!» Şi el i-a spus: «Iată, n-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o dezleg ţie?»“ Apelul la logică făcut de Samson nu a avut efect. Rareori se întîmplă acest lucru atunci cînd sentimentele se agită. „Ea a plîns lîngă el tot timpul celor şapte zile cît a ţinut ospăţul; şi în ziua a şaptea, el i-a dezlegat-o căci îl necăjea. Şi ea a explicat fiilor poporului ei ghicitoarea.“
Să nu crezi că soţul tău nu te iubeşte numai pentru că nu-ţi acordă întotdeauna ceea ce vrei. Viitoarea soţie a lui Samson îl acuza că nu o iubeşte, dar în realitate ea era cea care nu-l iubea. Ea a exercitat presiuni asupra lui pînă cînd el nu a mai putut suporta. Cînd Samson i-a spus ghicitoarea, ea i-a trădat imediat încrederea, grăbindu-se să le spună duşmanilor lui secretul pe care i-l dezvăluise. În cele din urmă, ea a devenit soţia unui alt bărbat.
Mai tîrziu, Samson s-a îndrăgostit de o altă femeie, pe nume Dalila. Probabil că ea avea un fizic foarte atrăgător, dar s-a dovedit oare o femeie care poate fi iubită din inimă? Pentru a obţine de la Samson o informaţie pe care s-o poată folosi pentru un avantaj egoist, Dalila a folosit metoda cicălelii. Relatarea spune: „Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte“. Rezultatul final a fost tragic. — Judecătorii 16:16.
Plînsul şi cicăleala nu sînt un lucru înţelept. Ele dăunează unei căsnicii. Ele îl înstrăinează pe soţ. Biblia avertizează împotriva acestor practici, aşa cum reiese din următoarele texte scripturale: „Cine . . . aminteşte mereu [o greşeală] dezbină pe cei mai intimi prieteni“. „O soţie cicălitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.“ „Mai bine să locuieşti într-un pămînt pustiu, decît cu o soţie cicălitoare şi supărăcioasă.“ „O streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie şi o soţie certăreaţă este totuna. Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă.“

Multe sotiii se plang ca partenerul lor nu comunica cu ele, fiind ocupat mereu cu altceva.Cum poate fi rezolvata aceasta problema cu ajutorul Bibliei ?

Cu respect....

Posted by: ady Dec 28 2008, 08:53 PM

Multe soţii se plîng: ‘Soţul meu nu vorbeşte niciodată cu mine’. Se poate ca greşeala să fie a lui. De multe ori însă, unui soţ i-ar face plăcere să vorbească cu soţia lui, dar din cauza ei nu-i este uşor să facă lucrul acesta. Cum aşa? Nu toate femeile sînt la fel. Dar întreabă-te dacă nu cumva corespunzi cu una din următoarele descrieri:
În primul rînd, există femei care vorbesc fără nici o dificultate cu alte femei din vecinătate. Dar care este stilul unor astfel de femei? Cînd vecina se opreşte să respire, intervine ea. Plasează poate vreo două întrebări sau abordează un subiect cu totul diferit. Puţin după aceea, femeia care a fost întreruptă intervine ea şi iarăşi conduce conversaţia pentru un timp. Nici una nu pare să fie deranjată de acest duel verbal.
Apoi, vine acasă soţul ei şi el are să-i spună nişte veşti. Cum intră pe uşă, el începe: ‘Nici nu-ţi trece prin minte ce s-a întîmplat la lucru . . .’ Dar nu ajunge niciodată să continue. Ea îl întrerupe zicîndu-i: ‘Cum ai achiziţionat pata aceea pe haină? Ai grijă pe unde calci. Abia am ...ăţat duşumeaua’. Probabil că el ezită să reia istoria de la capăt.
Sau, poate că ei conversează cu nişte prieteni şi el relatează o experienţă, dar omite unele detalii sau nu le prezintă foarte exact pe toate. Soţia lui intervine, mai întîi pentru a corecta inexactităţile, apoi pentru a completa relatarea. La scurt timp după aceea, el respiră o dată adînc şi zice: ‘De ce nu o spui tu?’
Există şi genul de femeie care-şi încurajează soţul să vorbească. Încercînd să pară indiferentă, dar arzînd de curiozitate, ea întreabă: ‘Unde ai fost?’ ‘Cine era acolo?’ ‘Ce s-a întîmplat?’ Ceea ce îi stîrneşte curiozitatea nu sînt lucrurile obişnuite ale vieţii, ci cele care par a fi mai confidenţiale. Ea leagă fragmentele de informaţii pe care le poate culege şi completează golurile cu puţină imaginaţie. Probabil că unele sînt informaţii pe care soţul n-ar fi trebuit să le divulge. Alte lucruri s-ar putea să fi fost potrivite pentru o discuţie cu soţia sa, dar ele au fost spuse în mod confidenţial. Însă dacă soţia le vorbeşte altora despre aceste lucruri, caracterul confidenţial este violat. „Nu da pe faţă secretul altuia“, avertizează Proverbele 25:9. Dar dacă ea a făcut-o, acest lucru poate cauza probleme. Cît de liber se va simţi el în viitor să vorbească cu ea?
Iar al treilea gen de femeie nu este prea vorbăreaţă. Ea ştie cum să-şi facă munca necesară în jurul casei, dar cel mai adesea nu are de spus mai mult de cîteva cuvinte. Oricine încearcă să vorbească cu ea trebuie să susţină toată conversaţia. Probabil este timidă, ori s-ar putea să fi avut posibilităţi reduse de educaţie cînd a fost copil. Indiferent care este cauza, eforturile de a conversa cu ea eşuează.
Va regasiti intr-o astfel de situatie?...

Cu respect....

Posted by: ady Dec 29 2008, 05:54 AM

De ce este vorba în aceste sfaturi scripturale numai despre soţie? Probabil pentru că femeile sînt în general mai sentimentale şi mai înclinate să dea frîu liber sentimentelor lor, îndeosebi atunci cînd sînt îngrijorate de ceva. De asemenea, s-ar putea ca ele să creadă că aceasta este singura lor armă. În calitate de cap al familiei, un soţ ar putea face în mod arbitrar ce vrea, motiv pentru care soţia ar putea considera că trebuie să recurgă la punerea lui sub presiune afectivă. Tu, ca soţie, n-ar trebui să recurgi la o asemenea tactică, iar soţul tău n-ar trebui să se comporte astfel încît să te simţi constrînsă să procedezi aşa.
Fireşte, pot exista momente cînd nu te simţi bine şi probabil că nu-ţi poţi opri lacrimile, chiar dacă nu vrei să plîngi. Dar acest lucru este cu totul diferit de faptul de a provoca nişte scene pline de tensiune numai pentru a-ţi atinge propriile scopuri.
Dacă-şi iubesc cu adevărat soţiile, cei mai mulţi soţi le vor favoriza pe soţiile lor mai mult decît pe ei înşişi, atunci cînd este vorba de preferinţe personale. Fă-i plăcerea soţului tău şi el va căuta probabil, la rîndul lui, ocazii de a-ţi face plăcerea...
Dar din cadrul familiei fac parte si copii...Cum ii putem ajuta ca si parinti ?


Cu respect...

Posted by: ady Dec 29 2008, 07:42 AM

CEI CARE SUNT PARINTI stiu ca acest lucru nu este deloc usor...
MULTE evenimente din viaţă ne influenţează într-o măsură foarte limitată. Altele au un efect major şi de durată. Naşterea unui copil face parte, în mod evident, din ultima categorie. Pentru un soţ şi o soţie, viaţa nu va mai fi niciodată la fel ca înainte. Deşi foarte mică, noua personalitate din cămin se va face simţită printr-o voce şi o prezenţă care nu pot fi ignorate.
Pentru părinţi, viaţa ar trebui să fie mai bogată şi mai fericită. Dar acest lucru reprezintă o încercare, iar pentru a obţine cele mai bune rezultate, încercarea trebuie trecută de ambii părinţi. A fost nevoie de amîndoi pentru a concepe copilul şi amîndoi ,sot si sotie,avem un rol vital în dezvoltarea lui după ce acesta se naşte. Necesitatea unei cooperări sincere, strînse — şi umile — nu a fost niciodată mai mare.
Înţelegerea rolului pe care-l are fiecare dintre părinţi şi a modului cum se pot armoniza aceste roluri ar trebui să ne ajute mult în satisfacerea necesităţilor copilaşului vostru, producînd rezultate fericite. Este nevoie de echilibru. Chiar dacă mintea se străduieşte să fie raţională, adesea sentimentele împing lucrurile în dezechilibru. Am putea tinde spre extreme, de la prea puţin la prea mult şi iarăşi la prea puţin. Este de dorit ca tatăl să-şi exercite autoritatea, dar, dacă exagerează în această privinţă, devine tiranic. Este bine ca mama să participe la educarea şi disciplinarea copiilor, dar faptul de a-şi asuma aceste îndatoriri pînă la excluderea tatălui subminează structura familiei. Binele este bun, dar un lucru bun poate deveni rău dacă este împins pînă la extrem...Cum putem sa ne pastram echilibrul ca sot si sotie ?

Cu respect...

Posted by: ady Dec 29 2008, 10:49 AM

Mama are un rol important....
Un nou-născut este total dependent de mama sa pentru necesităţile sale imediate. Dacă ea îi satisface cu iubire aceste necesităţi, copilul se simte în siguranţă . El trebuie bine hrănit, ţinut curat şi la căldură; dar satisfacerea necesităţilor fizice nu este totul. Necesităţile afective sînt tot atît de importante. Dacă copilul nu primeşte iubire, devine nesigur. O mamă poate învăţa în scurt timp cît de mare este, în realitate, această necesitate atunci cînd copilul pretinde atenţie. Dar dacă plînsul lui este ignorat cu regularitate, copilul se poate îmbolnăvi. Dacă el este lipsit de afecţiune o perioadă lungă de timp, acest lucru l-ar putea traumatiza pe plan afectiv pentru tot restul vieţii sale.

Experimentele realizate în multe locuri diferite au confirmat acest fapt: Bebeluşii se îmbolnăvesc şi chiar mor dacă sînt lipsiţi de iubirea exprimată prin vorbire şi atingere, mîngîieri şi îmbrăţişări,lucruri esentiale si recomandate chiar de Biblie :" Dimpotrivă, am devenit blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care-şi alăptează şi îşi îngrijeşte cu drag copiii."1 Tesalonceni 2:7 . Cu toate că şi alţii pot face aceste lucruri, în mod logic şi mai presus de orice îndoială, mama, în al cărei uter a venit la viaţă şi a fost hrănit în primele luni de existenţă, este cea mai potrivită să le facă. Există o interdependenţă naturală între mamă şi copil. Dorinţa ei instinctivă de a-l ţine strîns la piept pe copilul nou-născut corespunde căutării instinctive a copilului după pieptul ei.
Cercetările au dovedit că creierul unui nou-născut este foarte activ şi că dezvoltarea lui intelectuală este favorizată atunci cînd îi sînt stimulate simţurile pipăitului, auzului, văzului şi mirosului. Cînd un copil suge, el percepe căldura şi mirosul pielii mamei sale. El priveşte aproape încontinuu faţa ei în timp ce ea îl alăptează. El îi aude nu numai vocea în timp ce ea îi vorbeşte sau îi cîntă, ci şi bătaia inimii ei, un sunet pe care l-a auzit încă pe cînd se afla în uter...D mama are un rol deosebit de important...

cu respect...

Posted by: ady Dec 29 2008, 11:19 AM

Prin modul in care ne purtam ca si parinti , copiii pot invata CE ESTE IUBIREA...
Faptul că bebeluşul este iubit are o importanţă vitală pentru dezvoltarea lui afectivă. El învaţă să iubească prin faptul că este iubit, prin prezentarea unor exemple de iubire. Primele lecţii de iubire îi revin, în principal, mamei. Mama se apleacă deasupra copilului aflat în pătuţul lui, îşi pune mîna pe pieptul lui şi-l leagănă cu gingăşie în timp ce-şi apropie faţa de cea a copilului şi-i spune: ‘Te-am prins! Te-am prins!’ Copilul, desigur, nu înţelege cuvintele (care nici nu sînt în realitate prea logice). Dar el dă din picioruşe şi gîngureşte cu încîntare pentru că recunoaşte că mîna jucăuşă şi tonul vocii îi spun în mod limpede: ‘Te iubesc! Te iubesc!’ El este liniştit şi se simte în siguranţă.
Bebeluşii şi copiii mici cărora li se arată iubire o apreciază şi, imitînd această iubire, ei o practică, punîndu-şi braţele lor micuţe în jurul gîtului mamei şi dîndu-i sărutări înflăcărate. Sînt încîntaţi de răspunsul plin de o caldă afecţiune pe care îl culeg, drept urmare, de la mama lor. Ei încep să înveţe lecţia vitală că există fericire atît în a dărui iubire, cît şi în a o primi, că semănînd iubire o vor culege înapoi ,lucru confirmat de Biblie :"«Este mai multă fericire în a da decât în a primi»“. Dovezile atestă că, dacă nu a cultivat ataşament faţă de mamă de la o vîrstă fragedă, mai tîrziu copilul ar putea constata că îi este foarte greu să cultive un ataşament profund şi devotament faţă de alţii.
Întrucît copiii încep să înveţe imediat după naştere, primii ani sînt cei mai importanţi. În cursul acestor ani, iubirea mamei este hotărîtoare. Dacă reuşeşte să o manifeste faţă de el şi să-l înveţe iubirea — nu indulgenţa — ea poate face un bine durabil; dacă nu reuşeşte, poate face un rău durabil. Faptul de a fi o bună mamă este una dintre activităţile cele mai problematice, dar şi pline de satisfacţii pe care le poate avea o femeie. În pofida multelor ei tensiuni şi solicitări, oare ce „carieră“ profesională oferită de lume ar putea măcar să se apropie de aceasta în ce priveşte semnificaţia şi satisfacţia ei de durată?

Da ce rol are tatal ?
Cu respect...

Posted by: ady Dec 29 2008, 12:43 PM

Evident sidv. ca si tata aveti un rol important...
Este natural că, în cursul vîrstei fragede a copilului, mama joacă un rol proeminent în viaţa lui. Dar, încă de la naşterea copilului, şi tatăl ar trebui să aibă un loc în lumea acestuia. Chiar cînd copilul este doar un sugar, tatăl poate şi trebuie să fie implicat, avînd grijă uneori de el, jucîndu-se cu el, liniştindu-l cînd plînge. În felul acesta tatăl se întipăreşte în mintea copilului. Pe măsură ce timpul trece, rolul tatălui ar trebui să dobîndească treptat mai multă importanţă. Dacă aşteaptă prea mult pentru a începe, acesta poate fi debutul unei probleme care va ieşi la suprafaţă îndeosebi cînd copilul va deveni adolescent şi disciplinarea va deveni mai dificilă. Adolescentul poate avea în mod special nevoie de ajutorul tatălui său. Dar dacă între ei nu s-a stabilit dinainte o relaţie bună, prăpastia care s-a creat într-o perioadă de ani de zile nu poate fi depăşită în cîteva săptămîni.
Indiferent dacă copilul este băiat sau fată, influenţa calităţilor masculine ale tatălui poate avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea unei personalităţi armonioase, echilibrate. Cuvîntul lui Dumnezeu arată că tatăl trebuie să fie capul familiei " Dar vreau să ştiţi aceasta: capul oricărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu". El este răspunzător de întreţinerea lor din punct de vedere material (1 Corinteni 11:3;). În ceea ce-i priveşte pe copiii săi, tatălui i se porunceşte ‘să continue să-i instruiască în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova’ (Deuteronomul 8:3, NW; Efeseni 6:4, NW). Chiar dacă motivaţia lui ar trebui să fie afecţiunea naturală pentru copilul său, mai presus de toate însă, sentimentul responsabilităţii faţă de Creatorul său este cel care ar trebui să-l îndemne să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi îndeplini misiunea divină încredinţată.
Alături de căldura, tandreţea şi compasiunea pe care o exprimă mama, tatăl poate contribui cu o influenţă stabilizatoare de întărire şi îndrumare înţeleaptă. Modul în care îşi îndeplineşte misiunea încredinţată de Dumnezeu poate avea un efect însemnat asupra atitudinii de mai tîrziu a copiilor faţă de autoritate, atît umană, cît şi divină, şi anume dacă o vor respecta, şi cît de bine vor putea lucra sub îndrumarea altuia fără să se irite sau să se revolte.
În cazul unui fiu, exemplul tatălui şi modul lui de a trata problemele pot determina în mare măsură dacă băiatul aflat în creştere va fi un bărbat slab şi nehotărît, sau plin de bărbăţie, ferm, manifestînd curajul convingerii şi dispoziţia de a-şi asuma responsabilitatea. Ele pot influenţa încă ceva: ce fel de soţ sau tată va deveni băiatul în cele din urmă — rigid, fără judecată şi aspru, sau echilibrat, plin de discernămînt şi binevoitor. Dacă în familie există o fiică, influenţa tatălui ei şi relaţia dintre ei poate afecta întreaga ei concepţie asupra sexului masculin şi fie va favoriza, fie va împiedica succesul ei viitor în căsătorie. Efectul acestei influenţe paterne începe din copilărie....

Dar ce alte responsbabilitati mai are tatal ?....
Cu respect...

Posted by: ady Dec 29 2008, 01:40 PM

Tatăl este cel care asigură de obicei cele necesare vieţii, iar cînd vine acasă de la lucru s-ar putea să fie obosit şi chiar să mai aibă şi alte îndatoriri de îndeplinit. Dar el trebuie să-şi facă timp pentru soţia şi copiii săi. El trebuie să comunice cu familia sa, să-şi rezerve timp pentru a discuta cu membrii ei şi pentru a întocmi împreună proiecte referitoare la destindere sau excursii cu familia. În felul acesta este consolidată unitatea şi solidaritatea familiei. Probabil că înainte de apariţia copiilor, el şi soţia sa au petrecut mult timp în afara căminului. Dar a continua în felul acesta, făcînd vizite într-un loc sau altul şi întorcîndu-se poate la ore tîrzii, ar însemna că ei nu trăiesc la înălţimea responsabilităţii lor de părinţi. Acest lucru ar fi foarte dezavantajos pentru copiii lor. Mai devreme sau mai tîrziu, părinţii vor plăti pentru lipsa lor de regularitate şi responsabilitate. La fel ca în cazul adulţilor, copiilor le merge mai bine atunci cînd în viaţa lor există o stabilitate şi o regularitate de bază; aceasta contribuie la sănătatea lor intelectuală, fizică şi afectivă. Rutina zilnică a vieţii de familie îşi va aduce aportul ei deplin de vicisitudini fără ca părinţii să mai adauge în mod inutil altele.
Tatăl şi mama trebuie să coopereze în a se ocupa de copii, în a-i învăţa, în a le fixa restricţii, în a-i disciplina, în a-i iubi. ‘O casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui’ (Marcu 3:25). Este bine ca părinţii să discute disciplinarea care trebuie acordată; ei pot evita atunci să-i aibă pe copii martori ai unei eventuale lipse de unitate în ce priveşte modul de disciplinare. Faptul de a nu proceda astfel ar putea să-i îndemne pe copii să încerce metoda ‘dezbină şi stăpîneşte’. Este adevărat, s-ar putea întîmpla ca într-o anumită ocazie, unul dintre părinţi să reacţioneze pripit sau la mînie şi să administreze o disciplinare exagerată care, după o examinare a tuturor factorilor, probabil nici să nu fi fost necesară în realitate. Ar putea fi posibil ca părinţii să discute despre acest lucru în particular şi apoi, părintele care a acţionat în mod neînţelept poate decide personal cum să îndrepte lucrurile în cazul copilului. Sau, acolo unde această discuţie în particular nu este posibilă, părintele care consideră că a-l susţine pe partenerul său ar însemna să susţină o nedreptate s-ar putea exprima în felul următor: ‘Înţeleg de ce eşti supărat, şi eu aş fi la fel. Dar s-ar putea să existe un lucru pe care tu l-ai scăpat din vedere, şi anume că . . .’, după care îi poţi clarifica aspectul pe care l-a trecut probabil cu vederea. Aceasta poate avea un efect liniştitor fără să creeze dezbinare sau dezacord în prezenţa copilului care a primit disciplinarea. Aşa cum spune proverbul inspirat: „Prin prezumţie se pricinuieşte doar luptă, dar înţelepciunea este cu cei care se consultă împreună“. — Proverbele 13:10,
Da Biblia ofera sfaturi practice...
Cu respect....

Posted by: jalnic Dec 29 2008, 02:18 PM

muhahah
ce-mi place e ca ady a pus intrebarea si el isi raspunde. restul care de pe-aici suntem niste fraieri care ar trebui sa luam aminte

Posted by: ady Dec 29 2008, 03:10 PM

Citeaza (jalnic @ Dec 29 2008, 02:18 PM) *
muhahah
ce-mi place e ca ady a pus intrebarea si el isi raspunde. restul care de pe-aici suntem niste fraieri care ar trebui sa luam aminte

Regret ca ati tras aceasta concluzie...Nu consider in modul spus de dv. pe nimeni...Evident , aveti dreptul de a va exprima parerea...

Cu respect...

Posted by: ady Dec 29 2008, 04:31 PM

CUM SA REZOLVAM DIVERGENTELE CARE APAR INTRE SOT SI SOTIE

Divergentele de orce natura produc suferinta partenerilor si uneori sunt cauza divortului sau a separarari.. Dacă amândoi începeţi să vă ieşiţi din fire, ar fi bine să urmezi sfatul din Proverbele 17:14: „Curmă cearta înainte de a se înteţi“. Da, ai putea amâna discuţia pentru mai târziu, când atât tu, cât şi partenerul tău v-aţi calmat. (Ec Orice s-ar întâmpla, străduieşte-te să fii „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). Obiectivul tău ar trebui să fie acela de a remedia situaţia, nu de a câştiga disputa . Alege cuvintele şi modul de vorbire care te vor calma atât pe tine, cât şi pe partenerul tău :Un răspuns blând îndepărtează furia, dar un cuvânt care provoacă durere stârneşte mânia.(Proverbele 15:1)....
Cu respect....

Posted by: IPSE Dec 29 2008, 05:02 PM

[quote name='ady' date='Dec 27 2008, 10:55 AM' post='14952']
Da' pocaieste-te nene in alta parte, nu pe forum. Ce mama naibii, si aici ati inceput sa faceti prozelitism?

Posted by: detionfipse Dec 29 2008, 05:18 PM

Ba, tu ai bagat vreodata par pe gaura? Ai facut vreodata pe iedul? Ti-ai bagat vaca-n garaj? Ai stat vreodata dedesupt? Sau doar misionarul... Du-te ba, cu pocaielile tale, pe unde stau tampaxurile si miroase bine locul, poate-o pui de-o saramura...

Posted by: o sotie cu multi copii Dec 29 2008, 05:22 PM

Citeaza (venusiana @ Dec 28 2008, 04:59 PM) *
nu esti suficient de stapan pe propriile principii si crezuri incat sa te simti amenintat de o asa zisa momeala prozelitica ? chiar nu poti lua ceva bun din ce a scris ? sunt lucruri f interesante daca lasi deoparte reticienta asta nejustificata fata de citatele din biblie. chiar sunteti amuzanti voi astia care faceti alergie cand vi se aminteste de Dumnezeu. sa stii ca nu neaparat religia "indoctrineaza"...

Excelenta interventia ta, venusiana! M-a uns pe suflet! N-am citit Biblia, spre rusinea mea, am crescut intr-o familie care s-a ferit din motive ariviste de a-si creste copiii in credinta in Dumnezeu, dar am sorbit fiecare cuvant scris de Ady, tocmai pentru ca am o experienta de viata si de situatii conjugale ce-mi confera o anumita smerenie si intelegere...

Posted by: mihai Dec 29 2008, 05:23 PM

Citeaza (ady @ Dec 27 2008, 10:15 AM) *
In mod sigur a avea o relatie buna cu Dumnezeu, atat sotul cat si sotia ,constituie cheia fericirii in viata de familie...Neaplicarea acestor indrumari oferite de Bibile a adus familia in criza care se afla...Divorturi, infidelitate conjugala,copii care sufera, durere afectiva ,dezamagire , sunt lucruri care afecteaza pe multi...Cu siguranta nu ati dori sa fiti afectati de toate acestea si sa fiti mereu langa cei dragi ...Nu cred ca Biblia ar trebui sa ne sperie...Biblia poate ajuta pe oricine sa rezolve problemele familiale si sa intareasca legaturile acesteea...Cu respect...

Da si tu niste raspunsuri simple si la obiect ca nu are timp lumea sa citeasca romanele tale! Daca vrei sa scrii romane fa-o in alta parte!
Daca ai o parere personala spune-o, ca de citit Biblia pot sa o fac si fara ajutorul tau!

Posted by: iancu Dec 29 2008, 05:29 PM

Citeaza (ady @ Dec 28 2008, 04:28 PM) *
Citeaza (martianu @ Dec 28 2008, 04:24 PM) *

@ady
Intrebarea a sunat bine, era un topic interesant, pacat ca a fost doar o momeala pentru a atrage lumea si a le insira nesfarsite baliverne... creier indoctrinat ce esti.

Cu respect ,daca ceea ce spune Biblia pentru dv. sunt baliverne atunci ceea ce spuneti dv sunt valori ?...

Tu ai vreo parere personala sau tot citezi din Bilbie! Subiectul nu e Biblia ci familia! Familia e un subiect mult mai delicat si complex ca sa mearga dupa o reteta pe care tot ne-o bagi pe gat! Lasa-ne!!!

Posted by: mos gerila Dec 29 2008, 05:32 PM

Citeaza (o sotie cu multi copii @ Dec 29 2008, 05:22 PM) *
Excelenta interventia ta, venusiana! M-a uns pe suflet! N-am citit Biblia, spre rusinea mea, am crescut intr-o familie care s-a ferit din motive ariviste de a-si creste copiii in credinta in Dumnezeu, dar am sorbit fiecare cuvant scris de Ady, tocmai pentru ca am o experienta de viata si de situatii conjugale ce-mi confera o anumita smerenie si intelegere...


O sotie cu multi copii??? asa te semnezi tu?!

Posted by: Andrei Dec 29 2008, 05:37 PM

Citeaza (ady @ Dec 29 2008, 04:31 PM) *
CUM SA REZOLVAM DIVERGENTELE CARE APAR INTRE SOT SI SOTIE

Divergentele de orce natura produc suferinta partenerilor si uneori sunt cauza divortului sau a separarari.. Dacă amândoi începeţi să vă ieşiţi din fire, ar fi bine să urmezi sfatul din Proverbele 17:14: „Curmă cearta înainte de a se înteţi“. Da, ai putea amâna discuţia pentru mai târziu, când atât tu, cât şi partenerul tău v-aţi calmat. (Ec Orice s-ar întâmpla, străduieşte-te să fii „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). Obiectivul tău ar trebui să fie acela de a remedia situaţia, nu de a câştiga disputa . Alege cuvintele şi modul de vorbire care te vor calma atât pe tine, cât şi pe partenerul tău :Un răspuns blând îndepărtează furia, dar un cuvânt care provoacă durere stârneşte mânia.(Proverbele 15:1)....
Cu respect....

Ce e cu propaganda asta ieftina? De ce inunzi forumul asta doar cu citatele tale...de ce il sufoci! Daca ai descoperit secretul fericirii in familie ia si ai grija de familia ta si lasa-ne! Nu iti dai seama ca esti penibil...si mai si bagi "cu respect". Asta e respect? Lasa si pe altii sa aiba alte pareri si nu mai fi tu asa sigur ca ai descoperit adevarul absolut in materie de fericire in familie!!! Desteapta-te!!!

Posted by: ady Dec 29 2008, 05:42 PM

Cu respect, va indemn sa postati sugestiile dv....

Posted by: ady Dec 29 2008, 06:51 PM

Citeaza (iancu @ Dec 29 2008, 05:29 PM) *
Cu respect ,daca ceea ce spune Biblia pentru dv. sunt baliverne atunci ceea ce spuneti dv sunt valori ?...

Tu ai vreo parere personala sau tot citezi din Bilbie! Subiectul nu e Biblia ci familia! Familia e un subiect mult mai delicat si complex ca sa mearga dupa o reteta pe care tot ne-o bagi pe gat! Lasa-ne!!!



Da, aveti dreptate...Familia este un subiect delicat si complex....Totusi daca ati remarcat ceva gresit in ceea ce este scris, va rog mentionati...
Cu respect...

Posted by: ady Dec 29 2008, 06:57 PM

DAR CE MAI POATE CONTRIBUI LA O VIATA DE FAMILIE FERICITA ?
Iubirea şi respectul sunt esenţiale şi în alt domeniu al căsniciei: comunicarea. Soţul iubitor va conversa cu soţia sa despre activităţile ei, problemele ei, opiniile ei cu privire la diferite probleme. Soţia are nevoie de aceasta. Un soţ care îşi face timp pentru a sta de vorbă cu soţia sa şi care ascultă cu adevărat ceea ce spune ea demonstrează iubire şi respect faţă de ea . Unele soţii se plâng că soţii lor îşi petrec foarte puţin timp conversând cu ele. Este trist acest lucru. Într-adevăr, în aceste timpuri grele, este posibil ca soţii să lucreze ore îndelungate departe de casă, iar situaţia economică poate impune ca unele soţii să deţină şi ele un loc de muncă. Însă un soţ şi o soţie trebuie să-şi rezerve timp unul pentru celălalt. În caz contrar, ei pot deveni independenţi unul de celălalt. Dacă s-ar simţi constrânşi să caute o companie înţelegătoare în afara aranjamentului căsătoriei, ei ar putea ajunge la probleme grave...

Posted by: Marie-Anne Dec 29 2008, 09:26 PM

Citeaza (ady @ Dec 28 2008, 03:33 PM) *
Un sot nu poate decît să aprecieze o soţie care utilizează cu grijă fondurile gospodăriei şi care respectă bugetul familiei. Dacă va învăţa cum să identifice alimentele şi îmbrăcămintea de bună calitate şi va cunoaşte valoarea lor, atunci nu va cumpăra întotdeauna primul lucru pe care-l vede. Dimpotrivă, ea va proceda aşa cum se spune în Proverbele 31:14: „Ea este o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pîinea“.
Această preocupare conştiincioasă faţă de munca ei trebuie să se reflecte totodată în starea locuinţei. Comentînd în continuare asupra modului în care se recunoaşte o soţie capabilă, Proverbele 31:27 spune: „Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănîncă pîinea lenevirii“. A-şi face obiceiul să doarmă pînă tîrziu şi a petrece mult timp în discuţii sterile cu vecinele — acestea nu sînt lucruri pentru ea. Chiar dacă o boală sau împrejurări neprevăzute ar putea-o determina uneori să rămînă în urmă cu activităţile gospodăreşti, totuşi locuinţa ei va fi în general curată şi ordonată. Soţul ei poate fi sigur că nu se va simţi jenat de aspectul locuinţei lor în cazul în care vor veni prieteni în vizită...Toate aceste lucruri fac onoare unei sotii...
Dar ce putem spune despre relatiile intime dintre sot si sotie ?...

Cu respect...

Domnule Adi, apreciez sincer efortul dv. de a aduce in fata unora dintre noi pasaje din Biblie, dar, asa cum ceilalti forumisti au precizat, ar fi fost bine daca ne-ati fi dat reteta fericirii in cuplu fara sa ne tineti predici.. Sa presupunem atunci ca vin personal la dv. si va cer sfatul.. Iata problema a carei rezolvare sper sa mi-o dati: sunt casatorita de peste 20 de ani si, chiar daca nu m-am considerat niciodata fericita, am ales "sa-mi duc crucea", cum se spune. Cauza principala a nefericirii mele este ca sotul meu isi iubeste extrem de mult parintii (de doi ani i-a ramas doar mama) si nu poate face nimic pentru familia noastra fara acordul lor. Uneori recunoaste ca exagereaza, dar nu se poate schimba.. Pentru ca nu am fost de acord sa locuim impreuna cu ai lui, relatia dintre noi s-a racit inca imediat dupa casatorie. Muncesc si eu ca si el, ne aducem impreuna contributia in familie, avem un copil, ma straduiesc cat pot sa fiu o buna sotie si mama, dar, lui nu ii pasa niciodata daca imi este bine sau nu, daca am o problema, daca imi doresc o mangaiere ori o vorba buna..In schimb, e foarte protector cu mama sa, de cand si-a pierdut tatal aproape ca eu si copilul nu mai contam..tot ce face este ca mama sa sa se simta bine. Nu sunt geloasa pe ea, dar ma simt foarte singura..Prezenta mea normala in casa este in bucatarie, foarte rar se intampla sa imi fac timp sa urmaresc un film la tv, ma mai retrag in calculator seara.. Asadar, domnule Adi, ce parere aveti, cum as putea sa il "cuceresc" pe sotul meu, ca sa fim fericiti impreuna?

Posted by: ady Dec 29 2008, 09:58 PM

Citeaza (Marie-Anne @ Dec 29 2008, 09:26 PM) *
Domnule Adi, apreciez sincer efortul dv. de a aduce in fata unora dintre noi pasaje din Biblie, dar, asa cum ceilalti forumisti au precizat, ar fi fost bine daca ne-ati fi dat reteta fericirii in cuplu fara sa ne tineti predici.. Sa presupunem atunci ca vin personal la dv. si va cer sfatul.. Iata problema a carei rezolvare sper sa mi-o dati: sunt casatorita de peste 20 de ani si, chiar daca nu m-am considerat niciodata fericita, am ales "sa-mi duc crucea", cum se spune. Cauza principala a nefericirii mele este ca sotul meu isi iubeste extrem de mult parintii (de doi ani i-a ramas doar mama) si nu poate face nimic pentru familia noastra fara acordul lor. Uneori recunoaste ca exagereaza, dar nu se poate schimba.. Pentru ca nu am fost de acord sa locuim impreuna cu ai lui, relatia dintre noi s-a racit inca imediat dupa casatorie. Muncesc si eu ca si el, ne aducem impreuna contributia in familie, avem un copil, ma straduiesc cat pot sa fiu o buna sotie si mama, dar, lui nu ii pasa niciodata daca imi este bine sau nu, daca am o problema, daca imi doresc o mangaiere ori o vorba buna..In schimb, e foarte protector cu mama sa, de cand si-a pierdut tatal aproape ca eu si copilul nu mai contam..tot ce face este ca mama sa sa se simta bine. Nu sunt geloasa pe ea, dar ma simt foarte singura..Prezenta mea normala in casa este in bucatarie, foarte rar se intampla sa imi fac timp sa urmaresc un film la tv, ma mai retrag in calculator seara.. Asadar, domnule Adi, ce parere aveti, cum as putea sa il "cuceresc" pe sotul meu, ca sa fim fericiti impreuna?


Evident si in situatia dv. este valabil sfatul biblic :
" Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne"
Un sot are datoria de a acorda prioritate propriei familii...Ce puteti face ?

Intr-un moment potrivit explicati sotului ceea ce simtiti,fara sa-l acuzati...Spuneti-i ce ati dori de la el ,si avand in vedere ca isi iubeste mama,respectati-o si asigurat-l ca sunteti alaturi de el...
Petreceti timpul putin pe care il aveti in compania lui...Amintiti-va de inceputul casatoriei dv., revedeti amintiri ,poze...Spuneti-i ce anume va atras la el si ca il iubiti...Asigurati-l mereu de acest lucru...Si in mod sigur ceea ce a spus Isus "Este mai multă fericire în a da decât în a primi»“,se va implini si in cazul dv. daca perseverati...
Cu respect...

Posted by: corect Dec 29 2008, 11:24 PM

Citeaza (ady @ Dec 29 2008, 09:58 PM) *
Evident si in situatia dv. este valabil sfatul biblic :
" Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne"
Un sot are datoria de a acorda prioritate propriei familii...Ce puteti face ?

Intr-un moment potrivit explicati sotului ceea ce simtiti,fara sa-l acuzati...Spuneti-i ce ati dori de la el ,si avand in vedere ca isi iubeste mama,respectati-o si asigurat-l ca sunteti alaturi de el...
Petreceti timpul putin pe care il aveti in compania lui...Amintiti-va de inceputul casatoriei dv., revedeti amintiri ,poze...Spuneti-i ce anume va atras la el si ca il iubiti...Asigurati-l mereu de acest lucru...Si in mod sigur ceea ce a spus Isus "Este mai multă fericire în a da decât în a primi»“,se va implini si in cazul dv. daca perseverati...
Cu respect...

Si chiar crezi, domnule vizitator ady, ca doamna cu pricina nu i-a spus sotului ei ce o doare? Hai sa fim seriosi...

Posted by: ics Dec 29 2008, 11:43 PM

Citeaza (ady @ Dec 29 2008, 09:58 PM) *
Evident si in situatia dv. este valabil sfatul biblic :
" Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne"
Un sot are datoria de a acorda prioritate propriei familii...Ce puteti face ?

Intr-un moment potrivit explicati sotului ceea ce simtiti,fara sa-l acuzati...Spuneti-i ce ati dori de la el ,si avand in vedere ca isi iubeste mama,respectati-o si asigurat-l ca sunteti alaturi de el...
Petreceti timpul putin pe care il aveti in compania lui...Amintiti-va de inceputul casatoriei dv., revedeti amintiri ,poze...Spuneti-i ce anume va atras la el si ca il iubiti...Asigurati-l mereu de acest lucru...Si in mod sigur ceea ce a spus Isus "Este mai multă fericire în a da decât în a primi»“,se va implini si in cazul dv. daca perseverati...
Cu respect...

Posted by: Musafir.jon Dec 30 2008, 08:36 AM

Citeaza (venusiana @ Dec 28 2008, 04:59 PM) *
nu esti suficient de stapan pe propriile principii si crezuri incat sa te simti amenintat de o asa zisa momeala prozelitica ? chiar nu poti lua ceva bun din ce a scris ? sunt lucruri f interesante daca lasi deoparte reticienta asta nejustificata fata de citatele din biblie. chiar sunteti amuzanti voi astia care faceti alergie cand vi se aminteste de Dumnezeu. sa stii ca nu neaparat religia "indoctrineaza"...



Pai nu religia indoctrineaza, ci personaje ca acest Adi cu Y smile.gif
e un troll, ii da inainte cu citate din biblie si din psihologi, incercand sa fie pe subiect.
cred ca aici e vorba de o discutie libera, nu de copy/paste, nu?

Posted by: Musafir.jon Dec 30 2008, 08:39 AM

Citeaza (ady @ Dec 29 2008, 03:10 PM) *
Regret ca ati tras aceasta concluzie...Nu consider in modul spus de dv. pe nimeni...Evident , aveti dreptul de a va exprima parerea...

Cu respect...


cred ca cei care te roaga sa termini cu citatele si cu biblia sunt mai multi decat cei care se bucura de ele.
de ce nu incerci sa scrii o carte si sa o pui la vanzare? sau sa o dai gratis smile.gif

Posted by: Musafir.ateu Dec 30 2008, 08:43 AM

Citeaza (o sotie cu multi copii @ Dec 29 2008, 05:22 PM) *
Excelenta interventia ta, venusiana! M-a uns pe suflet! N-am citit Biblia, spre rusinea mea, am crescut intr-o familie care s-a ferit din motive ariviste de a-si creste copiii in credinta in Dumnezeu, dar am sorbit fiecare cuvant scris de Ady, tocmai pentru ca am o experienta de viata si de situatii conjugale ce-mi confera o anumita smerenie si intelegere...

daca tot n-ai citit biblia, spre rusinea ta, o poti sorbi mai smerita aici http://biblia.crestini.com/biblia.php
poate se muta dl adi acolo sa-si dea cu copy/paste.

Posted by: ady Dec 30 2008, 08:45 AM

DE CE ISI BAT BARBATII SOTIILE ?SE POATE JUSTIFICA ACEST LUCRU ?

UNII specialişti afirmă că este mult mai probabil ca o femeie să fie ucisă de propriul partener decât de oricare alt agresor. În încercarea de a stăvili valul de abuzuri conjugale s-au efectuat mai multe studii. Ce gen de bărbaţi îşi bat soţia? Ce copilărie au avut aceştia? Au fost violenţi în timpul curtării? Cum reacţionează ei la un tratament medical?
Specialiştii au constatat că bărbaţii care îşi bat soţia nu sunt toţi la fel. La o extremă se află bărbatul care se comportă violent din când în când. Acesta nu apelează la nici o armă şi nu are o reputaţie de persoană care abuzează de partenera sa. În cazul lui, un episod de violenţă reprezintă o excepţie şi se pare că e generat de unii factori externi. La cealaltă extremă se află bărbatul pentru care bătaia a devenit un comportament cronic. Abuzurile lui sunt permanente şi nu prea dă semne că ar avea vreo remuşcare pentru ceea ce face...CARE SUNT CAUZELE UNUI ASTFET DE COMPORTAMENT ?...CE POATE FACE CEL AGRESAT FIZIC ?

Posted by: Musafir.ateu Dec 30 2008, 09:09 AM

Citeaza (ady @ Dec 30 2008, 08:45 AM) *
DE CE ISI BAT BARBATII SOTIILE ?SE POATE JUSTIFICA ACEST LUCRU ?

UNII specialişti afirmă că este mult mai probabil ca o femeie să fie ucisă de propriul partener decât de oricare alt agresor. În încercarea de a stăvili valul de abuzuri conjugale s-au efectuat mai multe studii. Ce gen de bărbaţi îşi bat soţia? Ce copilărie au avut aceştia? Au fost violenţi în timpul curtării? Cum reacţionează ei la un tratament medical?
Specialiştii au constatat că bărbaţii care îşi bat soţia nu sunt toţi la fel. La o extremă se află bărbatul care se comportă violent din când în când. Acesta nu apelează la nici o armă şi nu are o reputaţie de persoană care abuzează de partenera sa. În cazul lui, un episod de violenţă reprezintă o excepţie şi se pare că e generat de unii factori externi. La cealaltă extremă se află bărbatul pentru care bătaia a devenit un comportament cronic. Abuzurile lui sunt permanente şi nu prea dă semne că ar avea vreo remuşcare pentru ceea ce face...CARE SUNT CAUZELE UNUI ASTFET DE COMPORTAMENT ?...CE POATE FACE CEL AGRESAT FIZIC ?



alooo, nenea, trezirea smile.gif))

toti am auzit de copy/paste...

Cu respect!

Posted by: ady Dec 30 2008, 09:14 AM

Citeaza (Musafir.ateu @ Dec 30 2008, 08:43 AM) *
daca tot n-ai citit biblia, spre rusinea ta, o poti sorbi mai smerita aici http://biblia.crestini.com/biblia.php
poate se muta dl adi acolo sa-si dea cu copy/paste.

Cu respect, tot ce aveti in memorie e copy/paste...

Posted by: ady Dec 30 2008, 11:54 AM

Majoritatea celor ce-şi bat soţia au crescut în «zone afectate de un război» familial“.Ei cresc încă de la o vârstă foarte fragedă într-un mediu ostil, unde violenţa fizică şi emoţională este «la ordinea zilei».“ Potrivit opiniei unei specialiste, un bărbat care a crescut într-un astfel de mediu „poate adopta de mic atitudinea plină de dispreţ faţă de femei a tatălui său. Băiatul învaţă că un bărbat trebuie să ţină mereu sub control femeile şi că modalitatea de a face aceasta este de a băga frica în ele, de a le jigni şi de a le înjosi. În acelaşi timp el învaţă că singura modalitate sigură de a obţine aprobarea tatălui său este aceea de a se comporta la fel ca acesta“...

Posted by: ady Dec 30 2008, 12:34 PM

Potrivit unui studiu condus de Richard J. Gelles, de la Universitatea din Rhode Island (SUA), indicatorii de risc pentru abuzurile fizice şi emoţionale în cadrul familiei sunt următorii:

1. Bărbatul a luat deja parte la vreo formă sau alta de violenţă în familie.

2. Este şomer.

3. Consumă droguri cel puţin o dată pe an.

4. Când a locuit cu părinţii, l-a văzut pe tatăl său lovind-o pe mama sa.

5. Cei doi parteneri nu sunt căsătoriţi; trăiesc în concubinaj.

6. În cazul în care are un loc de muncă, bărbatul e prost plătit.

7. Nu a absolvit liceul.

8. Are între 18 şi 30 de ani.

9. Unul dintre cei doi parteneri sau chiar ambii recurg la violenţă faţă de copii în casă.

10. Venitul este sub venitul minim pe economie.

11. Bărbatul şi femeia provin din medii culturale diferite...

Posted by: ady Dec 30 2008, 01:03 PM

Tot ce s-a spus până acum ar putea explica de ce au loc abuzurile conjugale, însă nu le poate justifica. Altfel spus, a-ţi bate partenerul constituie un păcat grav în ochii lui Dumnezeu. Iată ce citim în Cuvântul său, Biblia: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine, căci nimeni nu şi-a urât vreodată propria carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, cum face şi Cristosul cu congregaţia“. — Efeseni 5:28, 29.Coniderati invechit sau nepractic un asemenea sfat ?
Biblia a prezis cu mult timp în urmă că, pe parcursul ‘ultimelor zile’ ale acestui sistem de lucruri, mulţi vor fi „abuzivi“, „fără afecţiune naturală“ şi „cruzi“ (2 Timotei 3:1–3). Amploarea pe care au luat-o abuzurile conjugale constituie încă un indiciu că trăim chiar în perioada descrisă de această profeţie. Dar ce se poate face pentru a ajuta victimele abuzurilor fizice? Există vreo speranţă ca aceşti bărbaţi care îşi bat soţia să se schimbe?

Cu respect....

Posted by: ady Dec 30 2008, 02:08 PM

CE SE poate face pentru a le ajuta pe femeile care sunt victimele violenţei? Mai întâi de toate, trebuie să înţelegem situaţia grea prin care trec ele. De multe ori, trauma lor nu e doar fizică. În general sunt ameninţate verbal şi intimidate cu scopul de a se simţi neputincioase şi lipsite de valoare
După cum am putut vedea, abuzurile conjugale constituie un subiect complex. Dacă doriţi să daţi o mână de ajutor, atunci trebuie să ascultaţi plini de compasiune. Nu uitaţi că, de obicei, unei victime îi este foarte greu să vorbească despre ceea ce i se întâmplă. Obiectivul vostru trebuie să fie acela de a încuraja victima, în timp ce face faţă situaţiei aşa cum poate ea...
S-ar putea ca unele femei bătute să fie nevoite să apeleze la autorităţi. Uneori, un moment crucial, cum ar fi intervenţia poliţiei, îl poate face pe bărbatul care îşi maltratează soţia să înţeleagă gravitatea faptelor sale. Trebuie să recunoaştem însă că, de multe ori, orice motivaţie de a face schimbări dispare după ce lucrurile se liniştesc....
Ar trebui victima sa se separe sau sa divorteze ?...

Posted by: ady Dec 30 2008, 03:02 PM

Ar trebui oare ca o soţie bătută să-şi părăsească soţul? Biblia nu tratează în mod superficial problema separării conjugale. În acelaşi timp însă, ea nu obligă soţia bătută să stea cu un bărbat care îi pune în pericol sănătatea şi, probabil, chiar viaţa. Apostolul creştin Pavel a scris: „Dar, dacă într-adevăr se separă, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei“ (1 Corinteni 7:10–16). Întrucât Biblia nu interzice separarea când e vorba de situaţii extreme, decizia îi aparţine în exclusivitate femeii în cauză . Nimeni n-ar trebui să o convingă pe soţia respectivă să-şi părăsească soţul, dar nici n-ar trebui să exercite presiuni asupra ei ca să rămână lângă un bărbat ce o maltratează, în cazul în care sănătatea, viaţa ei sunt ameninţate...

SE POATE SCHIMBA UN BARBAT VIOLENT ?....

Cu respect...

Posted by: ady Dec 30 2008, 04:32 PM

Poate un bărbat violent să-şi schimbe comportamentul? Unii au făcut-o. Dar, de obicei, cel care-şi bate soţia nu se va schimba dacă 1) nu va recunoaşte că modul în care se comportă e greşit, 2) nu doreşte să-şi schimbe conduita şi 3) nu cere ajutor....
Abuzurile conjugale constituie o violare flagrantă a principiilor biblice. În Efeseni 4:29, 31 citim următoarele: „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură . . . Orice amărăciune răutăcioasă şi furie şi mânie şi strigăt şi vorbire injurioasă să fie înlăturare de la voi, împreună cu orice răutate“.
Când un bărbat îşi însuşeşte cunoştinţa despre Dumnezeu, el învaţă s-o privească pe soţia sa nu ca pe o slugă, ci ca pe un „ajutor“, nu ca pe o persoană inferioară, ci ca pe o persoană pe care trebuie s-o ‘onoreze’ (Geneza 2:18; 1 Petru 3:7)...

DaBiblia ofera sfaturi si in acest domeniu sensibil al vietiii de familie...

Posted by: ady Dec 30 2008, 05:29 PM

CONCEPTII GRESITE :
Mulţi bărbaţi care îşi bat soţia nu se consideră vinovaţi de faptele lor, susţinând că soţia lor îi provoacă. Până şi unii prieteni de familie s-ar putea să fie de acord că e greu de suportat o asemenea soţie, deci nu-i de mirare că soţul ei îşi iese uneori din fire. Dar acest lucru înseamnă că învinovăţim victima şi îi găsim o justificare agresorului. În realitate însă, soţiile bătute fac adesea eforturi extraordinare ca să-l îmbuneze pe soţul lor. În plus, nu există nici o situaţie în care un soţ să fie îndreptăţit să-şi bată soţia....

Posted by: sotul sotiei cu multi copii Dec 30 2008, 08:17 PM

Citeaza (mos gerila @ Dec 29 2008, 05:32 PM) *
O sotie cu multi copii??? asa te semnezi tu?!


Sotia cu multi copii e chiar sotia mea si chiar suntem de acord cu Ady, daca si voi ati analiza mai atent ati constata ca nu trebuie f mult sa fii fericit si sa ai la 27 de ani de caznicie sentimente pe care le-ai avut si-n tinerete ( e treaba voastra daca nu credeti ).

Posted by: ady Dec 30 2008, 08:27 PM

Multumesc.Ceea ce faceti nu este succesul sfaturilor mele , nu sunt cu nimic superior dv.Ceea ce va poate ajuta sunt doar sfaturile lui Dumnezeu din Biblie.Va doresc succces...

Posted by: Missy Dec 31 2008, 04:56 AM

Cum poti avea o viata de familie fericita ?-Buna intrebarea. Daca esti barbat un lucru trebuie stiut: nevasta fericita=viata fericita. "Happy wife, happy life!". Parerea mea este ca prima regula este sa fie un echilibru intelectual, si toate sperantele si asteptarile sa fie clarificate dinainte de momentul casatoriei. Foarte important este respectul intre soti, insultele nu isi au niciodata locul intr-o casnicie fericita, nici macar in gluma.
Domnule "ady", insistenta dumitale de a va expune materialul de citit oferit de conducerea de la Martorii lui Iehova vad ca v-a facut o gramada de dusmani aici pe forum. Sincera sa fiu mie imi pareti un om extrem de cicalitor, multumesc lui Dumnezeu ca barbatul meu nu e ca dumneata, probabil ca asta e inca un secret al unei casatorii fericite, nimic nu e mai enervant decat un barbat care nu stie cand sa taca.
Si inca o nota: Iisus se scrie cu doi "i" la noi in cartier.
Mult succes!

Posted by: ady Dec 31 2008, 07:21 AM

Citeaza (Missy @ Dec 31 2008, 04:56 AM) *
Cum poti avea o viata de familie fericita ?-Buna intrebarea. Daca esti barbat un lucru trebuie stiut: nevasta fericita=viata fericita. "Happy wife, happy life!". Parerea mea este ca prima regula este sa fie un echilibru intelectual, si toate sperantele si asteptarile sa fie clarificate dinainte de momentul casatoriei. Foarte important este respectul intre soti, insultele nu isi au niciodata locul intr-o casnicie fericita, nici macar in gluma.
Domnule "ady", insistenta dumitale de a va expune materialul de citit oferit de conducerea de la Martorii lui Iehova vad ca v-a facut o gramada de dusmani aici pe forum. Sincera sa fiu mie imi pareti un om extrem de cicalitor, multumesc lui Dumnezeu ca barbatul meu nu e ca dumneata, probabil ca asta e inca un secret al unei casatorii fericite, nimic nu e mai enervant decat un barbat care nu stie cand sa taca.
Si inca o nota: Iisus se scrie cu doi "i" la noi in cartier.
Mult succes!

Da ,respectul intre parteneri este esential...Dar ce inseamna respect reciproc ?...."nevasta fericita=viata fercita "=nevasta egoista....
NEVASTA FERICITA+SOT FERICIT+COPIII FERICITI= FAMILIE FERICITA....

Cu respect...

Posted by: Psihologul sotului cu sotia cu m Dec 31 2008, 08:02 AM

Citeaza (ady @ Dec 31 2008, 07:21 AM) *
Da ,respectul intre parteneri este esential...Dar ce inseamna respect reciproc ?...."nevasta fericita=viata fercita "=nevasta egoista....
NEVASTA FERICITA+SOT FERICIT+COPIII FERICITI= FAMILIE FERICITA....

Cu respect...


Ady draga, baga-ne si niste citate din manele ca tot cam aia spun si alea

Posted by: Viorel Dec 31 2008, 08:22 AM

Domnu Ady... daca aveti o familie atat de fericita, de ce stati toata ziua pe forumuri? Ajuta cumva si acest lucru la fericirea familiei? Astept citatul din Biblie care afirma acest lucru...

Posted by: ady Dec 31 2008, 10:30 AM

Fidelitate sau infidelitate ?....Este greu sa fii fidel partenerului ?....Cum poate fi realizat acest lucru ?...Ce v-a ajutat pe dv sa fiti fidel?....

Posted by: Florin Dec 31 2008, 11:14 AM

Buna ziua,

Spre satisfactia multor "scriitori" ai acestui forum ce voi transcrie mai jos a fost realizat cu copy/paste:

1. IPOCRÍT, -Ă, ipocriţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, făţarnic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.
2. IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conţine, care exprimă o ironie; înţepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus.
3. Calea spre frustrare: Frustrat devii cand ti se pare drept, normal ca prezentul sa evolueze intr-o anumita directie insa te inseli. Prin urmare frustrat nu poti fii decat prin combinatia a doua elemente: o speranta neimplinita si un sentiment de indreptatire.
4. ALTRUÍSM s.n. Atitudine morală sau dispoziţie sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme
5. INDIFERÉNT adj. 1. v. nepăsător. 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriştit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 3. nepăsător, nesimţitor, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugăminţile mele.)
6. TOLERÁNT, -Ă, toleranţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.

Toate acestea sunt manifestari determinante pe acest forum. Cineva scrie isi raspunde singur, cu precizarea ca de multe ori "scrie" bine fie si copy/paste, atata timp cat imi poate pune la dispozitie informatia fara ca eu sa o caut si nu pretinde nimic in schimb, bravo lui...as putea crede ca e animat de un profund sentiment de altruism...mare atentie....altruismul poate fi sau poate deveni cea mai periculoasa forma de ipocrizie. Mai citesc cateva mesaje....multe randuri animate de dispute superficiale, lipsite de idei concrete. As mai avea cateva cuvinte la adresa multor alte mesaje, dar nu si-ar avea locul in acest subiect tratat ca de altfel si apx. 85% din mesajele postate aici.

Un an nou fericit!

Posted by: Cu respect.... Dec 31 2008, 12:29 PM

Tu centrezi, tu dai cu capul!!!

Merita sa pui numele topicului "Cu respect" ca tot e refren smile.gif

Posted by: rahila ce vrea multi copii la ba Dec 31 2008, 12:35 PM

Citeaza (ady @ Dec 31 2008, 10:30 AM) *
Fidelitate sau infidelitate ?....Este greu sa fii fidel partenerului ?....Cum poate fi realizat acest lucru ?...Ce v-a ajutat pe dv sa fiti fidel?....




Ca ma tranteste in pat sau pe unde ne apuca amocul, fie ca am cozonacul in cuptor fie ca sunt musafiri in casa!


No, si acu' sa te vad ce citat din Biblie ne dai ca sa ne mai potolim ca am cam trecut de 40 amandoi si ne paste infarctu':P

Posted by: Andrei Dec 31 2008, 12:41 PM

Citeaza (Missy @ Dec 31 2008, 04:56 AM) *
Si inca o nota: Iisus se scrie cu doi "i" la noi in cartier.
Mult succes!

Sunteti la curent si cu parerea lingvistilor sau doar a preotilor ortodocsi?

Posted by: ady Dec 31 2008, 12:55 PM

Indiferent că este vorba despre relaţii extraconjugale care au distrus familii regale, politicieni, staruri de cinema şi conducători religioşi sau despre înşelare şi lacrimi în propriile noastre familii, infidelitatea conjugală continuă să facă mari ravagii. The New Encyclopædia Britannica afirmă că „adulterul este tot atât de larg răspândit şi, uneori, tot atât de obişnuit, ca şi căsătoria“. Unii cercetători estimează că între 50 şi 75 la sută dintre persoanele căsătorite sunt infidele la un moment dat în căsnicia lor. Cercetătorul în probleme conjugale Zelda West-Meads afirmă că, deşi o mare parte dintre cazurile de infidelitate conjugală nu sunt descoperite, „toate dovezile indică faptul că numărul relaţiilor extraconjugale este în continuă creştere“.
Deşi sunt şocante, statisticile referitoare la infidelitatea conjugală şi la divorţ nu dezvăluie pe deplin efectul pe care îl au acestea asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor. Pe lângă enormele implicaţii de ordin financiar, gândiţi-vă la multitudinea de sentimente care se află dincolo de aceste statistici, multele lacrimi vărsate şi marea confuzie, suferinţă, nelinişte şi durerea sfâşietoare pe care le încearcă cei în cauză, precum şi nenumăratele nopţi de chin prin care trec membrii familiei. Victimele pot supravieţui chinului, dar tot ce este posibil că vor rămâne marcate pentru mult timp. Rănile şi durerea nu trec uşor...Ati trecut printr-o astfel de situatie ?......

Posted by: ady Dec 31 2008, 12:59 PM

Alte consecinte ale infidelitati conjugale....
O victimă a infidelităţii recunoaşte: „Uneori sentimentul care pune stăpânire pe tine este mânia necruţătoare“. Nu este doar indignare cu privire la răul şi prejudiciul cauzate. Dimpotrivă, aşa cum explica o ziaristă, este „mânie cu privire la ceea ce putea fi o căsnicie fericită, dar care a fost ruinată“.
Deseori scade respectul de sine şi apare un sentiment de incompetenţă. UN sot inselat a spus: „Încerci sentimente de genul: «Nu sunt o persoană atrăgătoare? Sau am alte lacune?» Începi să te analizezi în amănunţime ca să găseşti greşeala“. În cartea sa To Love, Honour and Betray (Să iubeşti, să respecţi şi să înşeli), Zelda West-Meads de la Consiliul Naţional de Consultanţă Matrimonială, din Marea Britanie, confirmă cele de mai sus: „Unul dintre lucrurile cel mai greu de suportat . . . este ruinarea respectului de sine“....

Posted by: ady Dec 31 2008, 01:01 PM

Adesea aceste simţăminte sunt însoţite de valuri de sentimente de vinovăţie. O soţie deprimată spune: „Cred că femeile suferă foarte mult din cauza sentimentelor de vinovăţie. Te învinovăţeşti şi te întrebi: «Cu ce am greşit?»“.
Un soţ înşelat dezvăluie un alt aspect a ceea ce el numeşte sentimente de tip montagne russe. El explică: „Depresia este un factor nou, care se instalează ca vremea urâtă“. Când a fost părăsită de soţul ei, o soţie îşi aminteşte că nu trecea o zi în care să nu plângă. „Îmi amintesc cu exactitate prima zi în care nu am plâns: la câteva săptămâni după ce m-a părăsit“, mărturiseşte ea. „Au mai trecut câteva luni până la prima săptămână întreagă în care nu am plâns deloc. Acele zile şi săptămâni în care nu am plâns au devenit pietre de hotar în calea spre vindecare.“.....

Posted by: adi Dec 31 2008, 01:07 PM

Un lucru de care nu îşi dau seama mulţi este faptul că cel care a comis adulter i-a dat o dublă lovitură partenerului conjugal. Cum anume? O sotie spune : „Mi-a fost foarte greu. El a fost nu numai soţul meu, ci şi prietenul meu, cel mai bun prieten, iar aceasta ani de zile“. Da, când apar probleme, în majoritatea cazurilor o soţie se îndreaptă spre soţul ei pentru a primi sprijin. Acum, el nu numai că i-a cauzat o serie de probleme care o fac să sufere foarte mult, dar a şi încetat să fie o sursă de ajutor, care este atât de necesar. Dintr-o singură lovitură, i-a cauzat mari dureri şi şi-a lipsit soţia de confidentul ei de altădată.
Drept urmare, sentimentul profund de înşelare şi de încredere zdruncinată este unul dintre cele mai copleşitoare sentimente pe care le încearcă partenerii nevinovaţi. Un consilier familial explică motivul pentru care infidelitatea conjugală poate fi o experienţă traumatizantă pe plan afectiv: „Noi investim în căsnicie foarte mult din noi înşine, din speranţele, visurile şi aşteptările noastre . . ., căutând o persoană în care să ne putem pune încrederea, o persoană pe care să simţim că ne putem baza întotdeauna. Dacă această încredere dispare, situaţia se poate asemăna cu o casă făcută din cărţi de joc care se prăbuşeşte dintr-o dată“....

Posted by: ady Dec 31 2008, 01:13 PM

E...intr-o astfel de situatie situatia e deosebit de comlexa...Putini dintre noi am zambi sau am fi ironici ....Totusi ce s-ar putea face ?....
Este împăcarea soluţia ? Sau ar trebui să divorţez? În special în cazul în care a fost o căsnicie tensionată, aţi putea trage concluzia pripită că divorţul este soluţia la problemele voastre. ..Dar aceasta este singura alternativa?....

Posted by: Cadran Dec 31 2008, 01:18 PM

Incredibil, ce psihotic si frustrat e omul asta. Deliruri de zelot nevrozat in stare pura. Sunt absolut inmarmurit.

Acuma sa va dau si eu opinia mea despre ce poate face un cuplu fericit si o casnicie sa dureze:

- compatibilitate morala, filozofica si intelectuala intre cei doi;
- fuck buddies si pentru el si pentru ea (sa zicem dupa primii 5 - 10 ani de casnicie);
- partenerii sa fie relativ putin curiosi despre celalalt, adica fara crize isterice de gelozie de pitipoanca sau de macho suburban;
- bani suficienti pentru a tempera frustrarile urbano-consumeriste;
- partenerii sa fie stabili psihic, fara vicii si afectiuni cronice;
- un mediu social suficient de calitativ si de variat, care sa contrabalanseze eficient viata profesionala;
- o viata profesionala previzibila pentru amandoi, dar care ramane interesanta (fara plafonari si frustrari);
- eventual copii (zic eventual, pentru ca unii nu pot avea).

E o ecuatie tare complexa, cu multe variabile si rareori (din pdv statistic) merge. Esecurile ar trebui contabilizate calm, pozitiv si fara resentimente la capitolul experienta existentiala.

Posted by: ady Dec 31 2008, 01:43 PM

Citeaza (Cadran @ Dec 31 2008, 01:18 PM) *
Incredibil, ce psihotic si frustrat e omul asta. Deliruri de zelot nevrozat in stare pura. Sunt absolut inmarmurit.

Acuma sa va dau si eu opinia mea despre ce poate face un cuplu fericit si o casnicie sa dureze:

- compatibilitate morala, filozofica si intelectuala intre cei doi;
- fuck buddies si pentru el si pentru ea (sa zicem dupa primii 5 - 10 ani de casnicie);
- partenerii sa fie relativ putin curiosi despre celalalt, adica fara crize isterice de gelozie de pitipoanca sau de macho suburban;
- bani suficienti pentru a tempera frustrarile urbano-consumeriste;
- partenerii sa fie stabili psihic, fara vicii si afectiuni cronice;
- un mediu social suficient de calitativ si de variat, care sa contrabalanseze eficient viata profesionala;
- o viata profesionala previzibila pentru amandoi, dar care ramane interesanta (fara plafonari si frustrari);
- eventual copii (zic eventual, pentru ca unii nu pot avea).

E o ecuatie tare complexa, cu multe variabile si rareori (din pdv statistic) merge. Esecurile ar trebui contabilizate calm, pozitiv si fara resentimente la capitolul experienta existentiala.


Probabil ceea ce ati scris este ceea ce va doriti...Insa realitatea este alta :
-probleme economice...
-este imposibil ca intr-o familie sa nu fie cineva bolnav...
-societate fara valori...Egoista...Hedonista...
-nu toate cuplurile sunt filozofi...
Cu respect...

Posted by: Angela Dec 31 2008, 01:47 PM

Citeaza (Cadran @ Dec 31 2008, 01:18 PM) *
Incredibil, ce psihotic si frustrat e omul asta. Deliruri de zelot nevrozat in stare pura. Sunt absolut inmarmurit.

Acuma sa va dau si eu opinia mea despre ce poate face un cuplu fericit si o casnicie sa dureze:

- compatibilitate morala, filozofica si intelectuala intre cei doi;
- fuck buddies si pentru el si pentru ea (sa zicem dupa primii 5 - 10 ani de casnicie);
- partenerii sa fie relativ putin curiosi despre celalalt, adica fara crize isterice de gelozie de pitipoanca sau de macho suburban;
- bani suficienti pentru a tempera frustrarile urbano-consumeriste;
- partenerii sa fie stabili psihic, fara vicii si afectiuni cronice;
- un mediu social suficient de calitativ si de variat, care sa contrabalanseze eficient viata profesionala;
- o viata profesionala previzibila pentru amandoi, dar care ramane interesanta (fara plafonari si frustrari);
- eventual copii (zic eventual, pentru ca unii nu pot avea).

E o ecuatie tare complexa, cu multe variabile si rareori (din pdv statistic) merge. Esecurile ar trebui contabilizate calm, pozitiv si fara resentimente la capitolul experienta existentiala.



Asa ceva nu se exista! - vorba ardeleanului in fata girafei. E utopie.

Hai sa fim seriosi, nu le poti avea pe toate.Si daca cumva soarta a fost darnica cu tine si ti-a daruit toate compatibilitatile de pe lume,copii si viata fara grija zilei de maine, cand te crezi mai implinit si asezat, apare criza varstei a doua, a treia sau a n'spea si el ori ea o ia razna, rasturnand scara de valori morale.Cine e de vina, cel care a vrut sa simta in stomac fluturi ca in tinerete sau cel care n-a stiut sa-si mascheze ridurile, sa aiba micile intimitati, sa intretina misterul si flama ce i-a unit odata?

In realitate nu se intampla asa, d-le Cadran! Nu spun ca nu am vazut familii fericite,mai degraba "momente Kodak", dar asta nu inseamna ca erau fara cusur. De o parte sau de alta exista compromisuri, rani mici dar nevindecate si daca au ales sa mearga mai departe au avut diverse motive:obisnuinta, toleranta, comoditate,gura lumii, etc....
Nu spun lucrurile astea nici din pesimism si nici din frustrare. Imi place sa cred ca viata m-a facut mai inteleapta si sa vad si griul generos dintre alb si negru.

Un an Nou mai bun!

Posted by: ady Jan 1 2009, 07:35 AM

INFIDELITATEA. DIVORT?.......

Pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, partenera fidelă trebuie să-şi clarifice sentimentele şi posibilităţile de alegere. Ea(El), poate medita la următoarele: Doreşte el (ea)să se întoarcă la mine? A pus el(ea) capăt definitiv relaţiei adultere sau ezită să acţioneze cu promptitudine? A mărturisit el (ea)că îi pare rău? Dacă da, dă el dovadă de o căinţă adevărată, având sincere remuşcări cu privire la ceea ce a făcut? Sau tinde să dea vina pe mine pentru greşeala lui? Regretă el (ea)cu sinceritate rănile pe care le-a cauzat? Sau, mai degrabă, este doar supărat(suparata) că relaţia sa ilicită a fost descoperită şi întreruptă?

Ce se poate spune despre viitor? A început el(ea) să-şi corecteze atitudinile şi acţiunile care au dus la adulter? Este el(ea) ferm hotărât să nu repete greşeala? Sau mai are tendinţa de a flirta şi de a stabili legături afective nepotrivite cu persoane de sex opus ( "Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter». Dar eu vă spun că cine priveşte insistent o femeie în aşa fel încât s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui." Matei 5:27, 28)? Este el(ea) pe deplin hotărât să contribuie la refacerea căsniciei? Dacă da, ce face el(ea) în mod concret în acest sens? Răspunsurile pozitive la aceste întrebări pot constitui o bază pentru a stabili dacă este posibilă refacerea căsniciei....

Posted by: Cadran Jan 1 2009, 10:34 AM

Ady, esti fenomen. N-am cuvinte. Cu respect... cool.gif

Posted by: ady Jan 1 2009, 11:33 AM

Un scriitor biblic spune: „Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul [unde nu se discută în mod confidenţial' (Proverbele 15:22). Cu siguranţă, aşa stau lucrurile în cazul în care partenerul nevinovat simte nevoia să vorbească cu partenerul său despre actul de infidelitate. Fără a fi necesar să se intre în detalii de ordin intim, ei ar putea avea o discuţie sinceră care poate scoate la iveală adevărul cu privire la ceea ce s-a întâmplat, discuţie care poate clarifica unele aspecte înţelese greşit. Acest lucru, la rândul lui, nu va permite ca cei doi să se înstrăineze şi mai mult din cauza neînţelegerilor şi a resentimentelor înăbuşite mult timp. Este adevărat, atât soţul, cât şi soţia poate că vor găsi discuţiile de acest gen foarte dureroase. Dar mulţi şi-au dat seama că acestea au un rol important în procesul de recâştigare a încrederii.
Un alt pas esenţial în vederea unei împăcări reale este faptul de a identifica domeniile problematice din căsnicie: aspecte cu privire la care ambii parteneri trebuie să facă îmbunătăţiri. Zelda West-Meads dă următorul sfat: „După ce aţi purtat suficiente discuţii pe marginea durerii cauzate, după ce sunteţi convinşi că i s-a pus capăt relaţiei ilicite şi că doriţi să rămâneţi căsătoriţi, corectaţi ceea ce nu a mers bine şi daţi un început nou căsniciei“.
Probabil că nu v-aţi apreciat foarte mult unul pe celălalt. Poate că nu aţi petrecut suficient timp împreună. Este posibil să nu-i fi acordat partenerului conjugal iubire, tandră afecţiune, laudă şi onoare în măsura în care avea el nevoie. Reanalizarea împreună a obiectivelor şi a valorilor voastre vă va ajuta foarte mult să vă apropiaţi unul de celălalt şi va elimina posibilitatea unui eventual act de infidelitate...

Posted by: ady Jan 1 2009, 11:39 AM

INFIDELITATE...DIVORT sau IMPACARE ?....

În pofida eforturilor sincere, poate că unei partenere rănite nu îi va fi uşor să-şi ierte soţul, cu atât mai puţin să o ierte pe cealaltă femeie . Totuşi, este posibil ca treptat să se depună eforturi pentru înlăturarea resentimentelor şi a amărăciunii. Într-o lucrare de referinţă se dă următorul sfat: „Partenerul fidel trebuie să recunoască faptul că este necesar să meargă înainte“. „Este important să nu vă pedepsiţi partenerul aducându-i mereu aminte de păcatele lui din trecut, ori de câte ori aveţi o neînţelegere.“

Multe soţii şi-au dat seama că, străduindu-se să-şi tempereze şi să înlăture resentimentele puternice, ele au încetat, în cele din urmă, să mai simtă ostilitate faţă de cel care a gresit.... Procedând în acest mod, veţi face un pas important în calea spre refacerea căsniciei....

Posted by: ady Jan 1 2009, 11:45 AM

INFIDELITATE....Divort sau impacare?...

Dar ce se poate spune de incredere fata de partener?...
Ne vom putea oare recăpăta încrederea?“, se frământa o soţie răvăşită de durere. Preocuparea ei este justificată, deoarece înşelătoria partenerului adulter a distrus, sau cel puţin a afectat grav, încrederea. Asemenea unui preţios vas ornamental, încrederea este uşor de zdrobit, dar greu de restaurat. Adevărul este că trebuie să existe încredere şi respect reciproc pentru ca relaţia nu numai să supravieţuiască, ci şi să înflorească....
De obicei, aceasta va pretinde faptul de a învăţa să ai încredere din nou. În loc să pretindă într-un mod lipsit de sensibilitate să i se acorde din nou încredere, partenerul vinovat va depune eforturi ca să recâştige încrederea soţiei fiind absolut sincer şi deschis cu privire la activităţile sale. Creştinii sunt îndemnaţi să „lep[ede] minciuna [şi] fiecare . . . să spună . . . adevărul“ (Efeseni 4:25). Pentru a recâştiga încrederea partenerei, va trebui, probabil, ca la început „să-i daţi [soţiei] informaţii precise referitoare la activităţile voastre“, sfătuieşte Zelda West-Meads. „Spuneţi-i [partenerei conjugale] unde mergeţi, când vă întoarceţi şi fiţi acolo unde aţi spus că veţi fi.“ Dacă planurile se schimbă, anunţaţi-o.
Recăpătarea respectului de sine pretinde timp şi efort. Partenerul vinovat poate contribui la acest proces fiind generos în laude şi manifestări de afecţiune, spunându-i soţiei în repetate rânduri că o apreciază şi că o iubeşte. O reputată consilieră matrimonială sfătuieşte: „Lăudaţi-o pentru tot ceea ce face“ (Proverbele 31:31, ). Soţia, la rândul ei, poate depune eforturi pentru a-şi recăpăta încrederea de sine concentrându-se asupra lucrurilor pe care le face bine....Sigur , vindecarea dureaza, dar curaj ,PUTETI SA VA SALVATI FAMILIA...

Posted by: ady Jan 1 2009, 11:53 AM

INFIDELITATE. Divort sau impacare?...

CARE SUNT CONSECINTELE DIVORTULUI?...
INFIDELITATEA şi divorţul pot fi experienţe traumatizante. Deşi mulţi au găsit motive ca să se împace cu partenerul şi să-şi salveze căsnicia, alţii au motive întemeiate să aleagă posibilitatea dată de Dumnezeu de a divorţa de partenerul adulter (" Eu vă spun că cine divorţează de soţia lui din alt motiv decât fornicaţia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter ".Matei 19:9). De exemplu, pot fi în pericol siguranţa, spiritualitatea şi bunăstarea soţiei fidele şi a copiilor ei. Probabil, ea se îngrijorează şi cu privire la riscul de a fi infectată cu o boală transmisibilă sexual. Sau poate că şi-a iertat soţul pentru că a comis adulter, dar are puţine motive întemeiate să creadă că-şi va mai putea recăpăta vreodată încrederea deplină şi că va mai putea continua să trăiască alături de el ca soţ...
...„A fost cea mai dificilă decizie din viaţa mea“, a recunoscut o soţie răvăşită de durere. Într-adevăr, o decizie dificilă, iar aceasta nu numai pentru că infidelitatea este foarte dureroasă, dar şi pentru că divorţul are consecinţe de durată, care o vor afecta tot restul vieţii. Prin urmare, dacă o soţie trebuie sau nu să divorţeze de soţul ei infidel este o decizie personală. Dreptul scriptural al partenerului nevinovat de a lua această decizie ar trebui respectat de către ceilalţi.

Din nefericire însă, mulţi oameni se grăbesc să divorţeze fără să calculeze bine preţul . Care sunt câţiva dintre factorii legaţi de opţiunea de a divorţa?.....

Posted by: ady Jan 1 2009, 12:21 PM

INFIDELITATE. Pretul divortului...

Adesea, părinţii care sunt prea absorbiţi de problemele lor uită şi ignoră necesităţile copiilor“, se afirmă în cartea Couples in Crisis (Cuplurile într-o situaţie critică). Aşadar, dacă vă gândiţi la divorţ, nu pierdeţi din vedere spiritualitatea şi bunăstarea copiilor voştri. Mulţi cercetători au observat că cu cât un divorţ este rezolvat pe o cale mai paşnică, cu atât copiii au de suferit mai puţin. Chiar dacă situaţia este dificilă, blândeţea îl va ajuta pe cineva să nu „se certe, ci să fie blând cu toţi, . . . plin de îngăduinţă răbdătoare“. — 2 Timotei 2:24, 25.
Dacă cineva alege să divorţeze, trebuie reţinut că cei ce divorţează sunt soţul şi soţia, nu copiii. Copiii au încă nevoie de mama şi de tata. Bineînţeles, pot exista situaţii extreme, cum ar fi cea în care copilul se află în pericolul de a fi victima unor abuzuri. Dar diferenţele religioase şi cele de ordin personal nu ar trebui să-i priveze pe copii de foloasele pe care le aduce faptul de a avea doi părinţi...
De asemenea, trebuie luate în considerare sentimentele gingaşe ale copiilor şi nevoia lor permanentă de multă încurajare, iubire şi afecţiune. „Această continuitate în manifestarea iubirii le va asigura atât o bună creştere, cât şi un bun fundament care îi vor ajuta să facă faţă noii situaţii“, se afirma într-o carte. În plus, satisfacerea necesităţilor lor zilnice îi poate ajuta să-şi păstreze stabilitatea....

Posted by: ady Jan 1 2009, 12:28 PM

INFIDELITATE.DIVORT sau IMPACARE?.... Care este pretul divortului ?

În mod inevitabil, divorţul îi răpeşte fiecărui partener o anumită parte din venituri şi din proprietate, unele bunuri şi poate, o locuinţă foarte îndrăgită. Întrucât este posibil ca raportat la un venit scăzut cheltuielile să fie mai mari, ar fi înţelept să se întocmească un buget realist, potrivit propriilor priorităţi financiare. Trebuie evitată tendinţa de a compensa sentimentele rănite şi pierderile cu cheltuieli mai mari şi prin înglodarea în datorii.
Este, totodată, o dovadă de prudenţă să păstraţi o evidenţă exactă a venitului şi a cheltuielilor, iar aceasta ca pregătire pentru negocierea pensiei alimentare. ..

Mai mult decât atât, majoritatea oamenilor trag foloase în urma consultării unui jurist: o persoană care are o anumită experienţă în chestiuni legate de divorţ. În special unde sunt şi copii, mulţi părinţi preferă să apeleze la serviciile unui specialist care nu este ostil. În loc să caute cu orice preţ să câştige, părinţii vor dori să diminueze conflictul şi rănile afective. Anumite câştiguri materiale pur şi simplu nu merită preţul pe plan afectiv şi financiar ce trebuie plătit....

„Nu ar trebui să trecem uşor cu vederea stângăcia şi incertitudinea pe care le simt mulţi oameni faţă de prietenii lor care au divorţat“, a afirmat o cercetătoare. Chiar dacă partenerul fidel acţionează potrivit drepturilor sale legale, morale şi scripturale, pot fi unele persoane care îl consideră cauza destrămării căsniciei. Reacţia lor poate varia de la un salut rece la o evitare clară. Mai rău decât atât, chiar şi foştii prieteni apropiaţi pot da dovadă în mod făţiş de o atitudine ostilă.

Mulţi efectiv nu-şi dau seama de cât sprijin are nevoie o persoană care trece printr-un divorţ; ei pot avea impresia că dacă-i trimit acesteia o scrisoare scurtă sau o vedere este suficient. Totuşi, de obicei există prieteni care „au exact sensibilitatea necesară şi care vor suna să vadă dacă doriţi să vă însoţească în vreun loc, dacă doriţi să facă ceva pentru voi sau pur şi simplu dacă doriţi să staţi de vorbă cu cineva“, se afirma în cartea Divorce and Separation (Divorţul şi separarea). Într-adevăr, într-un astfel de moment în viaţă, o persoană are nevoie, aşa cum spune Biblia, de „un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“. ...

Posted by: ady Jan 1 2009, 12:45 PM

Da, Infidelitatea creeaza probleme comlpexe...Asa cum probabil uni dintre dv. ati simtit, o astfel de actiune poate pune capat iubirii,visurilor si bucuriilor pe care le-ati avut langa persoana draga...Totusi, mai ales in aceasta situatie ,trebuie luata o decizie care sa fie buna., pentru dv., pentru copii...De aceea nu va pripiti, nu luati decizia imediat...Analizati problema dv. prin prisma acestor sugestii (dati pe ele copy/paste)...Scopul lor nu a fost acela de a va indrepta atentia asupra mea(nu am nici un merit, sunt asemenea dv.) ci asupra faptului ca puteti fi fericiti ,da fericiti mult timp biggrin.gifv., partenerul, copii.DA , AVETI POSIBILITATEA SA SALVATI CEEA CE ESTE MAI PRETIOS :FAMILIA....

Probabil uni care au citit acest topic nu sunt de acord cu aceste lucruri.Este decizia pe care o respect...Totusi, in ceea ce priveste viata de familie nu trebuie sa fim mandri, ci zi de zi sa contribuim la O VIATA DE FAMILIE FERICITA...Probabil ati remarcat ca s-a facut referire de multe ori la Biblie...Da, Biblia nu este o carte apusa ci actuala care va poate ajuta sa fiti fericiti...

VA DORESC TUTUROR O VIATA DE FAMILIE FERICITA....
Cu respect sincer...

Pe curand.....

Posted by: ady Jan 1 2009, 03:37 PM

Viata de familie comporta multe probleme...Una dintre aceste este legata de boala care se poate abate asupra unui membru al familiei...Pe langa durere si neputinta creata de o astfel de situatie ne putem lovi de frustrare si multe sentimente confuze...
CUM PUTEM DEPASI ACEASTA SITUATIE , cand un membru al familiei este bolnav?...
Schimbarea cursului obişnuit al vieţii, indiferent de cauza care a generat-o, este întotdeauna greu de suportat, şi lucrurile stau astfel mai ales când această schimbare este cauzată de o boală de durată. Chiar şi o boală de scurtă durată pretinde modificări, concesii şi sacrificii. Poate că membrii sănătoşi ai familiei trebuie să păstreze liniştea pentru a-i permite celui bolnav să se odihnească. Poate că trebuie să renunţe la anumite activităţi. Totuşi, în majoritatea familiilor, până chiar şi copiii mici simt compasiune pentru un frate sau pentru un părinte bolnav, chiar dacă trebuie să li se amintească din când în când să manifeste consideraţie . În cazul unei boli de scurtă durată, familia este, de obicei, gata să facă ceea ce este necesar. În plus, fiecare membru al familiei speră să fie tratat cu o consideraţie asemănătoare în cazul în care el sau ea s-ar îmbolnăvi.
Ce se întâmplă însă dacă boala este foarte gravă, iar schimbările pe care le impune sunt radicale şi de durată? De exemplu, ce se întâmplă dacă un membru al familiei este paralizat din cauza unui atac de apoplexie sau dacă rămâne infirm în urma bolii lui Alzheimer sau dacă este slăbit din cauza altei boli? Sau ce se întâmplă în cazul în care un membru al familiei este afectat de o boală mintală, ca de exemplu schizofrenia? În general, prima reacţie care apare este mila — tristeţea resimţită pentru că o persoană iubită suferă atât de mult. Însă, mila poate fi urmată şi de alte reacţii. Întrucât membrii familiei resimt într-o foarte mare măsură efectele bolii unuia dintre ei, precum şi faptul că libertatea lor este limitată, aceştia pot ajunge la resentimente. Ei se pot întreba: „De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie?“....

Posted by: claudia Jan 1 2009, 03:56 PM

Citeaza (ady @ Jan 1 2009, 03:37 PM) *
Viata de familie comporta multe probleme...Una dintre aceste este legata de boala care se poate abate asupra unui membru al familiei...Pe langa durere si neputinta creata de o astfel de situatie ne putem lovi de frustrare si multe sentimente confuze...
CUM PUTEM DEPASI ACEASTA SITUATIE , cand un membru al familiei este bolnav?...
Schimbarea cursului obişnuit al vieţii, indiferent de cauza care a generat-o, este întotdeauna greu de suportat, şi lucrurile stau astfel mai ales când această schimbare este cauzată de o boală de durată. Chiar şi o boală de scurtă durată pretinde modificări, concesii şi sacrificii. Poate că membrii sănătoşi ai familiei trebuie să păstreze liniştea pentru a-i permite celui bolnav să se odihnească. Poate că trebuie să renunţe la anumite activităţi. Totuşi, în majoritatea familiilor, până chiar şi copiii mici simt compasiune pentru un frate sau pentru un părinte bolnav, chiar dacă trebuie să li se amintească din când în când să manifeste consideraţie . În cazul unei boli de scurtă durată, familia este, de obicei, gata să facă ceea ce este necesar. În plus, fiecare membru al familiei speră să fie tratat cu o consideraţie asemănătoare în cazul în care el sau ea s-ar îmbolnăvi.
Ce se întâmplă însă dacă boala este foarte gravă, iar schimbările pe care le impune sunt radicale şi de durată? De exemplu, ce se întâmplă dacă un membru al familiei este paralizat din cauza unui atac de apoplexie sau dacă rămâne infirm în urma bolii lui Alzheimer sau dacă este slăbit din cauza altei boli? Sau ce se întâmplă în cazul în care un membru al familiei este afectat de o boală mintală, ca de exemplu schizofrenia? În general, prima reacţie care apare este mila — tristeţea resimţită pentru că o persoană iubită suferă atât de mult. Însă, mila poate fi urmată şi de alte reacţii. Întrucât membrii familiei resimt într-o foarte mare măsură efectele bolii unuia dintre ei, precum şi faptul că libertatea lor este limitată, aceştia pot ajunge la resentimente. Ei se pot întreba: „De ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie?“....

Posted by: ady Jan 1 2009, 03:59 PM

Existenţa unei boli grave în familie le poate cauza probleme copiilor. Este important ca părinţii să-i ajute pe copii să înţeleagă necesităţile care au apărut şi ce anume pot face ei pentru a ajuta. Dacă cel care s-a îmbolnăvit este un copil, ceilalţi fraţi ai lui trebuie ajutaţi să înţeleagă că dacă bolnavului i se acordă mai multă atenţie şi grijă nu înseamnă că ceilalţi copii sunt iubiţi ceva mai puţin. În loc să permită să se nască resentimente sau un spirit de rivalitate, părinţii îi pot ajuta pe ceilalţi copii să creeze o legătură şi mai strânsă unul cu celălalt şi să nutrească afecţiune sinceră în timp ce colaborează în vederea soluţionării situaţiei cauzate de boală.
Copiii mici vor reacţiona, în general, mai prompt dacă părinţii vor face apel mai degrabă la sentimentele lor decât la explicaţii nesfârşite şi complicate legate de boală. Astfel, li s-ar putea explica într-o oarecare măsură prin ce trece membrul familiei care este suferind. Dacă copiii sănătoşi înţeleg că boala îl împiedică pe cel suferind să facă multe dintre lucrurile pe care ei le pot face, este foarte probabil ca ei să nutrească mai multă „afecţiune frăţească“ şi să fie animaţi de o „tandră compasiune“. — 1 Petru 3:8, NW.
Copiii mai mari trebuie ajutaţi să înţeleagă că există o situaţie dificilă şi că ea pretinde sacrificii din partea tuturor membrilor familiei. Având de achitat onorariile medicilor şi cheltuielile medicale, poate că părinţii nu mai au posibilitatea să se îngrijească de ceilalţi copii aşa cum ar dori. Vor nutri copiii resentimente pentru aceasta şi vor avea sentimentul că sunt privaţi de ceva? Sau vor înţelege situaţia şi vor fi dispuşi să facă sacrificiile necesare? Atitudinea lor depinde într-o mare măsură de modul în care este discutată problema şi de spiritul generat de familia respectivă. ..

Posted by: ady Jan 1 2009, 04:06 PM

POATE DEPASI FAMILIA ACEASTA SITUATIE ?CE SE POATE SPUNE DESPRE CEL BOLNAV ?
FII convins că mulţimea de sentimente care probabil te copleşesc sunt cât se poate de justificate. Deşi boala ta sau înrăutăţirea stării tale de sănătate poate fi o realitate fizică, mintea ta se opune schimbărilor pe care boala le aduce cu sine asupra ta. E ca şi cum tu şi boala ta v-aţi prins în jocul cu odgonul, o întrecere între tine cum ai fost altădată şi tine cum probabil vei ajunge. Iar în momentul de faţă se pare că boala se bucură de avantaj. Totuşi, poţi schimba raportul de forţe. Cum anume?

„Când boala aduce cu sine o pierdere, parcă ar fi sinonimă cu moartea“, precizează dr. Kitty Stein. Prin urmare, când pierzi ceva la fel de preţios ca sănătatea, e absolut normal să jeleşti şi să plângi aproape ca şi cum ţi-ar fi murit o persoană dragă. De fapt, pierderea pe care o suferi s-ar putea să nu fie doar în ce priveşte sănătatea. Iată ce a zis o femeie: „A trebuit să renunţ la serviciu. . . . A trebuit să renunţ la independenţa de care m-am bucurat întotdeauna“. Dar, chiar şi aşa, priveşte mereu pierderile suferite într-o lumină corectă. „Vei plânge ceea ce-ai pierdut, dar va trebui să înţelegi şi ce anume ţi-a mai rămas“, spune în continuare dr. Stein, bolnavă de scleroză multiplă. Într-adevăr, după ce ai depăşit lacrimile de la început, vezi că ţi-au mai rămas intacte resurse valoroase. Mai întâi, ai capacitatea de a te adapta.

Un marinar nu poate ţine sub control o furtună, dar îi poate ţine piept „adaptând“ pânzele corăbiei lui. În mod asemănător, poate că nu poţi ţine sub control boala, care s-a năpustit ca o furtună în viaţa ta, dar poţi să-i faci faţă adaptându-ţi „pânzele“, adică resursele fizice, intelectuale şi afective. Ce anume i-a ajutat pe alţi bolnavi care au o boală cronică să se adapteze?...

Posted by: ady Jan 1 2009, 04:08 PM

După ce primul impact cauzat de diagnostic dispare, mulţi îşi dau seama că e mai bine să cunoască crudul adevăr decât să facă faţă unor temeri vagi. Teama te poate împiedica să acţionezi, dar, dacă vei şti ce se întâmplă cu tine, vei putea să te gândeşti la ceea ce poţi face — iar acest lucru în sine are, de obicei, un efect pozitiv. „Gândeşte-te cât de bine te simţi când ai făcut un plan pentru a rezolva o problemă care te îngrijorează“, spune dr. David Spiegel, de la Universitatea Stanford. „Cu mult timp înainte de a te apuca să faci ceva, reduci din griji stabilind ce să faci.“
Poate că simţi nevoia să ştii mai multe lucruri despre boala ta. E aşa cum spune un proverb biblic: „Cel cunoscător îşi măreşte puterea“ (Proverbele 24:5). „Împrumută cărţi de la bibliotecă. Încearcă să afli cât mai multe lucruri posibil despre boala ta“, este sfatul unui bărbat ţintuit la pat. Pe măsură ce afli care sunt tratamentele disponibile şi mijloacele prin care poţi face faţă bolii, vei constata că starea în care te găseşti nu e chiar atât de gravă cum te-ai temut la început că este. S-ar putea chiar să găseşti unele motive pentru care să fii optimist.

Însă obiectivul tău final nu este să înţelegi raţional boala pe care o ai. Iată ce explică dr. Spiegel: „Strângerea acestor informaţii face parte dintr-un proces important, şi anume acceptarea bolii, înţelegerea ei şi adoptarea unui punct de vedere realist cu privire la boală“. Acceptarea ideii că viaţa ta s-a schimbat, dar nu s-a sfârşit e un proces delicat, de multe ori lent. Acest pas înainte — de la a înţelege în mod raţional boala până la a o accepta afectiv — este un pas pe care îl poţi face. Cum anume?....

Posted by: ady Jan 1 2009, 04:11 PM

Poate că trebuie să-ţi schimbi punctul de vedere referitor la ce înseamnă să-ţi accepţi boala. La urma urmei, dacă accepţi realitatea că eşti bolnav nu înseamnă că suferi un eşec, aşa cum nici în cazul unui marinar, faptul că acceptă realitatea că se află în mijlocul furtunii nu înseamnă că suferă un eşec. Dimpotrivă, privind cu ochi realişti furtuna, marinarul se va simţi îndemnat să treacă la acţiune. La fel şi tu, acceptându-ţi boala nu înseamnă că suferi un eşec, ci că „te îndrepţi într-o nouă direcţie“, cum a remarcat o femeie ce suferă de o boală cronică...

Chiar dacă ţi-au slăbit capacităţile fizice, poate că trebuie să-ţi reaminteşti că nu au fost neapărat afectate şi calităţile tale intelectuale, afective şi spirituale. De exemplu, dispui încă de inteligenţă, precum şi de capacitatea de a organiza lucrurile şi de a raţiona? Probabil că ai în continuare acel zâmbet cald al tău, acea grijă a ta pentru alţii, precum şi darul tău de a fi un bun ascultător şi un prieten adevărat. Dar, cel mai important lucru, ai în continuare credinţă în Dumnezeu...

În plus, nu uita că, deşi nu poţi schimba toate împrejurările în care te afli, poţi totuşi să decizi cum să reacţionezi în faţa lor. Irene Pollin, de la Institutul American de Oncologie, declară: „Tu răspunzi de reacţiile pe care le ai în faţa bolii. Tu ai această autoritate indiferent ce anume îţi impune boala“. Helen, o femeie în vârstă de 70 de ani cu scleroză multiplă avansată, confirmă această idee: „Nu boala, ci reacţia ta la boală stabileşte dacă îţi vei redobândi echilibrul“. Un bărbat care se luptă de mai mulţi ani cu o infirmitate spune: „O atitudine optimistă este ca o chilă ce ţine corabia dreaptă“. De fapt, în Proverbele 18:14 se spune: „Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine îl va ridica?"...

Posted by: ady 1 Jan 1 2009, 04:21 PM

Pe măsură ce îţi redobândeşti echilibrul pe plan afectiv, întrebările de genul „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?“ se pot transforma în întrebări cum ar fi „Dacă tot mi s-a întâmplat aşa ceva, ce am să fac în acest caz?“. În acest moment ai putea să iei decizia de a întreprinde alţi paşi pentru a depăşi actuala stare. Să vedem care ar fi câţiva paşi.

Evaluează-ţi starea, gândeşte-te ce trebuie să schimbi, iar apoi caută să schimbi ceea ce poate fi schimbat. „Boala îţi dă ocazia să-ţi reevaluezi viaţa — un semnal care te trezeşte, nu unul care vesteşte sfârşitul“, declară dr. Spiegel. Întreabă-te: „Ce era important pentru mine înainte de a mă îmbolnăvi? Cum s-a schimbat acest lucru?“ Pune-ţi aceste întrebări nu ca să descoperi ce nu mai poţi face, ci ca să stabileşti ce mai e posibil să faci, poate într-un alt mod decât înainte. Să luăm exemplul lui Helen, ale cărei cuvinte le-am menţionat mai înainte.

În ultimii 25 de ani, muşchii i-au slăbit din cauza sclerozei multiple. Mai întâi ea a folosit un cadru metalic pentru a se deplasa. Apoi, când a pierdut controlul asupra mâinii drepte, şi-a folosit-o pe cea stângă. După aceea a lăsat-o şi mâna stângă. Apoi, cu aproximativ 8 ani în urmă, ea nu a mai putut să meargă. Acum ea trebuie să fie spălată, hrănită şi îmbrăcată de alţii. Acest lucru o întristează, dar, chiar şi în această situaţie, ea spune: „Deviza mea a rămas aceeaşi: «Gândeşte-te la ce poţi face, nu la ce puteai face»“. Iar, cu ajutorul soţului ei şi al asistentelor medicale care vin s-o viziteze, precum şi cu puţină imaginaţie, ea reuşeşte să continue unele dintre activităţile care i-au plăcut întotdeauna....

Posted by: ady 1 Jan 1 2009, 04:23 PM

Ţine legătura cu alţii. Studiile medicale arată că păstrarea relaţiilor cu cei din jur face bine la sănătate. E valabil şi contrariul. „Legătura dintre izolarea socială şi mortalitate este la fel . . . de evidentă ca şi legătura dintre fumat . . . şi mortalitate“, declară un cercetător. El adaugă: „Pentru sănătatea ta, îmbunătăţirea relaţiilor cu cei din jur poate fi la fel de importantă ca şi renunţarea la fumat“. Nu ne surprinde concluzia la care a ajuns el, şi anume că abilitatea cu care ne păstrăm relaţiile cu cei din jur „e valoroasă în ce priveşte supravieţuirea“! — Proverbele 18:1.

Posted by: raul_ Jan 1 2009, 04:23 PM

Stimate domule Adi,

Faptul ca adaugati la fiecare post aproape sintagma "cu respect", nu arata neaparat ca si respectati pe ceilalti care viziteaza forumul. Dupa cum ati putut observa, multi cititori sunt lezati de folosirea abundenta a exemplelor biblice. De asemenea, respectul se castiga, nu se impune. Iar faptul ca probabil cel putin jumatate din posturile acestui topic sunt ale dumneavoastra, mie unuia mi se pare ca incercati sa ne impuneti parerile dumneavoastra.

In plus eu, ca si multi alti oameni, sunt de parere ca morala exista si in afara lumii crestine. Va rog sa nu comentati daca acest lucru este indreptatit sau nu, pentru ca e cu totul alta dezbatere. E suficient sa acceptam ca foarte multi oameni cred acest lucru.

Pentru a te face ascultat este necesar sa incerci sa utilizezi un limbaj apropiat de al ascultatorilor. Exemplele biblice nu fac parte din vocabularul tuturor, si de aceea poate ar fi necesara o moderatie. In plus, utilizarea unor exemple din studii din Japonia sau S.U.A. nu este neaparat relevanta pentru realitatea romaneasca sau europeana.

Mai mult, termenul de "familie" a capatat diferite acceptiuni in ultimele decenii. O referinta stiintifica pentru mine ar fi in volumul de sociologie generala a lui Anthony Giddens, publicat si in Romania la Editura All in 2001, iar pentru a fi fericit "in familie" trebuie sa tii cont de toate particularitatile existente.

Imi cer scuze ca am publicat un post care nu e legat direct cu subiectul topicului, dar am vrut sa exprim cum pentru mine (si poate si pentru altii), acest topic ar fi putut fi mai util.

Posted by: ady 1 Jan 1 2009, 04:24 PM

Fă ca vizitele să fie plăcute. Poţi face acest lucru limitând discuţiile despre boala ta, astfel încât musafirii tăi să nu se plictisească fiindcă vorbeşti mereu despre boală. O femeie care suferă de o boală cronică a rezolvat această problemă impunându-şi o limită în privinţa duratei discuţiilor despre boală pe care le purta cu soţul ei. „Efectiv a trebuit să punem o limită“, spune ea. Într-adevăr, boala ta nu trebuie să fie singurul tău subiect de conversaţie. Iată ce a spus un bărbat care l-a vizitat pe prietenul lui ţintuit la pat, după ce a vorbit cu acesta despre artă, istorie şi motivele pentru care avea credinţă în Iehova Dumnezeu: „N-a lăsat ca boala să-l domine. A fost extraordinar să stau de vorbă cu el“.

De asemenea, dacă îţi păstrezi simţul umorului, va fi o plăcere pentru prietenii tăi să te viziteze. În plus, râsul îţi face bine şi ţie. „Umorul te ajută să faci faţă în multe situaţii şi la multe situaţii“, spune un bărbat care are boala Parkinson. Într-adevăr, râsul poate fi un bun medicament. Iată ce se spune în Proverbele 17:22: „O inimă veselă este o bună doctorie“. Chiar şi numai câteva minute de râs îţi vor face bine. În plus, „spre deosebire de celelalte remedii medicale pe care le încercăm, râsul e absolut sigur, netoxic şi plăcut“, afirmă scriitoarea Susan Milstrey Wells, care suferă şi ea de o boală cronică. „Nu avem de pierdut decât o proastă dispoziţie.“...

Posted by: ady 1 Jan 1 2009, 04:26 PM

Găseşte modalităţi de reducere a stresului. Studiile confirmă ideea că stresul poate agrava simptomele fizice ale unei boli; în schimb, prin reducerea stresului, aceste simptome pot deveni mai uşor de suportat. Aşadar, fă din când în când câte o schimbare . Nu te gândi tot timpul la boala ta — mănânci, dormi, respiri cu gândul la boală. Dacă nu poţi ieşi din casă, încearcă să reduci din tensiune ascultând muzică liniştitoare, citind o carte, făcând o baie îndelungată, scriind scrisori sau poezii, pictând, cântând la un instrument muzical, stând de vorbă cu un prieten de încredere sau făcând alte activităţi asemănătoare. Toate acestea nu constituie o soluţie definitivă la problema ta, dar îţi pot aduce o clipă de alinare.
Dacă te poţi deplasa, fă o plimbare, du-te la cumpărături, lucrează în grădină, plimbă-te cu maşina sau, în cazul în care e posibil, pleacă în vacanţă. Este adevărat, o călătorie poate fi ceva mai complicat din cauza bolii tale, dar, cu o pregătire şi câteva improvizaţii, obstacolele pot fi depăşite...

Posted by: ady 1 Jan 1 2009, 04:27 PM

Pentru a reuşi să trăieşti cu boala sau infirmitatea ta gravă „îţi trebuie timp; nu se întâmplă peste noapte“, remarcă o asistentă socială care îi ajută pe oameni să facă faţă consecinţelor bolilor cronice. Acordă-ţi timp, recomandă alt specialist, deoarece înveţi „ceva cu totul nou, şi anume, să faci faţă unei boli grave“. Fii conştient că, chiar şi atunci când ai o atitudine optimistă, poţi avea zile sau săptămâni mai grele, când efectele bolii tale te copleşesc. Însă, cu timpul, poţi observa progresele pe care le faci. Aşa s-a întâmplat în cazul unei femei, care a zis: „Eram atât de încântată când îmi dădeam seama că trecuse o zi întreagă fără să mă mai gândesc la cancer. . . . Cu câtva timp în urmă, nu credeam că ar fi posibil aşa ceva“...
Într-adevăr, după ce ai trecut de primele temeri şi ţi-ai fixat noi obiective, ai putea rămâne surprins să vezi cât de bine reuşeşti să faci faţă bolii ...

Posted by: dia Jan 1 2009, 06:09 PM

Citeaza (ady 1 @ Jan 1 2009, 04:27 PM) *
Pentru a reuşi să trăieşti cu boala sau infirmitatea ta gravă „îţi trebuie timp; nu se întâmplă peste noapte“, remarcă o asistentă socială care îi ajută pe oameni să facă faţă consecinţelor bolilor cronice. Acordă-ţi timp, recomandă alt specialist, deoarece înveţi „ceva cu totul nou, şi anume, să faci faţă unei boli grave“. Fii conştient că, chiar şi atunci când ai o atitudine optimistă, poţi avea zile sau săptămâni mai grele, când efectele bolii tale te copleşesc. Însă, cu timpul, poţi observa progresele pe care le faci. Aşa s-a întâmplat în cazul unei femei, care a zis: „Eram atât de încântată când îmi dădeam seama că trecuse o zi întreagă fără să mă mai gândesc la cancer. . . . Cu câtva timp în urmă, nu credeam că ar fi posibil aşa ceva“...
Într-adevăr, după ce ai trecut de primele temeri şi ţi-ai fixat noi obiective, ai putea rămâne surprins să vezi cât de bine reuşeşti să faci faţă bolii ...

Posted by: dia Jan 1 2009, 06:11 PM

e foarte bine ca faceti putina educatie biblica, lumea nu prea e in tema cu religia.
cei carae nu sunt interesati de ceea ce scrie d-l ady sa nu citeasca.

Posted by: zbanga Jan 1 2009, 09:47 PM

Dl. ady spicuieste probabil dintr-o carte pentru ca este surd la post-urile celorlalti co-listasi. Topicul devine astfel nesarat dl. ady asumandu-si rolul de moralizator care da sfaturi de pe postul de detinator al adevarului absolut.

Religia (religiile) a fost si este inca motivul pentru care oamenii se ucid intre ei, asa ca aveti grija pana unde sunteti dispusi sa 'credeti far' a cerceta'.

Spor la indoctrinare.

Posted by: jazz Jan 1 2009, 10:15 PM

Citeaza (rahila ce vrea multi copii la ba @ Dec 31 2008, 12:35 PM) *
Ca ma tranteste in pat sau pe unde ne apuca amocul, fie ca am cozonacul in cuptor fie ca sunt musafiri in casa!

No, si acu' sa te vad ce citat din Biblie ne dai ca sa ne mai potolim ca am cam trecut de 40 amandoi si ne paste infarctu':P


laugh.gif laugh.gif

Citeaza (zbanga @ Jan 1 2009, 09:47 PM) *
Dl. ady spicuieste probabil dintr-o carte pentru ca este surd la post-urile celorlalti co-listasi. Topicul devine astfel nesarat ...


Nu mai spicuieste cred ca are intentia s-o copieze in intregime laugh.gif
Pt a initia pe cineva intr-o ''doctrina'' e nevoie de ceva mai multa originalitate si cel putin o lingura generoasa de sare in plus.

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 07:03 AM

Citeaza (jazz @ Jan 1 2009, 10:15 PM) *
laugh.gif laugh.gif



Nu mai spicuieste cred ca are intentia s-o copieze in intregime laugh.gif
Pt a initia pe cineva intr-o ''doctrina'' e nevoie de ceva mai multa originalitate si cel putin o lingura generoasa de sare in plus.



Apreciez ca ati citit informatii din acest topic.Scopul acestor informatii nu este acela de a indoctrina...Daca este ceva gresit in ceea ce este scris, puteti corecta si ajuta...

Cu respect....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 07:37 AM

Merita apreciati sotii si sotiile care au depus eforturi pe parcursul anilor de a-si mentine ,in ciuda problemelor, FAMILIA...
Acest lucru nu este usor, si multi dintre dv. stiti acest lucru...
Un aspect care ne ajuta sa continuam ca sot si sotie este legat de faptul de a fi REALISTI in ceea ce priveste asteptarile.... Un factor care duce uneori la probleme îl constituie aşteptările nerealiste pe care este posibil să le nutrească unul sau ambii parteneri de căsătorie. Romanele de dragoste, revistele care se bucură de succes la public, programele TV şi filmele pot crea speranţe şi visuri care diferă foarte mult de viaţa reală. Când aceste visuri nu i se împlinesc, o persoană se poate simţi înşelată, nesatisfăcută sau se poate lăsa pradă amărăciunii. Atunci, cum pot găsi fericire în căsnicie două persoane imperfecte? Pentru a ajunge la o relaţie încununată cu succes este nevoie de eforturi...
Biblia are un caracter practic. Ea recunoaşte bucuriile căsătoriei, dar şi avertizează că aceia care se căsătoresc „vor avea necazuri pământeşti “ (1 Corinteni 7:28). Structura intelectuală şi afectivă, precum şi educaţia fiecăruia dintre parteneri diferă de a celuilalt. Uneori, cei doi nu sunt de aceeaşi părere în privinţa banilor, a copiilor şi a rudelor. Faptul că nu dispun de suficient timp pentru a face unele lucruri împreună, precum şi problemele de natură sexuală pot fi, de asemenea, o sursă de conflict. Este nevoie de timp pentru a soluţiona astfel de probleme, dar să aveţi curaj! Majoritatea cuplurilor căsătorite sunt capabile să facă faţă acestor probleme şi să găsească soluţii care să îi satisfacă pe amândoi...

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 07:46 AM

Un alt aspect, este strans legat de modul in care discutam NEANTELEGERILE...De multe ori acestea se transforma in dispute care sfarsesc rau..Neantelegeri apar...Sotul sai sotia sunt doua persoane cu structura fizica si afectiva diferite...
Multe persoane constată că le este greu să-şi păstreze calmul când discută despre sentimentele lor rănite, despre neînţelegeri sau despre slăbiciuni personale. În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă...
O cale mai bună de urmat este aceea de a asculta de următorul sfat al Bibliei: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“ (Efeseni 4:26). Ajuns la a 60-a aniversare a căsătoriei, un cuplu care avea o viaţă de familie fericită a fost întrebat în ce consta secretul căsniciei lor reuşite. Soţul a spus: „Am învăţat să nu mergem la culcare fără să ne rezolvăm neînţelegerile, indiferent cât de neînsemnate ar fi fost ele“.
Când soţul şi soţia sunt în dezacord, fiecare dintre ei trebuie să fie „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). După ce ascultă cu atenţie, ambii parteneri ar putea considera necesar să-şi ceară scuze . A spune cu sinceritate: „Iartă-mă că te-am jignit“ pretinde umilinţă şi curaj. Însă soluţionarea neînţelegerilor în această manieră se va dovedi foarte eficientă, ajutându-i pe cei doi nu numai să-şi rezolve problemele, ci şi să cultive căldura şi intimitatea care îi va ajuta să găsească mai multă plăcere unul în compania celuilalt....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 07:50 AM

DAR CUM POATE DEPASI FAMILIA PREJUDICIILE CAUZATE DE UN PARTENER ALCOOLIC SAU VIOLENT ?
Dv. ce parere aveti ?....

Posted by: Impotriva_lui_ady Jan 2 2009, 08:51 AM

Domnule ADY

Ati monopolizat discutia si in tampenia dvs. nu intelegeti ca faceti mai mult rau decat bine !?!?!

Asta e propaganda autista a neo-protestantilor non-crestini.

In loc sa dezbatem aici notiuni filozofice reale, dam cu copy-paste la biblie... asta pentru ca voi nu intelegeti ce e scris acolo, cititi cuvintele dar nu intrati dincolo de ele. Care sunt diferentele intre Cornilescu si Cantacuzino (versiuni de biblii)??? Nu aveti verticalitatea morala sa emiteti o parere, va ascundeti dupa un citat spus de altii.

Pentru cititori - asta nu e crestinism. Noi (romanii) in proportie de 80% suntem ortodocsi, agnostici, mistici, intelegem altceva prin "fericiti facatorii de pace".... Neoprotestantii nu inteleg: post, umilinta, impaciuire, intors celalalt obraz...

Personal eu cred ca prima lectie in viata (si in familie) este sa poti sa spui "da, tu ai dreptate!" chiar si atunci cand stii ca nu e asa... stii ca ai dreptate, si stii asta foarte sigur, dar fiecare are dreptatea lui, nici Dumnezeu nu e unic, are minim 3 fetze in treime, DAR nu poti sa-ti pierzi viata in dispute, nu ajuta pe nimeni, si spui - "da, e ca tine, ai drepate"...

De ce ma bag in discutie? ca putea fi interesanta si un imbecil a ruinat-o... ca dupa 10 ani de casnicie nevasta m-a lasat ... si nici acum nu inteleg cum si de ce... dar asta e alta discutie, pe aici bate vantul, si canta o singura trompeta ruginita...

Fara respect domnule ADY

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 09:33 AM

Citeaza (Impotriva_lui_ady @ Jan 2 2009, 08:51 AM) *
Domnule ADY

Ati monopolizat discutia si in tampenia dvs. nu intelegeti ca faceti mai mult rau decat bine !?!?!

Asta e propaganda autista a neo-protestantilor non-crestini.

In loc sa dezbatem aici notiuni filozofice reale, dam cu copy-paste la biblie... asta pentru ca voi nu intelegeti ce e scris acolo, cititi cuvintele dar nu intrati dincolo de ele. Care sunt diferentele intre Cornilescu si Cantacuzino (versiuni de biblii)??? Nu aveti verticalitatea morala sa emiteti o parere, va ascundeti dupa un citat spus de altii.

Pentru cititori - asta nu e crestinism. Noi (romanii) in proportie de 80% suntem ortodocsi, agnostici, mistici, intelegem altceva prin "fericiti facatorii de pace".... Neoprotestantii nu inteleg: post, umilinta, impaciuire, intors celalalt obraz...

Personal eu cred ca prima lectie in viata (si in familie) este sa poti sa spui "da, tu ai dreptate!" chiar si atunci cand stii ca nu e asa... stii ca ai dreptate, si stii asta foarte sigur, dar fiecare are dreptatea lui, nici Dumnezeu nu e unic, are minim 3 fetze in treime, DAR nu poti sa-ti pierzi viata in dispute, nu ajuta pe nimeni, si spui - "da, e ca tine, ai drepate"...

De ce ma bag in discutie? ca putea fi interesanta si un imbecil a ruinat-o... ca dupa 10 ani de casnicie nevasta m-a lasat ... si nici acum nu inteleg cum si de ce... dar asta e alta discutie, pe aici bate vantul, si canta o singura trompeta ruginita...

Fara respect domnule ADY


Regret ca sotia dv. v-a parasit.Totusi poate puteti sa faceti ceva ,daca este posibil, sa va refaceti casatoria.Prejudecatile intuneca judecata sanatoasa...Nu are importanta cine sunt eu...Sunt de acord cu ceea ce ati zis in ceea ce priveste faptul de a"avea dreptate "...Intr-o problema de familie pot exista doi vinovati...Evident , este mult mai intelept sa doresti sa fiii impreuna cu cel care il iubesti ,decat sa ai dreptate intotdeauna...Legat de ce v-a parasit sotia , intrebati-o pe ea.... si dati-i dreptate...poate fi un pas sa va refaceti casatoria...Evident daca doriti...
Intelegand frustrarea dv. ,va doresc numai bine...

Posted by: tot_impotriva_lui_ady Jan 2 2009, 10:27 AM

Buna poanta!!! Frustrare? Intelege domnul AdY frustrarea mea impotriva dumnealui??? N-as prea crede... Frustrarea ca vorbeste "din carti" nu din suflet? Ca nu intelege nici el citatele pe care le da? Din ce Biblie? Din cele 4 capitole cenzurate de Irineu sau din celelalte 30 si ceva?

Cu nevasta? e treaba veche au trecut aproape 10 ani, sigur ca mi-am "refacut" viata - ce gluma proasta, e ca si cum ai strange cioburile unui bibelou de cristal spart si le-ai lipi, niciodata lumina nu va mai trece la fel prin el. Stiu de ce m-a lasat, si stiu si ce a urmat, dar tot nu intleg DE CE? De ce eu, de ce ea, de ce atunci, de ce astfel, de ce trebuia sa se termine asa ceva ce eu am crezut ca e vesnic, de ce ma simt si azi murdar?

Am un singur sfat pentru cei casatoriti care se gandesc sa se desparta - INAINTE de a lua o hotarare sa traiasca o zi asa cum cred ei ca va fi o zi din viata lor peste 5 ani. Sau peste 10 ani, sau 20...

P.S. numai pentru AdY - daca ai curaj si iti dau voie sefii din turnul de veghere, citeste Patericul Egiptean. NUMAI dupa aia sa mai dai vreun "sfat".

Pentru ceilalti cititori - o poveste scurta. La o manastire s-au adunat toti calugarii si au citit o pagina din Biblie. Apoi au inceput sa spuna ce a inteles fiecare, de la cel mai tanar la cel mai batran. Spuneau aia, ba ailalta, talmaceau si ei textul dupa cum puteau. Pana au ajuns la cel mai batran calugar, care a zis - "Eu nu pricep nimic, sunt prea mic pentru idei atat de mari."

Explicatie pentru AdY - cu creierul dumitale de maxim 4 miliarde de neuroni nu ai cum sa pricepi mai mult de 2 miliarde de informatii (teorema lui Shannon) - si evident nu te poti apropia de INFINIT ....

Concluzie: de aia dau eu afara din casa in suturi predicatorii de ocazie, pentru ca sunt ei "stiu" ce scrie in Biblie...

Apropo domnule AdY - de ce nu dai citate din IOV ??? Ti s-a terminat cartea acolo sau nu incap ideile de acolo in schema digerata?

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 10:49 AM

Ma bucur ca va-ti refacut viata....
Totusi dv. spuneti :"...e treaba veche au trecut aproape 10 ani, sigur ca mi-am "refacut" viata - ce gluma proasta, e ca si cum ai strange cioburile unui bibelou de cristal spart si le-ai lipi, niciodata lumina nu va mai trece la fel prin el. Stiu de ce m-a lasat, si stiu si ce a urmat, dar tot nu intleg DE CE? De ce eu, de ce ea, de ce atunci, de ce astfel, de ce trebuia sa se termine asa ceva ce eu am crezut ca e vesnic, de ce ma simt si azi murdar?"...

Nu ati gasit raspuns la aceasta intrebare nici dupa 10 ani...Totusi aveti grija sa nu repetati aceiasi greseala ...Intrebati-va sotia daca nu cumva a vazut la dv. o atitudine care ar conduce la probleme...Sexul opus ..?Prietenii?...Vicii?...Iubire fata de ea?...Nu va suparati daca este sincera cu dv....

Cu respect....

Posted by: ovidiu Jan 2 2009, 11:34 AM

Ceea ce nu va spune dl. Ady e ca el copiaza din publicatiile organizatiei religioase Martorii lui Iehova. Sfaturile nu sunt de aruncat, dat fiind ca provin din Biblie, deci de la creatorului omului si al familiei.

Totusi, ceea ce nu ar trebui sa uite nimeni e ca religia Martorilor lui Iehova este o organizatie absolut totalitara, cu un control strict al membrilor si o conducere similara celei descrise in cartea "ferma animalelor". Puteti afla mai multe detalii despre scheletronii din dulapurile acestei organizatii care isi obliga membri sa refuze transfuziile sanguine pe forumul site-ului www.martorii.ro

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 12:20 PM

Alcoolismul însă nu înseamnă numai beţie; alcoolismul înseamnă preocupare inveterată pentru băuturile alcoolice şi, totodată, pierderea controlului cauzată de consumarea acestora. Alcoolicii pot fi adulţi. Dar, din nefericire, ei pot fi şi tineri.
Efectele corozive ale alcoolismului sunt resimţite de întreaga familie. Soţia se poate angrena cu trup şi suflet în efortul de a-l opri pe alcoolic de la băutură sau de a face faţă comportamentului său imprevizibil. Ea încearcă să ascundă băuturile spirtoase, să le arunce, să ascundă banii soţului şi să facă apel la iubirea lui pentru familie, pentru viaţă şi chiar pentru Dumnezeu — alcoolicul însă continuă să bea. Deoarece eforturile ei de a-i ţine sub control acest obicei se soldează cu repetate eşecuri, soţia se simte frustrată şi incompetentă. Ea poate începe să sufere din cauza fricii, a mâniei, a sentimentului de vinovăţie, a nervozităţii, a îngrijorării şi a lipsei respectului de sine....
Copiii nu sunt scutiţi de consecinţele alcoolismului unuia dintre părinţi. Unii sunt atacaţi fizic. Alţii sunt molestaţi sexual. Este posibil chiar ca ei să se autoînvinovăţească pentru că unul dintre părinţi este alcoolic. Adesea, încrederea lor în oameni este zdruncinată de comportamentul schimbător al alcoolicului. Deoarece nu le este uşor să vorbească despre ceea ce se întâmplă acasă, copiii pot învăţa să-şi reprime sentimentele, fapt care are adesea consecinţe fizice dăunătoare . Aceşti copii pot ajunge la vârsta adultă fiind marcaţi de această lipsă de încredere în sine sau de respect faţă de sine...

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 12:28 PM

Citeaza (ovidiu @ Jan 2 2009, 11:34 AM) *
Ceea ce nu va spune dl. Ady e ca el copiaza din publicatiile organizatiei religioase Martorii lui Iehova. Sfaturile nu sunt de aruncat, dat fiind ca provin din Biblie, deci de la creatorului omului si al familiei.

Totusi, ceea ce nu ar trebui sa uite nimeni e ca religia Martorilor lui Iehova este o organizatie absolut totalitara, cu un control strict al membrilor si o conducere similara celei descrise in cartea "ferma animalelor". Puteti afla mai multe detalii despre scheletronii din dulapurile acestei organizatii care isi obliga membri sa refuze transfuziile sanguine pe forumul site-ului www.martorii.ro

Apreciez ca ati observat valoarea acestor sfaturi provenind din BIBLIE...Cat despre ceea ce ati spus ,fara argumente ,puteti face o analiza obiectva pe www.watchtower.org....
Cu respect...

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 12:34 PM

Deşi mulţi specialişti declară că alcoolismul nu poate fi vindecat, cei mai mulţi sunt de părere că se poate ajunge la un anumit grad de recuperare cu ajutorul unui program de abstinenţă totală. Cu toate acestea, faptul de a-l determina pe un alcoolic să accepte ajutor este mai uşor de zis decât de făcut, întrucât el, de obicei, nu recunoaşte că are o problemă. Totuşi, când membrii familiei iau măsuri pentru a contracara efectele pe care le are alcoolismul asupra lor, alcoolicul poate începe să-şi dea seama că are o problemă. Un medic cu experienţă în domeniul ajutorării alcoolicilor şi a familiilor acestora a afirmat: „Cred că lucrul cel mai important este ca membrii familiei pur şi simplu să se ocupe de treburile lor în modul cel mai folositor posibil. Alcoolicul ajunge să se confrunte, din ce în ce mai mult, cu contrastul puternic existent între el şi restul familiei“

CE POATE FACE PARTENERUL NEVINOVAT ?
Încetează să-ţi asumi toată vina. Biblia declară: „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“ şi „fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu“ (Galateni 6:5). Alcoolicul poate încerca să sugereze că membrii familiei sunt răspunzători de starea lui. De exemplu, el poate spune: „Dacă v-aţi purta mai frumos cu mine, nu aş mai bea“. Dacă alţii par să fie de acord cu el, ei îl încurajează să bea în continuare. Însă, chiar dacă suntem victime ale împrejurărilor sau ale altor persoane, fiecare dintre noi — inclusiv alcoolicii — este răspunzător pentru ceea ce face.....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 12:41 PM

Nu nutri sentimentul că întotdeauna trebuie să-l fereşti pe alcoolic de consecinţele abuzului de alcool. Un proverb biblic care se referă la o persoană furioasă s-ar putea aplica la fel de bine unui alcoolic: „Dacă-l scapi de ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta“ (Proverbele 19:19). Lasă-l pe alcoolic să suporte consecinţele abuzului de alcool. Lasă-l pe el să facă ...ăţenie acolo unde a deranjat ori a murdărit sau să-i telefoneze patronului dimineaţa, când se trezeşte din beţie, pentru a-i da o explicaţie....
Acceptă ajutorul altora. În Proverbele 17:17 se spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate [este un frate născut pentru timp de durere, NW]“. Când ai în familie un alcoolic, ai şi durere. Ai nevoie de ajutor. Nu ezita să te bizui pe ‘prieteni adevăraţi’ pentru a primi sprijin . O discuţie cu alţii care înţeleg problema sau care s-au confruntat cu o situaţie asemănătoare îţi poate oferi sugestii practice cu privire la ce să faci şi la ce să nu faci. Însă, fii echilibrată. Vorbeşte cu persoane în care ai încredere, cu acele persoane care vor păstra secretul cu privire la „discuţia confidenţială“ avută cu tine.....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 12:57 PM

Citeaza (Capsunaru @ Dec 26 2008, 11:04 PM) *
Fiecare om are in viata niste prioritati. O familie va fi fericita numai in cazul in care si el si ea au ca prima prioritate familia.
Orice alta varianta are alte rezultate.
Deci daca vrei viata de familie fericita trebuie fi sigur ca amindoi aveti aceasta prioritate (desigur se poate sustine ceva si realtiatea sa fie alta) si se aloca timp suficient pt activitati de familie care sa lase si ceva timp personal.
Alte "ajutoare" ar fi venituri suficiente precum si oarece independenta in cheltuirea lor (sa aiba amindoi bani de buzunar).. cca 90% din despartiri au la mijloc banii. Ironia sortii face ca daca unu munceste 12 ore pe zi ca sa-i fie bine familiei celalt se va simti neglijat si-si va gasi pe altu...


Ati subliniat o realitate.Trebuie stabilit un echilibru intre munca si familie.Evident acest lucru trebuie discutat de parteneri....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 01:53 PM

COMUNICI CU SOTUL TAU ?... COMUNICI CU SOTIA TA?...COMUNICI CU COPII TAI?...


Cercul familial este un loc ideal pentru comunicare. Într–adevăr, chiar succesul vieţii de familie depinde de aceasta. Faptul de a comunica pretinde însă timp şi efort. Astăzi, unul dintre cei mai mari hoţi de timp este televizorul . El poate fi un instrument dăunător în cel puţin două moduri. Pe de o parte, poate fi atît de atrăgător încît toţi membrii familiei devin dependenţi de el, ceea ce duce la lipsă de comunicare. Pe de altă parte, televizorul poate servi ca mijloc de evadare atunci cînd apar neînţelegeri sau sentimente rănite. În loc să rezolve problemele, unii partenerii de căsătorie au preferat să înceteze a mai vorbi şi s–au uitat la televizor. Aşadar, televizorul poate contribui într–o mare măsură la încetarea comunicării, lucru despre care se spune că este principalul duşman al căsătoriei. Cei care au dificultăţi în a menţine vizionarea pogramelor TV pe un loc secundar ar fi bine să se gîndească să se dispenseze complet de ele...
În cadrul familiei există diferite forme de comunicare. Unele sînt fără cuvinte. Cînd doi oameni se uită, doar, unul la altul, aceasta este o formă de comunicare. Faptul de a fi împreună poate comunica o dovadă de interes. Partenerii conjugali ar trebui să evite să fie departe unul de altul pentru perioade de timp îndelungate, exceptînd cazul în care există un motiv major. Un cuplu căsătorit îşi poate nutri reciproc fericirea bucurîndu–se de asocierea intimă de care dispune în cadrul legăturii conjugale. Prin modul de comportare plin de afecţiune dar şi plin de respect pe care–l au unul faţă de altul, fie în public, fie în particular, manifestînd o demnitate adecvată atît în modul de a se îmbrăca, cît şi în maniere, ei pot să comunice fără cuvinte o profundă apreciere unul faţă de altul...

Posted by: Vizitator_sorin. Jan 2 2009, 01:58 PM

doua intrebari domnul Adi...la care as vrea sa imi raspundeti prin da sau nu...
1. credeti ca Isus Hristo este Dumnezeu ?
2. credeti in trinitatea Dumnezeirii ?

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 01:58 PM

COMUNICI CU SOTUL TAU ?... COMUNICI CU SOTIA TA?...COMUNICI CU COPII TAI?.

Comunicarea pretinde totodată conversaţie, dialog — a vorbi unul cu altul şi nu doar a se adresa unul altuia fără a acorda vreo consideraţie reacţiei celuilalt. Cu toate că unele femei îşi exprimă sentimentele mai bine decît bărbaţii, acest lucru nu este o scuză pentru soţi ca să fie nişte parteneri taciturni. Soţii creştini trebuie să fie conştienţi de faptul că lipsa de comunicare este o problemă majoră în multe familii şi de aceea trebuie să lucreze din greu cu scopul de a menţine deschisă linia de comunicare...

Un soţ nu ar trebui să adopte atitudinea conform căreia soţia lui ar trebui să bănuiască sau să ghicească faptul că el o apreciază. Ea are nevoie de asigurarea că el o iubeşte. Soţul îşi poate dovedi aprecierea în multe feluri — prin exprimări de tandreţe şi prin cadouri neaşteptate( NU NEAPARAT SCUMPE) precum şi ţinînd–o temeinic la curent cu lucrurile care ar putea–o viza. O altă mare problemă o constituie exprimarea aprecierii pentru eforturile depuse de soţie, indiferent că este vorba despre înfăţişarea ei personală bine aranjată, despre munca ei grea în folosul familiei, sau despre sprijinul sincer acordat ...

O soţie ar trebui să se ferească să sufere în tăcere, manifestînd autocompătimire. Dacă există o neînţelegere, să caute un moment potrivit pentru a pune în discuţie problema...In utilizarea dialogului pentru a menţine deschisă linia de comunicare este implicată obligaţia fiecăruia de a asculta ceea ce are de spus celălalt — şi de a depune eforturi pentru a remarca ceea ce a fost lăsat nespus. Acest lucru pretinde să–i acorzi atenţie celui ce vorbeşte. Nu este suficient doar ca cineva să sesizeze conţinutul de idei, ci trebuie să acorde atenţie şi conţinutului emoţional, modului în care este spus un lucru. Adesea, unii soţi dau greş în această privinţă. Soţiile s–ar putea să sufere pentru că soţii lor nu reuşesc să asculte. Iar la rîndul lor, soţiile, trebuie să asculte cu atenţie astfel încît să evite a se grăbi să tragă concluzii....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 02:06 PM

COMUNICI CU SOTUL TAU ?... COMUNICI CU SOTIA TA?...COMUNICI CU COPII TAI?.

Când între soţi apare un dezacord serios, nici unul nu trebuie să-i „aplice“ celuilalt tratamentul tăcerii. Acesta transmite un mesaj clar: Eşti nefericit şi vrei ca şi partenerul tău să fie nefericit. E posibil însă ca partenerul conjugal să nu fi înţeles pe deplin dorinţele şi sentimentele tale.Probabil că e momentul să discutaţi problema cu partenerul vostru. Dacă e vorba de un subiect mai delicat, va fi poate greu să vă păstraţi calmul...
Majoritatea cuplurilor abordează căsătoria cu optimism sau chiar cu euforie. Cu toate acestea, pentru multe, euforia se spulberă după puţin timp, iar optimismul se stinge. Sentimentul de siguranţă poate fi înlocuit de un amestec amar de dezamăgire, mânie, ostilitate şi chiar repulsie puternică. Astfel căsnicia devine doar suferinţă „până când moartea ne va despărţi“. Prin urmare, pentru a îmbunătăţi sau pentru a menţine o comunicare sănătoasă, necesară pentru a avea o căsnicie reuşită, trebuie depăşite anumite obstacole.
...Un adevărat obstacol în calea comunicării sănătoase poate fi teama de modul în care celălalt partener ar putea reacţiona la auzirea anumitor veşti sau la exprimarea unor dorinţe....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 02:07 PM

COMUNICI CU SOTUL TAU ?... COMUNICI CU SOTIA TA?...COMUNICI CU COPII TAI?.

Un obstacol categoric în calea oricărui fel de comunicare este tratamentul tăcerii. Acesta poate include o faţă supărată, oftaturi adânci, acţiuni mecanice şi refuzul unuia dintre parteneri de a vorbi. Un partener de căsătorie care acţionează în acest mod arată că este supărat. Totuşi, exprimarea sentimentelor într-un mod deschis şi amabil contribuie mai mult la îmbunătăţirea relaţiilor din căsnicie decât faptul de a rămâne tăcut şi supărat.
Neascultarea cu atenţie sau neascultarea deloc când unul dintre parteneri vorbeşte constituie alt obstacol care trebuie depăşit în vederea unei bune comunicări în cadrul intim al căsniciei. Probabil că suntem prea obosiţi sau doar prea ocupaţi ca să ne adunăm puterile, fie din punct de vedere mintal, fie emoţional, pentru a ne asculta unul pe celălalt cu atenţie. Discuţiile aprinse pot izbucni din cauza unor hotărâri greşit înţelese, despre care unul dintre parteneri a crezut că erau lămurite, dar cu privire la care celălalt insistă că le-a auzit pentru prima oară. Evident, aceste probleme apar din cauza lipsei unei comunicări sănătoase....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 02:11 PM

COMUNICI CU SOTUL TAU ?... COMUNICI CU SOTIA TA?...COMUNICI CU COPII TAI?.

Cu toate acestea, aşa cum este un timp pentru a vorbi, tot aşa este şi un timp pentru a tăcea. Un om înţelept a spus: „Toate îşi au vremea lor . . . tăcerea îşi are timpul ei, şi vorbirea timpul ei“. Evident, există, de asemenea, cuvinte potrivite care pot fi spuse. „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!“, spune un proverb (Eclesiastul 3:1, 7). Prin urmare, stabileşte când este momentul cel mai potrivit pentru a-ţi exprima punctul de vedere sau îngrijorările. Întreabă-te: Este partenerul meu obosit sau este relaxat şi într-o dispoziţie bună? Este posibil ca subiectul pe care doresc să-l discutăm să aibă un efect exploziv? Ce a obiectat partenerul meu de căsătorie cu privire la modul în care mi-am ales cuvintele când am discutat ultima oară despre această problemă?
Este bine să reţinem că oamenii reacţionează cel mai bine când înţeleg modul în care respectarea unei dorinţe sau cooperarea în vederea îndeplinirii ei le va aduce foloase. Dacă între soţ şi soţie apar tensiuni, unul dintre ei ar putea fi înclinat să spună: „E ceva ce mă deranjează şi trebuie să rezolvăm problema chiar acum!“ Bineînţeles, modul de exprimare potrivit depinde de împrejurări, dar ar putea fi mai bine să spunem ceva de felul: „Draga mea (sau dragul meu), m-am gândit la problema pe care am discutat-o mai înainte şi la modul în care ar putea fi rezolvate lucrurile“. Ce mod de abordare ar fi foarte probabil apreciat de partenerul tău de căsătorie?....
Pentru unele cupluri, efectuarea unor treburi gospodăreşti împreună poate constitui o ocazie excelentă de a comunica. Această colaborare îi ajută pe parteneri să fie conştienţi de necesitatea de a-şi împărţi sarcinile, oferindu-le în acelaşi timp prilejul de a avea o comunicare sănătoasă. Pentru alţi parteneri de căsătorie, faptul de a petrece unele momente de linişte împreună, numai ei doi, fără să încerce să facă vreo treabă, aduce mai multe rezultate şi este mult mai favorabil comunicării sănătoase....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 02:14 PM

COMUNICAREA INTRE PARINTI SI ADOLESCENTI

Adolescenţa este o perioadă de tranziţie, o perioadă în care fiul sau fiica ta nu mai este un copil, dar nu este încă nici adult. Corpul unui adolescent trece prin schimbări, iar acestea influenţează afectivitatea. Problemele şi necesităţile adolescenţilor diferă de cele din perioada pubertăţii. Astfel, părinţii trebuie să-şi modifice modul de abordare a acestor probleme şi necesităţi, deoarece ceea ce a fost eficient în cazul unui preadolescent nu va fi întotdeauna eficient în cazul unui adolescent. Este necesar să furnizezi mai multe motive, iar acest lucru pretinde o comunicare mai amplă, nu una redusă.
Explicaţiile simple pe care le dădeai copilaşului tău cu privire la sexualitate, de exemplu, nu vor mai satisface necesităţile unor adolescenţi. Ei simt impulsurile sexuale, dar adeseori un sentiment de jenă îi reţine să-şi abordeze tatăl sau mama cu întrebări. Părinţii trebuie să ia iniţiativa, şi acest lucru nu va fi uşor dacă nu au dezvoltat şi nu au menţinut o bună linie de comunicare, îndeosebi făcîndu-i să se bucure de calda lor companie atît la lucru, cît şi la joacă. Apariţia poluţiei în cazul unui băiat sau a menstruaţiei în cazul unei fete nu-i va tulbura prea mult dacă li s-au explicat lucrurile dinainte . Un tată ar putea, eventual în timp ce face o plimbare cu fiul său, să abordeze problema masturbării, menţionînd faptul că majoritatea tinerilor au cel puţin unele probleme în acest sens şi întrebîndu-l: ‘Tu cum stai în această privinţă?’ sau ‘Ai constatat şi tu că aceasta este o problemă?’ Chiar unele discuţii cu familia pot să se refere la probleme legate de adolescenţă, discuţii în care atît tatăl, cît şi mama să contribuie cu sfaturile lor într-un mod relaxat, dar direct....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 02:17 PM

"... dobîndeşte priceperea“ (Proverbele 4:7).... Ca părinţi, fiţi înţelepţi în ce priveşte căile tinerilor; arătaţi înţelegere în ce priveşte simţămintele lor. Nu uitaţi cum a fost pentru voi să fiţi tineri. Amintiţi-vă totodată că, în timp ce orice persoană în vîrstă a fost cîndva tînără şi ştie ce înseamnă acest lucru, nici o persoană tînără nu a experimentat vreodată faptul de a fi în vîrstă. Adolescentul nu mai doreşte să fie tratat ca un copil, dar el nu este încă adult şi nu are încă multe din preocupările unui adult. El este încă mult înclinat spre joacă şi are nevoie de timp pentru ea.
Există anumite lucruri pe care tinerii le doresc în mod deosebit din partea părinţilor lor în acest stadiu al vieţii. Ei doresc să fie înţeleşi; doresc mai mult ca oricînd să fie trataţi ca indivizi aparte; doresc o îndrumare şi conducere care să fie consecventă şi să ia în considerare faptul că ei se apropie de starea adultă; doresc foarte mult să se simtă utili şi apreciaţi.
Părinţii nu ar trebui să fie surprinşi de faptul că la vîrsta adolescenţei începe să apară o oarecare împotrivire faţă de restricţii. Acest fapt se datoreşte apropierii tînărului de stadiul independenţei definitive şi dorinţei naturale de a avea o mai mare libertate de mişcare şi alegere. Sugarii neajutoraţi au nevoie de îngrijire părintească permanentă, copiii mici au nevoie de ocrotire atentă, dar pe măsură ce cresc, domeniul lor de activitate se lărgeşte, iar legăturile cu cei din afara cercului familial cresc şi se întăresc. Aspiraţiile către independenţă ar putea face ca relaţiile cu un fiu sau o fiică să devină oarecum dificile. Părinţii nu pot lăsa ca autoritatea lor să fie ignorată sau încălcată — spre binele copiilor lor. Dar ei pot face faţă situaţiei în mod înţelept şi pot menţine comunicarea dacă nu vor uita ce anume determină această posibilă conduită agitată....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 02:25 PM

În mod similar, părinţii ar trebui să le permită fiicelor şi fiilor lor, aflaţi la vîrsta adolescenţei, o anumită măsură de independenţă, mărind-o treptat pe măsură ce ei se apropie de vîrsta adultă, lăsîndu-i să ia din ce în ce mai multe decizii personale, sub îndrumarea şi supravegherea părintească. Cînd se ivesc dificultăţi, înţelegerea motivelor îi va ajuta pe părinţi să evite ca din lucruri minore să facă mari controverse. De multe ori, un adolescent nu se răzvrăteşte în mod intenţionat împotriva părinţilor săi, dar el încearcă să-şi asigure o anumită măsură de independenţă, fără să ştie cum s-o obţină. Astfel, părinţii s-ar putea să comită o greşeală, făcînd probabil o chestiune de controversă din lucrurile incorecte. Dacă problema nu este prea serioasă, las-o să treacă. Dar dacă este serioasă, fii ferm. Nu ‘strecura ţînţarul’, dar nici nu ‘înghiţi cămila’. — Matei 23:24...

Este explicabil faptul ca părinţii să fie îngrijoraţi atunci cînd împrejurările, poate cartierul în care locuiesc sau şcoala pe care o frecventează copiii lor, îi obligă pe aceştia să fie în anturajul unor tineri care sînt delincvenţi şi se autodistrug. Părinţii îşi pot da seama de adevărul declaraţiei biblice care spune că „asocierile rele strică obiceiurile folositoare“. Ei nu sînt dispuşi deci să accepte argumentul insistent al copilului: ‘Toţi ceilalţi pot să facă acest lucru; eu de ce nu pot?’ Probabil că nu toţi îl fac, dar chiar dacă ar fi aşa, acesta nu este un motiv suficient pentru ca şi copilul tău să facă un lucru dacă acesta este greşit sau neînţelept. ..

În toate acestea, nu uita că este cu mult mai probabil ca valorile morale să fie insuflate dacă există o atmosferă familială în care acele principii sînt respectate şi urmate. Să ai atitudinea pe care doreşti să o aibă copiii tăi. În propriul tău cămin, în cadrul cercului familial, fii atent ca ei să găsească înţelegere matură, iubire şi iertare, o măsură rezonabilă de libertate şi independenţă, însoţită de dreptate şi echitate, precum şi sentimentul atît de necesar că sînt acceptaţi şi că fac parte din familie...
.DA, BIBLIA OFERA SFATURI SI IN ACEST DOMENIU AL VIETII...

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 02:55 PM

FAMILIA CU UN SIGUR PARINTE.CUM POATE FACE FATA PROBLEMELOR ?...

O realitate cruda a zilelor noasre este familia alcatuita dintr-un singur parinte,(tata sau mama),impreuna cu copiii...Cu ce probleme se confrunta astfel de familii? Cum pot sa le depaseasca ?Poate oferi Biblia un ajutor practic pentru ele ?.....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 03:00 PM

ÎN PREZENT, familiile monoparentale au devenit o caracteristică permanentă şi evidentă a multor societăţi. Întrucât s-a observat că familia tradiţională, şi anume cea formată din soţ, soţie şi copii, este înlocuită de alte forme de viaţă familială...

prezent, mamele fără partener nu mai corespund neapărat vechiului tipar, adică nu mai sunt nişte adolescente necăsătorite care trăiesc din ajutorul social. Statutul de mamă necăsătorită nu mai poartă stigmatul de altădată, fiind chiar prezentat într-o lumină foarte favorabilă de celebrităţi, pe care publicul larg le consideră modele demne de urmat. În plus, multe femei sunt mai instruite, fiind capabile să se întreţină singure, şi, prin urmare, căsătoria nu mai e o condiţie necesară din punct de vedere financiar pentru a creşte un copil.

Unele mame fără partener, mai ales cele ce provin din familii în care părinţii au divorţat, nu se căsătoresc pentru că nu vor ca şi copiii lor să sufere văzând cum unul dintre părinţi îşi părăseşte familia. Alte femei ajung mame fără partener nu pentru că aşa au decis ele, ci pentru că sunt abandonate.
Cu toate acestea, numărul tot mai mare de familii monoparentale reprezintă un motiv de îngrijorare, întrucât părinţii fără partener şi copiii lor se confruntă, probabil, cu stres emoţional, cu necesităţi economice şi cu dezavantaje sociale. Unii se întreabă dacă este posibil ca un părinte să-şi crească singur copiii cu succes. Care sunt câteva dintre problemele deosebite cu care se confruntă familiile monoparentale? ....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 03:02 PM

Mamele de puţin timp rămase văduve trebuie să poarte o povară suplimentară. Ele trebuie să-şi asume responsabilitatea de a se îngriji de casă, în timp ce îşi plâng încă soţul pierdut. Această schimbare de rol poate necesita luni, ba chiar ani de zile, perioadă în care ele se confruntă cu probleme economice şi cu responsabilitatea de a-şi consola copiii. Unei mame văduve s-ar putea să îi fie foarte greu să-şi asume responsabilităţile suplimentare care-i revin. De aceea, poate că îşi va neglija copilul, neacordându-i grija şi îndrumarea părintească într-un moment al vieţii în care are foarte mare nevoie de atenţie şi de dovezi de iubire.

Mamele singure care nu s-au căsătorit cu tatăl copilului lor sunt, în general, foarte tinere şi lipsite de experienţă. Poate că nici nu au reuşit să-şi termine liceul. Fără o meserie potrivită, este foarte probabil că aceste mame se vor lupta cu sărăcia, fiind angajate pe posturi prost plătite. Lipsite de sprijinul rudelor, cum ar fi părinţii, ele vor trebui să se achite şi de responsabilitatea suplimentară de a se îngriji de copilul lor şi de a-l supraveghea zi de zi. O mamă necăsătorită încearcă, probabil, să facă faţă şi unei poveri emoţionale, cum ar fi sentimentele de ruşine şi de singurătate. Poate că unele mame sunt îngrijorate, gândindu-se că nu-şi vor putea găsi niciodată un soţ potrivit din cauza copilului. Copiii care cresc în astfel de familii sunt chinuiţi de întrebări fără răspuns în legătură cu familia din care provin şi simt nevoia să fie recunoscuţi de părintele care lipseşte.

În mod asemănător, şi părinţii care sunt în divorţ sunt supuşi unui stres enorm. Unii părinţi s-ar putea să fie foarte supăraţi în urma divorţului. Din cauza respectului de sine scăzut şi a sentimentului acut că au fost respinşi, unii părinţi nu mai au forţa de a se ocupa de necesităţile afective ale copiilor lor. Mamelor, care probabil că trebuie să-şi găsească pentru prima oară în viaţă un loc de muncă, s-ar putea să le fie greu să-şi îndeplinească responsabilitatea de a administra un cămin. Ele ar putea simţi că nu mai au nici timpul, nici energia necesare pentru unele nevoi speciale ale copiilor, care, la rândul lor, trebuie să facă faţă unor mari schimbări ce au loc imediat după divorţul părinţilor.....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 03:05 PM

Părinţii fără partener înţeleg că necesităţile diferă de la copil la copil, ele fiind în continuă schimbare. Un părinte divorţat ar putea constata că îi este deosebit de greu să găsească ocazii potrivite pentru a le oferi îndrumare spirituală copiilor
Părinţii divorţaţi care au mai puţine ocazii de a petrece timp cu copiii lor trebuie să găsească modalităţi de a-i asigura de dragostea şi afecţiunea lor părintească. Ca să reuşească acest lucru, un părinte trebuie să fie sensibil la necesităţile emoţionale ale copilului, care sunt în permanentă schimbare, mai ales când acesta devine adolescent şi începe să arate interes faţă de activităţile de grup şi faţă de prieteni....

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 03:10 PM

FAMILIA CU UN SIGUR PARINTE.CUM POATE FACE FATA PROBLEMELOR ?...
--- O bună gospodărire a treburilor casei. Un bun părinte fără partener se străduieşte să fie bine organizat şi depune eforturi să-şi respecte programul propus. Sunt esenţiale o bună planificare şi o bună organizare. Biblia spune: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug“. — Proverbele 21:5.

----Angajament. Un bun părinte fără partener face din viaţa de familie una dintre priorităţile sale. El urmăreşte să pună necesităţile copiilor înaintea propriilor necesităţi...

----- O abordare echilibrată. Un bun părinte fără partener nu minimalizează, dar nici nu exagerează problemele; el caută soluţii. Acceptă greutăţile şi încearcă să le facă faţă fără să-şi plângă de milă sau să sufere cu amar

-----O bună comunicare. Un bun părinte fără partener se îngrijeşte ca în familie să existe o bună comunicare. El îi ajută pe copii să-şi exprime în mod liber şi fără reţinere sentimentele şi gândurile. Iată ce a spus un tată fără partener despre copiii săi: „Vorbesc cu ei ori de câte ori am ocazia. Avem «momente de destăinuire» când pregătim cina. Atunci efectiv ei îmi mărturisesc totul“

---- Să nu se neglijeze. Chiar dacă există multe activităţi care îi răpesc timpul, un bun părinte fără partener înţelege cât de important e să se ocupe de necesităţile lui spirituale, emoţionale şi fizice....

---- O atitudine pozitivă. Un bun părinte fără partener îşi păstrează o optică pozitivă faţă de ceea ce înseamnă a creşte copii şi faţă de viaţă în general. El vede aspectele pozitive ale unor situaţii stresante. O mamă fără partener a spus: „Am ajuns să înţeleg că a fi un părinte singur nu e chiar atât de descurajant“...

Posted by: Vizitator_sorin. Jan 2 2009, 03:56 PM

Citeaza (Vizitator_sorin. @ Jan 2 2009, 01:58 PM) *
doua intrebari domnul Adi...la care as vrea sa imi raspundeti prin da sau nu...
1. credeti ca Isus Hristos este Dumnezeu ?
2. credeti in trinitatea Dumnezeirii ?


un raspuns ?

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 04:08 PM

Citeaza (Vizitator_sorin. @ Jan 2 2009, 01:58 PM) *
doua intrebari domnul Adi...la care as vrea sa imi raspundeti prin da sau nu...
1. credeti ca Isus Hristo este Dumnezeu ?
2. credeti in trinitatea Dumnezeirii ?


Apreciez intereul dv. fata de subiectul mentionat.Aceasta discutie putem sa o purtam pe alt topic...

Cu respect....

Posted by: cocosila Jan 2 2009, 04:11 PM

Citeaza (ady 1 @ Jan 2 2009, 04:08 PM) *
Apreciez intereul dv. fata de subiectul mentionat.Aceasta discutie putem sa o purtam pe alt topic...

Cu respect....

ce bine v-ar sta la amandoi cu cate un topor in crestetul capului!

Posted by: Missy Jan 2 2009, 05:58 PM

He he he, l-am bunghit pe asta ca e Iehovist din prima. "Iehova- Autorul casatoriei".....
Auzi, hai mai lasa-ne cu indobitocirile dumitale, de-aia nimeni nu va da nici o atentie, dupa 1800 de ani de crestinism, un barbat v-a inventat o religie si o biblie pentru barbati misogini. In secolul 21 femeia nu mai poate fi obligata sa stea desculta si gravida in fata aragazului si sa va slujeasca voua. Daca nevasta e fericita, toata casa merge bine, si daca are pretentie la fericire in casatorie nu inseamna ca e egoista cum spui dumneata.
Mintuitorul a ales se nasca dintr-o femeie, a pus-o la loc de cinste pentru toata umanitatea, get over it.
Pina la urma cum e cu sfirsitul lumii? Cind e? Ca in 1975 ati luat tzeapa. Daca citeai biblia adevarata, ai fi vazut ca sfarsitul il stie cand va fi numai Dumnezeu. Asa ca nu te mai da expert. De-aia cum va prind pe la usa cum va iau la goana, cum va permiteti voi sa imi spuneti mie ce grozavi si destepti sunteti voi.

Posted by: ady 1 Jan 2 2009, 07:44 PM

Da ,familia este intr-adevar un lucru important.Pe parcursul acestu topic au fost analizate mai multe situatii si probleme secifice vietii de familie.Toate aceste lucruri au fost analizate prin prisma Cuvantului lui Dumnezeu...Da BIBLIA nu este o carte veche ,fara valoare....Sfaturile continute de ea sunt practice in viata de famile...Multe probleme si suferinta ar fi evitate daca sfaturile ei ar fi puse in practica de parteneri...Probabil ca aceasta e marea problema a multor persoane :excluderea sfaturilor lui Dumnezeu,continute in Biblie,din viata lor de familie...Sigur , nu foloseste nimanui sa fie "grozav"pe acest forum, iar problemele in familie sa persiste acasa...Nu am nici un merit pentru acest topic...Indemnul este :Analizati aceste informatii fara prejudecati...Ganditi-va, in timp ce cititi aceste informatii la partenerul vostru ,la familia dv....si nu la mine (sau religia mea)...Va respect si va apreciez pe toti cei care aveti familie...

Va doresc la toti familii fericite...

Posted by: ovidiu Jan 3 2009, 11:44 AM

Dl. Adi crede in Isus Cristos asa cum fac toti martorii lui Iehova. Cu toate acestea, intelegerea lor despre persoana si rolul lui Isus e complet diferita de cea a bisericilor traditionale cum ar fi cea catolica si ortodoxa. Pe de alta parte martorii nu cred in trinitate sau sfanta treime. Ei cred ca Iehova si Isus sunt doua persoane complet diferite, ceea ce se potriveste destul de bine cu descrierea biblica (vezi episodul in care Tatal-Iehova vorbeste din ceruri cu fiul sau Isus aflat pe pamant fie in raul Iordan cand fusese botezat, fie in gradina Ghetsimani inainte de a fi arestat de gloata adusa de Iuda Iscariot).

Oricum eu nu cred ca o discutie doctrinara e in avantajul cuiva. Martorii lui Iehova au avantajul ca fiind o organizatie formata in jurul anului 1874 au adoptat convingerea pur protestanta "solo Scriptura", ceea ce inseamna ca doctrinele lor sunt mult mai bine argumentate pe Biblie decat cele a bisericilor traditionale care au imprumutat doctrine din filosofiile altor popoare si care nu se regasesc atat de bine argumentate in Scripturi.

Punctul slab sau "calcaiul lui Ahile" la martorii lui Iehova il constituie modul absolut totalitar in care structura lor de conducere numita "Corpul de Guvernare" isi impune autoritatea in chestiuni uneori vitale (cum e cazul transfuziilor de sange) precum si prezicerile repetate care au esuat lamentabil de fiecare data. O astfel de prezicere a fost amintita mai devreme legat de anul 1975 cand eminentat cenusie a martorilor din secolul 20 (Frederick Franz) a spus ca se incheie 6000 de istorie de umana si deci ar fi urmat mileniul sabatic, ceea ce conform intelegerii sale ar fi insemnat sosirea sfarsitului acestei lumi si inceperea domniei milenare a lui Cristos.

In viitorul apropiat martorii vor trebui sa re-evalueze o alta doctrina confrom careia Cristos a fost intronat de Iehova ca rege in ceruri. In 5 ani vom ajunge in 2014, deci la 100 de ani de 1914 si acest rege ceresc nu a facut nimic concret pentru asa-zisii sai martori de pe pamant. Pana in 1995 martorii spuneau ca sfarsitul lumii va veni inainte ca generatia de oameni care traiau in 1914 va disparea. In 1995 au schimbat doctrina din nou, dat fiind ca predictia lor esuase din nou. La fel vor face probabil si in urmatorii ani cu doctrina anului 1914.

Ce vreau sa spun e ca nu poti sa-ti pui increderea intr-o astfel de organizatie care face preziceri si interpretari ale Bibliei dupa bunul plac, atribuindu-le lui D-zeu, iar atunci cand acestea nu se implinesc dand vina pe membri ei si acuzandu-i ca si-au construit asteptari prea mari. Asa au facut de fiecare data.

Pentru a nu va lasa indusi in eroare, dat fiind ca la prima lectura mesajul martorilor suna bine argumentat, promitator si interesant cititi va rog capitolele existente in limba romana din cartea "Criza Constiintei". Acesta este cartea care ii da de gol pe martorii lui Iehova dezavaluindu-le complet minciunile, manipularile si precticile indoielnice ale Corpului lor de Guvernare. Cartea este scrisa de un fost membru al acestui corp de guvernare care dezvalui cu documente concrete si fotocopii, tot ceea ce a trait in acel corp timp de 15 ani.

Aceste capitole pot fi gasite aici.

Posted by: ovidiu Jan 3 2009, 11:50 AM

Ady,

Spune-ne si noua un lucru daca esti sincer. Timpul pe care il petreci pe acest forum il treci pe raportul de predicare?

Pentru cei care nu stiu, fiecare Martor al lui Iehova trebuie sa predea la sfarsitul fiecarei luni un raport cu timpul petrecut predicandu-le altora mesajul organizatiei. Pe raport mai trebuiesc scrise nr de reviste, brosuri, carti si vizite ulterioare efectuate in luna respectiva. Nu seamana asta mult prea tare cu regimul comunist? Adica, daca tot faci ceva din suflet si pentru Dumnezeu (cum e predicarea vestii bune), de ce trebuie sa dai raportul unor oameni? Dumnezeu oricum stie ce si cat ai facut.

Posted by: Andrei Jan 3 2009, 01:59 PM

Buna,

in primul rand as vrea sa subliniez faptul ca familia este un concept de sanatate psihica si exista foarte multe studii care demonstreaza beneficiile implicite si explicite pentru parteneri si descendeti, prin urmare cred cu tarie in aceasta formula sociala.

in al doilea rand as vrea sa mentionez faptul ca definitia familiei s-a schimbat destul de mult in ultimii 20 de ani. Acum avem mai mult ca oricand familii monoparentale, familii in care ambii parinti sunt divortati si impartasesc custodia copilului, avem familii in care copii nu sunt biologic parte din familie si evident familii in care parintii sunt de acelasi sex. Prin urmare, nu mai putem sa aveam aceleasi raspunsuri la aceleasi intrebari si pana la urma fiecare isi construieste propria formula a fericirii in propria familie.

Tot ce pot sa va impartasesc este formula mea: sunt casatorit de un an si jumatate in Canada si acuma doua saptamani mi s-a nascut primul copil, o fetita, Janet. Eu si Edward avem o casa impreuna si amandoi lucram ca sa ii oferim fetitei tot ce este mai bun. Consider ca avem o viata de familie fericita si normala si asta din cauza ca am pornit de la bun inceput cu aceleasi expectante si am avut amandoi aceeasi viziune despre ce inseamna o familie: un loc in care te simti intotdeauna in siguranta, oameni cu care ai mai multe in comun decat legatura de sange, obiceiuri si traditii, respect, incredere si momente frumoase petrecute impreuna. Aici suntem o familie obisnuita suburbana, eu doctor, Edward inspector fiscal, cu vecini care vin la gratar sambata si cu care ne intalnim la slujba duminica, in Romania am fi un cuplu de homosexuali care a adus pe lume in copil cu o mama surogat si care nu ar avea ce sa caute in biserica. Asta este definitia mea pentru cum poti avea o viata de familie fericita.

Cu respect,
Mihai

Posted by: Vizitator_iulian. Jan 3 2009, 03:26 PM

Domnule Ady,

Eu personal am o problema cu modul in care ati ales sa va transmiteti mesajul.
In primul acesta este un forum. Acest lucru implica o discutie deschisa, un schimb de pareri si argumente pe un anume topic.
Dumneavoastra ati ales sa deschideti acest topic dupa care sa postati la nesfarsit pagina dupa pagina parerile personale (mi se pare pare irelevant daca originea lor este biblica sau nu).
Abordare gresita dupa parerea mea. Eu personal nu vin sa particip la o discutie care pare sa se poarte unilateral.
Scopul unui forum este de a da posibilitatea oamenilor sa vina sa ceara sfaturi, pareri sau sa impartaseasca experiente. Nici unul din aceste scopuri nu se reflecta in comportamentul dvs. in acest forum.
Poate aceasta este motivul pentru care ati fost intampinat cu atata ostilitate.

Pentru tipologia mesajului pe care incercati sa-l transmiteti va sugerez un alt mijloc al internetului care se numeste blog. Cu siguranta veti avea mai mult succes.

Ca sa fiu foarte clar nu imi doresc sa aveti succes. Consider ca viata de familie fericita (de care eu personal ma bucur in fiecare zi impreuna cu sotia si fetita mea) poate fi construita fara a avea vreo legatura cu biserica, religia, biblia.
Nici o carte in sine nu va aduce aceasta fericire. Intelegerea reala asupra a ceea ce este bine si ce este rau va aduce fericire reala. Si asta din nou nu are nimic de-a-face cu biserica, religia, biblia. Are de-aface cu personalitatea pe care parintii tai au inteles sa ti-o creeze in primii ani de viata si cu capacitatea ta intelectuala.
Restul este doar modul in care personalitatea ta reactioneaza la mediul inconjurator filtrat de capacitatea intelectuala.
Totul a fost deja predefinit nu mai poti schimba multe.

Faptul ca majoritatea cuplurilor se destrama prin divort nu face decat sa reflecte realitatea cruda. In medie suntem destul de prosti si nu prea ne duce capul. Suntem condusi in majoritatea timpului de chimia hormonilor si cand ne trezim e prea tarziu si de obicei suntem prea tampiti ca sa gasim solutii la problemele cu care ne confruntam.
Scuze participantilor la acest forum in cazul in care se simt jigniti. Precizez din nou ca vorbesc de medie aici.
M-am regasit si eu ca facand parte din "medie" cateodata.

Imi pare rau dar efortul dvs., domnule Ady, este in cel mai bun caz zadarnic.

Sa traiti fericiti!

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:34 PM

CUM PUTEM FACE FATA MORTII UNEI PERSOANE DRAGI ?(SOT ,SOTIE,COPIL,PARINTI SAU ALTI MEMBRII AI FAMILIEI )


MOARTEA poate fi numit pe buna dreptate cel mai mare dusman al omului...
Atunci cand iti moare o persoana draga ,moare o parte din tine...Este foarte greu sa fii ceea ce ai fost...Totul se pare ca a luat sfarsit...

Cum au reacţionat unele persoane răvăşite de pierderea cuiva drag? De exemplu, să luăm cazul unei sotii... Ea ştia ce înseamnă să pierzi un copil deoarece avusese cinci avorturi spontane. Acum, ea era din nou însărcinată. Dar, când, din cauza unui accident de maşină, a fost obligată să se interneze în spital, ea era, pe bună dreptate, îngrijorată. După două săptămâni a intrat în travaliu, dar prematur. Apoi, la scurt timp, s-a născuto micuta fetita, care cântărea doar 900 de grame. „Eram atât de emoţionată. În sfârşit, eram mamă!“

Dar fericirea ei a fost de scurtă durată, deoarece, după patru zile, micuţa a murit. Doamna îşi aminteşte: „Mă simţeam atât de goală. Calitatea de mamă îmi fusese răpită. Mă simţeam incompletă. A fost îngrozitor când m-am întors acasă şi am intrat în camera pe care i-o pregătisem Vanessei şi am văzut cămăşuţele pe care i le cumpărasem. În următoarele două luni, am retrăit ziua naşterii ei. Nu voiam să mă întâlnesc cu nimeni“.

A fost reacţia ei exagerată? Poate că, pentru unii, această atitudine este greu de înţeles, dar cei care au trecut printr-o asemenea experienţă, spun că au plâns pentru copilul lor, aşa cum ar fi plâns şi pentru cineva care ar fi trăit mai mult. Copilul, spun ei, este iubit de părinţi cu mult timp înainte de a se naşte. Între el şi mamă există o legătură deosebită. Când copilul moare, mama simte că dispare o persoană reală. Şi aceasta este ideea pe care trebuie s-o înţeleagă ceilalţi...

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:36 PM

O altă mamă explică ce a simţit când i s-a spus că fiul ei de şase ani murise subit din cauza unor complicaţii cardiace congenitale. „Am trecut prin diferite stări: insensibilitate, neîncredere, sentimente de vinovăţie şi mânie faţă de soţul meu şi faţă de doctor deoarece nu înţeleseseră cât de gravă era starea copilului.“

Mânia poate fi un alt simptom al suferinţei. Poţi să fii furios pe medici şi pe asistente deoarece consideri că nu l-au îngrijit suficient de bine pe cel decedat. Sau poţi să fii furios pe prietenii sau pe rudele care, se pare, vorbesc sau fac ceea ce nu trebuie. Unii sunt furioşi chiar pe cel decedat considerând că respectivul şi-a neglijat sănătatea. O sotie îşi aminteşte: „Îmi aduc aminte că eram furioasă pe soţul meu deoarece ştiam că lucrurile ar fi putut sta altfel. Era foarte bolnav, dar nu lua în seamă avertismentele medicilor“. Şi, uneori, sentimentul de mânie faţă de cel dispărut se datoreşte poverilor pe care, prin moartea sa, respectivul le pune pe umerii partenerului rămas în viaţă.

Unii se simt vinovaţi din cauza sentimentului de mânie pe care îl nutresc, cu alte cuvinte, se condamnă sufleteşte din cauza acestui sentiment de mânie. Alţii se învinovăţesc de moartea celui drag. „Nu ar fi murit — încearcă ei să se convingă — dacă măcar l-aş fi dus mai repede la medic“, sau „dacă l-aş mai fi dus la un medic“, sau „dacă l-aş fi determinat să-şi îngrijească mai bine sănătatea“.

În cazul altora, sentimentul de vinovăţie merge mult mai departe, îndeosebi atunci când cel drag a murit subit. Ei încep să-şi amintească momentele când erau furioşi pe cel dispărut sau când se certau cu el. Sau poate simt că nu au fost pentru cel decedat chiar tot ce ar fi trebuit să fie....

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:40 PM

MOARTEA SOTULUI SAU SOTIEI aduce multa suferinta si durere celui ramas in viata...

Acest eveniment poate însemna sfârşitul unui întreg mod de viaţă trăit împreună: în călătorii, la locul de muncă, în privinţa distracţiilor. El înseamnă, de asemenea, sfârşitul legăturii de interdependenţă...

O sotie explică cele întâmplate când soţul ei a murit subit, în urma unui atac de cord. „În prima săptămână m-am aflat într-o stare de amorţeală sufletească, ca şi cum aş fi încetat să exist. Nici măcar nu puteam să gust sau să miros. Şi, totuşi, detaşat de cele întâmplate, continuam să raţionez. Deoarece fusesem alături de soţul meu când medicii încercaseră să-l reanimeze cardio-pulmonar, nu am avut tendinţa obişnuită de negare a realităţii. Cu toate acestea, aveam un sentiment de imensă neputinţă, ca şi cum aş fi privit o maşină răsturnându-se de pe o stâncă, fără să pot face nimic pentru a împiedica deznodământul.“

A plâns ea? „Bineînţeles că am plâns, îndeosebi atunci când citeam sutele de scrisori de condoleanţe pe care le primeam. Plângeam după fiecare. Acest lucru mă ajuta să fac faţă situaţiei pentru tot restul zilei. Dar nimic nu-mi putea fi de folos atunci când eram întrebată insistent cum mă simt. Evident, mă simţeam jalnic.“

Dar ce anume a ajutat-o pe aceasta sotie să depăşească această suferinţă? „Fără să-mi fi dat seama, luasem în mod inconştient decizia de a-mi continua viaţa, spune ea. Dar gândul că soţul meu, căruia îi plăcea atât de mult viaţa, nu mai este aici pentru a se bucura de ea încă mă doare.“....

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:44 PM

Reacţii imediate: şoc iniţial, neîncredere, tendinţa de negare a realităţii, amorţeală sufletească, sentimente de vinovăţie, mânie....

Suferinţa acută poate fi însoţită de: pierderea memoriei şi insomnie, oboseală exagerată, schimbarea bruscă a stării sufleteşti, judecată deficitară, accese de plâns, schimbări ale poftei de mâncare ce provoacă slăbire sau îngrăşare, diverse simptome de dereglare a sănătăţii, letargie, diminuarea capacităţii de muncă, halucinaţii — simţirea, auzirea, vederea celui decedat —, iar, în cazul pierderii unui copil, un resentiment iraţional faţă de partenerul de căsătorie....

Perioada de restabilire: tristeţe marcată de nostalgie, tot mai multe amintiri plăcute despre cel decedat, chiar cu nuanţe de umor...

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:48 PM

Deşi mai avea copii, o doamna aştepta cu nerăbdare naşterea următorului ei copil. Chiar înainte de a-l naşte, acesta era pentru ea „copilul cu care se juca, căruia îi vorbea şi în legătură cu care visa“.

Legătura dintre mamă şi copilul nenăscut era puternică. Ea continuă: „ea era un copil care lovea cu picioruşele cărţile pe care le ţineam pe burtă atunci când citeam, iar noaptea nu mă lăsa să dorm. Îmi amintesc şi acum primele ei lovituri, care semănau cu nişte ghionturi afectuoase şi delicate. De fiecare dată când se mişca, eram cuprinsă de iubire. O cunoşteam atât de bine, încât am ştiut când a suferit, când a fost bolnavă“.

Mama continuă să relateze: „Medicul nu m-a crezut decât atunci când era deja prea târziu. Îmi spunea să nu mă mai îngrijorez. Cred că am simţit când a murit. S-a răsucit dintr-o dată violent. A doua zi era moartă“....
De multe ori, oamenii nu-şi dau seama că pierderea unei sarcini sau naşterea unui copil mort constituie pentru femeie o tragedie de care aceasta îşi va aminti, poate, întreaga viaţă

De multe ori, oamenii nu-şi dau seama că pierderea unei sarcini sau naşterea unui copil mort constituie pentru femeie o tragedie de care aceasta îşi va aminti, poate, întreaga viaţă. De exemplu, Veronica, acum înaintată în vârstă, îşi aminteşte de pierderile de sarcină pe care le-a avut şi, îndeosebi, de copilul născut mort pe care l-a purtat în burtă până în luna a noua şi care cântărise la naştere 6 kilograme. Ea îl purtase mort înăuntrul ei în ultimele două săptămâni de sarcină. Iată ce spune Veronica: „Pentru o mamă, naşterea unui copil mort este un lucru îngrozitor“.

Reacţiile acestor mame frustrate nu sunt întotdeauna înţelese, nici chiar de alte femei. O femeie care a avut un avort spontan a scris: „Ceea ce am învăţat în modul cel mai dureros a fost că, înainte să mi se întâmple şi mie, nu aveam, efectiv, nici o idee despre ceea ce trebuiseră să suporte prietenele mele. Fusesem faţă de ele la fel de insensibilă şi de ignorantă cum simt acum că sunt şi alţii faţă de mine“.

O altă problemă a unei mame îndurerate este impresia că soţul ei nu resimte această pierdere la fel ca ea. Iată, în acest sens, cuvintele unei soţii: „Eram atunci absolut dezamăgită de soţul meu. Se comporta de parcă nici nu fusesem gravidă. El nu putea să simtă durerea pe care o simţeam eu. Era foarte sensibil la temerile mele, dar nu şi la suferinţa mea“.

Această reacţie este, probabil, firească la un bărbat. Între el şi copil nu se realizează aceeaşi legătură sufletească şi fizică ce se creează între soţia sa însărcinată şi făt. Cu toate acestea, şi el suferă o pierdere. Şi este vital ca soţul şi soţia să înţeleagă faptul că suferă împreună, dar în moduri diferite. Ei ar trebui să-şi împărtăşească suferinţa. Dacă soţul şi-o ascunde, soţia sa ar putea să creadă că este insensibil. Aşadar, plângeţi împreună, împărtăşiţi-vă gândurile şi îmbrăţişaţi-vă! Dovediţi-vă că aveţi nevoie unul de celălalt mai mult ca oricând. Soţilor, arătaţi deci că manifestaţi empatie...

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:51 PM

Moartea subită a unui bebeluş este o tragedie cumplită. Într-o bună zi, un copilaş, în aparenţă sănătos şi normal, nu se mai trezeşte. Acest lucru este total neprevăzut, căci cine se gândeşte că sugarul sau copilul ar putea să moară înaintea părinţilor? Bebeluşul, care devenise obiectul iubirii nemărginite a mamei, devine, dintr-o dată, cauza amărăciunii fără de margini a celei care i-a dat viaţă.

Sentimentele de vinovăţie încep să-i copleşească pe părinţi. Ei încep să se simtă răspunzători de această moarte, ca şi cum ea s-ar datora vreunei neglijenţe din partea lor. Ei se întreabă: ‘Ce am fi putut face pentru a preveni acest lucru?’ În unele cazuri, soţul, fără nici un temei, poate chiar să-şi învinovăţească, în mod inconştient, soţia. Când el a plecat la serviciu, copilul era viu şi sănătos. Când s-a întors acasă, l-a găsit mort în pătuţ! Ce făcuse oare soţia lui? Unde fusese în acel moment? Aceste întrebări tracasante trebuie clarificate pentru a nu crea în familie o atmosferă tensionată.

Această tragedie a fost cauzată de împrejurări neprevăzute şi imprevizibile. Biblia spune: „M-am întors şi am văzut sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate depind de timp şi de împrejurări“. — Eclesiastul 9:11.

Ce pot face alţii pentru a ajuta o familie care şi-a pierdut un copil? O mamă îndoliată spune: „O prietenă a venit şi mi-a făcut ...ăţenie în casă, fără să fi fost nevoie să-i spun vreun cuvânt. Unii ne-au făcut mâncare. Alţii ne-au ajutat printr-o simplă îmbrăţişare — fără vorbe, doar cu o îmbrăţişare. Nu voiam să vorbesc despre acest lucru. Nu voiam să tot explic cum se întâmplaseră lucrurile. Nu aveam nevoie de întrebări iscoditoare, ca şi cum aş fi omis să fac ceva. Eram doar mama; şi aş fi făcut orice ca să-mi salvez copilul!“...

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:55 PM

ESTE GRESIT SA DAI GLAS DURERII ?CUM POTI FACE ACEASTA ?

Vorbind despre durerea dumneavoastră aţi putea să vă liniştiţi. După moartea tuturor celor zece copii ai săi, precum şi după celelalte nenorociri prin care a trecut, patriarhul Iov a spus: „Sufletul meu este dezgustat de viaţă! Voi da drum liber plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu“ (Iov 1:2, 18, 19; 10:1). Iov nu şi-a mai putut reţine îngrijorarea. El a simţit nevoia să şi-o descarce. Trebuia să ‘vorbească’ despre ea. În mod asemănător, dramaturgul englez Shakespeare a scris în Macbeth: „Dă glas durerii; durerea care nu vorbeşte îi şopteşte inimii copleşite şi îi spune că o frânge“....

Prin urmare, vorbind despre sentimentele dumneavoastră cu un ‘prieten adevărat’ care este dispus să vă asculte cu răbdare şi înţelegere, s-ar putea să simţiţi o oarecare uşurare (Proverbele 17:17). Şi faptul de a vorbi despre necazurile şi sentimentele dumneavoastră vă poate ajuta să vi le clarificaţi şi să le înfruntaţi mai uşor. Şi, dacă cel care vă ascultă este o persoană care a pierdut şi ea pe cineva drag şi care a reuşit cu succes să depăşească această pierdere, aţi putea să reţineţi câteva sugestii practice referitoare la modul în care să înfruntaţi şi dumneavoastră situaţia. După ce i-a murit copilul, o mamă explică de ce anume i-a fost de folos faptul că a stat de vorbă cu o altă femeie care suferise şi ea o asemenea pierdere: „Faptul de a şti că şi altcineva a trecut prin aceeaşi situaţie şi că a ieşit din ea întreg la minte, precum şi ideea că a supravieţuit totuşi şi a revenit la o viaţă cât de cât normală, m-au întărit foarte mult“...

Posted by: jazz Jan 3 2009, 06:56 PM

ady 1 esti perseverent I`ll give you that! In rest, chiar iti imaginezi ca mai citeste cineva ce publici? Ai pierdut interesul audientei dupa primele 2 pagini. Ti s-a sugerat sa dialoghezi pt ca esti pe un forum de discutii insa tu nu poti pt ca nu ai nimic de spus care-ti apartine, esti doar un functionar cu norma.

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:57 PM

Faptul că vă exprimaţi sentimentele — fie prin viu grai, fie în scris — vă poate ajuta să vă alinaţi durerea. Acest lucru vă poate ajuta, de asemenea, să vă clarificaţi neînţelegerile. O mamă îndoliată explică: „Şi eu şi soţul meu auzisem că alte cupluri au divorţat după ce le-a murit copilul, iar noi nu voiam să ni se întâmple aşa ceva. De aceea, ori de câte ori eram furioşi şi voiam să ne învinovăţim, discutam despre incidentul respectiv. Cred că acest lucru a făcut să ne apropiem şi mai mult“. De aceea, faptul de a vă face cunoscute sentimentele vă poate ajuta să înţelegeţi că, deşi suferiţi din cauza aceleiaşi pierderi, ceilalţi pot să sufere într-un mod diferit de al dumneavoastră — cu intensitatea lor şi în felul lor....

S-ar putea să vă daţi seama că, pentru un timp, sentimentele dumneavoastră sunt, oarecum, imprevizibile. S-ar putea ca, din senin, să începeţi să plângeţi. O văduvă a observat că, atunci când mergea la alimentara (activitate pe care, de multe ori, o făcea împreună cu soţul ei), izbucnea în plâns, mai ales atunci când, din obişnuinţă, punea mâna pe produse care îi plăcuseră soţului ei. Fiţi răbdători cu dumneavoastră. Şi să nu consideraţi că trebuie să vă reţineţi lacrimile. Nu uitaţi că ele sunt o parte firească şi necesară a durerii...

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 06:59 PM

CE SE POATE SPUNE DESPRE SENTIMENTUL DE VINOVATIE ?

Probabil, consideraţi că la moartea celui iubit a contribuit şi o neglijenţă din partea dumneavoastră. Înţelegerea faptului că vinovăţia — reală sau imaginară — este o reacţie firească a durerii constituie, în sine, un ajutor. Şi, chiar şi în acest caz, nu ţineţi aceste sentimente în dumneavoastră. Vorbind despre vinovăţia pe care o resimţiţi aţi putea să găsiţi, în mare măsură, uşurarea de care aveţi nevoie.

Trebuie să înţelegeţi totuşi că, indiferent de cât de mult iubim pe cineva, nu putem să-i dirijăm viaţa sau să stăm în calea ‘timpului şi a împrejurărilor [neprevăzute]’ care l-ar putea afecta (Eclesiastul 9:11). În plus, intenţiile dumneavoastră au fost, cu siguranţă, bune. De exemplu, faptul că nu aţi apelat mai repede la un medic înseamnă oare că aţi intenţionat ca cel drag să se îmbolnăvească şi să moară? Bineînţeles că nu! De aceea, sunteţi oare cu adevărat vinovaţi de moartea sa? Nu.

O mamă, căreia i-a murit fiica într-un accident de maşină, a învăţat ce atitudine să ia faţă de sentimentul de vinovăţie. Iată ce explică ea: „Mă simţeam vinovată pentru că o trimisesem afară. Dar am ajuns să înţeleg că acest sentiment era ridicol. Nu era nimic rău în faptul că o trimisesem cu tatăl ei să ducă un comision. Pur şi simplu, fusese un accident îngrozitor“....

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 07:03 PM

ATENTIE.....

Îngrijiţi-vă sănătatea. Suferinţa vă poate epuiza, mai ales la început. Organismul dumneavoastră are nevoie mai mult ca oricând de odihnă suficientă, de exerciţii sănătoase şi de o alimentaţie corespunzătoare. Poate că ar fi bine ca medicul curant să vă facă un control periodic.

Amânaţi deciziile importante. Dacă este posibil, aşteptaţi până ce vi se vor limpezi gândurile, înainte de a lua decizii în privinţa unor acţiuni, cum sunt vinderea locuinţei sau schimbarea locului de muncă (Proverbele 21:5). O văduvă îşi aminteşte că, la câteva zile după moartea soţului ei, înstrăinase multe din lucrurile lui personale. Mai târziu, ea şi-a dat seama că înstrăinase nişte amintiri la care ţinuse mult.

Feriţi-vă să luaţi medicamente sau alcool pentru a suporta durerea. Orice uşurare produsă de medicamente sau de alcool este, în cel mai bun caz, temporară. Tratamentul ar trebui luat numai sub supravegherea medicului. Trebuie să fiţi însă atent deoarece multe substanţe vă fac dependent de ele. În plus, ele pot să întârzie procesul suferinţei. Un anumit patolog avertizează: „Tragedia trebuie suportată şi îndurată, iar, în cele din urmă, redusă la un nivel raţional. Încetinirea acestui proces prin ameţirea inutilă a [persoanei respective] cu medicamente poate să prelungească sau să distorsioneze acest proces“.

Reluaţi-vă modul obişnuit de viaţă. Poate că va trebui să vă impuneţi la început să mergeţi la serviciu, la cumpărături, sau să vă achitaţi de alte responsabilităţi. Dar aţi putea să constataţi că un program de viaţă normal vă va face mult bine...

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 07:06 PM

Pare atât de nedrept ca moartea să aibă puterea de a-ţi răpi pe cineva drag. Iar, când acest lucru se întâmplă, gândul că nu vei mai putea niciodată să vorbeşti cu persoana iubită, să râzi cu ea sau să o strângi în braţe poate fi foarte greu de suportat. Această durere nu dispare neapărat atunci când ţi se spune că cel drag se află sus, în cer....

Biblia oferă însă o speranţă absolut diferită. Scripturile arată că, în viitorul apropiat, veţi putea fi din nou împreună cu cei dragi decedaţi, nu în spaţiul necunoscut al cerului, ci chiar aici pe pământ, în condiţii de dreptate şi pace. Şi, atunci, oamenii vor avea perspectiva de a se bucura de o sănătate perfectă, fără să mai moară vreodată. ‘Dar, cu siguranţă, aceste lucruri sunt de domeniul fanteziei!’, ar putea spune unii....

De ce argument aţi avea nevoie pentru a vă convinge că aceasta este o speranţă sigură? Pentru a crede într-o promisiune ar trebui să fiţi sigur că cel care a făcut-o este nu numai dispus, ci şi capabil să o îndeplinească. Cine este deci cel care promite că cei morţi se vor întoarce la viaţă?....

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 07:08 PM

În primăvara anului 31 e.n., Isus Cristos promitea cu îndrăzneală următoarele: „Căci, aşa cum Tatăl scoală morţii şi îi face vii, tot aşa şi Fiul îi face vii pe aceia pe care vrea el. Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:21, 28, 29). Da, Isus Cristos a promis că milioane de morţi vor trăi din nou pe pământ cu perspectiva de a rămâne pe el veşnic, în condiţii paradiziace şi paşnice (Luca 23:43; Ioan 3:16; 17:3; compară cu Psalmul 37:29 şi Matei 5:5). Din moment ce Isus a făcut această promisiune, este logic să credem că este dispus să o şi îndeplinească. Dar este el capabil să o facă?

La mai puţin de doi ani după ce făcuse această promisiune, Isus a demonstrat cu putere că este nu numai dispus, ci şi capabil să înfăptuiască învieri....

Era un moment dramatic. Lazăr era grav bolnav. Cele două surori ale sale, Maria şi Marta, i-au trimis vorbă lui Isus, care se afla dincolo de râul Iordan: „Doamne, iată, cel pentru care ai afecţiune este bolnav“ (Ioan 11:3). Ele ştiau că Isus îl iubea pe Lazăr. Nu ar dori oare Isus să-şi vadă prietenul bolnav? În mod surprinzător, totuşi, în loc să meargă imediat în Betania, Isus a mai rămas două zile în locul unde se afla. — Ioan 11:5, 6.

Lazăr a murit după ce mesajul despre boala sa fusese trimis. Isus a ştiut când anume a murit Lazăr şi şi-a propus să întreprindă ceva în această privinţă. Când Isus a sosit, în sfârşit, în Betania, prietenul său drag murise de patru zile (Ioan 11:17, 39). Avea oare Isus să poată aduce la viaţă o persoană moartă de atât de mult timp?

Auzind că vine Isus, Marta, o femeie de acţiune, a alergat să-l întâmpine (compară cu Luca 10:38–42). Mişcat de amărăciunea ei, Isus a asigurat-o: „Fratele tău se va ridica“. La răspunsul ei că are credinţă într-o înviere viitoare, Isus i-a spus clar: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care exercită credinţă în mine, chiar dacă moare, va veni la viaţă“. — Ioan 11:20–25.

Ajuns la mormânt, Isus porunceşte să se dea la o parte piatra care acoperea intrarea. Apoi, după ce s-a rugat cu voce tare, el a ordonat: „Lazăr, vino afară!“ — Ioan 11:38–43.

Toţi ochii erau aţintiţi spre mormânt. Apoi, din întuneric, a apărut o figură. Picioarele şi mâinile îi erau înfăşurate cu fâşii de pânză, iar faţa îi era acoperită. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă“, porunceşte Isus. Şi iată că ultima fâşie care îl înfăşura cade la pământ. Da, era chiar Lazăr, bărbatul care murise în urmă cu patru zile! — Ioan 11:44....

Posted by: ady 1 Jan 3 2009, 07:11 PM

De fapt, dacă acceptaţi existenţa lui Dumnezeu, nu ar trebui să vă fie greu să credeţi în înviere. Iată un exemplu în acest sens: O persoană poate să-şi înregistreze pe o video ultima dorinţă şi testamentul, iar, după moartea ei, rudele şi prietenii pot, efectiv, să o vadă şi să o audă, în timp ce le explică cum să-i fie administrate bunurile. În urmă cu o sută de ani, aşa ceva era de neconceput. Iar, pentru locuitorii din anumite regiuni izolate ale globului, „miracolul“ înregistrării video le depăşeşte capacitatea de înţelegere. Din moment ce oamenii pot să se folosească de aceste principii ştiinţifice stabilite de Creator şi să reconstruiască asemenea imagini şi sunete, oare Creatorul nu ar putea fi capabil să facă mult mai mult? Nu este oare logic, aşadar, ca Cel care a creat viaţa să fie capabil să o şi recreeze?....

Posted by: xantipa Jan 3 2009, 08:09 PM

Citeaza (dia @ Jan 1 2009, 06:11 PM) *
e foarte bine ca faceti putina educatie biblica, lumea nu prea e in tema cu religia.
cei carae nu sunt interesati de ceea ce scrie d-l ady sa nu citeasca.




Esti la fel de ingusta la minte ca ady/adrian/ady1 sau cum i-o mai zice.
Parintii si scoala sunt factorii educationali, isteato!
In rest, esti autodidact.Daca pe tine te intereseaza educatia biblica, n-ai decat sa cauti pe site-uri specializate, nu sa incurajezi sa bata campii pe un topic ce parea destul de interesant la prima vedere.Asta imi aduce aminte de profu' meu de chimie, "poasui Geza", sef de promotie in faculta, creier luminat,venea in clasa trantea catalogul, se repezea la tabla si o umplea cu hieroglife.Ghici ce faceam noi in timp ce el era ars de focul creatiei? Jucam sotron.
Cam acelasi lucru se intampla si cu ady.Daca n-ar fi copy-paste ar aduce a masturbare intelectuala.Or cum copy paste-ul nu duce la orgasm, nici macar aceasta satisfactie n-o are smile.gif


Ooops! Cred ca am vorbit de lucruri interzise si necunoscute lui ady:)
Ady, daca accepti sa-mi fii invitat de onoare, promit sa deschid un topic despre ...orgasme!!!!

Posted by: xantipa Jan 3 2009, 08:12 PM

Citeaza (jazz @ Jan 3 2009, 06:56 PM) *
ady 1 esti perseverent I`ll give you that! In rest, chiar iti imaginezi ca mai citeste cineva ce publici? Ai pierdut interesul audientei dupa primele 2 pagini. Ti s-a sugerat sa dialoghezi pt ca esti pe un forum de discutii insa tu nu poti pt ca nu ai nimic de spus care-ti apartine, esti doar un functionar cu norma.




Ai dreptate!
Mai bine i-ar raspunde Rahilei, ca e in mare impas.Face fata infarct daca se bazeaza pe raspunsul lui si dupa aia o are pe constiinta:))

Posted by: adi/ady/ady1 Jan 3 2009, 08:51 PM

Dragii mei cititori de topic

Am cateva momente de luciditate si trebuie sa ma spovedesc voua si sa-mi cer iertare ca va fut creierii de cateva zile bune cu aberatii de copy-paste dar stiu sigur ca o sa ma iertati ca nu-i asa, voi aveti un suflet bun, am un motiv intemeiat:sunt unul din pacientii de la spitalul noua.Chiar daca apar sub trei nick-uri tot eu sunt, Nuti, asistenta cu nasu' carn si fundul bombat de sexi zice ca sufar de multiple personalitati si asa mai pot fi dia, sau sotia cu copiii multi.Da' Nuti a zis ca ma place mai mult cand sunt Iisus(e bine cu doi de i? sau sa sterg unu'?) cica, am un aer asa, destinct.Io nu stiu ce-i aia, da' mi-a podu'ei din urechi si l-am auzit pe margineanu cantand ca nici el nu stie, asa ca nu-i mare paguba, i-o dau si eu lu' Nuti poate isi ia mititica o bluza sa nu-i mai tremure tatele ca acuma cand se indrepta catre mine sa-mi faca injectia de seara.......


Buna seara, eu sunt Nuti.Ady/adi/ady1 a adormit si m-a rugat sa va trimit eu mesajul in timp ce el viseaza cu ingerasi(ca tot veni vorba, voi nu v-ati intrebat vreodata ce sex au ingerii?) .Am tras cu ochiul la ce a scris adi/ady/ady1 si as prefera un strop de channel(daca pe Marlyn o imbraca, pe mine de ce nu?) in locul bluzei.Voi ce parere aveti?


Xantipa, vin si eu la topicul cu orgasme.Da' sa fie multiple,plizzzz!

Posted by: Mihai Jan 3 2009, 09:43 PM

cred ca cel mai bun lucru pe care il putem face este sa nu ii mai dam atentie acestei persoane, deoarece ii validam comportamentul. sper ca acesta sa fie ultimul post dein acest topic.

Posted by: Vizitator_Radu. Jan 3 2009, 11:52 PM

laugh.gif De mult n-am mai ras asa...sunteti de belea.. laugh.gif

Posted by: cocosila Jan 4 2009, 12:33 AM

"baaaaa enoriasilor !!!!!"


http://www.youtube.com/watch?v=Dd2SFRZWNaM#t=4m26s

Posted by: dorinteodor Jan 4 2009, 08:09 AM

Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 03:39 PM) *
Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...


ady,
ai marcat foarte corect problemele. eu as zice ca problema fundamentala este legata de sex. este virtual imposibil sa gasesti o familie in care sa existe armonie din acest punct de vedere. oricita dragoste ar exista in primii ani, rutina va coroda armonia sexuala. asta se intimpla in 99.99% din cazuri. solutia este doar una (inca ne-aplicabila in tara....) si anume eliminarea notiunii de "inselare a partenerului. asta zice ca atit sotia cit si sotul sa accepte de la inceput ca o relatie extra-conjugala face parte din normalul vietii cotidiene.

o alta problema la fel de importanta este compatibilitatea din punct de vedere psihologic. cu totii avem defecte naturale. celalalt trebuie sa fie tolerant cu defectele celuilalt iar daca defectele sint prea mari pentru a fi tolerate, de comun acord sa divorteze.

toate astea ar trebui scrise explicit intr-un contract prenuptial, semnat de ambii parteneri, cu martori....

oricum, proverbul rominesc care spune "cum iti asterni asa dormi" contine foarte multa intelepciune...

stiu ca ce spun poate parea acum inadmisibil dar experienta arata ca idea de convietuire in armonie intre parteneri timp de "o viata" este o himera....

Posted by: ady 1 Jan 4 2009, 09:52 AM

Citeaza (dorinteodor @ Jan 4 2009, 08:09 AM) *
ady,
ai marcat foarte corect problemele. eu as zice ca problema fundamentala este legata de sex. este virtual imposibil sa gasesti o familie in care sa existe armonie din acest punct de vedere. oricita dragoste ar exista in primii ani, rutina va coroda armonia sexuala. asta se intimpla in 99.99% din cazuri. solutia este doar una (inca ne-aplicabila in tara....) si anume eliminarea notiunii de "inselare a partenerului. asta zice ca atit sotia cit si sotul sa accepte de la inceput ca o relatie extra-conjugala face parte din normalul vietii cotidiene.

o alta problema la fel de importanta este compatibilitatea din punct de vedere psihologic. cu totii avem defecte naturale. celalalt trebuie sa fie tolerant cu defectele celuilalt iar daca defectele sint prea mari pentru a fi tolerate, de comun acord sa divorteze.

toate astea ar trebui scrise explicit intr-un contract prenuptial, semnat de ambii parteneri, cu martori....

oricum, proverbul rominesc care spune "cum iti asterni asa dormi" contine foarte multa intelepciune...

stiu ca ce spun poate parea acum inadmisibil dar experienta arata ca idea de convietuire in armonie intre parteneri timp de "o viata" este o himera....

Apreciez comentariile dv pozitive.Intr-adevar ,relatiile sxuale intre sot si sotie joaca un rol important in apropierea si consolidarea unei casnicii.Totusi ,asa cum ati remarcat si dv. trecerea anilor poate afecta acest lucru...Apare varsta inaintata,diferite probleme de sanatate ,aspectul fizic,rutina, etc....
Totusi , o discutie dechisa cu partenerul legat de acest lucru poate contribui mult la detensionarea situatiei...Trebuie sa admitem ca nu putem fi "tineri sexual " mereu...Insa doi parteneri care se iubesc accepta aceasta situatie si se sustin in continuare...In mod sigur (si probabil nici dv. nu acceptati) relatiile sexuale cu altcineva nu conduc la o familie fericita ci dimpotriva aduc frustrare ,durere celui nevinovat...

Posted by: xantipa Jan 4 2009, 06:59 PM

Citeaza (ady 1 @ Jan 4 2009, 09:52 AM) *
In mod sigur (si probabil nici dv. nu acceptati) relatiile sexuale cu altcineva nu conduc la o familie fericita ci dimpotriva aduc frustrare ,durere celui nevinovat...



A propos Ady, tu de unde stii?

Sa nu ne spui ca ai facut si tu prostioare?!

Posted by: veta Jan 4 2009, 07:02 PM

Citeaza (Galadri3l @ Jan 3 2009, 11:58 PM) *
Adi1, am nevoie de ajutorul tau!




Si eu am nevoie Adi.
S-a infundat chiuveta!!!!

Posted by: ady 1 Jan 5 2009, 06:09 PM

Este cunoscut faptul ca multi parinti intampina dificultati in ceea ce priveste comunicarea cu copii si in mod deosebit cu adolescentii.CUM POATE FI DEPASITA ACEASTA PROBLEMA ?

Posted by: ady 1 Jan 5 2009, 06:15 PM

COMUNICAREA -PARINTI SI COPII


E o adevărată încercare pentru părinţi să comunice cu copiii, mai ales când timpul lor e limitat. Biblia însă îi încurajează pe părinţi să le vorbească cu orice ocazie, de pildă ‘când sunt acasă şi când sunt plecaţi în călătorie’ (Deuteronomul 6:6–8). „Trebuie căutate ocazii pentru a vorbi cu ei“, spune un tata. „Când sunt în maşină cu fiul meu, profit de ocazie şi stăm de vorbă.“

E adevărat, nu e uşor pentru toţi părinţii să comunice cu copiii lor. O mamă a trei copii, recunoaşte: „Nu ştiam să ascult. Lipsa unei bune comunicări mă făcea să-mi pierd firea şi să mă simt vinovată“. Cum poate un părinte să facă îmbunătăţiri în această privinţă? Începând să înveţe „să fie prompt la ascultare“ (Iacov 1:19). „Ascultarea cu atenţie e cel mai eficient mijloc de reducere a stresului“, declară dr. Bettie Youngs. Părinţi, trebuie să fiţi atenţi cum ascultaţi. Uitaţi-vă la copil în timp ce vă vorbeşte. Nu-i minimalizaţi problemele. Încurajaţi-l să-şi exprime sentimentele. Puneţi întrebări potrivite. Exprimaţi-vă cu generozitate iubirea şi încrederea că va face ce este bine...

Trebuie eforturi pentru o bună comunicare. Procedând astfel, veţi putea reduce la minimum stresul din familie. Comunicând cu copilul vostru, vă veţi putea da seama dacă acesta e cumva stresat. Vă va fi mai uşor să-i daţi sfaturi înţelepte dacă înţelegeţi sentimentele lui şi situaţia în care se află. De fapt, tinerii care sunt încurajaţi să vorbească despre problemele lor vor fi mai puţin înclinaţi să acţioneze greşit....

Posted by: ady 1 Jan 5 2009, 06:17 PM

În ziua de azi, tot mai mulţi oameni rămân să lucreze peste program. Când şi soţul, şi soţia au un loc de muncă, copiii suferă mult. Părinţii petrec tot mai puţin timp alături de copiii lor. Când sunt acasă, părinţii sunt ocupaţi cu activităţile casnice şi cu alte treburi gospodăreşti, aşa că, deseori, sunt extenuaţi. Cum puteţi păstra deschise liniile de comunicare cu copiii? Puteţi discuta multe lucruri cu ei dacă faceţi împreună unele treburi casnice. Un cap de familie a hotărât chiar să renunţe la televizor, în primul rând ca să poată sta mai mult timp cu copiii săi. El ne spune: „La început copiii se plictiseau, dar când am început să jucăm jocuri de perspicacitate şi să discutăm pe marginea unor cărţi interesante, ei s-au obişnuit repede cu această schimbare“.

Pentru copii este important să-şi formeze încă de mici deprinderea de a comunica deschis cu părinţii. Altminteri, când ajung la vârsta adolescenţei şi, probabil, întâmpină probleme, nu pot discuta cu părinţii lor cum ar face-o cu nişte prieteni. Cum îi puteţi ajuta să-şi deschidă inima? În Proverbele 20:5 citim: „Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă şi omul priceput ştie să scoată din ea“. Cu ajutorul unor întrebări de felul „Ce părere ai?“, părinţii îşi pot încuraja copiii să-şi exprime gândurile şi sentimentele...

Cum veţi reacţiona când copilul face o greşeală destul de serioasă? E momentul să fiţi înţelegător cu el. Stăpâniţi-vă sentimentele în timp ce-l ascultaţi. Iată cum procedează un tată: „Când copiii mei greşesc, mă străduiesc să nu-mi ies din fire. Mă aşez şi îi ascult. Încerc să înţeleg situaţia, iar apoi aştept puţin până mă calmez“. Dacă nu vă enervaţi şi aveţi răbdare să-i ascultaţi, disciplinarea va fi acceptată mai uşor....

Posted by: ady 1 Jan 5 2009, 06:22 PM

Adolescenta ese o perioada delicata .Comunicarea intre parinte-adolescent joaca un rol important....

ORICE părinte grijuliu ştie că un copilaş pur şi simplu înfloreşte când i se arată iubire şi atenţie. De asemenea, ştie că micuţul se va târî până în poala părintelui când are nevoie de o caldă îmbrăţişare. Însă când ajunge adolescent, el va respinge probabil afecţiunea părintească, declară dr. Barbara Staggers, şefa secţiei de medicină pentru adolescenţi de la Children’s Hospital and Research Center din Oakland, California (SUA). Totuşi, chiar în această perioadă copilul are nevoie cel mai mult de atenţia părintească. De ce?

Când copilul devine adolescent, el petrece mai mult timp nesupravegheat, iar acest lucru constituie unul dintre cele mai mari pericole pentru adolescenţi, este de părere dr. Staggers. Într-un articol publicat în ziarul Toronto Star, ea afirmă că „adolescenţa este perioada când copiii descoperă cine sunt şi cum se pot integra în lumea ce-i înconjoară. Dacă adăugăm la aceasta înclinaţia spre risc şi puterea anturajului, pericolele la care se expun adolescenţii pot fi uriaşe“. Adolescenţa nu înseamnă o anumită vârstă, dimpotrivă, ea implică trecerea prin diverse etape. Ne referim la „modul în care se comportă [adolescenţii], cum prelucrează ei informaţiile şi cum experimentează“, spune dr. Staggers. În prima etapă, adolescenţa este un timp când tinerii sunt absorbiţi de propria persoană; ei sunt preocupaţi de schimbările pe care le suferă corpul lor şi acţionează sub impulsul momentului. Apoi urmează o etapă caracterizată mai mult prin experimentare şi o ultimă etapă caracterizată printr-o gândire independentă.

E adevărat că anii adolescenţei pot fi fascinanţi, dar pot fi şi confuzi, atât pentru părinţi, cât şi pentru adolescenţi. Dr. Staggers, care de mai bine de 20 de ani a lucrat cu adolescenţi, spune că cei mai mulţi „au nevoie să comunice cu un adult care este preocupat de binele lor“. Cum se poate face acest lucru?

Păstraţi deschise liniile de comunicare! Părinţi, asiguraţi-i pe copiii voştri că vă preocupă binele lor fiind buni ascultători. Arătaţi-le că vă pasă de ei, punându-le întrebări care să-i ajute să pună cap la cap gândurile şi ideile pe care le au şi să înţeleagă care ar fi consecinţele fiecărei decizii neînţelepte pe care ar putea-o lua. Fiţi încurajatori când iau decizii corecte ce aduc rezultate bune. Ajutaţi-i să ştie ce fel de comportament este potrivit...

Posted by: ady 1 Jan 5 2009, 06:26 PM

Ziarul The Courier-Mail din Brisbane, Australia, anunţă că în urma unui sondaj recent s-a constatat că elevii de liceu rareori discută despre lucruri serioase cu taţii lor, în cazul în care fac acest lucru. Sondajul a indicat că majoritatea adolescenţilor petrec zilnic mai puţin de 15 minute în compania taţilor lor, stând însă la poveşti cu mamele lor circa o oră în fiecare zi. Părinţii discutau rar cu copiii lor despre principii morale şi nici nu prea urmăreau să vadă la ce programe TV sau casete video se uită aceştia. Toate discuţiile dintre taţi şi fii erau, se pare, despre lucruri superficiale, de pildă despre maşini şi sport. Cu mamele ei discutau mai mult despre prieteni, şcoală şi proiecte sociale, însă rar despre subiecte mai serioase. În multe cazuri, comunicarea dintre taţi şi fete se limita doar la glume şi la şotii...

Posted by: ady 1 Jan 5 2009, 06:35 PM

CARE SUNT PROBLEMELE TINERILOR ?CUM PUTEM CA PARINTI SA-I AJUTAM ?

Pe parcursul acestui topic,periodic, vor fi analizate problemele specifice tinerilor si modul in care noi parintii putem oferi ajutor...

Da BIBLIA ESTE PRACTICA si in acest domeniu...

Posted by: ady 1 Jan 6 2009, 03:39 PM

COMUNICAREA CU ADOLESCENTII

Adolescenţa este o perioadă de tranziţie, o perioadă în care fiul sau fiica ta nu mai este un copil, dar nu este încă nici adult. Corpul unui adolescent trece prin schimbări, iar acestea influenţează afectivitatea. Problemele şi necesităţile adolescenţilor diferă de cele din perioada pubertăţii. Astfel, părinţii trebuie să-şi modifice modul de abordare a acestor probleme şi necesităţi, deoarece ceea ce a fost eficient în cazul unui preadolescent nu va fi întotdeauna eficient în cazul unui adolescent. Este necesar să furnizezi mai multe motive, iar acest lucru pretinde o comunicare mai amplă, nu una redusă.

„Dobîndeşte înţelepciunea şi, cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea“ (Proverbele 4:7). Ca părinţi, fiţi înţelepţi în ce priveşte căile tinerilor; arătaţi înţelegere în ce priveşte simţămintele lor. Nu uitaţi cum a fost pentru voi să fiţi tineri. Amintiţi-vă totodată că, în timp ce orice persoană în vîrstă a fost cîndva tînără şi ştie ce înseamnă acest lucru, nici o persoană tînără nu a experimentat vreodată faptul de a fi în vîrstă. Adolescentul nu mai doreşte să fie tratat ca un copil, dar el nu este încă adult şi nu are încă multe din preocupările unui adult. El este încă mult înclinat spre joacă şi are nevoie de timp pentru ea....

Există anumite lucruri pe care tinerii le doresc în mod deosebit din partea părinţilor lor în acest stadiu al vieţii. Ei doresc să fie înţeleşi; doresc mai mult ca oricînd să fie trataţi ca indivizi aparte; doresc o îndrumare şi conducere care să fie consecventă şi să ia în considerare faptul că ei se apropie de starea adultă; doresc foarte mult să se simtă utili şi apreciaţi...

Posted by: ady 1 Jan 6 2009, 03:41 PM

Părinţii nu ar trebui să fie surprinşi de faptul că la vîrsta adolescenţei începe să apară o oarecare împotrivire faţă de restricţii. Acest fapt se datoreşte apropierii tînărului de stadiul independenţei definitive şi dorinţei naturale de a avea o mai mare libertate de mişcare şi alegere. Sugarii neajutoraţi au nevoie de îngrijire părintească permanentă, copiii mici au nevoie de ocrotire atentă, dar pe măsură ce cresc, domeniul lor de activitate se lărgeşte, iar legăturile cu cei din afara cercului familial cresc şi se întăresc. Aspiraţiile către independenţă ar putea face ca relaţiile cu un fiu sau o fiică să devină oarecum dificile. Părinţii nu pot lăsa ca autoritatea lor să fie ignorată sau încălcată — spre binele copiilor lor. Dar ei pot face faţă situaţiei în mod înţelept şi pot menţine comunicarea dacă nu vor uita ce anume determină această posibilă conduită agitată.

Confruntaţi cu impulsul fiului sau fiicei lor spre o mai mare independenţă, ce trebuie să facă părinţii? Acest impuls este asemenea unui resort tensionat pe care îl ţii în mînă. Dacă îi dai drumul dintr-o dată, el va zbura în mod necontrolat într-o direcţie imprevizibilă. Dacă îl ţii tensionat prea mult timp, tu te vei epuiza, iar el va slăbi. Dar dacă îl vei destinde în mod treptat şi controlat, el va rămîne în locul potrivit pentru el....

Posted by: ady 1 Jan 6 2009, 03:45 PM

În mod similar, părinţii ar trebui să le permită fiicelor şi fiilor lor, aflaţi la vîrsta adolescenţei, o anumită măsură de independenţă, mărind-o treptat pe măsură ce ei se apropie de vîrsta adultă, lăsîndu-i să ia din ce în ce mai multe decizii personale, sub îndrumarea şi supravegherea părintească. Cînd se ivesc dificultăţi, înţelegerea motivelor îi va ajuta pe părinţi să evite ca din lucruri minore să facă mari controverse. De multe ori, un adolescent nu se răzvrăteşte în mod intenţionat împotriva părinţilor săi, dar el încearcă să-şi asigure o anumită măsură de independenţă, fără să ştie cum s-o obţină. Astfel, părinţii s-ar putea să comită o greşeală, făcînd probabil o chestiune de controversă din lucrurile incorecte. Dacă problema nu este prea serioasă, las-o să treacă. Dar dacă este serioasă, fii ferm. Nu ‘strecura ţînţarul’, dar nici nu ‘înghiţi cămila’. — Matei 23:24....

Toţi tinerii simt nevoia să aibă prieteni. Puţini pot fi consideraţi „ideali“, dar oare proprii tăi copii nu au punctele lor slabe? Ai putea dori să limitezi asocierea lor cu anumiţi tineri, deoarece consideri că aceasta ar putea deveni dăunătoare pentru ei (Proverbele 13:20:"Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept, dar cine se întovărăşeşte cu cei fără minte o duce rău"). În cazul altora, s-ar putea să observi unele lucruri care îţi plac şi altele care nu îţi plac. În loc să excluzi complet pe cineva din cauză că îi lipseşte ceva, ar fi bine să le exprimi copiilor aprecierea pentru calităţile bune ale prietenilor lor, scoţînd în acelaşi timp în evidenţă necesitatea de a fi precauţi cu părţile lor mai slabe, încurajîndu-ţi fiul sau fiica să exercite o influenţă bună în aceste domenii, spre folosul durabil al prietenului lor.

O modalitate de a-ţi ajuta fiica sau fiul aflat la vîrsta adolescenţei să dezvolte un punct de vedere corect faţă de o mai mare libertate este să-l faci să înţeleagă că o mai mare libertate atrage după sine o mai mare responsabilitate. „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult“ (Luca 12:48). Cu cît copiii se dovedesc a fi mai responsabili, cu atît mai multă încredere pot avea părinţii lor în ei...

Posted by: ady 1 Jan 6 2009, 03:48 PM

Toate creaturile umane simt nevoia unei recunoaşteri, nevoia de a fi acceptaţi şi aprobaţi, de a aparţine unui grup. Pentru a dobîndi acceptarea şi aprobarea necesară, cineva nu poate deveni fireşte prea independent. El trebui să se încadreze în limitele de conduită aprobate de grupul căruia îi aparţine. Copiii ajunşi la vîrsta adolescenţei simt că trebuie să facă parte din familie. Faceţi-i să simtă că sînt membri preţioşi în cadrul cercului familial, care contribuie la bunăstarea ei, permiţîndu-le chiar să ia parte la întocmirea planurilor şi luarea deciziilor în familie

„Să nu devenim egoişti, spune apostolul Pavel, suscitînd rivalităţi între noi, invidiindu-ne unii pe alţii“ (Galateni 5:26, ). Lauda adresată de un părinte atunci cînd fiul sau fiica sa face binele va fi un ajutor în prevenirea apariţiei unui astfel de spirit; dar compararea nefavorabilă a unui adolescent cu un altul, care este prezentat în mod frecvent ca fiind superior, va produce invidie sau resentimente. Apostolul a spus că fiecare ar trebui „să constate care este lucrarea lui personală şi atunci va avea motiv de exultare numai cu privire la el singur, şi nu prin comparaţie cu altă persoană“ (Galateni 6:4, ). Adolescentul doreşte să fie acceptat pentru ceea ce este şi cine este el însuşi şi pentru ceea ce poate să facă, fiind iubit de părinţii săi pentru aceste lucruri...

Posted by: sniper Jan 6 2009, 05:05 PM

Citeaza (ady @ Dec 28 2008, 03:13 PM) *
Apreciez ca ati citit .Da..

frate ady esti bau bau. cu respect

Posted by: ady 1 Jan 6 2009, 05:32 PM

ESTE POTRIVIT SA-TI DISCIPLINEZI COPILUL ?CUM ?

Exista diferite pareri cu privire la acest lucru.Ca si parinti dorim ceea ce este cel mai bine pentru copilul nostru.ESTE POTRIVIT SA-TI DISCIPLINEZI COPILUL ?....Cum ?...

Posted by: iul Jan 6 2009, 06:20 PM

inca un iehovist la vanatoare de fraieri
intelegeti-l si voi pe ady, acum e prea frig sa iasa in parcuri cu Turnul de Veghere
iehovistii ne iau cu familia, adventistii cu viata sanatoasa
de ce nu veniti sa spuneti deschis: sunt iehovist si am venit sa va predic !?

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:33 PM

COPIII ascultători, iubitori şi bine crescuţi nu sînt ceva pur întîmplător. Ei sînt modelaţi şi crescuţi astfel prin exemplu şi disciplinare.

Mulţi experţi în psihologia infantilă stabilesc regula „jos mîinile de pe copii“, asemenea unuia dintre ei care declara: „Voi, mamelor, vă daţi seama că ori de cîte ori vă bateţi copiii dovediţi că îi urîţi?“ Dar, în Cuvîntul său, Dumnezeu spune: „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său; dar cine-l iubeşte, îl disciplinează îndată“ (Proverbele 13:24). Acum cîteva decenii, îndeosebi în naţiunile occidentale, pieţele au fost invadate de cărţi referitoare la educaţia copiilor, pline de teorii laxiste. Psihologii afirmau că disciplinarea i-ar inhiba pe copii şi le-ar frîna dezvoltarea; cît despre bătaie, numai gîndul acesteia le provoca oroare...

Recolta extraordinară de crime şi delincvenţă este bine cunoscută. În multe ţări industrializate, delictele comise de tineri constituie peste 50% din delictele grave. În unele părţi ale lumii, şcolile sînt focare de tulburări de clasă, lupte, abuzuri şi obscenităţi verbale, vandalism, atacuri violente, şantaj, incendieri premeditate, jafuri, violuri, consum de droguri şi asasinate. Un purtător de cuvînt al unei federaţii de cadre didactice dintr-o ţară importantă a concluzionat că problema disciplinei stă în eşecul şcolii de a-i sensibiliza pe copii la o vîrstă fragedă, şi a condamnat pentru delincvenţa care există deteriorarea familiei şi faptul că părinţii nu sînt dispuşi să stabilească norme raţionale de comportare pentru copiii lor. Examinînd întrebarea ‘de ce unii dintre membrii unei familii devin criminali, iar alţii nu’, The Encyclopædia Britannica afirmă: „Metodele de disciplinare în familie pot fi fie prea uşoare sau prea severe, fie prea inconsecvente. Cercetările americane au arătat că poate fi stabilită o legătură între disciplina precară şi aproape 70% dintre criminali“ ...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:35 PM

În ce priveşte disciplinarea însăşi, ea nu se limitează la pedepsire. Disciplina înseamnă, în esenţă, ‘instruire şi educare care ţine de o anumită ordine sau cadru...


Un părinte care nu administrează disciplinarea nu va cîştiga respectul unui copil, aşa cum autorităţile nu vor cîştiga respectul cetăţenilor atunci cînd permit ca fărădelegile să continue fără a fi pedepsite. Disciplinarea administrată în mod corect constituie pentru copil dovada faptului că părinţii săi se îngrijesc de el. Ea contribuie la realizarea unui cămin paşnic.. Copiii neascultători, cu o comportare rea sînt o sursă de iritare în orice familie, iar astfel de copii nu sînt niciodată cu adevărat mulţumiţi, nici măcar de ei înşişi. „Disciplinează-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului“ (Proverbele 29:17). După o corectare fermă, dar iubitoare, un copil poate dobîndi, într-o oarecare măsură, un nou orizont şi un început bun, iar adesea vei simţi o plăcere mult mai mare să fii în compania lui. ..

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:36 PM

„Iehova îl disciplinează pe cel pe care îl iubeşte“ (Evrei 12:6, ). La fel stau lucrurile cu un părinte care este sincer interesat de binele copiilor săi. Disciplinarea trebuie să fie administrată din iubire. Mînia poate fi normală atunci cînd cineva ajunge să fie provocat de comportarea rea a unui copil, dar, aşa cum arată Biblia, părintele respectiv ar trebui să ‘se stăpînească în împrejurări rele’ (2 Timotei 2:24, ). După ce o persoană s-a calmat, păcatul unui copil s-ar putea să nu i se mai pară atît de mare: „Înţelepciunea îl face pe om încet la mînie şi este o cinste pentru el să uite greşelile“ (Proverbele 19:11; ). S-ar putea să existe circumstanţe atenuante: Probabil copilul este extrem de obosit sau nu se simte bine. Poate că a uitat realmente ce i s-a spus; chiar şi adulţilor li se întîmplă acest lucru, nu-i aşa? Dar chiar dacă o anumită faptă rea nu poate fi trecută cu vederea, disciplinarea nu ar trebui să fie o explozie necontrolată sau o lovitură prin care părintele nu face decît să-şi descarce tensiunea emoţională. Disciplinarea presupune instruire, iar dintr-o explozie de mînie un copil învaţă nu o lecţie de stăpînire de sine, ci de lipsă a acesteia. Sentimentul că i se poartă de grijă, pe care îl simte un copil cînd i se administrează corect disciplinarea, lipseşte. Echilibrul este deci esenţial ...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:38 PM

Copiii au nevoie să li se stabilească limite. Fără ele, ei nu se simt în largul lor. Faptul de a le avea şi a le respecta îi face pe copii să simtă că fac parte dintr-un grup; ei aparţin şi sînt aprobaţi de acest grup pentru că se conformează cerinţelor sale. Toleranţa înseamnă a-i abandona pe tineri şi a-i lăsa să se descurce după capul lor. Rezultatele arată că copiii au nevoie de adulţi care să aibă convingeri ferme referitoare la limite şi care le vor pune în vigoare. Copiii trebuie să recunoască faptul că pentru orice persoană de pe pămînt există limite şi că acest lucru duce la binele şi fericirea personală a fiecăruia. Nu ne putem bucura de libertate decît atunci cînd alţii recunosc sfera noastră de libertate, iar noi o recunoaştem pe a lor...

Cînd copiii învaţă că nerespectarea unor limite juste aduce disciplinare într-un fel sau altul, ei ajung să-şi recunoască propriile lor limite, iar prin intermediul fermităţii şi îndrumării părinteşti, ei dezvoltă autodisciplinarea necesară pentru a trăi o viaţă plină de satisfacţii. Dacă nu ne vom disciplina pe noi înşine din interior, vom fi disciplinaţi de o sursă exterioară. Dacă vom dezvolta o disciplină interioară şi-i vom ajuta pe copiii noştri să facă acelaşi lucru, viaţa noastră şi viaţa lor va fi mai fericită, mai liberă de probleme şi mîhniri...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:41 PM

Normele şi limitările stabilite pentru copii ar trebui să le fie clare acestora, să fie juste şi pline de indulgenţă. Nu le pretindeţi nici prea mult, nici prea puţin. Amintiţi-vă de vîrsta lor, deoarece ei vor acţiona în funcţie de aceasta. Nu vă aşteptaţi să fie nişte adulţi în miniatură. Apostolul Pavel a spus că atunci cînd era copil, acţiona ca un copil . Dar odată ce au fost stabilite reguli rezonabile şi copiii voştri le înţeleg, faceţi ca acestea să fie respectate cu promptitudine şi consecvenţă. „Cuvîntul vostru Da să însemne Da, iar Nu al vostru, Nu“ (Matei 5:37,). Copiii îi apreciază realmente pe părinţii care-şi respectă cuvîntul, care sînt consecvenţi şi hotărîţi, deoarece îşi dau seama de forţa părinţilor lor de a-i susţine şi simt că se pot bizui pe ea atunci cînd apar probleme şi au nevoie de ajutor. Dacă părinţii lor sînt imparţiali, însă pozitivi în corectarea greşelilor, aceasta le dă copiilor un sentiment de siguranţă şi stabilitate. Copiilor le place să ştie care este situaţia lor şi, cu astfel de părinţi, ei ştiu...

Este nevoie de hotărîre din partea părinţilor pentru a manifesta fermitate atunci cînd un copil refuză să asculte un ordin dat de ei. Unii părinţi recurg atunci la ameninţarea cu o eventuală pedeapsă, se angajează în discuţii infructuoase cu copilul sau fac apel la încercarea de a-l cumpăra pe copil ca să facă ce i s-a spus. Adeseori tot ceea ce se cere nu este decît să fie foarte fermi şi să-i spună copilului, cu convingere, că trebuie să facă lucrul acela şi să-l facă imediat. Dacă un copil este gata să treacă prin faţa unui automobil care se apropie, părinţii îi vor spune ce are de făcut în termeni cît se poate de clari. Aşa cum arată unii cercetători cu privire la acest subiect: „Aproape toţi părinţii îi determină pe copiii lor să meargă la şcoală . . . să-şi spele dinţii, să nu lipsească de acasă, să facă baie etc. Adeseori copiii opun rezistenţă. Dar se conformează totuşi, deoarece ştiu că părinţii vorbesc serios“...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:42 PM

Cînd părinţii se ocupă cu intermitenţe de respectarea directivelor stabilite de ei, şi aceasta în funcţie de capriciul sau dispoziţia de moment, sau cînd disciplinarea în cazurile de neascultare este mult amînată, copiii se simt îmboldiţi să încerce unele încălcări ale regulilor pentru a vedea cît de departe pot merge şi cît de uşor pot scăpa. Dacă pedeapsa pare să întîrzie, copiii sînt la fel ca adulţii, îndrăznind să facă ce este rău. „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău“ (Eclesiastul 8:11). Aşadar, spune ce ai de spus, iar ce ai spus să fie spus. Atunci copilul tău va recunoaşte că aşa stau lucrurile şi va înţelege că nu-i va servi la nimic nici să se bosumfle sau să se certe, nici să acţioneze ca şi cum ar considera că eşti crud sau lipsit de iubire.

Acest lucru pretinde să gîndeşti înainte de a vorbi. A da în grabă nişte reguli sau ordine este adeseori un lucru neraţional. ..

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:44 PM

Joaca face parte în mod natural din viaţa unui copil . Părinţii trebuie să-şi dea seama de lucrul acesta, în timp ce introduc treptat în viaţa copilului aprecierea faţă de muncă şi un sentiment al responsabilităţii. Apoi, oricare ar fi sarcina pe care urmează să o aibă copilul, în general este cel mai bine ca ea să fie îndeplinită mai întîi, şi apoi să vină joaca.

Unii copii devin „copiii străzii“, sau, practic, sînt străini acasă fiindcă îşi caută destinderea în altă parte. Dacă anturajul este rău, efectele sînt rele (1 Corinteni 15:33). Desigur, unele anturaje în afara familiei îi sînt utile copilului, deoarece astfel îşi poate lărgi înţelegerea cu privire la oameni. Dar cînd există prea multe anturaje în afara familiei sau cînd acestea sînt lăsate necontrolate, cercul familial va slăbi sau chiar se va fragmenta.

Împreună cu disciplinarea pe care o administrează pentru a corecta lucrul acesta, ar fi bine ca părinţii să se întrebe ce anume ar putea face pentru ca atmosfera familială să fie mai plăcută pentru copii; dacă petrec suficient timp cu ei nu numai pentru a-i instrui sau disciplina, ci şi pentru a fi adevăraţi prieteni şi pentru a le oferi companie copiilor lor. Eşti „prea ocupat“, de obicei, pentru a petrece timp cu copiii tăi, pentru a te juca cu ei? Odată pierdute, ocaziile de a face ceva împreună cu copiii nu se vor mai întoarce niciodată. Timpul se scurge într-o singură direcţie, iar copilul nu rămîne pe loc, ci continuă să crească şi să se schimbe. Anotimpurile zboară şi, deşi ai impresia că parcă a fost ieri cînd copilul tău era un bebeluş care abia învăţa să meargă, îţi dai seama dintr-odată că devine un tînăr bărbat, iar fetiţa ta o tînără femeie. Numai dacă menţii un bun echilibru şi te autodisciplinezi în ce priveşte utilizarea timpului tău, vei putea evita să desconsideri ocaziile pe care le oferă această perioadă preţioasă — sau vei evita să vezi cum copiii tăi se îndepărtează de tine încă de la o vîrstă fragedă...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:46 PM

Acolo unde televizorul este o sursă obişnuită de relaxare, ar putea fi necesar să fie stabilite limite ale utilizării sale. Unii părinţi folosesc televizorul drept baby-sitter. S-ar putea să fie practic şi pare a fi ieftin; dar, în realitate, se poate dovedi foarte costisitor. Programele TV sînt adesea saturate de violenţă şi sexualitate. Impresia transmisă este că violenţa este un mod satisfăcător de a rezolva problemele; relaţiile sexuale nelegitime par o parte acceptabilă a vieţii de fiecare zi. Multe sondaje au arătat că lucrul acesta poate desensibiliza pe cineva faţă de astfel de practici, îndeosebi pe cei tineri. Eşti preocupat ca copiii tăi să mănînce alimente sănătoase şi neinfectate, nu-i aşa? Ar trebui să fii şi mai preocupat în legătură cu lucrurile cu care este hrănită mintea lor. ..

Faptul de a verifica ce fel de programe vizionează copiii şi, de asemenea, cît timp petrec în faţa televizorului poate avea o mare importanţă în dezvoltarea unui copil. Televizorul poate furniza o destindere plăcută şi chiar educaţie; dar dacă nu este ţinut sub control poate crea dependenţă, consumînd o enormă cantitate de timp. Timpul înseamnă viaţă şi o parte din acest timp ar putea fi petrecut, desigur, în alte moduri mai profitabile. Aceasta deoarece televizorul înlocuieşte pe a face cu simplul fapt de a privi. El înlocuieşte nu numai activităţile fizice, ci şi lectura şi conversaţia. O familie are nevoie de comunicare şi cooperare, iar simplul fapt de a sta tăcuţi împreună în aceeaşi încăpere, privind la televizor, nu contribuie la satisfacerea acestei necesităţi. Acolo unde vizionarea excesivă a programelor TV este o problemă, părinţii pot dezvolta în copiii lor apreciere pentru alte activităţi în locul televizorului — jocuri sănătoase, lectură, activităţi de familie — îndeosebi dacă părinţii iau iniţiativa şi oferă un exemplu....

Posted by: iul Jan 7 2009, 05:48 PM

exercitii de copy paste efectuate de micul Martor al lui Iehova pus pe vrajeala
mai si citezi din NWT - nenorocirea aia de traducere in bataie de joc a Bibliei
tzz, ce iubitor de copii si familist mai esti, de aia postezi tu aici ca sa faci prozelitism ?
ai putea sa ne impartasesti cum te-au crescut pe tine parintii ? esti din familie de Martori ?

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:50 PM

CE METODE DE A DISCIPLINA SUNT EFICIENTE ?

Copii diferiţi trebuie disciplinaţi în mod diferit. Trebuie luate în considerare temperamentul şi înclinaţiile fiecărui copil.

O mamă relatează:

„Fiul meu avea abia doi ani cînd scria pe perete — nişte mici liniuţe roşii la o mică înălţime de podea. Tatăl său i le-a arătat şi l-a întrebat despre ele. Micuţul n-a făcut nimic altceva decît să se uite ţintă, cu ochii mari, fără să spună nici Da, nici Nu. În cele din urmă, tatăl său i-a spus: «Ştii, fiul meu, cînd eram aproape de vîrsta ta, şi eu scriam pe perete. Este ceva nostim, nu-i aşa?» Ei bine, băieţelul s-a relaxat şi, cu faţa toată plină de zîmbet, a început să converseze cu animaţie cît de nostim era lucrul acela. Ştia că tata îl înţelege! Totuşi, i s-a explicat că, deşi era ceva nostim, pereţii nu erau un loc potrivit pentru scris. A fost stabilită comunicarea şi, pentru acest copil, nu a fost nevoie de nimic altceva decît de nişte argumente suplimentare“....

Posted by: iul Jan 7 2009, 05:50 PM

Martorii lui Iehova
Aproape toata lumea s-a confruntat cu prozelitismul lor agresiv din usa-n usa! Organizatia pe care
acestia o reprezinta, cunoscuta sub numele de Watchtower Bible and Tract Society (W.T.B. & T.S.), este
renumita pentru accentul pe care-l pune asupra profetiilor vremii sfîrsitului, însa de mai multe ori profetind
gresit sfîrsitul lumii. In acelasi timp, Organizatia Turnului de Veghere exercita un control sever asupra
Martorilor lui Iehova si le interzice acestora participarea la activitati sociale cum ar fi sarbatorirea zilelor de
nastere, a Craciunului, a Pastelui, sau a Zilei Mamei, sau le interzice salutul drapelului national, votatul,
serviciul militar, sau transfuziile de sînge. Prin aceste restrictii Organizatia Turnului de Veghere creeaza un zid
de izolare a Martorilor fata de restul societatii.
Trecutul istoric
Organizatia Turnului de Veghere si Societatea Tractatului pretinde cu îndrazneala sa fie singura
organizatie pe care Dumnezeu o foloseste în zilele noastre pentru a învata adevarul Lui si a vorbi în Numele
Lui. [1] Conform Organizatiei Turnului de Veghere toti ne-Martorii lui Iehova vor fi distrusi la Armaghedon, un
eveniment al judecatii divine cu a carui iminenta ameninta tot timpul. Societatea Turnului de Veghere tipareste
saptamînal peste 15 milioane de copii ale revistelor ei în 120 de limbi iar peste 5 milioane de Martori ai lui
Iehova (cunoscuti sub numele de "pionieri/vestitori") îi raspîndesc doctrinele în 230 de tari. In cele ce urmeaza
vom reda cîteva lucruri elementare pe care fiecare om ar trebui sa le cunoasca despre trecutul si crezurile
Martorilor lui Iehova.
Crezuri si doctrine împrumutate
Charles T. Russell (1852-1916) este cel ce a pus bazele miscarii Martorilor lui Iehova. In adolescenta
acesta si-a negat traditia prezbiteriana de care apartinea alaturîndu-se putin mai liberalei Biserici
Congregationale, grup pe care de asemenea l-a parasit. [2] A negat dumnezeirea Domnului Isus Hristos si
învataturile biblice ale iadului si pedepsei vesnice. Fara a poseda vreo pregatire biblica formala, Russell doar a
împrumutat si a adaptat diversele învataturi ce erau populare în vremea lui. De pilda, Adventismul este cel ce la
influentat în negarea iadului, iar un grup dizident al Adventismului condus de N.H. Barbour, i-a stîrnit
interesul în studierea profetiilor vremurilor sfîrsitului. Astfel de la Barbour, Russell a împrumutat crezul ca
Hristos urma sa se întoarca invizibil pe Pamînt în anul 1874, si ca anul 1914 era anul în care lumea trebuia sa
fie distrusa, dupa care se inaugura Mileniul (deci, cei 1000 de ani de domnie literara a lui Hristos pe pamant;
n.tr.).
Pretentii aberante
In anul 1879 Russell si-a publicat propria sa revista denumita Zion's Watchtower and Herald of Christ's
Presence (deci, "Turnul de Veghere si Vestitorul Prezentei lui Hristos") în care si-a promovat propriile
învataturi. Fiindca oamenii au fost atrasi de prezicerile senzationaliste ale sfîrsitului, organizatia a crescut în
numar.
In pofida lipsei sale de pregatire formala en teologie si de cunoastere a limbilor originale, Russell a pretins ca el
era singurul care cunostea adevarul, condamnînd în mod viguros toate celelalte religii crestine. In consecinta,
pastorii mai multor biserici au început sa demaste învataturile false ale lui Russell si caracterul sau îndoielnic.
Un caracter dubios
Reverendul J.J. Ross este cel ce intai a publicat o brosura în care dezvaluia pretentiile si învataturile
false ale lui Russell. Astfel, Ross evidentia ca Russell, "nu a frecventat niciodata scolile superioare, nu stie
aproape nimic despre filozofie, despre teologia istorica sau sistematica si este complet ignorant în ce priveste
limbile biblice (greaca si ebraica). "[3] Fara succes, Russell a încercat sa opreasca raspîndirea acestor informatii
demascatoare prin a-i intenta proces pentru calomnie reverendului Ross. Insa, Russell nu doar ca a pierdut
procesul, dar s-a si facut vinovat de sperjur în tribunal, mintind sub depunere de juramînt ca poseda cunostinte
1
ale limbii grecesti, pentru ca la urma sa recunoasca ca afirmatiile privitoare la el facute în brosura erau
adevarate. [4]
In anul 1913, din nou fara succes, Russell a dat în judecata ziarul "The Brookly Daily Eagle" pentru calomnie
fiindca a fost demascat pentru încercarile frauduloase de a vinde un grîu obisnuit la pretul exorbitant de 60 de
dolari sacul (35,24 litri) sustinînd ca este un "grîu miraculos". [5]
Profetii neimplinite
In ciuda acestor piedici, Russell a continuat sa-i atraga pe oameni cu fantasticele sale interpretari
profetice si avertismente dramatice ale unui Armaghedon ce urma sa aiba loc en 1914. Cînd anul 1914 a venit si
a trecut, acesta a schimbat data la 1915. Insa în anul 1916 Russell a murit lasîndu-si urmasii deziluzionati si
stupefiati de prezicerile sale neîmplinite. Atunci Joseph Franklin Rutherford a preluat controlul organizatiei.
Profetie contra cost
Rutherford (1869-1942) a folosit la rîndul sau amenintarea Armaghedonului pentru a-i intimida pe
Martorii lui Iehova. Astfel, el a publicat Misterul Incheiat (The Finished Mystery), o carte în care a prezis ca în
1918 Dumnezeu va nimici bisericile si milioanele lor de membri, dupa care în anul 1920 toate regatele lumii
vor fi cuprinse de anarhie. [6] Rutherford sustinea ca singura modalitate de a scapa de judecata iminenta si de
nimicire era de a se intra în rîndurile organizatiei Turnului de Veghere.
Teama de Armaghedon i-a motivat pe Martori sa se straduiasca exemplar în a vinde cartile lui Rutherford si
restul de literatura a Turnului de Veghere. Cînd au esuat prezicerile din 1918 si 1920 Rutherford a stabilit o
noua data într-o alta carte intitulata Milioane ce traiesc acum nu vor muri niciodata (Millions Now Living Will
Never Die), tiparita în 1920. In aceasta se învata ca mileniul urma sa se inaugureze în 1925 si ca sfinti ai
Vechiului Testament ca, Avraam, Isaac, Iacov si David trebuiau sa învieze. Ca prin urmare Societatea Turnului
de Veghere a trecut la construirea unei luxuriante resedinte de tip spaniol botezata Beth-Sarim (adica, "Casa
Printilor"), chipurile en scopul gazduirii patriarhilor. Intre timp Rutherford s-a mutat dupa bunul plac în aceasta
uriasa vila. De asemenea în timpul marii crize din 1930 Rutherford a condus o foarte scumpa masina noua în
timp ce Martorii lui Iehova de rînd vindeau brosuri si reviste din usa-n usa si lucrau pe terenurile Bethelului
pentru 10-15 dolari pe luna. [7] La sase ani dupa moartea lui Rutherford survenita en 1942 sfintii Vechiului
Testament înca nu se întorsesera, astfel ca Societatea a vîndut în taina "Beth Sarim"-ul, încheind un capitol
jenant din istoria ei profetica. [8]
Falsificarea Bibliei
Sub conducerea lui Nathan H. Knorr (1905-1977) Societatea Turnului de Veghere a renuntat pentru o
vreme la stabilirea/prezicerea de date si a apelat la o strategie diferita. Fiindca multe dintre învataturile lor erau
infirmate cu usurinta de versete cheie ale Bibliei, Versiunea King James, Knorr si-a propus sa publice o Biblie
diferita pe care Martorii sa o utilizeze. Astfel, Biblia Societatii Turnului de Veghere numita The New World
Translation (NWT) (Traducerea Lumii Noi), modifica brutal multe din versetele care demonstrau erorile
doctrinei Turnului de Veghere. Cel mai notoriu exemplu al acestor falsificari este Ioan 1:1, care en Versiunea
King James (atît a Bibliei de limba engleza cît si orice alta limba) declara cu claritate dumnezeirea lui Isus
"Cuvîntul era Dumnezeu", însa fiindca Turnul de Veghere neaga dumnezeirea lui Hristos, Traducerea Lumii
Noi reda acelasi verset sub forma, "Cuvîntul era un dumnezeu".
Un alt exemplu se gaseste în cartea Vechiului Testament, Zaharia, la capitolul 12, versetul 10. Iehova
Dumnezeu vorbeste aici si spune "îsi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns", o referire
profetica evidenta la crucificare. Fiindca împlinirea de catre Isus a acestei profetii arata ca El este Iehova
Dumnezeu, Societatea Turnului de Veghere a schimbat acest verset în Traducerea Lumii Noi pentru a reda, "ei
vor privi la Acela pe care l-au strapuns", eliminînd în felul acesta o alta referire la dumnezeirea lui Isus Hristos.
Societatea a mai operat schimbari similare la multe alte versete care privesc dumnezeirea lui Hristos (vezi,
Coloseni 1:16-20, Tit 2:13, Evrei 1:8). De asemenea, au mai fost modificate versetele care demasca învataturile
false ale Societatii Turnului de Veghere asupra unor subiecte ca, realitatea pedepsei vesnice (Matei 25:46) si
personalitatea Duhului Sfînt (1Corinteni 14:14-16; 1Timotei 4:1; Iuda 19). In felul acesta Societatea Turnului
de Veghere ofera Martorilor lui Iehova si potentialilor ei convertiti impresia ca Biblia sprijina învataturile ei
eronate.
2
In acelasi timp, comitetul de traducere al versiunii Lumii Noi a fost tinut la adapostul anonimatului, fara
îndoiala cu scopul de a-i acoperi lipsa completa a creditelor teologice. Nici unul din oamenii care au lucrat la
acest proiect nu a avut o pregatire oficiala în limbile biblice, cu exceptia lui Frederick Franz. Acesta a fost
presedintele comitetului si a studiat timp de doi ani greaca la Universitatea din Cincinnati fara totusi a absolvi,
iar în ebraica a fost doar un autodidact. [9] Dupa moartea lui Knorr, Franz a devenit noul presedinte al Turnului
de Veghere.
Intimidarea si lipsa de integritate
Din anul 1960 pîna în 1966 rata de crestere a organizatiei a încetinit considerabil. In momentul respectiv
Societatea a introdus în circulatie o noua carte si a stabilit o noua data pentru sfîrsitul lumii. In Viata vesnica în
libertatea Fiilor lui Dumnezeu (1966), de Vicepresedintele Franz (1894-1992), se concluziona ca toamna anului
1975 va marca începutul celei de-a saptea perioade a istoriei omenirii. Societatea a avut grija de aceasta data sa
evite publicarea unei preziceri clare, însa mesajul pe care-l transmitea era destul de clar pentru Martorii lui
Iehova de pretutindeni - Armaghedonul trebuia sa vina ...înd. In consecinta, au fost dintre aceia care în anul
1974 si-au vendut casele si proprietatile si au primit laude din partea liderilor pentru initiativa lor. [10]
Numarul membrilor a crescut cu miile pîna ce a venit anul 1975 si a trecut. Atunci multi Martori au înteles ca
Dumnezeu nu conducea Societatea Turnului de Veghere si au parasit-o. Liderii Societatii au refuzat sa
recunoasca ca au gresit în privinta anului 1975 si în schimb au comunicat membrilor deziluzionati pur si
simplu, "sa-si ajusteze punctul de vedere". [11]
Demascarea prezicerilor false ale Societatii Turnului de Veghere a creat îndoieli si preocupari fata de
organizatie. Societatea a raspuns atunci publicînd articole si carti în care se admitea ca s-au facut greseli în
prezicerile istorice si învataturile doctrinare ale organizatiei. Insa au scuzat aceste erori atribuindu-le
failibilitatii omenesti si subliniind ca Societatea n-a pretins niciodata ca este inspirata de Dumnezeu. [12]
Aceasta constituie o nerusinata înselaciune de vreme ce numerele din trecut ale revistelor Turnului de Veghere
sînt denumite "mesajul lui Dumnezeu", redînd îndrumarile lui Iehova între ghilimele. Un numar recent al
Turnului de Veghere din 1 August 1995 afirma ca, "Iehova îsi învata poporul Sau îndeosebi prin intermediul
unui studiu saptamenal al Bibliei pentru care se foloseste Turnul de Veghere ca si ajutor". [13]
In anul 1943 Presedintele Turnului de Veghere Frederick Franz împreuna cu Presedintele Nathan H. Knorr au
depus în tribunal urmatoarea marturie sub prestare de juramînt privitoare la provenienta directa de la Dumnezeu
a continutului Turnului de Veghere.
Depozitia lui Frederick W. Franz din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and Tract Society", din 1943,
sectiunile nr. 2596-2597, pag.866, reda urmatoarele:
Intrebare: Totusi Iehova Dumnezeu este acum editorul publicatiei (este vorba de revista "Turnul de Veghe"),
nu?
Raspuns: Astazi El este editorul publicatiei.
Intrebare: De cît timp El este editorul publicatiei ?
Raspuns: De la începutul ei, el a calauzit-o.
Depozitia lui Nathan Homer Knorr din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and Tract Society", din
1943, sectiunea nr.4421, pag.1474, continua:
Intrebare: In realitate, ea (publicatia "Turnul de Veghere") este prezentata în mod făţiş drept Cuvîntul lui
Dumnezeu, nu?
Raspuns: Da, ca si Cuvînt al Său.
Intrebare: Fara nici un fel de credite?
Raspuns: Asa este.
Din nefericire multi oameni sînt inconstienti de aceste realitati daunatoare iar Martorii continua sa creasca în
numar distribuind cantitati masive de literatura înselatoare. In ciuda esecurilor din trecut si a declaratilor recente
ca nu ar fi inspirata, Societatea Turnului de Veghere înca pretinde o loialitate desaversita si continua sa prezica
ca Armaghedonul este iminent aducînd anihilarea certa a tuturor celor ce nu se alatura organizatiei, ori îi
parasesc rîndurile. Chiar avînd o istorie denaturata de manipulari si profetii false, Societatea Turnului de
Veghere continua sa pretinda ca este singura "organizatie" care învata adevarul.
3
Crezuri doctrinare
Cînd o organizatie ca "Watchtower Bible and Tract Society" pretinde ca este singura religie adevarata si
singura sursa de învatatura biblica corecta noi trebuie sa-i examinam crezurile cu mare grija. Daca doctrinele ei
sînt adevarate, atunci acestea se vor regasi în Biblie, iar învataturile ei ar trebui sa fie consecvente si sa nu se
schimbe an dupa an. Cu toate acestea Martorii de Iehova neaga sau deformeaza multe dintre învataturile
fundamentale ale Bibliei, crezurile acestora intra în conflict cu cele ale crestinilor ortodocsi din toate veacurile.
Priviti la urmatoarele comparatii.
Natura lui Dumnezeu. Biblia ne învata ca exista doar un singur Dumnezeu adevarat (Isaia 43:10-11; 44:6,8).
Tatal, Fiul si Duhul Sfînt sînt identificati ca fiind Persoane distincte dintr-o Dumnezeire triunita (Mat.3:16-17;
2Cor.13:14). In întreg Noul Testament Fiul si Duhul Sfînt, cît si Tatal, sînt în mod separat identificati ca fiind
Dumnezeu. Fiecare poseda atribute divine si actioneaza ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Evrei
1:8; Duhul Sfent: Fapte 5:3-4; 2Cor.3:17-18).
In contrast, Societatea Turnului de Veghere neaga natura trinitara a lui Dumnezeu si învata ca un asemenea crez
este inspirat de satana. [14] In schimb, învata ca Iehova, numele singurului Dumnezeu adevarat, corespunde
doar lui Dumnezeu Tatal. In plus, Societatea neaga si ca Isus este Dumnezeu (vezi, punctul urmator din aceasta
brosura). Apoi, neaga ca Duhul Sfînt este o persoana si în schimb sustine ca el este doar o forta activa a lui
Dumnezeu, asemenea electricitatii. [15]
Isus Hristos. Biblia învata ca Isus este Dumnezeu venit în trup si Creatorul tuturor lucrurilor (Ioan 1:1-3,14;
Col.1:16). Desi nu a fost niciodata mai prejos de Dumnezeu, la timpul potrivit El si-a pus deoparte gloria pe
care o avea la Tatal si s-a îmbracat în natura umana (vezi, Ioan 17:3-5; Filip.2:6-11; Col.2:9). Dupa moartea Sa
Isus a înviat trupeste din mormînt s-a aratat ucenicilor si a fost recunoscut în trupul Sau de peste 500 de oameni.
Acest fapt a fost crucial atît pentru mesajul cît si pentru credinta bisericii primare (Luca 24:39; Ioan 2:19-21;
1Cor.15:6,14).
In contrast, Societatea Turnului de Veghere neaga dumnezeirea lui Isus Hristos si învata în schimb ca Isus este o
fiinta creata. La început, El era arhanghelul Mihail care mai tîrziu s-a nascut ca om perfect. Martorii lui Iehova
cred ca dupa ce Isus a fost îngropat, Dumnezeu a destramat trupului Lui fizic. Apoi, Isus a fost înviat ca si
creatura spirituala si a fost "materializat" într-un trup de carne si oase pentru a se face vizibil. Intors acum în
ceruri El e din nou recunoscut ca fiind arhanghelul Mihail. [16]
Mîntuirea. Biblia învata ca doar jertfa de ispasire a lui Hristos este cea care rezolva problema omeneasca a
pacatului. Cînd a fost rastignit pe cruce, Isus Hristos a luat asupra Lui toate pacatele persoanale ale tuturor
oamenilor, din trecut, prezent si viitor (1Petru 2:24) si ca si Dumnezeu si om perfect El a îndeplinit cu
desavîrsire cerintele dreptatii lui Dumnezeu (Rom.3:22-26). Ca prin urmare, toti care-l primesc pe Isus printr-o
credinta sincera (Ioan 1:12; Fapte 16:31), pot fi iertati si declarati neprihaniti reintrînd în partasie cu Dumnezeu
(2Cor.5:21, Evrei 7:24-26).
In contrast, Societatea Turnului de Veghere sustine ca doar un grup de elita al Martorilor lui Iehova cunoscuti
sub numele de "cei 144.000", sau ca fiind "cei unsi", poseda în prezent neprihanirea lui Hristos. Doar cei
144.000 sînt nascuti din nou si se pot astepta sa domneasca cu Hristos în ceruri. Pentru restul numeros al
Martorilor lui Iehova cunoscuti sub numele de "celelalte oi", sau de "marea multime", jertfa de ispasire a lui
Hristos ofera acestora doar sansa mostenirii vietii vesnice pe pamînt. [17]
Insa, Biblia învata ca noi sîntem mîntuiti prin har, fara nici un fel de fapte facute în justificare de sine.
Mîntuirea este darul lui Dumnezeu. Noi nu putem face nimic pentru a contribui la mîntuirea noastra deoarece
fara Isus Hristos noi sîntem "morti în pacatele noastre" (Efeseni 2:1-9).
In schimb, Societatea Turnului de Veghere sustine ca noi trebuie sa ne dobîndim mîntuirea noastra, aceasta
"depinzînd de faptele omului". Omul trebuie "intai sa se alature organizatiei lui Iehova pentru mîntuire" [18] si
dupa aceea sa se supuna la tot ceea ce aceasta învata. In acest fel, relatia cu organizatia Martorilor lui Iehova
este prezentata drept baza mîntuirii si nu o relatie personala cu Isus Hristos.
Duhul si pedeapsa eterna. Biblia învata ca duhul omului continua sa existe si sa fie constient dupa moartea
trupului (Luca 16:19-31; 2Cor.5:6,8; Filip.1:23-24; Apoc.6:9-11). De aceea, ea spune ca aceia care au respins
darul vietii vesnice dat de Dumnezeu, vor suferi o pedeapsa vesnica constienta (Mat.25:41,46; Apoc.14:10,11;
20:10,15).
In schimb, Societatea Turnului de Veghere neaga pedeapsa eterna si sustine ca omul nu are un spirit (sau, duh)
care continua sa existe dupa moartea trupului. Martorii cred ca moartea pune capat oricarei existente constiente.
Iadul, spun ei, se refera la mormant si la cei care în final vor fi judecati de Dumnezeu si care vor fi anihilati
incetînd astfel pur si simplu sa mai existe. [19]
4
Biblia. Biblia invata ca ungerea Duhului Sfînt este cea care-l face în stare pe fiecare crestin sa înteleaga
Cuvîntul lui Dumnezeu si sa-l aplice cum se cuvine în viata lui (Ioan 16:13; 1Ioan 2:27).
In schimb, Societatea Turnului de Veghere învata ca Biblia poate fi interpretata doar de catre Societatea
Turnului de Veghere si ca nici un om nu poate afla adevarul aparte de aceasta. [20]
Contradictii si schimbari spectaculoase de crez
Societatea Turnului de Veghere pretinde ca este organizatia lui Iehova si singurul canal al lui Dumnezeu
de îndrumare spirituala pentru zilele noastre. [21] In acelasi timp se subliniaza ca Biblia este o "carte
organizationala" care nu poate fi înteleasa de indivizi izolati indiferent de cît de sinceri sînt. Insa, cum am putea
oare sa ne încredintam destinul nostru etern unei organizatii care în scurta ei existenta a acumulat un trecut atît
de rusinos de contradictii si schimbari doctrinare bruste? Pentru edificare, priviti la urmatoarele exemple ale
vesnic schimbatoarei teologii a Turnului de Veghere.
In anul 1975 Societatea Turnului de Veghere a învatat ca omul din pilda semintei de mustar care seamana
samînta (Matei 13), nu este altul decît Satana. Mai tîrziu, în cursul aceluiasi an Societatea Turnului de Veghere
a învatat ca semanatorul era Isus. [22]
O întîmplare similara s-a petrecut în 1978 cînd Societatea Turnului de Veghere identifica pe "Alfa si Omega"
din Apocalipsa 22:12-13 ca fiind Iehova (adica, Dumnezeu Tatal), iar dupa aceea, cinci saptamîni mai tîrziu a
sustinut ca aceste versete se refera la Isus. [23]
Incapacitatea Societatii Turnului de Veghere de a interpreta corect Biblia se vede cel mai clar în schimbarile ei
spectaculoase de crez. Adica, putem vedea organizatia Martorilor lui Iehova învatînd, odata, pozitia A apoi
pozitia B si sustinînd ca Dumnezeu le-a dat o "lumina noua". Cu toate acestea, mai tîrziu organizatia revine la
vechile învataturi (pozitia A), iar în unele cazuri trece din nou la pozitia B. Iata cîteva exemple. Avem intai
subiectele asupra carora au oscilat în crezuri, apoi mai jos, anii în care s-au observat schimbarile.
Invierea oamenilor Sodomei
1879 - Vor fi înviati.
1952 - Nu vor fi înviati.
1965 - Vor fi înviati.
1988 - Nu vor fi înviati. (!?) [24]
"Domnul" din Romani 10:12-16
1903 - "Domnul" se refera la Isus.
1940 - "Domnul" se refera la Iehova.
1978 - "Domnul" se refera la Isus.
1980 - "Domnul" se refera la Iehova. [25]
"Stapînirile cele mai înalte" (sau, "dregatoriile"; n.tr.) din Romani 13:1
1916 - "Stapînirile cele mai înalte" se refera la guvernele lumii.
1943 - "Stapînirile cele mai înalte" se refera la Iehova Dumnezeu si la Isus Hristos.
1964 - "Stapînirile cele mai înalte" se refera la guvernele lumii. [26]
Despartirea "oilor" de "capre" (Matei 25:31-46)
1919 - se va petrece dupa vremea necazului.
1923 - se petrece acum, înainte de vremea necazului.
1995 - se va petrece dupa vremea necazului. [27]
Concluzie
In lumina datelor de mai sus am putea oare sa ne încredem în Societatea Turnului de Veghere si
literatura ei? Am vazut ca a profetit fals sfîrsitul lumii de cel putin 6 ori si ca a folosit aceste preziceri pentru asi
intimida adeptii.
Biblia ne avertizeaza spunînd ca vor veni multi profeti falsi ce vor pretinde ca vor vorbi în numele lui
Dumnezeu (Matei 7:15; 1Ioan 4:1). Din fericire, tot ea ne ofera testele practice pentru identificarea profetilor
falsi. In Deuteronomul 18:21-22 ne este spus ca cel ce pretinde ca se exprima ca profet al lui Dumnezeu si
prezice ceva ce nu se împlineste este un profet fals.
Poate ca vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaste cuvîntul pe care nu-l va spune Domnul?" Cînd ceea ce va
spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc si nu se va întempla, va fi un cuvînt pe care nu l-a
spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrazneala: sa n-ai teama de el. (sa nu-l asculti; n.tr.)
5
Conform Bibliei, o singura profetie falsa îl face pe cel ce o exprima sa fie un profet fals. Dupa acest test,
profetiile neîmplinite ale Societatii Turnului de Veghere din 1914, 1915, 1918, 1920, 1925 si 1975 dovedesc
fara tagada ca ea este un profet fals.
De asemenea, aceasta grupare religioasa si-a schimbat frecvent doctrinele ei si si-a contrazis crezuri sustinute
anterior, în tot acest timp sustinînd ca este singura organizatie de pe pamînt ce detine adevarul. Poate lucrul
acesta sa fie caracteristic lui Dumnezeu, perfectiunii si sfinteniei Sale?
Nu intentionam nici sa-i ridiculizam si nici sa-i jignim pe Martorii lui Iehova. In general se poate observa ca
sînt oameni sinceri, devotati. Intr-un fel acestia sînt mai degraba asemenea oilor pierdute decît lupilor rapitori
deoarece sînt amagiti de catre o organizatie cu un trecut de profetii si doctrine false. Intr-adevar, Martorii lui
Iehova cred ca daca parasesc Societatea Turnului de Veghere vor fi nimiciti la Armaghedon. De aceea, ei au
nevoie de dragostea si compasiunea noastra. Dorinta noastra în ce-i priveste pe ei, cît si pe altii, este ca sa
ajunga la o cunoastere adevarata a ceea ce Biblia învata si la o întelegere a faptului ca mîntuirea este un dar pe
care Dumnezeu ni l-a dat. Doar printr-o legatura personala cu Isus Hristos i se poate garanta vreunuia dintre
noi, iertarea si viata vesnica !
- Joel B. Groat
Sursa: Institute for Religious Research
[1] Mai luati în considerare si urmatoarele citate provenite din literatura Turnului de Veghere: "Iehova foloseste
astazi o singura organizatie pentru a-si duce la îndeplinire voia Sa. Pentru a primi viata eterna în Paradisul
pamîntesc noi trebuie sa ne identificam cu acea organizatie si sa-i slujim lui Dumnezeu ca parte a ei." (Turnul
de Veghere, 15 februarie, 1983, pag.12). "De aceea, cînd ne este oferita îndrumare de catre organizatia lui
Iehova, noi putem sa o ascultam cu întelepciune stiind bine ca Iehova ne va calauzi doar în ceea ce este spre
beneficiul nostru vesnic." (Turnul de Veghere, 1 noiembrie, 1990, pag.30).
[2] Fritz Springmeier, The Watchtower & The Masons (Portland: A Christian Ministry, 1993, a doua editie),
pag. 11.
[3] Reverend J.J. Ross, Some Facts About the Self-Styled "Pastor" Charles T. Russell, republicare de catre
Witness Inc., paginile 3 si 4.
[4] Reverend J.J. Ross, Some Facts and More Facts about the Self-Styled "Pastor" Charles T. Russell, de catre
Witness Inc., republicare, pag. 16-19. Negend brosura cu pricina Russell totusi recunoaste ca, "despre
chestiunea grîului miraculos se poate spune ca are o fărîmă de adevăr în ea, doar un grăunte, într-un fel."
[5] Ross, pag. 6. Din ziarul Brooklyn Daily Eagle, numarul din 29 ianuarie, 1913, pag. 16. Pretul de pe piata al
grîului era pe aceea vreme de 1 dolar sacul de 35 de kg. Dintr-o convorbire telefonica facuta cu Michigan State
University Kent County Extension Service (octombrie 1991).
[6] The Finished Mystery, Peoples Pulpit Association, 1917, pag. 485, 258.
[7] Reverend Edward Lodge Curran, Ph.D., Judge - "for four days" - Rutherford, republicare de catre Witness,
Inc., pag. 7.; si Literary Digest din data de 2 mai, 1936, citat de Charles P. Windle, The Rutherford Racket,
republicare, pag. 11.
[8] Comentariu al lui Frederick Franz, fost presedinte al organizatiei Turnului de Veghere si al Societatii
Tractatului care l-a citat pe Rutherford ca spunînd privitor la propriile sale preziceri ca, "stiu ca m-am facut de
rîs", citat de catre Raymond Franz în cartea sa Crisis of Conscience, pag. 137.
[9] Raymond Franz, Crisis of Conscience, nota de subsol p. 50.
[10] Kingdom Ministry (romGneste, "Ministerul Regatului"), mai 1974, pag. 3.
[11] Turnul de Veghere din 15 iulie 1976, pag. 441. Cu patru ani mai terziu Societatea si-a recunoscut greseala
de a fi "întemeiat sperante în acea data" (Turnul de Veghere, 15 martie, 1980, pag. 17-18; mai puteti verifica si
Jehovah's Witnesses - Proclaimers of God's Kingdom, WTB&TS, 1993, pag. 633, "calculele timpurilor si
asteptarile care au fost asociate acestora au produs dezamagiri serioase."
[12] vedeti de pilda, Jehovah's Witnesses - Proclaimers of God's Kingdom, WTB&TS, 1993, pp. 626, 632-635,
709; Treziti-va !, 22 martie, 1993, pag. 3-4.
[13] Turnul de Veghere, 1 iulie, 1943, pag. 205; 15 August, 1943, pag. 256; 1 August, 1995, pag. 17.
[14] Ar trebui sa crezi în Trinitate ? pag. 31.
[15] Reasoning From the Scriptures, pag. 381; Aid to Bible Understanding (în rom., "Ajutor în întelegerea
Bibliei), pag. 1544.
[16] Turnul de Veghere, 1 noiembrie, 1995, pag. 8; Reasoning, pag. 217, 218.
[17] Reasoning, pag. 309.
[18] Turnul de Veghere, 1 iulie, 1947, pag. 204; 15 noiembrie, 1981, pag. 21.
[19] Reasoning, pag. 100, 175.
6
[20] Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1967, pag. 587; 1 decembrie, 1990, pag. 19.
[21] Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1967, pag. 590.
[22] Man's Salvation Out Of World Distress. . . (1975), pag. 208; Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1975, pag.
600.
[23] Treziti-va ! 22 august, 1978, pag. 28; Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1978, pag. 15.
[24] Zion's Watch Tower Reprints, iulie 1879, pag. 7; Turnul de Veghere, 1 iunie, 1952, pag. 338; 1 august,
1965, pag. 479; 1 iunie, 1988, pag. 30-31.
[25] Zion's Watch Tower Reprints, 1 decembrie, 1903, pag. 3282; Turnul de Veghere, 1 iulie, 1940, pag. 200; 1
mai, 1978, pag. 12; 1 februarie, 1980, pag. 16.
[26] Watch Tower Reprints, 1 septembrie, 1916, pag. 5952; The Truth Shall Make You Free, [editia din 1943],
pag. 312; Turnul de Veghere, 15 iunie, 1964, pag. 20. Societatea Turnului de Veghere a recunoscut ca aceasta
schimbare de doctrina îi poate costa viata pe multi martori ai lui Iehova. (Turnul de Veghere, 15 noiembrie,
1950, pag. 441).
[27] Turnul de Veghere, 1 august, 1919, pag. 238; Jehovah's Witnesses - Proclaimers of God's Kingdom, 1993,
pag. 163-164; Turnul de Veghere, 15 octombrie, 1995, pag. 19, 22-23.
7

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:52 PM

Atunci cînd disciplinezi, este bine să oferi argumente astfel încît să înveţi şi să instruieşti, dar, în general, nu este recomandabil să stai la discuţii cu copilul. Cînd copilul său stătea la discuţii în legătură cu efectuarea unei anumite activităţi, o mamă îi spunea doar atît: „Cînd termini treaba, vom merge în parc“, fapt care avea să constituie deliciul copilului în ziua aceea. Plăcerea sau plimbarea nu avea să aibă loc pînă cînd munca încredinţată nu era terminată. Dacă mama venea să verifice şi găsea lucrul încă neefectuat, spunea: „O, încă nu este gata? Vom merge cînd vei termina“. Ea nu a stat la discuţii, dar a obţinut rezultate bune.

Faptul de a simţi consecinţele nedorite ale unor acţiuni greşite îi poate ajuta pe copii să înveţe înţelepciunea principiilor corecte. A făcut un copil dezordine? S-ar putea ca cea mai puternică impresie să i-o lase faptul că trebuie să facă el însuşi ...ăţenie. A fost nedrept sau grosolan? Faptul de a învăţa să-şi ceară iertare va contribui poate cel mai mult la corectarea unei tendinţe greşite. Poate că a spart ceva într-un moment de mînie. Dacă este suficient de mare, i se poate cere să cîştige bani pentru a înlocui obiectul. În cazul unor copii, privarea de unele privilegii pentru un timp poate constitui lecţia necesară. În congregaţia creştină, retragerea asocierii cu fraţii este o metodă utilizată pentru a-l determina pe răufăcător să-i fie ruşiNE. În cazul adolescenţilor, interdicţia temporară de a se bucura de compania familiei poate fi o metodă mai eficientă decît bătaia. Totuşi, extremele, cum ar fi alungarea copilului de acasă, depăşesc limitele dictate de iubire. Indiferent de metoda utilizată, copiii au nevoie să li se arate faptul că trebuie să suporte consecinţele comportării lor. Aceasta îi învaţă să aibă simţul responsabilităţii...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 05:56 PM

CE SIMT COPII CAND PARINTII SE DESPART ?....

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 06:09 PM

„Îmi amintesc cînd ne-a părăsit tata. Noi nu înţelegeam ce se petrece în realitate. Mama era obligată să lucreze şi ne lăsa singuri tot timpul. Uneori, nu făceam decît să stăm la fereastră şi să ne întrebăm dacă nu ne-a părăsit şi ea . . . “ — O fată avînd părinţii divorţaţi.

DIVORŢUL părinţilor poate părea sfîrşitul lumii, o dramă care generează suferinţe interminabile. El provoacă un val de sentimente de ruşine, de mînie, de nelinişte, de teamă de a fi abandonat, de vinovăţie, de depresie şi o senzaţie intensă de gol — chiar şi o dorinţă de răzbunare...

O buna comunicare cu copilul dv., il va ajuta sa treaca cu bine aceasta situatie...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 06:11 PM

CE POTI FACE CA TANAR IN ACEASTA SITUATIE ?

Unii tineri nutresc visuri de reunire a părinţilor lor, agăţîndu-se probabil de astfel de fantezii chiar şi după ce părinţii lor şi-au întemeiat alte familii!

Oricum, a ignora divorţul nu schimbă cu nimic situaţia. Şi toate lacrimile, rugăminţile şi manevrele din lume probabil că nu-i vor aduce niciodată pe părinţii tăi din nou împreună. Aşadar, de ce să te chinuieşti preocupîndu-te de ceva irealizabil ? Solomon spunea că ‘şi pierderea îşi are timpul ei’. Acceptă deci atît realitatea, cît şi caracterul definitiv al divorţului. Acesta este un pas important în a depăşi cu bine situaţia.....Poţi fi supărat, pe bună dreptate, pe părinţii tăi pentru că ţi-au distrus viaţa. Un tînăr a declarat cu amărăciune: „Părinţii mei au fost egoişti. Ei nu s-au gîndit în realitate la noi şi nici cum ne va afecta ceea ce fac ei. Ei au făcut numai ce au vrut“. Poate că este adevărat. Dar poţi oare trece prin viaţă încărcat de mînie şi amărăciune fără să-ţi faci singur rău?...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 06:13 PM

„În realitate, nu am vorbit niciodată despre ceea ce simt privitor la divorţul părinţilor“, a spus un tînăr intervievat de noi. Deşi impasibil la început, tînărul a devenit din ce în ce mai tulburat pe măsură ce vorbea despre divorţul părinţilor lui, ajungînd chiar să plîngă. Sentimente de mult îngropate au ieşit la iveală. Surprins de reacţia sa, el a mărturisit: „Mi-a făcut într-adevăr bine să vorbesc despre asta“.

Şi tu ai putea considera potrivit să-ţi pui încrederea în cineva, în loc să te izolezi. Ajută-i pe părinţii tăi să ştie exact ce simţi, care îţi sînt temerile şi neliniştile ...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 06:15 PM

POATE RUINA DIVORTUL PARINTILOR VIATA UNUI TANAR ?


În urma divorţului părinţilor lor, unii tineri îşi ruinează practic viaţa. Unii iau decizii pripite, cum ar fi aceea de a părăsi şcoala. Alţii îşi descarcă frustrarea şi mînia printr-o conduită greşită — ca şi cum ar vrea să-şi pedepsească părinţii pentru că au divorţat. Denny îşi aminteşte: „Eram nefericit şi deprimat după divorţul părinţilor mei. Am început să am probleme la şcoală şi am pierdut anul. După aceea . . . am devenit bufonul clasei şi m-am amestecat într-o mulţime de încăierări“.

O conduită şocantă poate foarte bine reuşi să atragă atenţia părinţilor. Dar ce altceva ar rezulta, de fapt, decît adăugarea unui stres şi mai mare la o situaţie deja stresantă? În realitate, singurul care este pedepsit din cauza comiterii unei fapte rele este cel care o comite . Încearcă să înţelegi că şi părinţii tăi suferă şi că, dacă se pare că te neglijează, nu o fac din răutate.
vită, de asemenea, să iei decizii pripite, cum ar fi aceea de a părăsi căminul. „Omul prevăzător ia seama bine cum merge“ (Proverbele 14:15). Dacă părinţii tăi par să fie prea preocupaţi deocamdată pentru a acorda atenţie problemelor tale, de ce nu ai discuta despre deciziile tale cu un prieten mai în vîrstă?

Cu toate acestea, poate că ai numeroase temeri cu privire la viitorul tău. Întrucît căsătoria părinţilor tăi a eşuat, se înţelege că ţi-ar putea fi teamă să nu ratezi propria ta perspectivă de a te bucura de o căsnicie reuşită. Din fericire, problemele conjugale nu se moştenesc de la părinţi aşa cum se moştenesc pistruii. Tu ai personalitatea ta, iar ce anume va deveni viitoarea ta căsnicie va depinde nu de eşecurile părinţilor tăi, ci de măsura în care tu şi partenerul tău veţi pune în aplicare Cuvîntul lui Dumnezeu.

Poate că te preocupi şi în privinţa unor lucruri pe care le considerai pînă acum de la sine înţelese — hrana, îmbrăcămintea, adăpostul, banii. De obicei însă, părinţii aranjează lucrurile astfel încît să satisfacă după divorţ necesităţile copiilor lor, chiar dacă pentru aceasta mama trebuie să-şi găsească un loc de muncă. Totuşi, cartea Surviving the Breakup avertizează în mod realist: „Venitul cu care altădată erau satisfăcute necesităţile unei familii trebuie să satisfacă acum necesităţile a două familii, antrenînd în mod obligatoriu o scădere a nivelului de trai pentru fiecare membru al familiei“...

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 06:20 PM

Cercetătoarea Judith Wallerstein a declarat: „Divorţul a favorizat dezvoltarea afectivă şi intelectuală [a copiilor proveniţi din familii destrămate] într-un mod surprinzător şi uneori emoţionant. Tinerii . . . au analizat cu seriozitate experienţa trăită de părinţii lor şi au tras concluzii înţelepte cu privire la propriul lor viitor. Ei au fost preocupaţi să găsească metode prin care să evite greşelile comise de părinţii lor“.

Fără nici o îndoială, divorţul părinţilor tăi îşi lasă în mod incontestabil amprenta asupra vieţii tale. Dar depinde în mare măsură de tine dacă această amprentă va fi o pată care se estompează sau o rană deschisă...

Da , divortul parintilor poate cauza numeroase probleme copiilor...Asadar inainte de a actiona in aceasta directie, ganditi-va si la efectul pe care aceasta actiune o poate avea asupra copilului...
Oare nu se mai poate face nimic pentru a va salva familia ?....

Daca raspunsul este "nu" ,atunci nu uitati copii, au nevoie de sprijin pentru a depasi aceasta situatie grea din viata lor....

Posted by: ady 1 Jan 7 2009, 06:21 PM

CUM REACTIONEAZA COPIII LA RECASATORIREA PARINTELUI?...

Posted by: ady 1 Jan 8 2009, 05:13 PM

CE SIMT COPIII CAN PARINTELE SE RECASATORESTE?....

„Ziua în care tata s-a căsătorit a fost cea mai sumbră zi din viaţa mea“, îşi aminteşte o tanara. „Eram furioasă. Furioasă pe tata fiindcă a trădat-o pe mama. Furioasă pe mama fiindcă ne-a părăsit ca să studieze dreptul şi ne-a lăsat singuri. Furioasă pe cei doi ţînci, copiii mamei vitrege, care trebuiau să vină să locuiască în casa noastră . . . Dar cel mai mult eram furioasă pe ea . . . O uram. Şi, fiindcă ştiam că nu este corect să urăşti, eram furioasă chiar şi pe mine însămi"....

RECĂSĂTORIREA unui părinte distruge speranţa că părinţii tăi vor mai fi vreodată împreună. Aceasta te poate face să te simţi în nesiguranţă, trădat şi gelos.

Recăsătorirea poate fi deosebit de dureroasă dacă ea are loc la puţin timp după moartea unui părinte drag. „Moartea mamei m-a făcut să devin foarte răutăcioasă“, o tînără de 16 ani. „Credeam că logodnica tatălui meu va lua locul mamei mele, aşa că mă purtam foarte urît cu ea.“ Loial părintelui tău natural, uneori te poţi simţi chiar vinovat dacă începi să nutreşti sentimente de iubire faţă de un părinte vitreg....
.

Posted by: ady 1 Jan 8 2009, 05:15 PM

Nu este uşor să accepţi disciplinarea din partea unui nou părinte, iar cînd un părinte vitreg te solicită să faci ceva, ai putea fi tentat să trînteşti: „Tu nu eşti părintele meu adevărat!“ ...

Cînd o tanara, în vîrstă de 15 ani, locuia singură cu mama sa, avea camera ei şi purta haine scumpe. Cînd mama ei s-a recăsătorit, iar Jamie s-a trezit într-o familie cu patru copii, lucrurile s-au schimbat. „Acum nu mai am nici măcar camera mea“, se plînge ea. „Trebuie să împart totul.“

Va trebui, probabil, să renunţi şi la poziţia ta de cel mai mare sau de unic copil. Dacă eşti băiat, poate ai fost timp îndelungat bărbatul casei — poziţie ocupată acum de tatăl tău vitreg. Sau dacă eşti fată, poate că tu şi mama ta eraţi ca două surori, dormind chiar şi în aceeaşi cameră, dar acum ai fost mutată din pricina tatălui tău vitreg...

Posted by: ady 1 Jan 8 2009, 05:16 PM

După ce a recunoscut că tatăl ei vitreg este iubitor, o tînără a adăugat: „Există, totuşi, o diferenţă. El aşteaptă mai mult de la noi, ne disciplinează mai mult, are mai puţină înţelegere faţă de noi . . . decît faţă de propriii lui copii care sînt de-o vîrstă cu noi. Acesta este punctul nostru nevralgic“.

Fii conştient că, de obicei, un părinte vitreg nu va simţi pentru un copil vitreg ceea ce simte pentru al său. Aceasta se datorează nu atît legăturii de sînge cu copilul său natural, cît experienţei lor comune de viaţă. La urma urmelor, chiar şi un părinte natural îl poate iubi pe unul dintre copii mai mult decît pe ceilalţi . Există, totuşi, o diferenţă clară între egal şi drept. Oamenii au personalităţi specifice şi necesităţi diferite. Aşadar, în loc să fii mereu preocupat de faptul că eşti tratat la fel ca ceilalţi sau nu, încearcă să vezi dacă părintele tău vitreg se străduieşte să-ţi satisfacă necesităţile. Dacă tu consideri că ele nu sînt satisfăcute, atunci ai motiv să discuţi problema cu părintele tău vitreg.

Fraţii şi surorile tale vitrege pot fi şi ei o sursă de discordie. Nu uita niciodată că şi ei pot avea dificultăţi în a se adapta situaţiei unei familii refăcute. Poate şi ei te consideră un intrus în familia lor. Aşa că străduieşte-te să fii amabil. Dacă te jignesc, încearcă să ‘biruieşti răul prin bine’ (Romani 12:21). În plus, este normal ca din cînd în cînd chiar fraţii şi surorile de corp să aibă dezacorduri...

Posted by: ady 1 Jan 8 2009, 05:26 PM

ESTE POSIBIL SA FIE INLATURATA BARIERA COPIL-PARINTE VITREG?...


Reporterul: Cum aţi reuşit să acceptaţi disciplinarea din partea părinţilor voştri vitregi?

TANAR: Mama mea şi tatăl vitreg erau de acord întotdeauna în ce priveşte disciplinarea. Cînd se întîmpla ceva, amîndoi luau aceeaşi decizie, aşa că, atunci cînd primeam o pedeapsă, ştiam că vine de la amîndoi.

TANARA: A fost foarte greu la început, fiindcă obişnuiam să spun: „Cu ce drept îmi spui asta?“ Dar apoi m-am gîndit că Biblia spune „să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta“. Chiar dacă nu era tatăl meu adevărat, în faţa lui Dumnezeu era, totuşi, tatăl meu.

TANAR: Ştiam că o rănesc adînc pe mama dacă îl jignesc pe cel pe care ea îl iubeşte.

Reporterul: Ce a înlesnit o bună comunicare?

TANAR: Trebuie să fii interesat de ceea ce face părintele tău vitreg. Îl ajutam în munca lui laică. Şi, în timp ce lucram, vorbeam şi tot vorbeam. Asta m-a ajutat să înţeleg cum gîndeşte. Alteori doar stăteam lîngă el şi discutam nimicuri.

TANARA: Am petrecut foarte mult timp cu mama mea vitregă şi am reuşit să o înţeleg cu adevărat. Am devenit cele mai apropiate prietene.

TANAR: Mama s-a recăsătorit la numai un an după moartea tatălui meu. Am refuzat să mă apropii de tatăl meu vitreg deoarece nu voiam să-i ia locul tatălui meu. M-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să depăşesc moartea tatălui meu şi să mă apropii de tatăl meu vitreg. M-am rugat încontinuu. Iehova mi-a răspuns cu adevărat la aceste rugăciuni.

Reporterul: Ce-aţi făcut voi ca să vă apropiaţi mai mult?

TANARA: Uneori, o rugam pe mama mea vitregă să vină cu mine la un spectacol — numai noi două. Sau cînd eram în oraş, obişnuiam să-i cumpăr nişte flori sau o vază, ceva prin care să-i arăt că mă gîndeam la ea. Ea a apreciat într-adevăr acest lucru..

TANAR: Tatăl meu vitreg m-a ajutat să gîndesc ca un bărbat. M-a ajutat să cîştig îndemînare şi să ştiu cum să-mi folosesc mîinile. Cînd treceam prin momente dificile şi aveam nevoie de cineva, el era lîngă mine. Da, el e cel mai bun tată pe care l-ar putea avea vreodată cineva...


Da ,asa cum probabil si dv. stiti, copii pot depasi aceasta situatie cu sprijinul si ajutorul dv.Cu siguranta dv. intelegeti sentimentele lor si sunteti cei mai calificati sa oferiti acest ajutor....
Da ,BIBLIA, va poate ajuta si in aceasta situatie sensibila SA AVETI O FAMILIE FERICITA...

Posted by: ady 1 Jan 8 2009, 05:29 PM

CE SIMT COPIII CAND LE MOARE MAMA SAU TATA ?....Cum pot fi ajutati sa treaca cu bine aceasta eveniment tragic?....

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 04:40 PM

Un tanar îşi aminteşte de ziua în care a murit tatăl său: „Eram într-o stare de şoc . . . «Nu poate fi adevărat», îmi repetam mereu“.

Probabil că cineva pe care îl iubeai — un părinte, un frate, o soră sau un prieten — a murit. Şi nu simţi numai tristeţe, ci şi mînie, tulburare şi teamă. Oricît te-ai strădui, nu poţi să-ţi opreşti lacrimile. Sau îţi închizi durerea în inimă....

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 04:43 PM

La început, te vei simţi, probabil, paralizat. În adîncul sufletului tău speri că totul nu este decît un vis urît, că va veni cineva să te trezească şi lucrurile vor fi aşa cum au fost întotdeauna.Mama unei tinere, de exemplu, a murit de cancer. o tanara explică: „Nu puteam accepta ideea că nu mai este. Cînd se întîmplă cîte un lucru despre care am discutat împreună în trecut, mă trezesc spunîndu-mi în sinea mea: «Trebuie să-i spun asta mamei»“...

Persoanele care au pierdut pe cineva drag au tendinţa de a nega realitatea. Ele pot chiar să creadă că îl vor vedea pe cel decedat, dintr-o dată, pe stradă, într-un autobuz ce trece sau în metrou. Orice asemănare uşoară poate aprinde speranţa că totul nu a fost decît o greşeală. Dar nu uita, Dumnezeu l-a făcut pe om ca să trăiască, nu ca să moară (Geneza 1:28; 2:9). De aceea, este normal faptul că ne este greu să acceptăm moartea

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 04:45 PM

Nu fi surprins dacă vor exista momente în care te vei simţi puţin supărat pe persoana care a murit. Cindy îşi aminteşte: „Cînd a murit mama erau momente în care gîndeam: «Nu ne-ai spus că vei muri. Ai dispărut, pur şi simplu». Mă simţeam părăsită“.

Moartea unui frate sau a unei surori ne poate trezi sentimente asemănătoare. „Este aproape ridicol să ai sentimente de supărare faţă de cineva care a murit, expllica o tanara, însă cînd a murit sora mea, nu m-am putut abţine. Îmi tot treceau prin cap gînduri de genul: «Cum a putut muri şi să mă lase singură de tot? Cum a putut să-mi facă una ca asta?»“. Unii se supără pe fraţii lor pentru toată durerea pe care le-a cauzat-o moartea lor. Unii se simt neglijaţi, uneori chiar au resentimente din cauza timpului şi atenţiei acordate fratelui sau surorii bolnave înainte de a muri. Părinţii îndureraţi care, din teama de a nu pierde un alt copil, devin dintr-odată exagerat de grijulii pot face să apară resentimente faţă de cel decedat...

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 04:47 PM

Sentimentul de vinovăţie este o reacţie la fel de frecventă. Întrebări şi îndoieli năpădesc mintea. „Puteam face oare mai mult? Ar fi trebuit să consultăm un alt doctor?“ După aceasta urmează „măcar dacă“-urile. „Măcar dacă nu ne-am fi certat atît.“ „Măcar dacă aş fi fost mai amabil.“ „Măcar dacă, în loc de aceasta, m-aş fi dus pînă la magazin.“
Un tanar spune: „Aş vrea să fi fost mai răbdător şi mai înţelegător cu tatăl meu. Sau să fi făcut mai multe lucruri pe lîngă casă ca să-i fi fost mai uşor cînd venea acasă“. O tanara a făcut această remarcă: „Cînd mama s-a îmbolnăvit dintr-o dată şi a murit, au rămas nespuse multe lucruri din ceea ce simţeam una pentru cealaltă. Acum mă simt atît de vinovată. Mă gîndesc la toate lucrurile pe care ar fi trebuit să i le spun, la toate lucrurile pe care n-ar fi trebuit să i le spun şi la toate lucrurile rele pe care le-am făcut“.

Te poţi chiar învinovăţi pentru ceea ce s-a întîmplat. Cindy îşi aminteşte: „Mă simţeam vinovată pentru toate certurile pe care le-am avut, pentru toate grijile pe care i le-am cauzat mamei. Mi se părea că toate grijile pe care i le-am cauzat au contribuit la îmbolnăvirea ei“....

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 04:49 PM

O văduvă spunea referitor la fiul ei: „ avea oroare să le spună celorlalţi copii că tatăl lui era mort. Se simţea stingherit şi apoi se supăra tocmai fiindcă se simţea stingherit“...

Cartea Death and Grief in the Family explică: „«Ce să le spun prietenilor mei?» este o întrebare de primă importanţă pentru mulţi [fraţi sau surori care supravieţuiesc]. În mod frecvent, aceştia cred că prietenii lor nu înţeleg ceea ce simt ei. Încercările de a împărtăşi semnificaţia pierderii pot fi întîmpinate de priviri nedumerite şi întrebătoare . . . Prin urmare, cel care a suferit pierderea se poate simţi respins, izolat şi, uneori, chiar anormal“.

Uneori, oamenii pur şi simplu nu ştiu ce să-i spună unui prieten îndurerat — aşa că nu spun nimic. Pierderea ta le mai poate reaminti că şi ei ar putea pierde pe cineva drag. Nevrînd să-şi amintească acest lucru, s-ar putea ca ei să te evite....

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 04:53 PM

Un lucru care te va ajuta într-o mare măsură să-ţi învingi durerea este faptul de a şti că aceasta este ceva normal. Negarea realităţii însă nu face altceva decît să prelungească durerea. Uneori, anumite familii lasă un loc liber la masă pentru cel decedat, ca şi cum el ar trebui să sosească să mănînce. ..

Mai este util şi faptul de a înţelege că, deşi pot exista lucruri pe care ar fi trebuit sau nu să le spui sau să le faci, de obicei nu ele sînt cauza pentru care a murit persoana dragă. În plus, „toţi greşim în multe feluri“. — Iacov 3:2

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 04:54 PM

Dr. Earl Grollman sugerează: „Nu este suficient să accepţi sentimentele contradictorii; trebuie să le faci faţă în mod deschis . . . Acesta este un prilej de a-ţi împărtăşi sentimentele“. Nu este momentul să te izolezi. — Proverbele 18:1.

Dr. Grollman spune că prin negarea durerii „nu faci decît să-ţi prelungeşti agonia şi să amîni cursul normal al durerii“. El sugerează: „Găseşte un ascultător bun, un prieten care să înţeleagă că numeroasele tale sentimente sînt reacţii normale la durerea ta amară“. Un părinte, un frate, o soră, un prieten se pot dovedi adeseori a fi un sprijin real.

Ce se întîmplă dacă simţi nevoia să plîngi? Dr. Grollman adaugă: „Pentru unii, lacrimile sînt tratamentul cel mai bun pentru tensiunea afectivă, atît la bărbaţi, cît şi la femei şi copii. Plînsul este un mod natural de a atenua teama şi a scăpa de durere“...

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 05:07 PM

Totusi , poti privi cu speranta, in viitor deoarece pentru persoana decedata exista speranta invierii...Da, nu este o afirmatie eronata...Daca aveti Biblia si veti deschide la Ioan capitolul 11, aici veti citi despre invierea pe care Isus Cristos a facut-o in cazul lui Lazar...Durerea pe care o simtim cand moare cineva drag ne confirma faptul ca moartea nu a facut parte din scopul lui Dumnezeu cu privire la noi...Da si dv. puteti avea incredere in ceea ceea a spus Isus Cristos :" Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său  şi vor ieşi afară..."Ioan 5:28,29.

Incercati sa va ganditi o clipa la acest lucru :invierea persoanei dragi care a murit...
Am putea sa rspingem acest lucru , dar ganditi-va , nu este o promisiune umana ci este promisiunea lui Dumnezeu...Nu este ceea ce va doriti si dv.?....

Posted by: ady 1 Jan 9 2009, 05:14 PM

DE CE ESTE PERCULOS ALCOOLUL PENTRU TINERI ?...

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:15 PM

ESTE rău să bei? Chiar este dăunător? Sau este rău numai pentru mine, iar pentru adulţi este bine? Aceste întrebări ar putea foarte bine să-ţi treacă şi ţie prin minte. La urma urmei, poate că şi părinţii tăi beau. Mulţi tineri de vîrsta ta (fără să fie la vîrsta majoratului) beau. Programele TV şi filmele fac ca acest lucru să pară tentant.

Cînd este consumat cu moderaţie, alcoolul poate fi, într-adevăr, o sursă de plăcere. Biblia recunoaşte că vinul poate să înveselească inima sau să pună în valoare gustul unei mîncări (Eclesiastul 9:7). Totuşi, abuzul de alcool creează probleme serioase începînd de la conflicte cu părinţii, profesorii şi poliţia pînă la moartea prematură. Biblia spune: „Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept“ (Proverbele 20:1). Este important deci să adopţi o atitudine rezonabilă cu privire la băutură....



Un tanar, de exemplu, s-a căsătorit în adolescenţă. Într-o seară, după o ceartă cu tînăra sa soţie, a ieşit ca o furtună din casă, hotărît să se îmbete. După ce a băut dintr-o dată aproape o jumătate de litru de vodcă, a intrat în comă. Dacă nu ar fi fost eforturile doctorilor şi ale asistentelor medicale, el ar fi putut să moară. Evident, el nu şi-a dat seama că faptul de a înghiţi dintr-o dată o mare cantitate de alcool poate fi chiar fatal. Ignoranţa aproape că l-a costat viaţa...

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:17 PM

Acesta este unul dintre cele mai perfide efecte ale alcoolului. Alcoolul este un calmant, nu un stimulent. Aparenta senzaţie de bine pe care o simţi după ce bei se datoreşte faptului că alcoolul face să scadă nivelul neliniştii. Te simţi relaxat, mai puţin neliniştit, mai puţin îngrijorat decît înainte de a bea. Consumat în cantităţi moderate, alcoolul poate, aşadar, într-o mică măsură, să ajute pe cineva „să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui“ (Proverbele 31:6, 7). De exemplu, un tînăr pe nume Paul a băut ca să scape de problemele de familie. „Am aflat foarte devreme că băutura era o cale de a scăpa de tensiunea pe care o simţeam“, îşi aminteşte el. „Mă liniştea.“

Nu era nimic rău în asta, nu-i aşa? Greşit! Alcoolul are un efect de „bumerang“. După vreo două ore, cînd efectul de calmant al alcoolului dispare, neliniştea reapare, dar în mod diferit. Ea este mai puternică decît înainte de a bea! Te simţi mai neliniştit sau mai încordat ca oricînd. Eliminarea alcoolului poate dura pînă la 12 ore. Este adevărat că dacă bei încă un pahar, neliniştea va scădea din nou. Dar după cîteva ore, va creşte, atingînd de data aceasta un nivel şi mai înalt ca înainte! Şi, încetul cu încetul, intri, astfel, într-un cerc vicios în care stările de euforie artificială alternează cu o nelinişte tot mai adîncă.

Aşadar, în cele din urmă, alcoolul nu-ţi va reduce în realitate neliniştea. Dimpotrivă, o va intensifica. Iar cînd vaporii alcoolului vor dispărea, problemele tale vor rămîne....

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:20 PM

Alţii pretind că alcoolul îi ajută să acţioneze mai bine. Dennis, de exemplu, era extrem de timid şi i se părea dificil să întreţină chiar şi o simplă conversaţie. Însă mai tîrziu, a făcut o descoperire: „După cîteva înghiţituri, deveneam îndrăzneţ“, spunea el.

Problema este că te maturizezi nu fugind de situaţii dificile, cum a făcut un tanar, ci înfruntîndu-le. A învăţa să faci faţă problemelor cu care te confrunţi în tinereţe înseamnă a face o repetiţie în vederea încercărilor de la vîrsta adultă.El a aflat astfel că, de-a lungul timpului, efectele temporare ale alcoolului nu l-au ajutat să-şi învingă timiditatea. „Cînd efectele alcoolului dispăreau, mă retrăgeam în cochilia mea“, relatează el. Care este situaţia acum, după ani de zile? Dennis continuă: „Nu am învăţat niciodată cu adevărat să comunic cu alţii de la egal la egal. Cred că acest lucru mi-a blocat dezvoltarea“.

Acelaşi lucru este valabil şi în cazul consumului de alcool ca ajutor în lupta cu stresul. Un tanar, care a făcut aceasta în adolescenţă, recunoaşte: „Recent, într-o situaţie stresantă, m-am gîndit: «Ce bine ar fi să beau ceva chiar acum». Ţi se pare că poţi rezolva mai bine situaţia după o înghiţitură“. Dar lucrurile nu stau aşa!

Un articol publicat în New York State Journal of Medicine spune: „Cînd drogurile [inclusiv alcoolul] devin un mijloc de a ieşi din situaţiile dificile — şcolare şi sociale sau cele care apar între persoane — se elimină nevoia de a învăţa deprinderi sănătoase care să ajute la rezolvarea lor. S-ar putea ca efectele să nu fie simţite pînă spre maturitate, cînd stabilirea de relaţii personale strînse se dovedeşte deseori dificilă, astfel încît individul rămîne izolat din punct de vedere afectiv“. Este mult mai bine să înfrunţi şi să tratezi problemele şi situaţiile dificile în mod direct!...

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:26 PM

Să analizăm exemplul lui Isus Cristos. În ultima noapte a vieţii sale pămînteşti, Isus a suportat o încercare teribil de stresantă. Trădat, apoi arestat, el a suportat o serie de interogatorii în care au fost aduse acuzaţii mincinoase împotriva lui. În final, după ce a stat treaz întreaga noapte, a fost predat pentru a fi ţintuit...

Lui Isus, cand a fost torturat si omorat, i s-a oferit atunci ceva care să-i amorţească simţurile — o substanţă care modifică dispoziţia şi care i-ar fi permis să suporte mai uşor această situaţie dificilă. Biblia explică: „I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat“ (Marcu 15:22, 23). Isus a dorit să fie în posesia tuturor facultăţilor sale. A dorit să înfrunte deschis această situaţie dificilă. El nu încerca să fugă de realitate! ...

În comparaţie cu ceea ce a suferit Isus, problemele, tensiunea sau stresurile tale devin nesemnificative. Dar poţi învăţa, totuşi, o lecţie valoroasă din cazul lui Isus. În loc să foloseşti substanţe euforice (cum ar fi alcoolul) pentru a face faţă problemelor, tensiunilor şi situaţiilor neplăcute, este mult mai bine dacă le abordezi în mod direct. Cu cît cîştigi mai multă experienţă în a înfrunta problemele vieţii, cu atît vei reuşi să le rezolvi mai bine. Vei deveni un adult cu o structură afectivă sănătoasă.

Faptul de a bea din cînd în cînd — şi cu moderaţie — este o hotărîre pe care va trebui s-o iei tu (şi, poate, părinţii tăi). Dar să fie o hotărîre bazată pe informaţii, o hotărîre inteligentă. Dacă hotărăşti să nu bei, nu ai de ce să te scuzi faţă de nimeni. Dar dacă eşti major şi decizi să bei, bea cu simţ de răspundere. Nu bea niciodată ca să evadezi sau ca să-ţi faci un curaj artificial. Biblia sfătuieşte în mod simplu şi direct: „Prea multă băutură te face gălăgios şi ridicol. Este stupid să te îmbeţi“. — Proverbele 20:1...

Da ca si parinti avem datoria de a explica copiilor nostri efectele alcolului...Evident ,ei pot invata multe, chiar mai mult din exemplul nostru si atitudinea pe care noi, ca parinti, o avem fata de alcool...

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:30 PM

DE tinerii incep sa bea ?....


Reporterul: De ce aţi băut?

Tanar: În ce mă priveşte, la început am fost influenţat de grupul pe care îl frecventam. Acesta era lucrul care se făcea, mai ales în week-end-uri.

Tanar: Am început să beau pe la 14 ani. Tatăl meu era un băutor pătimaş. Acasă se organizau cocktail-uri. Copil fiind, am văzut că băutura era un lucru obişnuit cu ocazia reuniunilor. Apoi, cînd am mai crescut, am intrat într-un grup de cheflii. Beam ca să fiu acceptat de ceilalţi.

Tanar: Eu practicam sportul. Cred că am început să beau pe la 15 ani cu băieţii din echipa de baschet. Am făcut-o, cred, mai ales din curiozitate.

Tanar: Am fost puternic influenţată de ceea ce vedeam la televizor. Vedeam că, de obicei, oamenii beau. Părea atît de grozav!

Tanar: Tatăl meu este alcoolic. Acum înţeleg că motivul pentru care am avut atîtea probleme era alcoolismul. Încercam să scap de el. Şi, ca o ironie, acesta este unul dintre motivele pentru care am început să beau.

Tanar: De obicei, părinţii mei nu au băut mult. Dar îmi amintesc un lucru despre tata, şi anume că, la reuniuni, obişnuia să se laude cît de mult poate el să bea. Am cultivat şi eu o atitudine asemănătoare — crezînd că sînt unică. Odată, prietenii mei şi cu mine ne-am dus la un chef. Am băut ore în şir. Este adevărat că asupra mea nu a avut acelaşi efect ca asupra celorlalţi. Mi-aduc aminte că mi-am zis: „Sînt ca tata“. Cred că atitudinea lui faţă de alcool m-a influenţat puternic.

Reporterul: Dar de ce mulţi beau pînă se îmbată?

Tanar: Păi, de-asta beam, ca să ne îmbătăm. Nu-mi păsa de gust.

Reporterul: Deci beaţi pentru efectul pe care-l producea băutura?

Tanar: Da.

Tanar: Aş spune acelaşi lucru. Este ca şi cum ai urca o scară. De fiecare dată cînd bei ajungi la o exaltare mai mare — urci încă o treaptă

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:32 PM

ESTE PREGATIT FIUL SAU FICA PENTRU INTALNIRI ?....

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:33 PM

ÎN MULTE ţări, întîlnirile cu o persoană de sex opus sînt considerate o distracţie romantică, un mod de a te recrea într-o companie plăcută. Întîlnirile îmbracă deci multe forme. Pentru unii, întîlnirile constituie o chestiune serioasă, care trebuie să se desfăşoare după anumite reguli — flori, o cină delicioasă, un sărut de „noapte bună“, toate fac parte din ceremonial. Pentru alţii, întîlnirile înseamnă doar a petrece timpul împreună cu o persoană de sex opus căreia îi porţi simpatie. Există apoi aceia care sînt văzuţi mereu împreună, dar care pretind că sînt ‘doar prieteni’. Dar, oricare ar fi denumirea — „întîlnire amoroasă“, „ieşire împreună“ sau „întrevedere“ — aceasta înseamnă, de obicei, acelaşi lucru: un băiat şi o fată petrec foarte mult timp împreună cu scopul de a se distra, adesea nesupravegheaţi.

Acest obicei nu exista în timpurile biblice. Cu toate acestea, cînd se desfăşoară în mod inteligent, cu prudenţă şi în mod demn, întîlnirile sînt o cale corectă pentru ca două persoane să ajungă să se cunoască reciproc în vederea unei eventuale căsătorii. Şi, desigur, ele pot fi plăcute. Dar, înseamnă aceasta că şi tu trebuie să faci astfel?...

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:35 PM

Poate că te simţi influenţat să te întîlneşti cu cineva de sex opus. Majoritatea celor de vîrsta ta merg probabil la întîlniri, iar tu nu vrei, fireşte, să pari ciudat sau diferit de ei. Presiunile pot veni şi din partea prietenilor şi rudelor tale bine intenţionate. Cînd o tanara, de 15 ani, a fost invitată de un băiat să iasă împreună cu el, mătuşa ei a sfătuit-o astfel: „Nu are nici o legătură cu faptul că vrei sau nu să te măriţi cu băiatul acesta. Întîlnirile nu sînt decît o parte a dezvoltării fireşti a personalităţii tale . . . La urma urmei, dacă întotdeauna îi vei refuza pe băieţi, vei deveni antipatică şi nimeni nu te va mai invita“. Tanara îşi aminteşte: „Cuvintele mătuşii m-au tulburat profund. Să ratez o ocazie bună? Băiatul avea o maşină, o mulţime de bani; şi ştiam că mă va face să mă distrez grozav. Să mă întîlnesc cu el sau nu?“

Ceea ce îi determină pe unii tineri să-şi dea întîlniri este propria lor dorinţă de căldură şi afecţiune. „Simţeam nevoia să fiu iubită şi apreciată“, explică o tanara, de 18 ani. „Deoarece nu eram prea apropiată de părinţii mei, m-am îndreptat spre prietenul meu pentru a găsi intimitate şi pentru a avea pe cineva în faţa căruia să-mi descarc sufletul şi care să mă înţeleagă cu adevărat.“

Totuşi, un adolescent nu trebuie să înceapă să se întîlnească cu o persoană de sex opus numai pentru că se simte îndemnat s-o facă. În primul rînd, întîlnirile sînt un lucru serios, un pas în alegerea partenerului de căsătorie. Căsătorie? După cum se ştie, acesta ar putea fi ultimul lucru la care se gîndesc cei mai mulţi tineri care îşi dau întîlniri. Dar, în realitate, ce justificare ar putea avea faptul că două persoane de sex opus încep să petreacă mult timp împreună în afară de examinarea posibilităţii unei căsătorii? În cele din urmă, întîlnirile care nu au acest obiectiv se pare că duc la orice altceva numai la „distracţie“ nu. Cum aşa?....

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:37 PM

SUNT INTALNIRILE PERICULOASE PENTRU TINERI ?....

În primul rînd, tinerii sînt în perioada vulnerabilă a vieţii lor, pe care Biblia o numeşte „floarea vîrstei“ (1 Corinteni 7:36). În timpul acestei perioade ai putea simţi puternice impulsuri şi dorinţe sexuale. Nu este nimic rău în asta; acest lucru face parte din creştere.

Dar aici se ridică o mare problemă în ce priveşte întîlnirile la vîrsta adolescenţei: tinerii abia încep să înveţe cum să-şi controleze aceste impulsuri sexuale. Într-adevăr, este posibil ca tu să cunoşti bine legile lui Dumnezeu referitoare la sexualitate şi să doreşti în mod sincer să rămîi cast . Chiar aşa fiind, intră în joc un factor biologic al vieţii: cu cît eşti mai mult în compania unei persoane de sex opus, cu atît dorinţa sexuală poate creşte — fie că vrei, fie că nu . Aşa sîntem făcuţi cu toţii! Pînă cînd vei fi mai mare şi mai în măsură să-ţi controlezi impulsurile, întîlnirile pot fi, pur şi simplu, o responsabilitate prea mare pentru tine. Din nefericire, mulţi tineri află acest lucru într-un mod dureros...

„Cînd am început să ne întîlnim . . . nici măcar nu ne ţineam de mînă şi nici nu ne sărutam. Voiam doar să mă bucur de prezenţa ei şi să povestim“, a spus un tînăr. „Însă ea era foarte afectuoasă şi obişnuia să se aşeze foarte aproape de mine. Cu timpul, am început să ne ţinem de mînă şi să ne sărutăm. Aceasta mi-a stîrnit o dorinţă sexuală şi mai puternică şi mi-a afectat atît de mult gîndirea încît voiam să fiu cu ea nu numai ca să povestim, ci şi ca să o strîng în braţe, s-o ating şi s-o sărut. Dar nu-mi era de ajuns! Îmi pierdeam pur şi simplu minţile din cauza pasiunii. Uneori mă simţeam stînjenit şi ruşinat.“...

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:39 PM

Nu este de mirare, deci, că întîlnirile culminează adeseori cu relaţii sexuale nelegitime. Un sondaj efectuat asupra cîtorva sute de adolescenţi a arătat că 87 la sută dintre fete şi 95 la sută dintre băieţi credeau că relaţiile sexuale sînt „fie relativ importante, fie foarte importante“ în cadrul întîlnirilor. Totuşi, 65 la sută dintre fete şi 43 la sută dintre băieţi au recunoscut că au existat ocazii în timpul întîlnirilor cînd au avut contacte sexuale chiar şi fără ca ei să fi dorit acest lucru!

O tanara,, de 20 de ani, îşi aminteşte: „Cu cît ne vedeam mai mult, cu atît deveneam mai apropiaţi unul de celălalt. ...înd, sărutatul a devenit ceva banal şi am început să ne atingem părţile intime ale corpului. Eram cu nervii la pămînt fiindcă mă simţeam aşa de murdară. În plus, după un timp, prietenul meu mi-a cerut să «merg pînă la capăt» . . . Eram derutată şi zăpăcită. Însă nu m-am putut gîndi decît la un singur lucru: «Nu vreau să-l pierd». Eram foarte nefericită“.

Este adevărat, nu toate cuplurile sfîrşesc prin a avea relaţii sexuale. Unii îşi întrerup manifestările de afecţiune chiar la limită. Ce se întîmplă însă dacă trezeşti dorinţa sexuală, dar nu există o cale onorabilă de a o satisface? Această atitudine generează în mod automat frustrări care nu se limitează la domeniul sexual....

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:40 PM

Analizează situaţia dificilă a unui tînăr: „La început, mi-a plăcut grozav de mult de ea. Ce-i drept, recunosc că am convins-o să facă unele lucruri despre care ea credea că nu erau corecte. Acum mă simt un mizerabil pentru că nu mă mai interesează. Cum aş putea scăpa de ea fără să o rănesc?“ Ce situaţie încurcată! Şi cum te-ai simţi dacă ai fi în locul lui ei ?

Decepţia sentimentală este o boală obişnuită la adolescenţi. Este adevărat, poate fi plăcut să priveşti doi tineri care merg ţinîndu-se de mînă. Dar este puţin probabil ca acest cuplu să fie împreună şi anul viitor, ca să nu mai vorbim de căsătorie. Poveştile de dragoste din adolescenţă, prin urmare, sînt aproape întotdeauna legături sortite eşecului: rareori ajung la căsătorie, deseori sfîrşesc printr-o decepţie sentimentală.

La urma urmei, în timpul adolescenţei, personalitatea ta este încă în schimbare. Eşti pe cale să descoperi cine eşti, ce îţi place în realitate, ce vrei să faci cu viaţa ta. Cineva care azi te interesează, mîine ar putea foarte bine să te plictisească. Dar, cînd cineva a permis sentimentelor romantice să înflorească, va suferi cu siguranţă. Nu este surprinzător faptul că mai multe studii au situat „o ceartă cu prietena“ sau „o decepţie în dragoste“ în rîndul situaţiilor responsabile de multe sinucideri printre adolescenţi....

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:41 PM

Dumnezeu le spune tinerilor: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile inimii tale şi plăcute ochilor tăi“. Tinerii tind să meargă „pe căile inimii [lor]“. Cel mai adesea, totuşi, aceste ‘căi’, care par să fie aşa de plăcute, sfîrşesc prin a aduce neplăcere şi nenorocire. De aceea, Biblia îndeamnă în acest verset: „Îndepărtează nemulţumirea din inima ta şi scoate răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sînt deşertăciune“ (Eclesiastul 11:9, 10). „Nemulţumirea“ se referă la faptul de a fi adînc tulburat sau extrem de îndurerat. „Răul“ înseamnă o nenorocire care se abate asupra unei persoane. Ambele pot face viaţa nefericită.

Înseamnă aceasta, prin urmare, că întîlnirile în sine sînt o sursă de neplăcere şi nenorocire? Nu neapărat. Însă pot fi, dacă îţi dai întîlniri din motive incorecte („pentru distracţie“) sau înainte de a fi pregătit pentru ele! Următoarele întrebări ar putea, prin urmare, să se dovedească utile în examinarea propriei tale situaţii....

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:46 PM

Întîlnirile îmi vor stimula sau îmi vor frîna maturizarea pe plan afectiv? Întîlnirile te-ar putea limita la o relaţie băiat-fată. Nu ar fi mai util pentru tine să-ţi lărgeşti cercul prietenilor ? ...

Avînd o diversitate de prieteni — tineri şi în vîrstă, celibatari sau căsătoriţi, bărbaţi şi femei — înveţi să fii sigur de tine în mijlocul oamenilor, inclusiv printre cei de sex opus, fără tensiunile caracteristice întîlnirilor. În plus, asociindu-te cu perechi căsătorite dobîndeşti o concepţie mult mai realistă despre căsătorie. Mai tîrziu, vei fi mai bine pregătit să-ţi alegi un bun partener şi să îţi îndeplineşti mai bine propriul tău rol în căsnicie . O tînăra a tras următoarea concluzie: „Nu sînt pregătită pentru căsătorie şi pentru a întemeia un cămin. Încă mă străduiesc să mă cunosc pe mine însămi ..."



Ce spun părinţii mei? Părinţii văd de multe ori pericole pe care tu nu le vezi. La urma urmei, au fost şi ei odată tineri. Ei ştiu ce probleme reale pot apărea cînd doi tineri de sex opus încep să petreacă mult timp împreună! Astfel, dacă părinţii tăi nu sînt de acord cu întîlnirile, nu te răzvrăti (Efeseni 6:1–3). Probabil că ei cred pur şi simplu că ar trebui să aştepţi pînă vei fi mai mare....

Vreau să rănesc sentimentele cuiva? Atît sentimentele tale, cît şi ale celuilalt pot fi zdrobite dacă legătura de dragoste este făurită fără a avea în vedere perspectiva unei căsătorii. În realitate, este corect să copleşeşti pe cineva cu atenţii doar cu scopul de a cîştiga experienţă cu persoanele de sex opus? ...

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:48 PM

Aşa-zisele relaţii platonice (relaţii de afecţiune între un bărbat şi o femeie în care nu intervine factorul sexual) sînt destul de obişnuite printre tineri...

Totuşi, adesea, o prietenie „platonică“ nu este altceva decît o idilă deghizată sau un mod de a cîştiga atenţia cuiva de sex opus fără vreun angajament. Şi, întrucît sentimentele se pot schimba uşor, este nevoie de prudenţă. Dr. Marion Hilliard a avertizat: „O prietenie liniştită care merge cu 10 kilometri pe oră se poate schimba pe nesimţite într-o pasiune oarbă care goneşte cu 100 de kilometri pe oră“....

O prea mare intimitate poate avea consecinţe şi mai triste. Un tînăr a încercat să o consoleze pe o prietenă care i-a destăinuit unele dintre problemele ei. După puţin timp au ajuns la mîngîieri senzuale. Rezultatul? Conştiinţe tulburate şi sentimente neplăcute între ei. În alte situaţii, s-a ajuns la relaţii sexuale. Un sondaj efectuat de Psychology Today a arătat că „aproape jumătate dintre cei chestionaţi (49 la sută) au avut o prietenie care s-a transformat într-o legătură sexuală“. De fapt, „aproape o treime (31 la sută) au recunoscut că au avut relaţii sexuale cu un prieten în luna precedentă“....

Posted by: ady 1 Jan 10 2009, 04:50 PM

„Dar eu nu mă simt atrasă de prietenul meu şi nu am să mă îndrăgostesc niciodată de el [sau ea].“ Poate. Dar de unde ştii că vei simţi la fel şi în viitor? În plus, „cine se încrede în inima lui este un nebun“ (Proverbele 28:26). Inimile noastre pot fi trădătoare, înşelătoare şi pot să ne împiedice să vedem adevăratele motive. Dar ştii cu adevărat ce crede prietenul tău despre tine?

În cartea sa The Friendship Factor, Alan Loy McGinnis sfătuieşte: „Nu te încrede prea mult în tine însuţi“. Fii prevăzător, limitîndu-te poate la activităţi de grup, supravegheate în mod corespunzător. Evită manifestările nepotrivite de afecţiune sau situaţiile în care sînteţi singuri într-un cadru romantic. Dacă te preocupă ceva, destăinuieşte-te părinţilor şi unor persoane mai în vîrstă, mai degrabă decît unui tînăr de sex opus.

Dar dacă, în ciuda măsurilor de precauţie luate, apar totuşi sentimente de iubire care nu sînt reciproce? ‘Spune adevărul’ şi fă-i cunoscută celuilalt poziţia ta .... Dacă aceasta nu rezolvă situaţia, ar fi mai bine să păstrezi distanţa. „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde“ (Proverbele 22:3). Sau, aşa cum arată cartea The Friendship Factor: „Dacă este necesar, rupe relaţia! Uneori, indiferent cîte eforturi depunem, o prietenie cu cineva de sex opus ne scapă de sub control şi ştim unde ne va duce“. În acest caz, este timpul să „baţi în retragere“.....

Posted by: spitalul_de_boli_nervoase_irever Jan 10 2009, 05:33 PM

Rudotel sefu' asa ii spune, si mult, tone de Rudotel.

Posted by: Astor Jan 10 2009, 07:58 PM

http://www.trilulilu.ro/novo/d2c4fa76a5b0de

Cu dedicatie amice ady biggrin.gif

Posted by: eterna familista Jan 11 2009, 10:56 AM

Citeaza (Impotriva_lui_ady @ Jan 2 2009, 08:51 AM) *
Domnule ADY

Ati monopolizat discutia si in tampenia dvs. nu intelegeti ca faceti mai mult rau decat bine !?!?!

Asta e propaganda autista a neo-protestantilor non-crestini.

In loc sa dezbatem aici notiuni filozofice reale, dam cu copy-paste la biblie... asta pentru ca voi nu intelegeti ce e scris acolo, cititi cuvintele dar nu intrati dincolo de ele. Care sunt diferentele intre Cornilescu si Cantacuzino (versiuni de biblii)??? Nu aveti verticalitatea morala sa emiteti o parere, va ascundeti dupa un citat spus de altii.

Pentru cititori - asta nu e crestinism. Noi (romanii) in proportie de 80% suntem ortodocsi, agnostici, mistici, intelegem altceva prin "fericiti facatorii de pace".... Neoprotestantii nu inteleg: post, umilinta, impaciuire, intors celalalt obraz...

Personal eu cred ca prima lectie in viata (si in familie) este sa poti sa spui "da, tu ai dreptate!" chiar si atunci cand stii ca nu e asa... stii ca ai dreptate, si stii asta foarte sigur, dar fiecare are dreptatea lui, nici Dumnezeu nu e unic, are minim 3 fetze in treime, DAR nu poti sa-ti pierzi viata in dispute, nu ajuta pe nimeni, si spui - "da, e ca tine, ai drepate"...

De ce ma bag in discutie? ca putea fi interesanta si un imbecil a ruinat-o... ca dupa 10 ani de casnicie nevasta m-a lasat ... si nici acum nu inteleg cum si de ce... dar asta e alta discutie, pe aici bate vantul, si canta o singura trompeta ruginita...

Fara respect domnule ADY

Posted by: eterna familista Jan 11 2009, 11:05 AM

[

De ce ma bag in discutie? ca putea fi interesanta si un imbecil a ruinat-o... ca dupa 10 ani de casnicie nevasta m-a lasat ... si nici acum nu inteleg cum si de ce... dar asta e alta discutie, pe aici bate vantul, si canta o singura trompeta ruginita...

Fara respect domnule ADY
[/quote]

Are dreptate,
Dintr-un subiect care este intr-adevar de actualitate, si ar fi putut fi interesant, a devenit o lectie de religie
Cine vrea sa afle perceptele religioase, citeste biblia. Aici trebuie discutate situatii concrete, cu ce ne-am confruntat noi in viata, exemple, recomandari. nu teorie. de la teorie la practica, e cale lunga.

Posted by: ady 1 Jan 11 2009, 11:19 AM

Citeaza (eterna familista @ Jan 11 2009, 11:05 AM) *
[

De ce ma bag in discutie? ca putea fi interesanta si un imbecil a ruinat-o... ca dupa 10 ani de casnicie nevasta m-a lasat ... si nici acum nu inteleg cum si de ce... dar asta e alta discutie, pe aici bate vantul, si canta o singura trompeta ruginita...

Fara respect domnule ADY


Are dreptate,
Dintr-un subiect care este intr-adevar de actualitate, si ar fi putut fi interesant, a devenit o lectie de religie
Cine vrea sa afle perceptele religioase, citeste biblia. Aici trebuie discutate situatii concrete, cu ce ne-am confruntat noi in viata, exemple, recomandari. nu teorie. de la teorie la practica, e cale lunga.

Apreciez interesul dv. pentru familie, insa majoritatea problemelor nerezolvate din familie se datoreaza faptului ca sotul si sotia nu au apelat la o sursa de intelepciune superioara omului:Dumnezeu...

Multi il considera pe Dumnezeu o persoana inexistenta prin modul lor de viata...Totusi el a instituit familia si prin intermediul Bibliei ofera sfaturi practice pentu viata de familie.Daca ati gasit in acest topic ceva care nu este practic si nu va doriti si dv in viata de familie , va rog mentionati...

Totusi, o viata de familie fericita necesita eforturi, uneori sa-ti calci propriul eu si sa faci sacrificii...

Va doresc sa fiti fericiti...

Posted by: Xenopol Jan 12 2009, 03:51 AM

Citeaza (ady 1 @ Jan 11 2009, 11:19 AM) *
Apreciez interesul dv. pentru familie, insa majoritatea problemelor nerezolvate din familie se datoreaza faptului ca sotul si sotia nu au apelat la o sursa de intelepciune superioara omului:Dumnezeu...

Multi il considera pe Dumnezeu o persoana inexistenta prin modul lor de viata...Totusi el a instituit familia si prin intermediul Bibliei ofera sfaturi practice pentu viata de familie.Daca ati gasit in acest topic ceva care nu este practic si nu va doriti si dv in viata de familie , va rog mentionati...

Totusi, o viata de familie fericita necesita eforturi, uneori sa-ti calci propriul eu si sa faci sacrificii...

Va doresc sa fiti fericiti...



Domnule Ady,

Citarea Bibliei e o treaba serioasa si cred ca ar fi bine sa nu sarim peste anumite pasaje care au legatura cu subiectul, nu credeti?

"Ucenicii Lui I-au zis: ,,Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.``
El le -a răspuns: ,,Nu toţi pot primi cuvîntul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Cine poate sa primeasca lucrul acesta, sa-l primeasca"


Iar cand va vor duce in sinagogi si la dregatori si la stapaniri nu va ingrijiti cum sau ce veti raspunde, sau ce veti zice,
Ca Duhul Sfant va va invata chiar in ceasul acela, ce trebuie sa spuneti.
(Luca 12:12)

Deci cand vorbiti ar trebui sa vorbiti din inima, ca unor frati spirituali, si nu sa veniti de acasa cu tot felul de foi cu statistici din America si tot felul de povestiri. Cine are Duhul lui Dumnezeu poate vorbi in limbi si in moduri neasemuite facând pe toata lumea sa se minuneze. Altfel omul devine un robot nefolositor cu idei fixe.

Cu respect.
Xenopol

Posted by: Alin I. Jan 12 2009, 08:36 AM

Se pare ca nu avem scapare , peste tot spam


Si religia se baga sub forma de spam. Pt ca asta faci tu adi , ai indus lumea in eroare cu un titlu interesant ca sa ii faci sa intre in topicul tau sa vada aberatiile pe care ni le prezinti ..

Esti ca emailurile alea

Subiect : Factura ceruta

Mesaj : Vrei o scula mai mare cu juma' de metru , cumpara solutia naturista de la noi etc ..

Posted by: claudiu Jan 12 2009, 09:00 AM

Pentru ady, sau ce alte nick-uri mai ai

Un nene destept spunea: "Cine nu stie sa explice, defineste".
Cam asta faci tu, bai ady, ca domnule nu pot sa-ti zic. Puteai sa-ti vezi linistit de treaba si sa nu-l amesteci si pe Dumnezeu, este alt topic pentru acest subiect.
Subiectul topicului cerea o abordare laica si nu religioasa, pentru ca prima familie a aparut mult inainte ca cei care au infiintat-o sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Casatoria, adica legamantul in fata lui Dumnezeu, a aparut mult mai tarziu, asa ca pana atunci oamenii si-au intemeiat familii bine-mersi fara sa-si puna problema ca trebuie sa-si agate pe deget cine stie ce inel stralucitor. Pentru ca n-ar fi corect - fata de cei care traiesc impreuna in bune relatii fara a fi casatoriti legal - sa consideram familie doar pe cei legati prin acte si care poate isi impart mai curand niste palme decat o felie de paine.
Ar fi trebuit sa ne impartasim opiniile legate de familie, cu bune si cu rele, dar te-ai trezit tu sa te bagi in seama. Problemele cu care ne confruntam zi de zi in relatiile familiale sunt pentru marea majoritate prea putin legate de religie, asa ca lasa-ne.

Fara nici o urma de respect,
claudiu

Posted by: elis Jan 12 2009, 09:35 AM

Mai nene, sunt un sobolan urban destul de copt, genul aspirant clasa medie, casatorit, cu copii. Asta ca sa stiti cine isi da cu parerea. In ultima vreme in jurul meu ploua cu divorturi ale prietenilor si cunoscutilor din tagma mea. Am stat sa cuget ce anume nu merge si am scos un set de lucruri care au mers prost:

- casatorie fara o perioada de proba rezonabila (2-3 ani). Perioada asta de proba trebuie sa fie "cam" totala (cei doi chiar sa locuiasca impreuna ceva vreme). Si da, sa aiba o viata sexuala activa. Trebuie sa stii ce merge si ce nu din toate punctele de vedere. Daca perioada asta merge bine e clar ca cei doi au destule chestii comune care sa ii tina impreuna mai mult timp. Chestia aia cu "extremitatile care se atrag" si "dragostea la prima vedere" e buna in filmele americane wink.gif
- copii nu vin destul de repede dupa casatorie. Odata facut pasul nu mai stai sa tot astepti momentul propice cand vei fi milionar si vei putea sa faci copii si sa ii cresti cu 3 bone. Nu o sa vina prea curand momentul ala smile.gif Pac, pac, ai rezolvat problema (adica doi copii). Sau pac, pac, pac, daca vrei trei smile.gif E rau cu unul singur, nu recomand
- slujba unuia sau amandorura devine servici, crasma si biserica (si ziua, si seara si duminica mergi acolo). Deplasarile in afara orasului/tarii se tot aduna. Inevitabil unul dintre soti isi face alta legatura la serviciu.
- Si cea mai grava si inacceptabila: locuirea cu parintii. Trebuie facut pe dracu-n patru ca noua familie sa aiba casa ei, complet separata de parinti. O chirie cat mai modesta daca nu se poata altfel, dar trebuie alt loc de locuit. La parinti poti sa mai duci copii, dar cam atat, nu amestecati lucrurile si familiile

Cam asta e ce am vazut eu. Am pomenit doar ce NU se face din punctul meu de vedere. Ce ar trebui facut e o alta poveste, si nu am am timp, trec si eu la lucru..

Posted by: iulia Jan 12 2009, 11:02 AM

Citeaza (elis @ Jan 12 2009, 09:35 AM) *
Mai nene, sunt un sobolan urban destul de copt, genul aspirant clasa medie, casatorit, cu copii. Asta ca sa stiti cine isi da cu parerea. In ultima vreme in jurul meu ploua cu divorturi ale prietenilor si cunoscutilor din tagma mea. Am stat sa cuget ce anume nu merge si am scos un set de lucruri care au mers prost:

- casatorie fara o perioada de proba rezonabila (2-3 ani). Perioada asta de proba trebuie sa fie "cam" totala (cei doi chiar sa locuiasca impreuna ceva vreme). Si da, sa aiba o viata sexuala activa. Trebuie sa stii ce merge si ce nu din toate punctele de vedere. Daca perioada asta merge bine e clar ca cei doi au destule chestii comune care sa ii tina impreuna mai mult timp. Chestia aia cu "extremitatile care se atrag" si "dragostea la prima vedere" e buna in filmele americane wink.gif
- copii nu vin destul de repede dupa casatorie. Odata facut pasul nu mai stai sa tot astepti momentul propice cand vei fi milionar si vei putea sa faci copii si sa ii cresti cu 3 bone. Nu o sa vina prea curand momentul ala smile.gif Pac, pac, ai rezolvat problema (adica doi copii). Sau pac, pac, pac, daca vrei trei smile.gif E rau cu unul singur, nu recomand
- slujba unuia sau amandorura devine servici, crasma si biserica (si ziua, si seara si duminica mergi acolo). Deplasarile in afara orasului/tarii se tot aduna. Inevitabil unul dintre soti isi face alta legatura la serviciu.
- Si cea mai grava si inacceptabila: locuirea cu parintii. Trebuie facut pe dracu-n patru ca noua familie sa aiba casa ei, complet separata de parinti. O chirie cat mai modesta daca nu se poata altfel, dar trebuie alt loc de locuit. La parinti poti sa mai duci copii, dar cam atat, nu amestecati lucrurile si familiile

Cam asta e ce am vazut eu. Am pomenit doar ce NU se face din punctul meu de vedere. Ce ar trebui facut e o alta poveste, si nu am am timp, trec si eu la lucru..



imi permit sa adaug la lista lui elis...ce nu trebuie sa faci:

- nu te casatori doar ca sa nu ramai ultimul necasatorit/a sau de nervi ca te-a parasit ''marea dragoste''. nu inseamna ca este alegerea potrivita. nu merita sa actionezi doar din ambitie/draci sau ce sentimente te mai incearca pe termen scurt.

Ady, incearca sa vorbesti/scrii cu vorbele tale. ma indoiesc ca cineva sta citeasca tot ce scrii. ok, inteleg rolul lui D-zeu, dar hai sa nu ne mai raportam doar la D-zeu....hai sa ne raportam la bani, la haosul zilnic, la neputinta oamenilor de a transmite ce simt/gandesc, la job-ul chinuitor, la prioritatile fiecaruia....chiar nu ma intereseaza nici un proverb....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 11:55 AM

Citeaza (claudiu @ Jan 12 2009, 09:00 AM) *
Pentru ady, sau ce alte nick-uri mai ai

Un nene destept spunea: "Cine nu stie sa explice, defineste".
Cam asta faci tu, bai ady, ca domnule nu pot sa-ti zic. Puteai sa-ti vezi linistit de treaba si sa nu-l amesteci si pe Dumnezeu, este alt topic pentru acest subiect.
Subiectul topicului cerea o abordare laica si nu religioasa, pentru ca prima familie a aparut mult inainte ca cei care au infiintat-o sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Casatoria, adica legamantul in fata lui Dumnezeu, a aparut mult mai tarziu, asa ca pana atunci oamenii si-au intemeiat familii bine-mersi fara sa-si puna problema ca trebuie sa-si agate pe deget cine stie ce inel stralucitor. Pentru ca n-ar fi corect - fata de cei care traiesc impreuna in bune relatii fara a fi casatoriti legal - sa consideram familie doar pe cei legati prin acte si care poate isi impart mai curand niste palme decat o felie de paine.
Ar fi trebuit sa ne impartasim opiniile legate de familie, cu bune si cu rele, dar te-ai trezit tu sa te bagi in seama. Problemele cu care ne confruntam zi de zi in relatiile familiale sunt pentru marea majoritate prea putin legate de religie, asa ca lasa-ne.

Fara nici o urma de respect,
claudiu


Apreciez punctul dv de vedere.Multe persone sunt de parerea dv."Dumnezeu cu ale lui, noi cu ale noastre...''

Totusi datorita acestui lucru familia trece printr-o criza de proportii insotita de suferinta si durere pentru cei nevinovati (sotia sau sotul inselat, copii dezorientati in urma divortului, copii neglijati ,lipsa comunicariii, violenta etc.)....Sigur, exista multe opinii in ceea ce priveste viata de familie , dar nimeni dintre noi nu are experienta si capacitatea de a le rezolva singur...
EI bine , acest topic a fost facut cu scopul de a arata ca Biblia(Sfanta Scriptura) nu este doar o carte de povesti sau pe care o avem doar in raft prafuita...

Sfanta Scriptura este o carte practica pentru a avea o viata de familie fericita...REPET :Ce considerati dv. gresit in ceea ce spune Biblia legat de viata de familie?....

Acest topic nu s-a dorit sa fie un cadru in care sa "barfim"...Nu cred ca este corect fata de familia noastra sa facem acest lucru.Daca doriti puteti face topicul :Sa barfim despre familia noastra...

Ceea ce am remarcat, foarte multi cititori ai acestui topic doresc sa aiba o viata de familie fericita...Pe parcursul topicului au fost prezentate probleme specifice vietii de familie precum si sugestii biblice practice pentru a le depasi :

DIVORTUL-USA SPRE O VIATA FERICITA ?(pag.1)
CE ROL ARE SOTUL IN FAMILIE ?CE ROL ARE SOTIA ?(pag.1)
CUM TREBUIE TRATATA SOTIA ?(pag.1)
CE CONCEPTIE AVEM DESPRE SEXUALITATE ?(pag.2)
CUM SA REZOLVAM DIVERGENTELE?(pag 2)
ESTE JUSTIFICATA VIOLENTA IN FAMILIE ?(pag 3)
INFIDELITATEA CONJUGALA.CONSECINTE.(pag 3)
CE PUTEM FACE CAND UN MEMBRU AL FAMILIEI ESTE GRAV BOLNAV ?(pag.4)
CUM POATE FAMILIA DEPASI PROBLEMELE CAUZATE DE UN PARTENER ALCOOLIC SAU VILOLENT ?(pag.5)
CUM SA COMUNICI CU PARTENERUL CONJUGAL ?(pag 5)
FAMILIA CU UN SINGUR PARINTE.CUM POATE FACE FATA PROBLEMELOR ?(pag 6)
MOARTEA UNEI PERSOANE DRAGI.CUM PUTEM FACE FATA DURERI ?(pag 6)
CARE SUNT PROBLEMELE COPIILOR ?CUM PUTEM AJUTA CA SI PARINTI ?(pag.7)

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 12:11 PM

Cum sa ne protejam copiii de bandele de cartier ?....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 12:46 PM

Violenta in societatea in care traim este tot mai raspandita...Din pacate victime ale violentei cad si copii nostrii atunci cand merg la scoala ,cand se joaca afara sau cu alte ocazii.Cum putem ca si parinti sa-i ocrotim de actele de violenta ?...

IMEDIAT după relaţia cu Dumnezeu, copiii noştri sunt unul dintre bunurile noastre cele mai de preţ. Trebuie să vorbim cu ei, să-i ascultăm, să-i îmbrăţişăm şi să ne asigurăm că ei ştiu că, în ochii noştri, au o mare valoare. Trebuie să-i învăţăm lucruri folositoare, cum ar fi cinstea şi faptul de a fi de ajutor, cum să ducă o viaţă fericită şi satisfăcătoare şi cum să manifeste amabilitate faţă de alţii...

Directorul unei case de corecţie a evidenţiat o problemă majoră din zilele noastre, spunând: „Copiilor nu li se predau adevăratele valori în cadrul familiei“. Cu certitudine, trebuie să acordăm atenţie acestui lucru. Trebuie să trăim aşa cum le-am dori copiilor noştri să trăiască şi să-i lăsăm să vadă bucuria ce derivă din acest lucru. Dacă noi nu îi învăţăm adevăratele valori, cum putem aştepta din partea lor să urmeze asemenea valori?...

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 12:49 PM

Unii oameni care locuiesc în zone în care bandele sunt active recomandă ca atât tinerii, cât şi persoanele mai în vârstă să dea dovadă de înţelepciune şi să nu provoace sau să ameninţe o bandă. Evitaţi grupurile mari formate din gangsteri şi nu imitaţi modul lor de a se comporta sau aspectul lor exterior, inclusiv stilul sau culoarea îmbrăcămintei pe care o poartă. Faptul de a-i imita vă poate face ţinta de atac a unei bande rivale...

De asemenea, dacă o persoană se îmbracă sau se comportă în aşa fel, încât lasă impresia că doreşte să devină membru al unei bande, membrii acesteia vor insista să li se alăture. Putem înţelege importanţa faptului de a şti care sunt caracteristicile membrilor bandei locale din cuvintele unui tată a trei copii. El face următoarea remarcă: „Dacă îmi port şapca cu cozorocul pe dreapta, aceştia cred că manifest lipsă de respect faţă de ei“. Iar aceasta poate duce la violenţă!...

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 12:51 PM

O mamă a spus: „Trebuie să-i cunoaştem pe copiii noştri — ce anume simt şi ce anume fac. Nu ne vom putea ajuta copiii dacă nu manifestăm un interes special faţă de viaţa lor“. O altă mamă a spus că problema bandelor nu va înceta până când părinţii nu-i vor pune capăt. Ea a adăugat: „Să le acordăm iubire. Dacă ei sunt distruşi, şi noi suntem distruşi“.

Ştim noi oare ce prieteni au copiii noştri, unde merg ei după orele de şcoală şi unde sunt seara, după ce se lasă întunericul? Desigur, nu toate mamele pot fi acasă când li se întorc copiii de la şcoală. Dar mamele necăsătorite care se luptă cu curaj ca să-şi plătească chiria şi să le asigure hrană copiilor le pot ruga pe alte mame sau pe cineva în care au încredere să stea cu copiii lor după-amiaza.

Un bărbat care locuieşte într-o zonă în care bandele au o mare influenţă a fost întrebat cum şi-ar proteja el copiii de bande. El a spus că şi-ar duce fiul prin cartier şi i-ar arăta rezultatul activităţii bandelor. I-ar arăta zidurile murdărite cu graffiti şi clădirile dărăpănate şi i-ar arăta că „locul acela nu inspiră siguranţă şi că membrii bandelor se plimbă doar de colo-colo, nefăcând aproape nimic cu viaţa lor“....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 12:53 PM

Un lucru atât de simplu ca interesul nostru sincer faţă de activitatea şcolară a copiilor noştri poate fi o protecţie pentru ei. Dacă şcoala organizează o şedinţă cu părinţii sau dacă părinţii sunt invitaţi cu alte ocazii să viziteze sălile de clasă şi să discute cu profesorii, faceţi-vă timp să participaţi. Faceţi cunoştinţă cu profesorii şi comunicaţi-le grija şi interesul vostru faţă de instruirea de care are parte copilul. Dacă şcoala nu are un program de vizită, încercaţi să găsiţi ocazii să vorbiţi cu profesorii despre progresul copilului la şcoală şi despre modul în care aţi putea contribui la acesta...

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 12:54 PM

Copiii noştri au nevoie de aceleaşi lucruri de care avem şi noi nevoie: iubire, bunătate şi afecţiune. Mulţi copii nu au fost niciodată atinşi într-un mod afectuos, plin de iubire, sau nu li s-a spus niciodată că ei sunt cu adevărat importanţi. Fie ca în cazul copiilor noştri lucrurile să nu stea aşa! Să-i îmbrăţişăm, să le spunem că îi iubim şi să observăm dacă manifestă conduita morală pe care i-am învăţat să o manifeste. Ei sunt prea preţioşi pentru noi ca să ne permitem să îi tratăm oricum...

Aşadar, vom face tot ce putem ca să trăim în aşa fel, încât să fim un exemplu demn de urmat pentru copiii noştri. Le vom da motive să fie mândri în mod potrivit de familia lor; nu de posesiunile materiale ale acesteia, ci de felul de oameni care suntem. Prin urmare, ei se vor simţi mai puţin atraşi de sprijinul celor de pe stradă...

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 12:58 PM

INCERCATI SA :

- Petreceţi timp cu copiii voştri acasă şi efectuaţi împreună anumite activităţi

- Cunoaşteţi-i pe prietenii copiilor şi familiile din care provin aceştia şi verificaţi unde şi cu cine merg copiii voştri

- Ajutaţi-i pe copiii voştri să înţeleagă că vi se pot adresa oricând şi cu orice problemă

- Învăţaţi-i pe copii să-i respecte pe oameni, să le respecte drepturile şi ideile

- Sprijiniţi-i pe copii făcând cunoştinţă cu profesorii lor şi asigurându-i pe profesori că îi apreciaţi şi că le susţineţi eforturile

- Nu rezolvaţi problemele prin strigăte şi prin violenţă

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:02 PM

CUM VA PUTETI OCROTI COPILUL DE ABUZUL SEXUAL ?....

PUŢINI doresc să se oprească asupra acestui subiect — abuzul sexual asupra copilului. Mulţi părinţi se cutremură numai când se gândesc la asta! Abuzul sexual este însă o realitate urâtă, înfiorătoare a lumii de azi, iar efectele lui asupra copiilor sunt devastatoare. Chiar merită să analizăm acest subiect? Gândiţi-vă puţin: Ce sunteţi dispuşi să faceţi pentru a vă şti copilul în siguranţă? Fără îndoială că a vă informa cu privire la această crudă realitate nu pretinde prea mult efort. Totuşi, poate însemna extrem de mult pentru siguranţa copilului.

Nu vă descurajaţi din cauza amplorii pe care a luat-o abuzul sexual într-atât încât să nu faceţi nimic pentru copilul vostru. La urma urmei, aveţi forţa pe care copilul vostru nu o are, atuuri pe care el le va avea abia peste câţiva ani, poate chiar peste zeci de ani. În timp, aţi acumulat cunoştinţe, experienţă şi aţi devenit mai înţelepţi. Dar ca să vă puteţi ocroti copilul trebuie să vă consolidaţi aceste atuuri şi să le folosiţi. În continuare vom analiza trei măsuri pe care voi, părinţii, le puteţi lua pentru a vă ocroti copiii de abuz sexual....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:03 PM

Responsabilitatea de a ocroti copiii împotriva abuzurilor le-a fost încredinţată părinţilor. Prin urmare, mai întâi părinţii trebuie educaţi şi apoi copiii. Dacă sunteţi părinţi, trebuie să cunoaşteţi câteva lucruri despre abuzul asupra copilului. Trebuie să ştiţi cine sunt cei ce abuzează sexual un copil şi ce metode folosesc. De multe ori, părinţii îşi imaginează că cei ce abuzează sexual un copil sunt necunoscuţi care pândesc din umbră, căutând să răpească şi să violeze copii. Fără îndoială, asemenea monştri există. Auzim adesea despre ei la ştiri. Dar astfel de persoane sunt relativ puţine. În aproape 90% dintre cazurile de abuz sexual asupra copilului, făptaşul este cineva pe care copilul îl cunoaşte şi în care are încredere.

Bineînţeles, nu v-aţi putea închipui că un vecin, o rudă, un profesor, un lucrător în domeniul sănătăţii sau un antrenor care se poartă frumos s-ar putea simţi atras sexual de copilul vostru. Adevărul este că marea majoritatea nu sunt aşa. Nu e cazul să fiţi suspicioşi în legătură cu toţi cei din jurul vostru. Totuşi, vă puteţi ocroti copiii ştiind cum acţionează de obicei un individ care abuzează sexual copii...

Posted by: iul Jan 12 2009, 01:04 PM

Micutul Ady este un silitor Martor al lui Iehova, care baga copy/ paste pe lesinatelea. Nu-l mai luati in serios ca pe urma se baga in seama. De unde sa stie Martorii ce e aia familie fericita, cand la ei se conduce prin teroare si psihoza relgioasa ?

Posted by: Musafir Jan 12 2009, 01:05 PM

Citeaza (ady 1 @ Jan 12 2009, 01:03 PM) *
Responsabilitatea de a ocroti copiii împotriva abuzurilor le-a fost încredinţată părinţilor. Prin urmare, mai întâi părinţii trebuie educaţi şi apoi copiii. Dacă sunteţi părinţi, trebuie să cunoaşteţi câteva lucruri despre abuzul asupra copilului. Trebuie să ştiţi cine sunt cei ce abuzează sexual un copil şi ce metode folosesc. De multe ori, părinţii îşi imaginează că cei ce abuzează sexual un copil sunt necunoscuţi care pândesc din umbră, căutând să răpească şi să violeze copii. Fără îndoială, asemenea monştri există. Auzim adesea despre ei la ştiri. Dar astfel de persoane sunt relativ puţine. În aproape 90% dintre cazurile de abuz sexual asupra copilului, făptaşul este cineva pe care copilul îl cunoaşte şi în care are încredere.

Bineînţeles, nu v-aţi putea închipui că un vecin, o rudă, un profesor, un lucrător în domeniul sănătăţii sau un antrenor care se poartă frumos s-ar putea simţi atras sexual de copilul vostru. Adevărul este că marea majoritatea nu sunt aşa. Nu e cazul să fiţi suspicioşi în legătură cu toţi cei din jurul vostru. Totuşi, vă puteţi ocroti copiii ştiind cum acţionează de obicei un individ care abuzează sexual copii...


ai norma sa scrii toate chestiile astea??

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:05 PM

Un individ care abuzează sexual un copil este mult prea „inteligent“ ca să folosească forţa. El preferă să-l seducă treptat. Începe prin a-şi alege ţinta, de obicei un copil credul, ce pare lipsit de apărare, cu alte cuvinte uşor de controlat. Apoi începe să-i acorde copilului o atenţie deosebită şi să le câştige încrederea părinţilor. Cei ce abuzează copii sunt „experţi“ în a pretinde că sunt sincer interesaţi de copil şi de familia lui.

În timp, individul pregăteşte copilul pentru abuz. Încetul cu încetul se apropie fizic de copil prin manifestări de afecţiune aparent nevinovate, gâdilat şi lupte corp la corp în joacă. Îi face probabil cadouri generoase şi caută să-l separe de prieteni, de fraţi şi de părinţi, petrecând timp singur cu copilul. La un moment dat poate că îi cere să păstreze mici secrete, de exemplu să nu le spună părinţilor despre un cadou pe care i l-a făcut sau despre o excursie pe care au plănuit-o împreună. Toate aceste tactici pregătesc calea seducţiei. Odată ce câştigă încrederea copilului şi a părinţilor, e gata să meargă până la capăt.

Şi de această dată e suficient de şmecher ca să nu folosească forţa şi să nu fie violent. El exploatează curiozitatea firească a copilului faţă de sex, oferindu-se să-i fie „profesor“. I-ar putea chiar sugera să joace împreună un „joc deosebit“, despre care numai ei doi să ştie. Poate că încearcă să-i arate copilului materiale pornografice pentru a-l face să creadă că astfel de acte sunt normale.

Dacă reuşeşte să-l abuzeze sexual, va face tot ce-i stă în putinţă să se asigure că victima nu va spune nimănui nimic. Ar putea folosi diverse tactici, inclusiv ameninţări şi şantaj. Ba chiar l-ar putea face pe copil să se simtă vinovat. De exemplu, ar putea spune: „E numai vina ta. Nu mi-ai zis să mă opresc“. După care, probabil, va zice: „Dacă o să le spui părinţilor, vor chema poliţia şi mă vor trimite la închisoare pentru totdeauna“. Sau probabil va spune: „E secretul nostru. Dacă o să spui, n-o să te creadă nimeni. Iar dacă părinţii vor afla vreodată ce s-a întâmplat, voi avea grijă să-i fac să sufere“. Tacticile răutăcioase şi şirete ale unor asemenea indivizi par să nu aibă limite....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:06 PM

Cunoscând tacticile folosite, voi, părinţii, veţi fi mai bine pregătiţi să fiţi „prima linie de apărare“ a copilului vostru. De exemplu, ce-aţi face dacă cineva care pare mai interesat de copii decât de adulţi îi acordă o atenţie specială copilului vostru, îi face cadouri sau chiar se oferă să-l ducă în excursii ori să fie babysitterul copilului fără să ceară vreun ban? Ar trebui să trageţi concluzia că este un molestator sexual? În nici un caz! Nu trageţi concluzii pripite! S-ar putea ca persoana respectivă să nu aibă intenţii rele. Totuşi, când observaţi o asemenea atitudine, ar fi bine să fiţi atenţi....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:08 PM

Nu uitaţi că orice ofertă ce pare prea frumoasă ca să fie adevărată ar putea să ascundă ceva. Examinaţi-i cu atenţie pe toţi cei ce se oferă să stea singuri cu copilul vostru. Spuneţi-le că aveţi de gând să vă supravegheaţi copilul permanent. Doi părinţi tineri care au trei băieţi, sunt atenţi când îşi lasă un copil singur cu un adult. Când unul dintre băieţi lua lecţii de muzică acasă, mama îi spunea profesorului: „Sunt în camera alăturată, dar am să intru din când în când în timpul lecţiei“. Deşi o asemenea prudenţă ar putea părea exagerată, aceşti părinţi consideră că e mai bine să fie prudenţi acum, decât să le pară rău mai târziu.

Interesaţi-vă ce face copilul vostru, care sunt prietenii lui şi ce teme are. Căutaţi să aflaţi toate detaliile când se organizează o excursie. Un specialist în sănătate mintală, care timp de 33 de ani a studiat cazuri de abuz sexual, a spus că multe puteau fi evitate dacă părinţii erau vigilenţi. El a citat cuvintele unui bărbat condamnat pentru abuz sexual: „Unii părinţi pur şi simplu ne dau copiii lor. . . . Efectiv m-au ajutat“. Nu uitaţi, majoritatea acestor indivizi îşi aleg ţinte uşoare. Părinţii care se implică activ în viaţa copiilor lor fac din ei ţinte greu de atins....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:10 PM

CUM VA PUTETI OCROTI COPILUL DE ABUZUL SEXUAL ?....



Puteţi fi „prima linie de apărare“ a copilului şi dacă sunteţi buni ascultători. Rareori copiii vor dezvălui că au fost abuzaţi. De obicei, copiii se simt prea ruşinaţi de cele întâmplate şi le este teamă de reacţia părinţilor. Prin urmare, ascultaţi cu multă atenţie, căutând chiar şi cele mai mici indicii. Dacă ceva din spusele copilului vă îngrijorează, faceţi-l să povestească ce s-a întâmplat, punându-i cu calm întrebări. Dacă vă spune că nu mai vrea să stea cu un anumit babysitter, întrebaţi-l de ce. Dacă vă spune că un adult joacă jocuri ciudate cu el, întrebaţi-l: „Ce fel de jocuri? Ce face?“ Dacă se plânge că cineva l-a gâdilat, întrebaţi-l: „Unde te-a gâdilat?“ Nu trataţi cu uşurinţă răspunsurile copilului. Un molestator îi va spune copilului că nimeni nu-l va crede; iar din păcate, de cele mai multe ori, chiar aşa se întâmplă. Însă, în cazul în care copilul a fost abuzat, pentru a-l ajuta să-şi revină este foarte important să-l credeţi şi să-i acordaţi tot sprijinul.

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:12 PM

CUM VA PUTETI OCROTI COPILUL DE ABUZUL SEXUAL ?....

Într-o lucrare de referinţă sunt citate cuvintele unui bărbat care a abuzat sexual copii şi care a fost prins şi condamnat: „Daţi-mi un copil care nu ştie nimic despre sex şi mi-aţi dat următoarea victimă“. Aceste cuvinte cutremurătoare ar trebui să le dea de gândit părinţilor. Copiii care nu ştiu nimic despre sex sunt mult mai uşor de amăgit. Biblia spune că înţelepciunea şi cunoştinţa ne pot scăpa „de omul care vorbeşte lucruri stricate“ (Proverbele 2:10–12). Fără îndoială că aşa doriţi să stea lucrurile şi în cazul copilului vostru. Prin urmare, pentru a-l ocroti treceţi la pasul următor: nu vă reţineţi să-l instruiţi cu privire la un subiect atât de important.

Dar cum veţi proceda? Multor părinţi le este oarecum jenă să discute cu copiii despre sex. Poate că pentru copii subiectul e şi mai jenant şi nu-l vor aduce probabil niciodată în discuţie. Aşadar, luaţi iniţiativa! Iată ce spune Melissa: „Încă de când erau mici, am început să le spunem copiilor cum se numesc toate părţile corpului. Am folosit adevăratele denumiri, nu pe cele folosite de obicei pentru copii. Am vrut să-i învăţăm că nicio parte a corpului lor nu trebuie considerată ceva ridicol sau ruşinos“. După astfel de discuţii vă va fi mai uşor să-i explicaţi ce este un abuz. Mulţi părinţi le spun copiilor lor că părţile trupului pe care costumul de baie le acoperă sunt intime, sunt ceva aparte...

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:16 PM

O mama, menţionată în articolul precedent, spune: „Eu şi sotul meu i-am zis fiului nostru că penisul lui nu este o jucărie, ci o parte intimă a trupului, numai a sa. Nimeni nu se poate juca cu acesta: nici mămica, nici tăticul, nici chiar doctorul. Când îl ducem la medic, îi explic că domnul doctor doar vrea să se asigure că totul e în regulă, de aceea poate că îl va atinge în zona respectivă“. E important ca ambii părinţi să poarte din când în când astfel discuţii cu copilul şi să-l asigure că oricând poate veni să le spună dacă cineva l-a atins într-un mod nepotrivit sau într-un mod care l-a făcut să se simtă jenat. Specialiştii în domeniul îngrijirii copilului şi al prevenirii abuzului asupra copilului le recomandă părinţilor să poarte discuţii de acest gen cu copiii lor....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:19 PM

In lumea de azi, copiii trebuie să ştie că există oameni care doresc să-i atingă sau care le cer copiilor să-i atingă pe ei într-un mod nepotrivit. Astfel de avertismente nu sunt menite să-i îngrozească pe copii sau să le distrugă încrederea în adulţi. „E doar o lecţie menită să îi pună în gardă“, spune o mama. „Este una dintre numeroasele lecţii pe care le dăm copiilor, majoritatea neavând nicio legătură cu un abuz. Asta nu l-a înspăimântat deloc pe fiul meu.“

Când vă educaţi copilul trebuie să-l ajutaţi să dobândească o concepţie echilibrată despre ascultare. A-l învăţa pe copil să asculte este o lecţie pe cât de importantă, pe atât de dificilă. Fiţi atenţi însă să nu exageraţi! Dacă i se spune că trebuie să asculte întotdeauna de orice adult, indiferent de situaţie, copilul riscă să devină o victimă. Molestatorii îi remarcă numaidecât pe copiii extrem de ascultători, care fac imediat tot ce li se cere. Părinţii înţelepţi îşi învaţă copiii că ascultarea este relativă. Pentru creştini, acest lucru nu e atât de complicat pe cât pare. Îi puteţi spune copilului: „Dacă cineva îţi zice să faci ceva ce Dumnezeu spune că e greşit, nu trebuie să asculţi. Nici chiar mămica sau tăticul nu au voie să-ţi ceară vreodată să faci ceva ce Iehova spune că e greşit. Iar dacă cineva încearcă să te convingă să faci ceva rău, poţi veni întotdeauna la mama sau la tata să le spui ce s-a întâmplat“.

Învăţaţi-l apoi copil că nimeni nu trebuie să îi ceară să ascundă ceva de voi. Spuneţi-i că, atunci când cineva îi cere să ţină un secret, el trebuie să vină la voi şi să vă spună totul. Indiferent ce i se zice — chiar dacă este ameninţat sau dacă a făcut ceva greşit —, el poate să vină la mămica sau la tăticul şi să le spună întotdeauna totul. Asemenea sfaturi nu trebuie să-l sperie pe copil. Îl puteţi ajuta să înţeleagă că majoritatea oamenilor nu vor face niciodată aşa ceva, adică să-l atingă unde nu trebuie, să-i ceară să nu asculte de Dumnezeu sau să-i ceară să ţină un secret. Dar, asemenea ieşirilor de siguranţă în caz de incendiu, aceste lecţii sunt doar preventive şi probabil că nu vor trebui niciodată aplicate....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:21 PM

CUM VA PUTETI OCROTI COPILUL DE ABUZUL SEXUAL ?...

A treia măsură pe care o puteţi lua este să-l învăţaţi pe copil câteva lucruri simple pe care le poate face în caz că cineva încearcă să profite de el când nu este cu voi. Mulţi recomandă următoarea metodă, sub formă de joc. Părinţii întreabă: „Ce-ai face dacă . . .?“, iar copilul răspunde. L-aţi putea întreba: „Ce-ai face dacă am fi la magazin şi te-ai pierde de mine? Cum m-ai găsi?“ Poate că nu va răspunde cum v-aţi fi aşteptat, dar îl puteţi îndruma cu ajutorul altor întrebări de genul: „Ar mai fi ceva ce ai putea face ca să fii în siguranţă?“

Folosind întrebări similare încercaţi să aflaţi de la copil ce-ar face în cazul în care cineva încearcă să-l atingă într-un mod nepotrivit. Dacă observaţi că astfel de întrebări îl tulbură, spuneţi-i o poveste despre un alt copil. Iată un exemplu: „O fetiţă era odată împreună cu un unchi de care îi plăcea mult. Dar el a încercat să o atingă unde nu trebuia. Ce crezi că ar fi trebuit să facă fetiţa ca să nu i se întâmple nimic rău?“...

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 01:24 PM

Ce l-aţi învăţa pe copilul vostru să facă în astfel de situaţii? Într-o lucrare se spune: „Un «Nu!» hotărât sau replici de genul «Nu fă asta!» ori «Lasă-mă în pace!», spuse cu hotărâre, pot face minuni. Cel ce vrea să-l seducă pe copil va bate în retragere şi-şi va căuta o altă victimă“. Ajutaţi-l pe copil să pună în scenă astfel de situaţii ca să capete siguranţă, să poată refuza cu voce tare orice propunere indecentă, să fugă imediat şi să spună tot ce s-a întâmplat. Chiar dacă pare că a înţeles rolul acestor puneri în scenă, s-ar putea să uite totul în câteva săptămâni sau luni. Repetaţi-le aşadar de mai multe ori....


Da ,Biblia ofera si in acest aspect sfaturi practice.....

Posted by: iul Jan 12 2009, 01:41 PM

Citeaza (Musafir @ Jan 12 2009, 01:05 PM) *
ai norma sa scrii toate chestiile astea??


da, micutul ady este terorizat de supraveghetorii de la Turnul de Veghere sa aiba o activitate 'spirituala' si el se scoate facand copy/ paste pe forum
in schimb, ady se califica pentru laude in sala Regatului; il vor da ca exemplu pozitiv

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 02:20 PM

Cei care suntem parinti stim cata bucurie poate aduce zambetul unui copil...Suntem cei mai fericiti oameni cand propriul copil ne spune : "mami te iubesc", "tati te iubesc"...Acest lucru ne da puterea de a continua sa facem fata problemelor vietii...Una dintre aceste probleme este legata de CRESTEREA COPIILOR CU NECESITATI SPECIALE (bolnavi,cu deficiente)....Cum putem depasi aceasta problema ?....

Posted by: Maggie Simedru Jan 12 2009, 05:00 PM

Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 03:39 PM) *
Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 05:33 PM

CRESTEREA COPIILOR CU NECESITATI SPECIALE


ORGANIZAŢIA Mondială a Sănătăţii estimează că aproape 3% din populaţia lumii suferă de o formă de retard mintal. Facultăţile mintale pot fi afectate de unele probleme genetice, traume la naştere, infecţii la nivelul creierului avute în copilărie şi unele deficite alimentare, dar şi de consumul de droguri şi alcool sau de expunerea la unele substanţe chimice. În majoritatea cazurilor însă nu se cunosc cauzele. Dar cum e să fii părintele unui copil cu necesităţi speciale? Cum pot fi încurajaţi aceşti părinţi?..

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 05:35 PM

Greutăţile încep când părinţii află că fiul sau fiica lor are o deficienţă mintală. „Când eu şi soţul meu am aflat că fetiţa noastră are sindromul Down, parcă s-a prăbuşit casa peste noi“, îşi aminteşte o mama.O mama mărturiseşte: „Când mi s-a spus că avea să fie handicapat mintal, m-am întrebat cum aveau să-l privească ceilalţi. Apoi am trecut imediat de această fază şi m-am concentrat asupra necesităţilor lui şi asupra a ceea ce puteam face eu pentru el“. Alta mama a reacţionat la fel. „Când medicii ne-au anunţat în legătură cu deficienţa fiicei noastre , nu m-am mai putut gândi decât la ce puteam face pentru a-mi ajuta fetiţa“, spune ea. După un astfel de diagnostic, ce posibilităţi au părinţii cu copii ca ai parintilor sus mentionati?

Centrul Naţional de Informare pentru Copiii cu Dizabilităţi (SUA) oferă următorul sfat: „Pentru început puteţi strânge informaţii: căutaţi să aflaţi mai multe lucruri despre deficienţa copilului vostru, ce servicii sunt disponibile, ce puteţi face în mod concret pentru a-l ajuta pe copil să se dezvolte cât mai mult posibil“. Urmând acest sfat puteţi găsi un sens în viaţă şi îndrumarea necesară pentru a vă îngriji copilul. Este ca şi cum aţi pornit într-o călătorie şi începeţi să trasaţi pe o hartă distanţa pe care aţi parcurs-o şi reperele importante pe care le-aţi atins....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 05:36 PM

În pofida dificultăţilor, poate exista şi o parte bună a lucrurilor când îngrijeşti un copil cu o deficienţă mintală. În ce sens?

Mai întâi, părinţii se pot simţi liniştiţi ştiind că majoritatea acestor copii nu suferă. Iată ce spune dr. Robert Isaacson în cartea sa The Retarded Child: „Cei mai mulţi copii sunt fericiţi, se bucură de compania celorlalţi, ascultă cu plăcere muzică, practică unele sporturi, savurează o masă bună şi le place să aibă prieteni“. Deşi poate că realizează mai puţine lucruri şi trăiesc într-un univers mai mic decât copiii normali, aceşti copii se simt adesea mai fericiţi în „coliba“ lor decât copiii normali în „castelul“ lor.

În al doilea rând, părinţii pot fi mândri de realizările copilului întrucât vin în urma unor mari eforturi. Fiecare lucru nou învăţat este ca un vârf cucerit; şi privite de acolo de sus, rezultatele aduc mari satisfacţii atât pentru părinţi, cât şi pentru copil. De exemplu, un copil suferă de scleroză tuberoasă, autism şi are convulsii. Deşi e inteligent, el nu poate vorbi şi îşi controlează cu mare greutate mişcarea mâinilor. Totuşi, încetul cu încetul a reuşit să bea dintr-o cană pe jumătate plină, fără să verse deloc din conţinutul ei. Întrucât a ajuns la acest nivel de coordonare a minţii şi a corpului, el poate să-şi bea singur băutura preferată: laptele....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 05:39 PM

Copiii cu deficienţe mintale nu rămân copii; ei ajung adulţi cu deficienţe mintale. Prin urmare, părinţii trebuie să-i ajute pe copiii cu necesităţi speciale să nu fie dependenţi mai mult decât trebuie.O mama, spune: „Ne era mai uşor să facem noi totul pentru copil şi lua mai puţin timp. Cu toate acestea, am depus orice efort pentru a-l ajuta să facă singur atât cât era în stare“. Alta mama adaugă: „Fetita are multe calităţi frumoase, dar poate fi şi încăpăţânată. Ca s-o convingem să facă ceva ce nu vrea, trebuie să-i amintim de dorinţa ei de a ne fi pe plac. Şi chiar dacă este de acord să facă ceva, trebuie s-o ţinem sub observaţie şi s-o încurajăm până la capăt“....

Posted by: ady 1 Jan 12 2009, 05:43 PM

Părinţii care au copii cu deficienţe trebuie să aibă multă răbdare şi să persevereze. Cum problemele se tot adună, mulţi părinţi trec şi prin momente de disperare. De multe ori, epuizarea îi dărâmă. Se întâmplă ca părinţii să verse lacrimi şi uneori să se autocompătimească. Ce se poate face în aceste situaţii?

Părinţii pot cere ajutorul lui Dumnezeu, ‘care ascultă rugăciunile’ (Psalmul 65:2). El le dă curaj, speranţă şi putere să reziste . El consolează inimile îndurerate şi doreşte ‘să ne bucurăm în speranţa’ pe care o găsim în Biblie (Romani 12:12). Părinţii care se bizuie pe Dumnezeu pot fi siguri că în viitor, când ‘orbii vor vedea, surzii vor auzi, şchiopul va umbla, iar mutul va striga de bucurie’, copilul lor drag se va bucura şi el de o sănătate mintală şi fizică perfecte. — Isaia 35:5, 6...

CE POT FACE PĂRINŢII

▪ Căutaţi să cunoaşteţi cât mai multe despre deficienţa copilului vostru.

▪ Încercaţi să vă păstraţi o atitudine pozitivă.

▪ Ajutaţi-l pe copil să ajungă cât mai independent posibil.

▪ Cereţi curaj, speranţă şi putere de la Dumnezeu.

CE POT FACE ALŢII

▪ Vorbiţi-i copilului potrivit vârstei lui şi cu sinceritate.

▪ Staţi de vorbă cu părinţii despre copilul lor şi lăudaţi-i.

▪ Arătaţi interes şi consideraţie faţă de sentimentele părinţilor.

▪ Participaţi la diverse activităţi împreună cu părinţii şi familiile cu copii cu necesităţi speciale.

Ce ajutor pot oferi alţii ?.....

Aşa cum spectatorii admiră rezistenţa maratoniştilor, poate că şi voi rămâneţi uimiţi de tăria părinţilor care îngrijesc un copil cu o deficienţă: 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână. În cursele de maraton, cei de pe margine le oferă, de obicei, alergătorilor sticle cu apă în dorinţa de a-i susţine. N-aţi putea oare şi voi să-i învioraţi pe părinţii care s-au angajat la o „cursă“ pe viaţă îngrijind un copil cu necesităţi speciale?

Îi puteţi ajuta, pur şi simplu, stând de vorbă cu fiul sau fiica lor. Poate că la început vă simţiţi stânjeniţi, întrucât copilul s-ar putea să nu reacţioneze prea mult ori să nu reacţioneze deloc. Să nu pierdeţi însă din vedere că multora dintre aceşti copii le place să asculte şi chiar se gândesc probabil mult la ceea ce aţi spus. În unele cazuri, mintea lor este ca un aisberg, care ascunde o mare parte din el sub apele oceanului, iar faţa lor nu exprimă sentimentele profunde pe care le au......

Posted by: dansimon Mar 6 2010, 10:04 AM

Citeaza (ady 1 @ Jan 12 2009, 05:43 PM) *
Părinţii care au copii cu deficienţe trebuie să aibă multă răbdare şi să persevereze. Cum problemele se tot adună, mulţi părinţi trec şi prin momente de disperare. De multe ori, epuizarea îi dărâmă. Se întâmplă ca părinţii să verse lacrimi şi uneori să se autocompătimească. Ce se poate face în aceste situaţii?

Părinţii pot cere ajutorul lui Dumnezeu, ‘care ascultă rugăciunile’ (Psalmul 65:2). El le dă curaj, speranţă şi putere să reziste . El consolează inimile îndurerate şi doreşte ‘să ne bucurăm în speranţa’ pe care o găsim în Biblie (Romani 12:12). Părinţii care se bizuie pe Dumnezeu pot fi siguri că în viitor, când ‘orbii vor vedea, surzii vor auzi, şchiopul va umbla, iar mutul va striga de bucurie’, copilul lor drag se va bucura şi el de o sănătate mintală şi fizică perfecte. — Isaia 35:5, 6...

CE POT FACE PĂRINŢII

▪ Căutaţi să cunoaşteţi cât mai multe despre deficienţa copilului vostru.

▪ Încercaţi să vă păstraţi o atitudine pozitivă.

▪ Ajutaţi-l pe copil să ajungă cât mai independent posibil.

▪ Cereţi curaj, speranţă şi putere de la Dumnezeu.

CE POT FACE ALŢII

▪ Vorbiţi-i copilului potrivit vârstei lui şi cu sinceritate.

▪ Staţi de vorbă cu părinţii despre copilul lor şi lăudaţi-i.

▪ Arătaţi interes şi consideraţie faţă de sentimentele părinţilor.

▪ Participaţi la diverse activităţi împreună cu părinţii şi familiile cu copii cu necesităţi speciale.

Ce ajutor pot oferi alţii ?.....

Aşa cum spectatorii admiră rezistenţa maratoniştilor, poate că şi voi rămâneţi uimiţi de tăria părinţilor care îngrijesc un copil cu o deficienţă: 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână. În cursele de maraton, cei de pe margine le oferă, de obicei, alergătorilor sticle cu apă în dorinţa de a-i susţine. N-aţi putea oare şi voi să-i învioraţi pe părinţii care s-au angajat la o „cursă“ pe viaţă îngrijind un copil cu necesităţi speciale?

Îi puteţi ajuta, pur şi simplu, stând de vorbă cu fiul sau fiica lor. Poate că la început vă simţiţi stânjeniţi, întrucât copilul s-ar putea să nu reacţioneze prea mult ori să nu reacţioneze deloc. Să nu pierdeţi însă din vedere că multora dintre aceşti copii le place să asculte şi chiar se gândesc probabil mult la ceea ce aţi spus. În unele cazuri, mintea lor este ca un aisberg, care ascunde o mare parte din el sub apele oceanului, iar faţa lor nu exprimă sentimentele profunde pe care le au......


Posted by: dansimon Mar 6 2010, 10:08 AM

TV, 1/12, 2005, pag.29, par. 12 .

Posted by: anonim Mar 6 2010, 10:22 AM

Citeaza (dansimon @ Mar 6 2010, 10:08 AM) *
TV, 1/12, 2005, pag.29, par. 12 .


hmmm...nu imi place religia asta, dar indiferent daca e martor al lui iehova sau nu, la urma urmei noi judecam si apreciem ceea ce spune, argumentele care le da si nu religia. Haideti sa nu discriminam pe nimeni.... O zi placuta!

Posted by: Alex Mar 6 2010, 06:46 PM

Citeaza (Marie-Anne @ Dec 29 2008, 09:26 PM) *
Domnule Adi, apreciez sincer efortul dv. de a aduce in fata unora dintre noi pasaje din Biblie, dar, asa cum ceilalti forumisti au precizat, ar fi fost bine daca ne-ati fi dat reteta fericirii in cuplu fara sa ne tineti predici.. Sa presupunem atunci ca vin personal la dv. si va cer sfatul.. Iata problema a carei rezolvare sper sa mi-o dati: sunt casatorita de peste 20 de ani si, chiar daca nu m-am considerat niciodata fericita, am ales "sa-mi duc crucea", cum se spune. Cauza principala a nefericirii mele este ca sotul meu isi iubeste extrem de mult parintii (de doi ani i-a ramas doar mama) si nu poate face nimic pentru familia noastra fara acordul lor. Uneori recunoaste ca exagereaza, dar nu se poate schimba.. Pentru ca nu am fost de acord sa locuim impreuna cu ai lui, relatia dintre noi s-a racit inca imediat dupa casatorie. Muncesc si eu ca si el, ne aducem impreuna contributia in familie, avem un copil, ma straduiesc cat pot sa fiu o buna sotie si mama, dar, lui nu ii pasa niciodata daca imi este bine sau nu, daca am o problema, daca imi doresc o mangaiere ori o vorba buna..In schimb, e foarte protector cu mama sa, de cand si-a pierdut tatal aproape ca eu si copilul nu mai contam..tot ce face este ca mama sa sa se simta bine. Nu sunt geloasa pe ea, dar ma simt foarte singura..Prezenta mea normala in casa este in bucatarie, foarte rar se intampla sa imi fac timp sa urmaresc un film la tv, ma mai retrag in calculator seara.. Asadar, domnule Adi, ce parere aveti, cum as putea sa il "cuceresc" pe sotul meu, ca sa fim fericiti impreuna?


Stimata Doamna Marie-Anne,

indraznesc sa va dau eu un raspuns, simplul fapt ca ati facut efortul de a exprima problema d-voastra cred ca v-a putin mai inteleapta si v-a facut sa cautati raspunsul la intrebare la singurul care poate sa va ajute cu adevarat, D-zeu, care sunt convins ca v-a transmis deja in inima si mintea d-voastra ce este mai bine sa faceti in situatia data,

Cu respect,

Posted by: tzurlogen Mar 9 2010, 10:13 PM

Citeaza (Alex @ Mar 6 2010, 06:46 PM) *
Stimata Doamna Marie-Anne,

indraznesc sa va dau eu un raspuns, simplul fapt ca ati facut efortul de a exprima problema d-voastra cred ca v-a putin mai inteleapta si v-a facut sa cautati raspunsul la intrebare la singurul care poate sa va ajute cu adevarat, D-zeu, care sunt convins ca v-a transmis deja in inima si mintea d-voastra ce este mai bine sa faceti in situatia data,

Cu respect,

ce-ai facut ma?

Posted by: Dedalus Mar 10 2010, 08:19 AM

Citeaza (Marie-Anne @ Dec 29 2008, 09:26 PM)

De unde se vede ca marile probleme sunt vesnice...:=)))

Posted by: Tataie Mar 10 2010, 08:56 AM

Daca va iubiti copiii, in primul rand invatati-i sa se fereasca de Martorii lui Iehova, in special de cei care isi ascund identitatea religioasa si se prefac ca dau sfaturi familiale pe net. Degeaba iti rezolvi o problema daca ajungi dependent de Turnul de Veghere si-i lasi sa te terorizeze.
In al doilea rand, nu confundati intelepciunea recunoscuta a Bibliei cu propaganda Martorilor de a recruta prozeliti pe care sa-i spele pe creier. Cititi Biblia pentru voi.
In al treilea rand, subiectul familiei este unul vulnerabil, de aceea multe secte se concentreaza pe aceasta ocazie ca sa va impresioneze. Asa enumera aici: Martorii lui Iehova, adventistii, mormonii, 'Children of God' (aka Familia).
In al patrulea rand, romanul are vocatia familiei, a sarbatorilor in familei si a comunicarii in familie. Trebuie doar sa o redescoperim.

Posted by: Alex Mar 10 2010, 10:26 AM

Citeaza (Tataie @ Mar 10 2010, 08:56 AM) *
Daca va iubiti copiii, in primul rand invatati-i sa se fereasca de Martorii lui Iehova, in special de cei care isi ascund identitatea religioasa si se prefac ca dau sfaturi familiale pe net. Degeaba iti rezolvi o problema daca ajungi dependent de Turnul de Veghere si-i lasi sa te terorizeze.
In al doilea rand, nu confundati intelepciunea recunoscuta a Bibliei cu propaganda Martorilor de a recruta prozeliti pe care sa-i spele pe creier. Cititi Biblia pentru voi.
In al treilea rand, subiectul familiei este unul vulnerabil, de aceea multe secte se concentreaza pe aceasta ocazie ca sa va impresioneze. Asa enumera aici: Martorii lui Iehova, adventistii, mormonii, 'Children of God' (aka Familia).
In al patrulea rand, romanul are vocatia familiei, a sarbatorilor in familei si a comunicarii in familie. Trebuie doar sa o redescoperim.



Apreciez ca foarte bune sfaturile si de bunt simt, si vreau sa mentionez ca nu apartin nici unei secte.

Totul este foarte bine si corect, numai ca unii oameni vin cu intrebari concrete de viata si intr-un asemenea caz aceste sfaturi generale nu cred ca sunt de folos.

Evident ca nu aici este locul de a intreba problemele care ne framanta, intelepciunea lumii nu ajuta, mistocarela nu-ai are rostul aici.

Personal am preferat sa raspund unei asemenea intrebari decat sa fii ramas in suspensie.

Doamne ajuta, o zi buna, cu respect, etc., etc. fiecare sa considere ceea ce-i convine.



Posted by: Crusoe Mar 10 2010, 04:07 PM

Cum poţi avea o familie fericită ?

Simplu:
împreună cu cel pe care-l iubeşti / pe care-o iubeşti.

Nu vă mai iubiţi ?
Atunci mergeţi mai departe, cu altcineva, cu care să faceţi o familie fericită.

E singura soluţie, pt oricine e sănătos la cap.

Posted by: Tataie Mar 11 2010, 08:34 AM

Citeaza (Crusoe @ Mar 10 2010, 04:07 PM) *
Cum poţi avea o familie fericită ?

Simplu:
împreună cu cel pe care-l iubeşti / pe care-o iubeşti.

Nu vă mai iubiţi ?
Atunci mergeţi mai departe, cu altcineva, cu care să faceţi o familie fericită.

E singura soluţie, pt oricine e sănătos la cap.


Si daca un om din asta 'sanatos la cap' iubeste pe altcineva la fiecare 5 ani !? Ce trebuie sa faca ? Sa divorteze de 15 ori in viata si de fiecare data sa lase cativa copii in urma ? Ca sa nu mai spun ca mariajul a ajuns o chestie desueta. Ma tem ca solutia ta e ridicol de egoista.

Posted by: necunoscutu' Mar 13 2010, 06:54 PM

Intr-adevar ,viata de familie este cel mai important (sau ar trebui sa fie ) aspect al vietii unei persoane....Evident, sunt si "viteji" pentru care divortul sau terorizarea partenerului ,sunt arme des folosite.Fiecare are probleme specifice in familie....Ceea ce este expus pe acest forum sunt principii de viata exprimate de Biblie...Martorii lui Iehova acorda atentie vietii de familie...Din acest motiv publicatiile distribuite de ei contin diferite articole care trateaza diferite probleme....Apreciez ca multi cititori au trecut peste prejudecati si au analizat informatia...Ma bucur ca hotnews a redeschis acest topic foarte citit...
Evident, punerea acestor sfaturi biblice in practica nu este obligatorie...Insa analizarea lor va poate fi un ajutor atunci cand dv. cei casatoriti aveti probleme in familie....In mod sigur si dv. doriti sa fiti fericiti alaturi de cei dragi....
Cu respect.... rolleyes.gif

Posted by: tzurlogen Mar 13 2010, 07:57 PM

Citeaza (necunoscutu' @ Mar 13 2010, 06:54 PM) *
Intr-adevar ,viata de familie este cel mai important (sau ar trebui sa fie ) aspect al vietii unei persoane....Evident, sunt si "viteji" pentru care divortul sau terorizarea partenerului ,sunt arme des folosite.Fiecare are probleme specifice in familie....Ceea ce este expus pe acest forum sunt principii de viata exprimate de Biblie...Martorii lui Iehova acorda atentie vietii de familie...Din acest motiv publicatiile distribuite de ei contin diferite articole care trateaza diferite probleme....Apreciez ca multi cititori au trecut peste prejudecati si au analizat informatia...Ma bucur ca hotnews a redeschis acest topic foarte citit...
Evident, punerea acestor sfaturi biblice in practica nu este obligatorie...Insa analizarea lor va poate fi un ajutor atunci cand dv. cei casatoriti aveti probleme in familie....In mod sigur si dv. doriti sa fiti fericiti alaturi de cei dragi....
Cu respect.... rolleyes.gif

sa ne traiesti!
esti mare!

Posted by: pehash Mar 14 2010, 07:55 AM

Ady, de ce nu-ti angajezi tu o menajera si o bucatareasa? Pe bune.. ca sa-ti salvezi onoarea in fata prietenilor nu e nevoie sa te insori.. halal prieteni.. te pretuiesc dupa aparente..
Oricum din 'textele' tale vad ca n-ai nici o treaba cu adevarata viata de familie.. Altfel ne-ai fi dat un sfat din experienta proprie, nu citate din carti. Daca ne-am lua dupa tine celelalte 3-4 miliarde de pamanteni care nu sunt crestini n-au nici o sansa la o familie fericita..

Posted by: necunoscutu' Mar 14 2010, 01:48 PM

Citeaza (pehash @ Mar 14 2010, 07:55 AM) *
Ady, de ce nu-ti angajezi tu o menajera si o bucatareasa? Pe bune.. ca sa-ti salvezi onoarea in fata prietenilor nu e nevoie sa te insori.. halal prieteni.. te pretuiesc dupa aparente..
Oricum din 'textele' tale vad ca n-ai nici o treaba cu adevarata viata de familie.. Altfel ne-ai fi dat un sfat din experienta proprie, nu citate din carti. Daca ne-am lua dupa tine celelalte 3-4 miliarde de pamanteni care nu sunt crestini n-au nici o sansa la o familie fericita..


Stimate domn.Faptul ca ati intrat pe acest topic demonstreaza interesul dv. fata de viata de familie.
Apreciez mult pe cei care depun eforturi sa-si mentina familia.Evident, viata de familie nu este intodeauna roz (asa cum ne-am dori)...Familia de azi este bombardata cu multe probleme.Multi ,din pacate ,pun capat unei casatorii fara a avea un motiv serios...Szuza acestora este "nu o (il) mai iubesc....Infidelitatea este larg raspandita, atat la femei cat si la barbati....Faptul ca multi parteneri nu mai petrec timp impreuna ,violenta verbala si fizica ,problemele economice ,ar putea fi o bariera in fata unei vieti de familie fericite....

Sigur, nu este neaparat necesar sa fii crestin si sa ai famile fericita...Insa acest lucru este deosebit de greu...Biblia este un ajutor eficient.De ce am respinge un astfel de ajutor ?...Ceea ce a fost postat este o aplicare a acestor sfaturi din Biblie.
Multe persoane fac delimitare intre Dumnezeu si alte aspecte ale vietii.Insa ,faptul de a respecta principiile Lui in viata de familie poate contribui la fericirea familiei dv... rolleyes.gif

Posted by: tzurlogen Mar 15 2010, 01:11 AM

Citeaza (necunoscutu' @ Mar 14 2010, 01:48 PM) *
Sigur, nu este neaparat necesar sa fii crestin si sa ai famile fericita...Insa acest lucru este deosebit de greu...Biblia este un ajutor eficient.De ce am respinge un astfel de ajutor ?...Ceea ce a fost postat este o aplicare a acestor sfaturi din Biblie.
Multe persoane fac delimitare intre Dumnezeu si alte aspecte ale vietii.Insa ,faptul de a respecta principiile Lui in viata de familie poate contribui la fericirea familiei dv... rolleyes.gif

ma baiatule...
recunoaste ca nu te tine ciocanul si o impaci pe nevasta-ta cu o rugaciune.
in fond, buleala este pt procreere nu pt placere, nu?

Posted by: tot ady dar nu asa naiv Mar 15 2010, 07:46 AM

Citeaza (ady @ Dec 28 2008, 04:34 PM) *
Daca exista si alte puncte de vedere, care pot ajuta pe altii sa aiba o viata de familie fericita cei care sunteti "smecheri" pe forum dar nefericiti acasa aveti cuvantul...Poate te simti bine sa scriii ceva ca sa fii mai deosebit , dar gandeste-te daca esti casatorit sau casatorita, este familia ta fericita ?Esti tu fericit ? De ce ? Ore nu pentru ca pana acum te-ai ghidat asa cum ai vrut doar tu?...

Cu respect...



Ady iti sugerez sa te mai documentezi despre religie inainte sa o sustii atat de mult .

Poate iti vei da seama de anumite chestii despre ea.

Cum ar fi de exemplu ca e scrisa si gandita de niste oameni pentru manipulare.

Cu respect . . .

Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)