Printable Version of Topic

Click here to view this topic in its original format

Hotnews.ro Forum _ Psihic _ Mergeti la psihiatru sau terapeut?

Posted by: lonely Feb 10 2009, 01:08 PM

De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?

Posted by: amalia c. Feb 10 2009, 02:06 PM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Va recomand psihoterapia ortodoxa ...
In momente de confuzie , teama ... este necesara imbunatatirea laturii spirituale a vietii .
Avem probleme deoarece suntem foarte racordati la planul material ...
Sunt multe de spus ...

Posted by: cineva Feb 10 2009, 02:20 PM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Eu am fost si mai merg la un psihoterapeut atat la terapie individuala cat si de grup. (Da, exista asa ceva.)
De obicei oamenii care am vazut ca merg sunt oameni educati, deschisi la minte, care nu considera acest fapt "o nebunie" si care sunt in stare sa recunoasca ca au o problema pe care nu au reusit sa o rezolve singuri. Din pacate nu am vazut prea multi care sa nu fie absolventi de psihologie, dovada ca acest lucru e inca privit cu mult scepticism si teama. (In schimb avem multa incredere in vrajitoare, descantece si alte minuni.)
Ceea ce am castigat eu din toata acesta treaba este o mult mai buna autocunoastere. Imi dau seama mai bine de emotiile pe care le am, anumite credinte exagerate pe care le-am dobandit din copilarie si comportamentele prin care ma auto-sabotez.
Cand e vorba de a-mi schimba aceste defecte, am primit multe sugestii si incurajari de la grup sau terapeut dar efortul e ceva ce am facut eu personal. Si credeti-ma e necesar un efort indelungat, sa nu va asteptati la rezultate spectaculoase imediate chiar daca uneori imbunatatirile pot aparea spontan.

O sugestie pe care o recomand cu mare caldura e sa scapi de televizor. Eu nu ma uit la televizor de multa vreme si in consecinta nu ma las bombardat de toate prostiile. O data ce renunti la televizor vei vedea ca ai mai mult imp liber pe care il poti ocupa cu sport, intalniri cu prietenii, ceva creativ sau pur si simplu unul din acele lucruri pe care tot timpul vroiai sa le faci dar "nu aveai destul timp".

Multa bafta, acuma trec inapoi la treaba.

Posted by: Serafim Feb 10 2009, 02:36 PM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?

eu merg de obicei la fete; se elimina TOT stresul, poti si tu sa incerci.

Posted by: cineva Feb 10 2009, 02:50 PM

Citeaza (Serafim @ Feb 10 2009, 02:36 PM) *
eu merg de obicei la fete; se elimina TOT stresul, poti si tu sa incerci.


Eh da, sex, sport, alcool pot avea foarte relaxante pe termen scurt dar poate altele mai rele pe termen lung. Dar astea se aseamana cu pastila pe care o iei impotriva durerilor de cap. O solutie durabila e sa incerci sa scapi de ceea ce iti da dureri de cap smile.gif.

Posted by: iul_autentic Feb 10 2009, 03:08 PM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Nu as merge la terapeut. Intai as incerca sa-mi gasesc linistea in familie. O familie unita nu apare peste noapte, dar merita construita. Si ma refer la familia extinsa, cu unchi, matusi, nepoti etc. Unita nu doar in jurul TV-ului si al gratarelor cu bere, ci unita si in jurul celor mai intelepti din familie, care merita ascultati. Era o stire cu un amarat care s-a sinucis ca nu putea sa-si plateasca rata la banca. Pai daca avea un unchi si un nepot sa stea cu el de vorba sau sa-l imbete laugh.gif nu se intampla.
Apoi, unde ne sunt prietenii ? Nu cunostinte sau vecini, ci PRIETENI. Nu multi, 2-3 maxim, oameni pe care sa-i intereseze ce se intampla cu noi. Nu mai avem prieteni fiindca nu stim sa-i pastram.

Posted by: Serafim Feb 10 2009, 03:15 PM

Citeaza (cineva @ Feb 10 2009, 02:50 PM) *
Eh da, sex, sport, alcool pot avea foarte relaxante pe termen scurt dar poate altele mai rele pe termen lung. Dar astea se aseamana cu pastila pe care o iei impotriva durerilor de cap. O solutie durabila e sa incerci sa scapi de ceea ce iti da dureri de cap smile.gif.

neee, e muuult mai eficace un "masaj" fizic decat unul facut la neuroni.
pe termen lung? hmm... peste citeva zeci de ani s-ar putea sa raman doar cu un aparat excretor sad.gif , si deci: daca nu acum, atunci cand? biggrin.gif

Posted by: cineva Feb 10 2009, 04:33 PM

Citeaza (Serafim @ Feb 10 2009, 03:15 PM) *
neee, e muuult mai eficace un "masaj" fizic decat unul facut la neuroni.
pe termen lung? hmm... peste citeva zeci de ani s-ar putea sa raman doar cu un aparat excretor sad.gif , si deci: daca nu acum, atunci cand? biggrin.gif


Sunt convins de eficacitatea acestui "masaj". Precum multe alte lucruri poate sa te faca sa te simti muult mai bine pe moment. Ceea ce cred insa este ca nu te va ajuta prea mult sa iti rezolvi problema. Daca problema este nelinistea din cauza anumitor factori, ce poti face impreuna cu un psihoterapeut este sa cauti mai exact de ce te nelinistesc acele lucruri, cum se pot rezolva si sa primesti sustinere morala in rezolvarea lor.
Pana la urma acestea doua nu se exclud, poti sa iti iei "calmantul" ca sa te simti mai bine si in acelasi timp sa cauti un tratament pe termen lung. Desigur, pentru cine e interesat de asa ceva.

Poate ca voi aveti alta parere dar, sincer, mie nu mi se pare sanatos sa las sa imi depinda stabilitatea emotionala de lucuri asupra carora oricum nu am prea mult control.

Posted by: carcotasu Feb 10 2009, 08:19 PM

Citeaza (amalia c. @ Feb 10 2009, 02:06 PM) *
Va recomand psihoterapia ortodoxa ...
In momente de confuzie , teama ... este necesara imbunatatirea laturii spirituale a vietii .
Avem probleme deoarece suntem foarte racordati la planul material ...
Sunt multe de spus ...


Uite ca mai sunt si altii care au nevoie de terapeut, chiar daca ei cred ca nu huh.gif excl.gif excl.gif

Posted by: steluta Feb 11 2009, 11:11 AM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?

Nu esti singur in aceasta situatie, in perioada asta de tranzitie parca iese tot ceea ce este mai rau din oameni, sau din unii oameni. Si la mine la serviciu sunt colegi care nu au alta treaba decat sa tot spuna de nu stiu cate ori pe zi ca se vor face restructurari, ca vin vremuri grele, ca vom fi dati afara, ca.... numai lucruri negative. Solutia> incerc sa-i ignor iesind din birou cand o iau razna, citesc ceva placut sau imi pun castile si ascult muzica ca sa nu-i mai aud. Si cand am timp ma rog...este o terapie foarte buna, cred ca este acolo sus Cineva care ne vede si mai devreme sau mai tarziu va aranja lucrurile. Cine sapa groapa altuia....

Posted by: Psihiatrul de servici Feb 11 2009, 01:38 PM

Citeaza (carcotasu @ Feb 10 2009, 08:19 PM) *
Uite ca mai sunt si altii care au nevoie de terapeut, chiar daca ei cred ca nu huh.gif excl.gif excl.gif



Si eu sustin conceptul de psihoteratie ortodoxa .
Sunt rezident psihiatru in anul 3 si am cazuri clare rezolvate abordand problema crestin/ortodox .
Psihicul se bazeaza pe calitatea spirituala a vietii nostre si pe chimie .
Chimia creierului se aseaza cu medicamente iar nivelul spiritual prin psihoterapie ...
Bolile spiritului , ale sinelui declanseaza dezastre psihiatrice .
Nu vorbim acum de bolile grave ca schizofrenia ...
Vorbim despre depresii , atacuri de panica , anxietate , fobii ...
Oamenii au nevoie de repere . Cand ajung in momente de cumpana ale vietii se intreaba : Cine sunt ? Ce sens are viata mea ? Dupa ce reguli trebuie sa traiesc in lumea asta cazuta ?
Singurul reper in lumea sta nebuna si cazuta din moralitate trebuie sa fie Dumnezeu si morala crestina ...
O persoana labila , cu probleme psihice isi paote foarte restabili echilibrul prin organizarea unei vieti crestin ortodoxe .
Spovedania de exemplu are valoare de terapie .
Ar fi multe de spus .

Posted by: I Feb 11 2009, 02:00 PM

Da, ma duc regulat la terapeut. Si nu sunt absolvent de nimic legat de psihiatrie. Mi se pare ceva ce tine de igiena mentala, avand in vedere stresul in care traim. Mai ales ca nu vreau sa ii bombardez cu neplacerile mele pe cei apropiati. In timp am descoperit si anumite directii in care ma cam auto-sabotez. Daca din cauza crizei va trebui sa fac reduceri in buget, voi renunta la multe inainte sa renunt la terapie.

Posted by: angela bratu Feb 11 2009, 07:53 PM

Credinţa, terapie antistres


Credinţa este terapia cea mai bună a unei vieţi stresate. Credinţa este calmantă. Terapia stresului, atunci când el ajunge o boală, recurge, de obicei, la medicaţie calmantă. Or, cred că nu există loc mai potrivit pentru o ...ă de liniştire şi de regăsire a elementelor fundamentale ale vieţii decât, bunăoară, o biserică retrasă. Preluarea rolului educativ de către preot sau preoteasă constituie o altă soluţie. Într-o conferinţă, cu ani în urmă, PF patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, se gândea la rolul acesta, al Bisericii ca şcoală. În trecut, foarte mulţi preoţi au avut un rol covârşitor în modelarea personalităţii unor generaţii. Mă pot da ca exemplu. În perioada comunistă, când nu-mi era permis să frecventez, eram tot timpul la biserică de Crăciun şi de Paşti. În schimb, acum, nu mă duc, din indolenţă. Dar atunci, în biserică găseai „împărtăşania“ necesară sufletului, găseai liniştea. Chiar locul în care se află aceste mănăstiri, reîntoarcerea în natură este o miraculoasă poveste în care stresul nu încape.
citat din Profesorul Constantin Romanescu, medic psihiatru, membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale

Posted by: terapie Feb 18 2009, 01:28 PM

Citeaza
Depresia este a doua boala ca frecventa in Europa, dupa bolile cardiace. Prevalenta acestei boli este de 15%, prin urmare peste doua milioane de romani pot suferi la un moment dat, in timpul vietii, de depresie. Insa doar un sfert dintre ei vor beneficia de tratament. Ceilalti nu vor cere niciodata ajutorul unui specialist. De rusine si din teama de a nu fi stigmatizati
http://economie.hotnews.ro/stiri-consumator-5429235-confesiuni-din-mijlocul-recesiunii.htm

Posted by: lepton Feb 20 2009, 09:31 AM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Poti incepe prin a te trata singur/a. Nu te mai uita la stirile de la TV. Oricum nu spun mare lucru aia acolo. Cantitatea de informatie utila cred ca e sub 10%.

Eu nu m-as duce la un terapeut, deoarece nu exista asa ceva in Romania. Cel putin nu unul pe care sa-l gasesti relativ usor.
In Romania nu exista suficienta clientela pentru ca un psiholog sa fie tentat de o cariera de genul asta.

Posted by: iul_autentic Feb 20 2009, 09:51 AM

Fac tot posibilul sa nu ajung in depresie din simplu motiv ca nu vrea sa ajung la mana unui psihoterapeut smile.gif

Posted by: ady May 8 2009, 12:33 PM

Bolile psihice sun o realitate a zilelor noastre...Cauzele sunt multiple ....Bolile psihice imbraca diferite forme....
Printre cauzele bolilor psihice se pot numara traume fizice sau sexuale din copilarie, esecuri in casnicie,moartea cuiva drag,pierderea locului de munca etc...
Pate unii zambim cand auzim de boli psihice,insa ele sunt o realitate a zilelor noastre...In orice moment fiecare dintre noi poate deveni o victima...Evident, sa nu mai vorbim de suferinta persoanei bolnave....

Posted by: iul_autentic May 8 2009, 02:26 PM

"Boala" psihica este o contradictie in termeni. Boala inseamna o leziune somatica undeva ceva. "Psihicul' este imaterial. 'Boala" psihica este rezultatul fie a unui comportament incorect fie a unui abuz tolerat de cel "bolnav".

Posted by: ady May 8 2009, 05:05 PM

Depresia e într-adevăr greu de suportat. Ea poate fi însoţită însă şi de manie,
caz în care vorbim despre tulburare bipolară. „Singurul lucru sigur la tulburarea bipolară e
că nimic nu e sigur“, spune o persoana, care are această boală.
În The Harvard Mental Health Letter se afirmă că, în perioada de manie, bolnavii bipolari „pot fi insuportabili, amestecându-se în treburile altora şi încercând să domine, iar euforia lor necugetată se poate schimba brusc în iritabilitate sau furie“.
O bolnava îşi aminteşte de perioada când avea accese de manie.
Iată ce mărturiseşte ea: „Aveam o energie extraordinară. Mulţi îmi spuneau că sunt o superfemeie. Oamenii îmi ziceau: «Aş vrea să fiu ca tine». Deseori mă simţeam foarte puternică, în stare să realizez orice.
Efectuam exerciţii fizice cu frenezie. Făceam toate treburile zilnice şi nu dormeam decât două, trei ore pe noapte. Cu toate acestea, mă trezeam cu aceeaşi energie debordantă“.

După un timp însă, totul începea să se întunece. „Când eram în culmea euforiei“,
ne spune ea, „simţeam o agitaţie undeva înăuntrul meu, ca un motor pe care nu-l puteam opri.
Într-o clipă, exuberanţei îi luau locul agresivitatea şi o dorinţă distructivă.
Fără nici un motiv, îi atacam verbal pe unii membri ai familiei mele. Eram furioasă, plină de ură şi nu mă puteam controla deloc. După o astfel de ieşire înspăimântătoare, brusc eram epuizată, extrem de deprimată şi îmi venea să plâng.
Mă simţeam fără valoare şi rea. Totuşi, uneori îmi recăpătam numaidecât exuberanţa, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat“....

Posted by: adynastase May 8 2009, 05:11 PM

Comportamentul imprevizibil al bolnavului bipolar creează confuzie în familie. O sotie,
al cărei soţ suferă de tulburare bipolară, mărturiseşte: „E derutant să-ţi vezi soţul fericit
şi volubil şi, dintr-o dată, abătut şi retras.
E o adevărată luptă pentru noi să acceptăm că el nu-şi poate controla stările“.
Totuşi, adesea, tulburarea bipolară îl nelinişteşte şi pe bolnav la fel de mult —
dacă nu chiar mai mult. „Îi invidiez pe oamenii a căror viaţă e echilibrată şi stabilă“, mărturiseşte o bolnavă bipolară. „Stabilitatea e un loc pe care depresivii bipolari doar îl vizitează. Însă nici unul dintre noi nu locuieşte acolo.“
Dar care sunt cauzele tulburării bipolare? Poate fi vorba de factori genetici
mai puternici decât în cazul depresiei. Iată ce afirmă American Medical Association
: „Potrivit unor studii ştiinţifice, probabilitatea ca depresia bipolară să apară la membrii apropiaţi ai familiei
— părinţi, fraţi, copii — ai celor ce suferă de această boală este de 8 până la 18 ori mai mare
decât la membrii apropiaţi ai familiei persoanelor sănătoase. Mai mult, dacă un membru al familiei
suferă de depresie bipolară, eşti mai vulnerabil la o depresie majoră“.


Spre deosebire de depresie, tulburarea bipolară pare să-i afecteze pe bărbaţi şi pe femei
în egală măsură.
De cele mai multe ori, ea se manifestă în primii ani ai vieţii de adult,
însă au fost şi cazuri diagnosticate în adolescenţă sau în copilărie. Cu toate acestea, chiar şi
unui specialist îi poate fi foarte greu să analizeze simptomele şi să stabilească diagnosticul corect.
„Între bolile psihice, tulburarea bipolară e un cameleon, schimbându-şi «culoarea» de la un
pacient la altul şi de la un episod la altul, chiar la acelaşi pacient“,
scrie
dr. Francis Mark Mondimore, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Johns Hopkins
.
„E o fantomă înveşmântată în mantia întunecată a melancoliei; îşi învăluie insidios victima,
după care dispare pentru câţiva ani, ca apoi să revină, însă înveşmântată în strălucitoarea, dar mistuitoarea manie.“
...

Posted by: ady May 8 2009, 05:14 PM

Simptome ale depresiei majore

● Dispoziţie depresivă, în cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, timp de cel puţin două săptămâni

● Pierderea interesului faţă de activităţile care înainte procurau plăcere

● Creştere sau scădere vizibilă în greutate

● Tendinţa de a dormi în exces sau contrariul, insomnie

● O creştere sau o scădere anormală a capacităţilor motorii

● Oboseală excesivă, fără nici o cauză vizibilă

● Sentimente de lipsă a valorii şi/sau sentimente de vinovăţie nejustificate

● Scăderea capacităţii de concentrare

● Gânduri recurente de suicid

Unele dintre aceste simptome pot indica distimia, o formă uşoară, dar cronică de depresie

Posted by: adi_m May 8 2009, 05:21 PM

ÎN TRECUT, oamenii aveau tendinţa să-i evite pe cei ce sufereau de tulburări de dispoziţie.
Prin urmare, mulţi bolnavi erau marginalizaţi. Unii îşi pierdeau locul de muncă sau
nu puteau să-şi găsească un serviciu. Alţii erau ţinuţi la distanţă chiar de membrii familiei.
Adesea, toate acestea nu făceau decât să agraveze situaţia bolnavilor, care nu primeau astfel nici un ajutor.
În ultimii ani însă, s-au făcut mari progrese în înţelegerea depresiei şi a tulburării bipolare.
Astăzi se ştie foarte bine că aceste afecţiuni se pot trata.
Dar nu e întotdeauna uşor ca bolnavii să primească ajutorul necesar. De ce?

O tulburare de dispoziţie nu se diagnostichează pur şi simplu printr-o analiză a sângelui sau
cu ajutorul unei radiografii.
Dimpotrivă, comportamentul, gândirea şi judecata unei persoane
trebuie urmărite un anumit timp. Pentru a se stabili diagnosticul, trebuie să fie evidente mai multe simptome.
Problema e că, uneori, membrii familiei şi prietenii nu-şi dau seama că ceea ce observă constituie simptome ale
unei tulburări de dispoziţie
. „Chiar şi atunci când oamenii sunt de acord că o persoană nu se mai comportă normal,
ei pot avea păreri foarte diferite cu privire la cauzele unui astfel de comportament“, scrie dr. David Miklowitz.
Mai mult, chiar dacă ajung la concluzia că situaţia e gravă, membrii familiei întâmpină, probabil,
dificultăţi în a-l convinge pe bolnav că are nevoie de ajutorul medicului
. Sau dacă tu eşti
cel ce suferă, poate că te reţii să mergi la medic. Dr. Mark Gold scrie:
Probabil, eşti convins că e adevărat ceea ce gândeşti când eşti deprimat, şi anume
că nu eşti bun de nimic. Prin urmare, îţi spui ce sens are să ceri ajutorul medicului când nu
mai este nici o speranţă pentru unul ca tine. Sau poate că ai vrea să consulţi pe cineva,
dar consideri că a fi deprimat e ceva ruşinos şi că totul e din vina ta. . . . S-ar putea să nu-ţi
dai seama că aceste gânduri sunt simptome ale depresiei“.
Cu toate acestea, asistenţa
medicală e de importanţă vitală pentru cei ce suferă de depresie majoră.


Bineînţeles, cu toţii ne simţim uneori abătuţi, iar asta nu înseamnă neapărat că suferim
de o tulburare de dispoziţie.
Dar ce se poate face dacă aceste stări sufleteşti sunt mai
intense decât o uşoară melancolie ori dacă durează neobişnuit de mult, probabil două sau mai multe săptămâni?
În plus, să presupunem că stările depresive te împiedică să-ţi desfăşori în mod normal activităţile
la locul de muncă, la şcoală sau în societate
. În această situaţie, ar fi bine să consulţi un specialist
în diagnosticarea şi tratarea tulburărilor de dispoziţie.
....

Posted by: ady May 8 2009, 05:26 PM

În cazul unui dezechilibru biochimic, s-ar putea să se prescrie medicamente.
În alte cazuri, se recomandă probabil un program de consiliere,
pe parcursul căruia bolnavul învaţă să facă faţă tulburării. Uneori, s-au
obţinut rezultate bune prin folosirea în paralel a celor două metode.
Important e să ceri şi să primeşti ajutor.
De multe ori, bolnavii sunt speriaţi şi ruşinaţi“, spune
o bolnavă bipolară, . „Însă regretabil ar fi să observi că ai o problemă şi să nu cauţi ajutorul de care ai cu disperare nevoie.
Ea vorbeşte din experienţă. Iată ce mărturiseşte ea: „Am fost ţintuită
la pat un an întreg, până când, într-o zi, simţindu-mă puţin mai bine, m-am hotărât
să sun un medic şi să-mi fac o programare
“. Ei i s-a stabilit diagnosticul de tulburare bipolară
şi i-au fost prescrise medicamente. Acesta a fost un moment de cotitură în viaţa ei. „Când îmi iau medicamentele, mă simt normal; însă trebuie să-mi reamintesc mereu că, dacă întrerup tratamentul, toate simptomele din trecut vor reapărea“, spune ea.

La fel stau lucrurile şi cu alt bolnav, care are depresie. Iată ce declară el:
„Când eram adolescent, sentimentele de inutilitate erau atât de puternice,
încât deseori mă gândeam la sinucidere. Am mers la medic doar după vârsta de
30 de ani“
. Asemenea bolnavei, el ia medicamente pentru a putea face faţă bolii.
Însă el nu se mulţumeşte doar cu atât. „Ca să-mi menţin o stare bună de sănătate, îmi îngrijesc
atât mintea, cât şi corpul. Mă odihnesc şi sunt atent la alimentaţie. De asemenea, îmi hrănesc mintea şi inima cu gânduri pozitive din Biblie
“, spune el....

Posted by: adynastase May 8 2009, 05:30 PM

Unii cred că a lua medicamente e un semn de slăbiciune.
Dar gândiţi-vă: un diabetic trebuie să respecte un program de tratament ce poate
consta, printre altele, în administrarea unor injecţii cu insulină. Este acesta un semn de eşec? În nici un caz!
E pur şi simplu o modalitate de a restabili în organism echilibrul de substanţe nutritive de care bolnavul are o nevoie stringentă ca să se simtă bine.

La fel stau lucrurile şi cu cei ce iau medicamente pentru depresie sau pentru tulburarea bipolară.
Deşi, în urma unui program de consiliere, mulţi au fost ajutaţi să-şi înţeleagă boala, trebuie reţinut un lucru:
Când e vorba de un dezechilibru chimic, boala nu poate fi tratată numai cu ajutorul raţionamentelor logice.
Iată ce spune un bolnav bipolar: „Medicul care m-a tratat mi-a ilustrat situaţia în felul următor
: Poţi să-i dai unei persoane câte lecţii de condus vrei, dar, dacă îl pui să conducă o maşină fără volan şi
fără frâne, toate lecţiile tale nu-i ajută la nimic. La fel stau lucrurile şi în cazul unei persoane depresive:
numai prin psihoterapie cognitivă nu se pot obţine rezultatele dorite. Primul pas cu adevărat important e refacerea echilibrului chimic al creierului“.
...

Posted by: ady May 8 2009, 05:41 PM

O bolnava este recunoscătoare pentru îngrijirea medicală excelentă de care a avut parte.
„Consultarea unui psihoterapeut a avut un rol vital în a înţelege cum pot să fac faţă schimbărilor de dispoziţie“,
afirmă ea. De asemenea, ea scoate în evidenţă valoarea odihnei. „Somnul e un factor-cheie în lupta cu mania“, spune ea.
„Cu cât dorm mai puţin, cu atât simptomele maniacale sunt mai accentuate.
Când nu pot să adorm, în loc să mă ridic, mi-am impus să stau întinsă în pat.“

O alta bolnava a constatat că îi e de mare folos să aibă un jurnal în care să-şi exprime liber sentimentele.
Ea a observat că şi-a îmbunătăţit simţitor modul de a privi lucrurile. Cu toate acestea, dificultăţile nu dispar. „Dintr-un motiv sau altul, oboseala permite apariţia gândurilor negative“, spuneea. „Însă am învăţat să le reduc la tăcere sau cel puţin să le fac să nu-mi mai sune în minte atât de tare.“

Biblia le este de mare ajutor celor frământaţi de „gânduri negre“ (Psalmul 94:17–19, 22).
Pentru o bolnava de pildă, cuvintele din Psalmul 72:12, 13 sunt deosebit de încurajatoare.
Iată ce afirmă aici psalmistul despre Isus Cristos, regele numit de Dumnezeu:
„El va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman
şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor“
. Pe alta bolnava au încurajat-o şi cuvintele apostolului
Pavel consemnate în Romani 8:38, 39: „Sunt convins că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri,
nici guvernări, nici lucruri prezente, nici lucruri care vor veni, nici puteri, nici înălţime,
nici adâncime, nici vreo altă creaţie nu ne va putea separa de iubirea lui Dumnezeu“.

Pentru o bolnavă bipolară, prietenia cu Dumnezeu e ca o ancoră. Ea simte o mare mângâiere când
citeşte cuvintele psalmistului: „Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“ (Psalmul 51:17).
„E o adevărată alinare să ştiu că iubitorul nostru Tată ceresc, Iehova, ne înţelege“, spune ea.
„Când mă apropii de el în rugăciune, mai ales când mă simt deosebit de neliniştită şi de deznădăjduită, Iehova mă întăreşte.“

Cei ce suferă de o tulburare de dispoziţie, se confruntă cu dificultăţi neobişnuite.
Totuşi, faptul de a ne bizui pe Dumnezeu şi de a-i cere ajutorul în rugăciune, precum şi de a urma un tratament potrivit ajuta la inbunatatirea vietii.
Intr-adevar, faptul de a fi bolnav, sau a avea un membru al familiei bolnav nu este un lucru usor....Insa aceste sugestii va pot ajuta sa depasiti un astfel de moment greu pentru dv.

Posted by: ady May 9 2009, 06:44 AM

Depresia e într-adevăr greu de suportat. Ea poate fi însoţită însă şi de manie,
caz în care vorbim despre tulburare bipolară. „Singurul lucru sigur la tulburarea bipolară e că nimic nu e sigur“,
spune o femeie, care are această boală. În The Harvard Mental Health Letter se afirmă că,
în perioada de manie, bolnavii bipolari „pot fi insuportabili, amestecându-se în treburile altora şi
încercând să domine, iar euforia lor necugetată se poate schimba brusc în iritabilitate sau furie“.

O bolnava îşi aminteşte de perioada când avea accese de manie. Iată ce mărturiseşte ea
: „Aveam o energie extraordinară. Mulţi îmi spuneau că sunt o superfemeie. Oamenii îmi ziceau
: «Aş vrea să fiu ca tine». Deseori mă simţeam foarte puternică, în stare să realizez orice.
Efectuam exerciţii fizice cu frenezie. Făceam toate treburile zilnice şi nu dormeam decât două, trei ore pe noapte.
Cu toate acestea, mă trezeam cu aceeaşi energie debordantă“.


După un timp însă, totul începea să se întunece. „Când eram în culmea euforiei“
, ne spune ea, „simţeam o agitaţie undeva înăuntrul meu, ca un motor pe care nu-l puteam opri.
Într-o clipă, exuberanţei îi luau locul agresivitatea şi o dorinţă distructivă.
Fără nici un motiv, îi atacam verbal pe unii membri ai familiei mele. Eram furioasă, plină de ură şi nu mă puteam controla deloc.
După o astfel de ieşire înspăimântătoare, brusc eram epuizată, extrem de deprimată şi îmi venea să plâng. Mă simţeam fără valoare şi rea.
Totuşi, uneori îmi recăpătam numaidecât exuberanţa, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat“.

Comportamentul imprevizibil al bolnavului bipolar creează confuzie în familie.
O SOTIE, al cărei soţ suferă de tulburare bipolară, mărturiseşte:
„E derutant să-ţi vezi soţul fericit şi volubil şi, dintr-o dată, abătut şi retras. E o adevărată luptă pentru noi să acceptăm că el nu-şi poate controla stările“.

Posted by: Vizitator May 10 2009, 08:30 AM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Sper ca inca mai citesti raspunsurile pe care le-ai primit.

Exista intr-adevar multa negativitate in jurul nostru si multe cai de a face fata cu bine. iti poti schimba starea de spirit prin actiuni in plan fizic sau mental. Detaliez...

Una este de a nu mai privi televizorul, in special stirile si emisiunile/ filmele cu mesaj negativ. De ani de zile citesc stirile pe internet - am gasit cateva site-uri cu stiri de mai buna calitate care au RSS si le-am adaugat in browser - hotnews.ro, wall-street.ro, bloombiz.ro si cateva dragute gen maze.ro sau resursa de fun. Le deschid pe rand si selectez doar ce ma intereseaza. In acest fel am eliminat negativismul TV-ului.

Alta cale este de a-ti ocupa timpul liber cu ceva care iti place mult - un sport, lectura, gatitul, plimbarile in aer liber, muzica - orice stii ca te face sa te simti bine.

Ai grija sa mananci multe fructe si legume in stare cruda, miere, precum si produse din cereale care iti mentin glicemia la nivel ok. Iti vei da seama de cantitatea potrivita tie cat sa nu iei in greutate dar sa te simti bine.

De cate ori te apuca cate o stare mai proasta, mergi printre oameni..mergi pur si simplu pe strazile unde iti iti place si fa "baia de lume" chiar daca nu te uiti la fetele lor.

Poti sa inchiriezi comedii care stii sigur ca te fac sa razi si sa iti faci un ritual saptamanal sau zilnic de a le vedea.

O cale super- eficienta este si iesirea in natura, intr-un parc mai mare si privitul copacilor, a florilor, a copiilor ce se joaca, ascultarea pasarelelor.

Poti sa iti creezi mini-gradina de pe balcon sau de la fereastra. Este foarte relaxant sa vezi zilnic schimbarile floricelelor tale preferate si sa stii ca au nevoie de tine sa le oferi apa si substante fertilizatoare. Ideea a functionat foarte bine si pentru amici de ai mei care sunt barbati.

Familia poate fi un suport bun insa depinde si de mesajele date. Evita rudele negativiste si cauta sa vorbesti cu cele care sunt optimiste, chiar daca o sa insemne sa suni un unchi cu care nu ai vorbit de ani de zile.

Biserica este intr-adevar un loc unde poti gasi alinare insa doar daca esti macar un pic credincios. Daca nu, statul timp de cateva minute - un sfert de ora in interior, ascultand linistea si privind lumanarile, pot fi de ajutor.

Citeste carti cu mesaje pozitive, carti care te-au incantat candva, mergi la un cerc de filozofie sau de lectura sau de olarit, sau de invatarea unui instrument, orice stii ca te delecteaza.

Fa-ti o colectie personala de citate pozitive din care iei cu tine cate unul sa te energizeze in momente grele. Exista si site-uri "ridicatoare de moral". Nu te sfii sa cauti.

Exista o carte care mi-a placut mult si este utila : Formula fericirii - Stefan Klein, care desi are titlu comercial este cat se poate de stiintifica.

Psihoterapia este o cale foarte utila insa poate fi costisitoare. Am vazut rezultate foarte bune la cativa oameni care au fost . Trebuie sa alegi cu atentie terapeutul ...dupa doua-trei sedinte iti vei da seama in mod normal daca poti "comunica" cu el. Vezi sa fie acreditat si eventual ia recomandari despre el.
In mod normal daca te ingrijesti de sufletul tau constant, nu ai nevoie de psihoterapie, insa sunt si situatii in care avem nevoie de sprijin din partea unui profesionist. Nu ezita sa il ceri.

Poti sa vizitezi locuri unde te-ai simtit bine fiind copil si te vei incarca de energie de acolo. Daca nu locuiesti unde te-ai nascut, fa un drum ACASA. Chiar daca sunt amestecate amintirile ca valoare afectiva, vei avea o alta perspectiva, de obicei mai buna.

Mergi la masaj sau la kinetoterapie daca poti fiindca te fac sa te simti mai bine.

Ai grija sa nu te "agate" vreo secta sau vreo "noua disciplina spirituala" si sa devii si mai confuz sau mai rau, o simpla unealta in mana lor. Pastreaza distanta fata de orice organizatie sau persoana "too good to be true".

De asemenea pleaca intr-o excursie sau calatorie mai lunga. Schimbarea peisajului te poate ajuta mult.

In special pentru persoanele mai triste uneori, este imperios necesar sa realizeze ca ele insele trebuie sa se ingrijeasca cand e cazul.

Sper sa te fi ajutat ce ti-am scris si pe toti cei care cauta solutii si vor sa lupte pentru starea lor de bine.

Asculta pe toata lumea insa selecteaza ce este bine pentru tine !

Capul sus, suntem multi cei care iti trimitem un gand bun !

Posted by: anxiosu tulburat May 10 2009, 09:29 AM

Si eu sustin conceptul de psihoteratie ortodoxa .
Sunt rezident psihiatru in anul 3 si am cazuri clare rezolvate abordand problema crestin/ortodox .

Singurul reper in lumea sta nebuna si cazuta din moralitate trebuie sa fie Dumnezeu si morala crestina ...
O persoana labila , cu probleme psihice isi paote foarte restabili echilibrul prin organizarea unei vieti crestin ortodoxe .
Spovedania de exemplu are valoare de terapie .
Ar fi multe de spus .



Interesante concepte de tratament....trebuie sa recunosc ca nu seamana cu nimic din ce am invatat la stagiul de psihiatrie. Astept cu nerabdare publicarea rezultatelor obtinute in publicatii de specialitate.
De cand propovaduirea propriilor repere morale are valoare curativa? Va recomand un schimb de experienta la prestigiosul institut de moralizare Tanacu.
Primum Non Nocere dl doctor?

Posted by: Vizitator May 10 2009, 07:33 PM

Citeaza (anxiosu tulburat @ May 10 2009, 09:29 AM) *
Si eu sustin conceptul de psihoteratie ortodoxa .
Sunt rezident psihiatru in anul 3 si am cazuri clare rezolvate abordand problema crestin/ortodox .

Singurul reper in lumea sta nebuna si cazuta din moralitate trebuie sa fie Dumnezeu si morala crestina ...
O persoana labila , cu probleme psihice isi paote foarte restabili echilibrul prin organizarea unei vieti crestin ortodoxe .
Spovedania de exemplu are valoare de terapie .
Ar fi multe de spus .

Interesante concepte de tratament....trebuie sa recunosc ca nu seamana cu nimic din ce am invatat la stagiul de psihiatrie. Astept cu nerabdare publicarea rezultatelor obtinute in publicatii de specialitate.

De cand propovaduirea propriilor repere morale are valoare curativa? Va recomand un schimb de experienta la prestigiosul institut de moralizare Tanacu.
Primum Non Nocere dl doctor?


Respect orice opinie, chiar daca vine de la profesionisti sau nu. Personal nu cred in existenta unei singure cai de rezolvare a problemelor.O minte mai deschisa ajuta mult in cazul in care exista adevarat profesionalism. Asta este parerea mea.

Posted by: ady May 11 2009, 11:08 AM

Bolile psihice sunt raspandite astazi foarte mult in randul tinerilor...

Depresia poate fi diagnosticată numai când tânărul respectiv manifestă o serie de simptome în fiecare zi, în cea mai mare parte a zilei, timp de cel puţin două săptămâni. O criză relativ scurtă e considerată un episod depresiv. Distimia, o formă cronică a depresiei uşoare sau moderate, se diagnostichează când simptomele persistă cel puţin un an, cu cel mult două luni de pauză. Indiferent cum ar sta lucrurile, care sunt câteva dintre simptomele obişnuite ale depresiei?

Schimbare bruscă de dispoziţie şi de comportament. Adolescentul care înainte era ascultător devine dintr-o dată ostil. De obicei, adolescenţii depresivi au un comportament răzvrătit şi chiar fug de acasă.

Izolare socială. Adolescentul depresiv se îndepărtează de prieteni. Sau se poate ca prietenii să se îndepărteze de tânărul depresiv deoarece remarcă o schimbare neplăcută în atitudinea şi comportamentul acestuia.

Interes scăzut faţă de aproape orice activitate. Adolescentul e neobişnuit de pasiv. Hobbyurile pe care până nu de mult le găsea captivante acum le consideră plictisitoare.

Schimbare vizibilă în obiceiurile de alimentaţie. Mulţi specialişti consideră că tulburările de comportament alimentar — anorexia, bulimia şi hiperfagia compulsivă — se manifestă, de obicei, în acelaşi timp cu depresia (uneori s-ar putea să fie chiar cauzate de depresie).

Probleme legate de somn. Adolescentul doarme fie prea puţin, fie prea mult. La unii tineri apar dereglări în obiceiurile de somn, rămânând treji toată noaptea şi dormind întreaga zi.

Scăderea rezultatelor la învăţătură. Adolescentul depresiv nu reuşeşte să se înţeleagă cu profesorii şi cu colegii, iar rezultatele la învăţătură scad drastic. În scurt timp, el nu mai vrea nici să meargă la şcoală.

Acţiuni periculoase sau autodistructive. Acţiunile care „pun viaţa în joc“ pot arăta că tânărul nu prea e interesat să trăiască. Automutilarea (de exemplu, tăieturile în piele) poate fi, de asemenea, un simptom.

Sentimentul lipsei propriei valori sau sentimente de vinovăţie nejustificate. Adolescentul devine extrem de critic cu el însuşi, simţindu-se un ratat, chiar dacă realitatea arată că lucrurile nu stau aşa.

Probleme psihosomatice. Când nu poate fi identificată o cauză fizică, durerile de cap, de spate, de stomac şi alte probleme asemănătoare ar putea indica o depresie mascată.

Gânduri persistente despre moarte sau despre sinucidere. O preocupare faţă de subiecte de discuţie macabre poate indica o depresie. La fel şi ameninţările cu sinuciderea.

Posted by: ady May 11 2009, 11:13 AM

Potrivit Centrelor Americane pentru Controlul Bolilor, pe parcursul unuia dintre anii trecuţi, în Statele Unite,
numărul tinerilor care au murit prin sinucidere a fost mai mare decât numărul total al tinerilor care au murit
din cauza cancerului, a bolilor cardiovasculare, a bolii SIDA, a malformaţiilor congenitale, a accidentelor vasculare cerebrale,
a pneumoniei, a gripei şi a bolilor pulmonare cronice
. Un alt fapt alarmant ar fi creşterea extraordinar de mare a
numărului de sinucideri în rândul tinerilor având vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani.

Poate fi prevenită sinuciderea unui adolescent? În unele cazuri, da! „Statisticile arată că multe suiciduri
sunt de fapt precedate de tentative de suicid sau de aluzii ori avertismente“, scrie dr. Kathleen McCoy
.
„Când adolescentul vostru face doar aluzie la intenţiile sale suicidare, e momentul să fiţi foarte atenţi şi poate chiar să apelaţi la ajutor de specialitate.“


Amploarea pe care o ia depresia în rândul adolescenţilor scoate în evidenţă necesitatea
ca părinţii şi ceilalţi adulţi să ia în serios orice semn dat de un tânăr că ar avea intenţia
să-şi pună capăt zilelor.
„În aproape toate cazurile de suicid pe care le-am
analizat, semnele ce indicau intenţiile adolescentului au fost fie trecute cu vederea, fie minimalizate“,
scrie dr. Andrew Slaby în cartea sa No One Saw My Pain (Nimeni nu a văzut cât sufeream).
„Membrii familiei şi prietenii n-au înţeles cât de mari erau schimbările pe care le observau la adolescent.
Ei s-au concentrat asupra efectelor, nu asupra cauzei problemei şi, prin urmare, diagnosticul pus a fost fie «probleme familiale»
, fie «consum de droguri», fie «anorexie». În unele cazuri s-au tratat furia, confuzia mentală şi iritabilitatea,
dar nu depresia. Cauza problemei a rămas nerezolvată, continuând să-l macine pe adolescent şi să-i facă viaţa amară.“


Mesajul e cât se poate de clar: Luaţi în serios orice semn ce indică intenţii de sinucidere!

Posted by: Vizitator_Alin. May 11 2009, 02:50 PM

nu contest pregatirea si rezultatele obtinute de anumiti pacienti mergand la psihoterapeuti.
din punctul meu de vedere aceasta cale de rezolvare a problemelor are sanse reduse de reusita, sau chiar daca in aparenta prbl s-a rezolvat, nu m-as mira sa recidivati.
eu va dau un sfat: mergeti periodic la un duhovnic in biserica Ortodoxa si traiti o viata de crestin. cum se face asta ? mergeti duminica de duminica la Sf. Liturghie, stati pana la final si mai ales cascati urechile la predica. raspunsul o sa va vina de la sine. o sa va ia ceva timp asta, dar rezultatele o sa va uimeasca. n-o sa fiti doar surprinsi ca ati scapat de prbl care va framantau initial, mult mai mult, o sa aveti impresia ca v-ati nascut din nou !
vorba cuiva de mai devreme; sunt ff multe de spus.
eu asta cred ca e inceputul pt rezolvarea problemelor de orice fel.
A ! si nu mai cautati cauza pe nu stiu unde ! V-o zic eu: PACATUL e cauza.

Mantuire sa ne dea Domnul si Maica Domnului cu noi cu toti !
Amin !

Posted by: ady May 12 2009, 08:05 AM

Exista pareri si pareri...Totusi este important ca persoana bolnava sa consulte un medic de specialitate...Dezechilibrul chimic la nivelul creierului necesita tratament .....Consultarea unui specialist va poate ajuta mult...

Posted by: ady Jul 10 2009, 02:09 PM

DEPRESIA POST-PARTUM

Expresia „depresie post-partum“ defineşte episoadele depresive ulterioare parturiţiei, sau naşterii.
Acestea pot apărea după orice naştere, nu doar după prima, sau chiar în urma unui avort spontan ori a unei întreruperi de sarcină.
Multe femei sunt cuprinse de o stare de melancolie, numită şi „baby blues“,
caracterizată prin tristeţe moderată, anxietate, iritabilitate, schimbări bruşte de dispoziţie şi oboseală. Această stare depresivă e normală şi de scurtă durată, dispărând de la sine în decurs de zece zile de la naştere, fără a fi necesară intervenţia medicului.

Depresia post-partum nu are o singură cauză, clar definită. Factorii ce concură la instalarea tulburării se pare că sunt atât de natură fizică, cât şi de natură psihologică. Un factor fizic ar putea fi scăderea drastică în primele 24–48 de ore de la parturiţie a nivelului de estrogen şi de progesteron, până sub valorile de dinainte de concepţie. Acest proces generează o schimbare bruscă în starea fiziologică a organismului. Astfel, depresia este declanşată exact aşa cum sunt declanşate schimbările de dispoziţie înainte de menstruaţie. S-ar putea ca şi nivelul hormonilor secretaţi de tiroidă să scadă după naştere. Bolnava prezintă simptome foarte asemănătoare cu cele ale depresiei. Acestea sunt motivele pentru care cercetătorii numesc depresia post-partum o „tulburare biochimică şi hormonală“.
Este demnă de reţinut ipoteza pe care o emite un buletin medical, potrivit căreia depresia post-partum poate fi cauzată de un dezechilibru alimentar, probabil de un deficit de vitamina B-complex.
Alţi factori care pot duce la instalarea depresiei sunt oboseala şi lipsa somnului.
De asemenea, factorii de natură psihologică, precum o sarcină neplanificată, o naştere prematură, pierderea libertăţii, îngrijorarea cu privire la aspectul exterior şi lipsa sprijinului din partea altora, pot agrava depresia.

Mai mult decât atât, există numeroase concepţii greşite referitoare la ce înseamnă a fi mamă.
Acestea joacă un anumit rol în accentuarea stării de depresie şi o pot determina pe lăuză să se simtă incompetentă. Printre astfel de concepţii se numără ideea că deprinderile materne sunt instinctive, că legătura dintre mamă şi copil se înfiripă imediat, că bebeluşul este perfect şi nu se agită niciodată şi că femeia care tocmai a născut trebuie să fie o mamă desăvârşită. În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Mama dobândeşte treptat deprinderile materne. Adesea legătura dintre ea şi copil se consolidează în timp. De asemenea, unii sugari sunt mai uşor de îngrijit decât alţii, iar nici o mamă nu e o superfemeie.....

Posted by: ady Jul 10 2009, 02:15 PM

Ce se poate face? Oare nu ai altă soluţie decât să suporţi situaţia? Este o adevărată mângâiere să ştim că, potrivit ultimelor cercetări, această formă de depresie este temporară şi poate fi tratată. Biroul pentru Sănătatea Femeilor afirmă că, în cazul în care simptomele sunt uşoare, odihna şi sprijinul familiei ar putea fi suficiente. Însă, dacă depresia te împiedică să te comporţi normal, este necesară consultarea unui medic.
Tratamentele obişnuite sunt medicaţia pe bază de antidepresive, discuţiile cu un specialist în sănătate mintală, terapia hormonală sau o combinaţie a acestora, în funcţie de gravitatea cazului. Îngrijirea de tip mamă-cangur, care constă în ţinerea sugarului lipit de pieptul mamei, poate ameliora starea de depresie a lăuzei. Există şi alte tipuri de tratamente, precum cel naturist, acupunctura şi remediile homeopatice.

Există, totuşi, anumite lucruri pe care le poţi face singură ca să depăşeşti situaţia. Printre acestea se numără consumarea unor alimente nutritive (precum fructe, legume şi cereale integrale), evitarea cofeinei, a alcoolului şi a zahărului şi efectuarea cu moderaţie a exerciţiilor fizice. De asemenea, când bebeluşul doarme, ar fi bine să tragi câte un pui de somn.

Posted by: ady Jul 14 2009, 04:53 PM

Care ar putea fi cauzele depresiei la adulti si tineri?

Mulţi specialişti în sănătate mintală consideră că un rol important în depresie îl are un dezechilibru biochimic la nivelul creierului.
Acest dezechilibru poate fi transmis genetic, întrucât cercetătorii au descoperit că adolescenţii care au un părinte ce suferă de depresie sunt mult mai expuşi riscului de a suferi de aceeaşi boală. „În majoritatea cazurilor, copiii depresivi au cel puţin unul dintre părinţi care suferă de depresie“, se arată în cartea Lonely, Sad and Angry (Singur, trist şi furios).

Acest lucru dă naştere următoarelor întrebări: Este depresia într-adevăr moştenită? Sau copiii pur şi simplu învaţă să fie deprimaţi, deoarece trăiesc lângă un părinte suferind? E greu de răspuns, întrucât creierul este incredibil de complex, cum, de altfel, sunt şi mulţi alţi factori care ar putea cauza depresia la adolescenţi.

Depresia a fost numită o problemă de familie, şi aceasta pe bună dreptate.
Aşa cum s-a arătat deja, ar putea exista o componentă genetică prin care să se transmită de la o generaţie la alta predispoziţia la depresie. Dar şi mediul familial ar putea avea un rol important. „Copiii ai căror părinţi abuzează de ei sunt expuşi unui risc mai mare de a suferi de depresie“, scrie dr. Mark S. Gold. „La fel se întâmplă şi cu cei ai căror părinţi sunt exagerat de critici şi se concentrează asupra lipsurilor copilului.“ Depresia poate apărea şi când părinţii sunt exagerat de protectivi şi îşi sufocă copilul cu prea multă afecţiune. E interesant însă ce a descoperit o cercetătoare: Copiii sunt chiar mai predispuşi la depresie când părinţii nu arată faţă de ei nici un interes.

Însă nu trebuie să tragem concluzia că toţi adolescenţii depresivi au ajuns aşa din cauza modului greşit în care au fost crescuţi de părinţii lor. Dacă am generaliza astfel lucrurile, am ignora mulţimea de alţi factori ce pot contribui la această problemă. Totuşi, în unele cazuri mediul familial constituie o mărime decisivă în ecuaţia noastră. „Copiii care trăiesc în familii în sânul cărora există în permanenţă tensiuni între părinţi sunt expuşi unui risc mai mare de a suferi de depresie decât copiii care trăiesc în medii mai puţin agitate“, scrie dr. David G. Fassler. „Un motiv ar fi că părinţii aflaţi tot timpul în conflict sunt atât de absorbiţi de disputele lor, încât neglijează necesităţile copiilor lor. Alt motiv ar fi că cei mici sunt adesea obiectul certurilor părinţilor, ceea ce poate da naştere în aceşti copii la sentimente de vinovăţie, mânie şi resentimente.“

Mai sunt şi alţi factori. De exemplu, unii specialişti spun că factorii de mediu (cum ar fi o alimentaţie deficitară, toxinele şi dependenţa de substanţe) pot cauza şi ei depresie. Alţii consideră că şi anumite medicamente (cum ar fi unele antihistaminice şi tranchilizante) pot avea o influenţă. De asemenea, se pare că deosebit de vulnerabili la depresie sunt copiii cu tulburări de învăţare, probabil pentru că le scade respectul de sine când îşi dau seama că nu pot ţine pasul cu colegii de şcoală.....

Posted by: necunoscutu' Nov 29 2009, 04:12 PM

Din pacate depresia face tot mai multe victime.
Depresia clinica nu este o stare trecatoare de melancolie ,ci o tulburare ce afecteaza majoritatea activitatilor bolnavului.

Depresia se poate manifesta prin insomnie,durere,iritabilitate ,sentiment permanent de tristete,plans,oboseala etc

Recunoasterea faptului ca ai depresie poate creea de asemenea un sentiment de rusine si teama de a nu fi respins de apropiati.
Exista mai multe tipuri de depresie:
-DEPRESIA MAJORA -daca nu este tratata simtomele ei sunt destul de grave si pot dura sase luni sau mai mult,afectand toate aspectele vietii bolnavului.
-TULBURAREA BIPOLARA-cunoscuta ca psihoza maniaco-depresiva.Bolnavii trec dintr-o stare in alta, de la episoade lungi de hiperactivitate intensa (manie) la episoade de tristete coplesitoare (depresie )
-DISTIMIA-nu este debilitanta ca depresia majora,totusi simtomele ei pot afecta viata bolnavuui.Unii pot avea episoade de depresie majora.
DEPRESIA POST-PARTUM.-tulburare afectiva de care sufera multe mame dupa ce nasc.
TULBURAREA AFECTIVA SEZONIERA-se manifesta in special toamna si iarna cand lumina solara este insuficienta.De obicei dispare in timpul primaverii si al verii.

Posted by: necunoscutu' Nov 29 2009, 04:25 PM

Cei ce sufera de depresie clinica au nevoie de mult sprijin,inclusiv de asistenta medicala.Ignorarea depresiei poate fi periculoasa,deoarece netratata poate pune viata in pericol.Medicii pot alina suferinta multor bolnavi de depresie.
Atentie.Exista unele cauze care pot contribui la neurmarea unui tratament sau consultarea unui medic.In ciuda acestui lucru, dv. impreuna cu partenerul sau cu un prieten apropiat car va intelege,cautati la medic tratamentul adecvat si urmati-l.Nu-l intrerupeti decat la recomandarea medicului.

Da ,depresia produce multa durere.Totusi cel care intelege cel mai bine situatia dv. este Dumnezeu.Cu privire la acest lucru ,El ne asigura :
"Am chemat numele tău, o, Iehova, din groapa cea mai adâncă.
 Ascultă-mi glasul! Nu-ţi astupa urechea la rugămintea mea de alinare, la strigătul meu de ajutor!
Te-ai apropiat în ziua în care te-am chemat. Ai spus: „Nu-ţi fie frică!“ Plangeri 3:55-57

Asadar, pe langa faptul ca consultati un medic si urmati un tratament rugati-va lui Dumnezeu.El va poate oferi mangaierea si puterea necesara.....

Posted by: necunoscutu' Dec 3 2009, 11:29 AM

Nu trebuie trecut cu vederea nici impactul considerabil pe
care îl poate avea depresia asupra celorlalţi membri ai familiei.
Un specialist spune următoarele: „Când o persoană iubită suferă de depresie,
trăieşti în permanenţă cu un sentiment de nesiguranţă, neştiind niciodată când
îşi va reveni dintr-un episod depresiv sau când va cădea în altul.
Simţi probabil un gol imens — chiar durere sau mânie. Simţi că viaţa şi-a schimbat cursul firesc, poate pentru totdeauna“.

În multe cazuri, copiii pot sesiza când un părinte suferă de depresie.
„Copilul unei mame depresive devine foarte sensibil la stările ei emoţionale,
observând cu atenţie chiar şi cea mai mică schimbare de dispoziţie“, acelasi specialist..
Dr. Carol Watkins afirmă că, în cazul copiilor care au un părinte depresiv,
„există o probabilitate mai mare de a avea tulburări de comportament,
dificultăţi de învăţare şi de integrare socială sau chiar de a se îmbolnăvi de depresie“.

Posted by: necunoscutu' Dec 3 2009, 11:35 AM

TULBURAREA BIPOLARA

Depresia e într-adevăr greu de suportat. Ea poate fi însoţită însă şi de manie,
caz în care vorbim despre tulburare bipolară.
În The Harvard Mental Health Letter se afirmă că, în perioada de manie, bolnavii bipolari
„pot fi insuportabili, amestecându-se în treburile altora şi încercând să domine,
iar euforia lor necugetată se poate schimba brusc în iritabilitate sau furie“.

O bolnava îşi aminteşte de perioada când avea accese de manie.
Iată ce mărturiseşte ea: „Aveam o energie extraordinară.
Mulţi îmi spuneau că sunt o superfemeie. Oamenii îmi ziceau:
«Aş vrea să fiu ca tine». Deseori mă simţeam foarte puternică, în stare să realizez orice.
Efectuam exerciţii fizice cu frenezie. Făceam toate treburile zilnice
şi nu dormeam decât două, trei ore pe noapte.
Cu toate acestea, mă trezeam cu aceeaşi energie debordantă“.
După un timp însă, totul începea să se întunece. „Când eram în culmea euforiei“,
ne spune ea, „simţeam o agitaţie undeva înăuntrul meu,
ca un motor pe care nu-l puteam opri. Într-o clipă, exuberanţei îi luau locul
agresivitatea şi o dorinţă distructivă. Fără nici un motiv, îi atacam verbal pe
unii membri ai familiei mele. Eram furioasă, plină de ură şi nu mă puteam
controla deloc. După o astfel de ieşire înspăimântătoare, brusc
eram epuizată, extrem de deprimată şi îmi venea să plâng.
Mă simţeam fără valoare şi rea. Totuşi, uneori îmi recăpătam
numaidecât exuberanţa, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat“.

Comportamentul imprevizibil al bolnavului bipolar creează confuzie în familie.
O sotie al cărei soţ suferă de tulburare bipolară, mărturiseşte:
„E derutant să-ţi vezi soţul fericit şi volubil şi, dintr-o dată, abătut şi retras.
E o adevărată luptă pentru noi să acceptăm că el nu-şi poate controla stările“

Posted by: necunoscutu' Dec 3 2009, 11:46 AM

Dar care sunt cauzele tulburării bipolare? Poate fi vorba de factori genetici
mai puternici decât în cazul depresiei. Iată ce afirmă American Medical Association:
„Potrivit unor studii ştiinţifice, probabilitatea ca depresia bipolară să
apară la membrii apropiaţi ai familiei — părinţi, fraţi, copii —
ai celor ce suferă de această boală este de 8 până la 18 ori mai mare decât la membrii
apropiaţi ai familiei persoanelor sănătoase. Mai mult, dacă un membru
al familiei suferă de depresie bipolară, eşti mai vulnerabil la o depresie majoră“.

Spre deosebire de depresie, tulburarea bipolară pare să-i afecteze pe
bărbaţi şi pe femei în egală măsură. De cele mai multe ori, ea se manifestă
în primii ani ai vieţii de adult, însă au fost şi cazuri diagnosticate în
adolescenţă sau în copilărie. Cu toate acestea, chiar şi unui specialist
îi poate fi foarte greu să analizeze simptomele şi să stabilească
diagnosticul corect. „Între bolile psihice, tulburarea bipolară e un cameleon,
schimbându-şi «culoarea» de la un pacient la altul şi de la un episod la altul, chiar
la acelaşi pacient“, scrie dr. Francis Mark Mondimore, de la Facultatea
de Medicină a Universităţii Johns Hopkins. „E o fantomă înveşmântată în
mantia întunecată a melancoliei; îşi învăluie insidios victima, după care
dispare pentru câţiva ani, ca apoi să revină, însă înveşmântată în strălucitoarea, dar mistuitoarea manie.“

Evident, tulburările de dispoziţie sunt greu de diagnosticat, dar e şi mai greu de trăit cu ele. Totuşi bolnavii nu sunt lipsiţi de speranţă.

Posted by: necunoscutu' Dec 3 2009, 11:52 AM

Pe langa consultarea unui medic si urmarea unui tratament
adecvat,mulţi dintre cei care suferă de depresie au găsit mângâiere citind Biblia şi
apropiindu-se mai mult de Dumnezeu prin intermediul rugăciunii.
Iată ce asigurare ne dă Biblia: „DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt“. — Psalmul 34:18.

E adevărat, Biblia este o carte veche. Totuşi, sfaturile ei sunt la fel de practice azi ca
şi în vremurile în care a fost scrisă. De ce? Deoarece, chiar dacă timpurile s-au schimbat,
natura umană a rămas aceeaşi. Ne confruntăm cu aceleaşi probleme fundamentale ca
şi generaţiile anterioare. Diferenţa e că în prezent aceste probleme sunt mai mari şi mai larg răspândite.
Dar mai există un motiv pentru care Biblia e deosebit de practică: ea este inspirată
de Dumnezeu . Fiind Creatorul nostru, el ştie de ce anume avem nevoie
ca să ne bucurăm de viaţă şi să găsim satisfacţie alaturi de cei dragi noua...

Posted by: necunoscutu' Dec 3 2009, 04:12 PM

Depresia poate avea multe cauze.Unele dintre aceste cauze pot fi dobandite pe parcursul vietii.Viata de familie nefericita poate fi o sursa de stres care poate conduce la depresie.CUM PUTEM AVEA O VIATA DE FAMILIE FERICITA ?
Va invit sa cititi topicul care poarta acest nume ,unde cu siguranta veti gasi multe idei utile cu privire la problemele din viata de familie si modalitati practice de rezolvare a acestora.

Posted by: necunoscutu' Dec 3 2009, 04:15 PM

Topicul :CUM POTI AVEA O VIATA DE FAMILIE FERICITA , se afla la pagina 3 a acestui subforum.

Posted by: ELENA Dec 3 2009, 07:38 PM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?

Posted by: necunoscutu' Dec 31 2009, 11:29 AM

Se estimează că, la nivel mondial, 1 din 4 oameni vor suferi la un moment dat în viaţă de o boală mintală. Având în vedere această statistică tulburătoare, probabilitatea ca un părinte, un copil, un frate sau un prieten al vostru să aibă o tulburare cerebrală este foarte mare. Ce puteţi face dacă o persoană dragă are o astfel de afecţiune?

Recunoaşteţi simptomele. E posibil ca o boală mintală să nu fie diagnosticată imediat. S-ar putea ca prietenii şi membrii familiei să pună simptomele pe seama schimbărilor hormonale, a unor afecţiuni fizice, a unor defecte de personalitate sau să considere că sunt consecinţele unor situaţii dificile. Totuşi, schimbările semnificative în ce priveşte somnul, alimentaţia sau comportamentul pot indica o problemă mult mai gravă. Examinând persoana în cauză, un specialist poate recomanda un tratament eficient, în urma căruia calitatea vieţii bolnavului se poate îmbunătăţi considerabil.

Informaţi-vă. Cei ce suferă de o tulburare mintală, de obicei, nu prea pot să facă cercetări asupra propriei boli. Prin urmare, informaţiile obţinute din sursele cele mai recente şi demne de încredere vă pot ajuta să înţelegeţi prin ce trece bolnavul şi să vorbiţi deschis şi în cunoştinţă de cauză cu alţii.

Duceţi bolnavul la medic. Deşi unele tulburări mintale afectează pe termen lung bolnavul, mulţi pot avea o viaţă stabilă şi activă dacă beneficiază de tratament adecvat. Din nefericire, unii trăiesc ani de zile fără să primească ajutorul necesar. Exact aşa cum o afecţiune cardiacă gravă trebuie să fie ţinută sub observaţie de un specialist, o boală mintală necesită atenţia celor care ştiu cum s-o trateze. Medicii psihiatri, de exemplu, pot prescrie anumite medicamente care, dacă sunt luate cu regularitate, pot să ţină sub control schimbările de dispoziţie, să atenueze starea de anxietate şi să corecteze un mod de gândire anormal.

Îndemnaţi-l pe bolnav să accepte ajutorul. Cei ce suferă de tulburări mintale s-ar putea să nu fie conştienţi că au nevoie de ajutor. I-aţi putea totuşi sugera bolnavului să meargă la un anumit medic, să citească unele articole utile în acest sens sau să discute cu cineva care a depăşit cu bine o problemă asemănătoare. S-ar putea ca bolnavul să nu fie receptiv la sfaturile voastre. Însă acţionaţi imediat dacă persoana aflată în grija voastră riscă să-şi facă rău sieşi sau altora....


Aceste sugestii si in mod deosebit faptul de a cere ajutorul lui Dumnezeu,va pot ajuta sa treceti cu bine aceasta mare problema pentru dv.Biblia spune : „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele“. — Isaia 41:10.




Posted by: adriana Jan 28 2010, 07:07 AM

Si eu am trecut prin toate fazele astea... Mi-a trecut cand am inceput sa ma duc la biserica si sa citesc carti religioase. Mi-am dat seama ca nu suntem nemuritori iar moartea nu e un subiect de stiri, ci ceva natural, care se va intampla oricui la un moment dat. M-a ajutat mult rugaciunea si faptul ca am incercat sa imi fac viata frumoasa inconjurandu-ma de lucruri care imi fac placere,de prieteni...

Posted by: patrunjel Jan 28 2010, 07:20 AM

pentru problemele pe care le semnalezi tu, nu as pierde timpul pe la psihologi. o pastila mica si sigura, medicina a facut progrese mari, te scapa de anxietate si ganduri negre si in cateva luni te pune pe picioare.
du-te la un psihiatru bun si mult succes. toti trecem prin momente negre.

Posted by: Augustin Jan 28 2010, 08:36 AM

Am 30 de ani si sunt depresiv de cel putin 10 ani. Nu imi gasesc un scop in viata.
Am incercat multe dar m-am plictisit imediat de absolut tot ce am incercat. Nu-mi place nimic.
In societate am o masca involuntara. Toata lumea ma place, toata lumea are nevoie de mine ca sa se simta ei mai bine. In singuratatea mea nu simt nimic pentru nimeni. Nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le iubesc nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le urasc. Cand ma gandesc la mine in viitor, imi imaginez ca stau singur undeva pe o veranda, fumez si ma uit in orizont.

Nu astept sa-mi spuna cineva ce sa fac cu viata mea sau sa mi se recomande o pastila magica. As vrea macar sa-mi imaginez altfel viitorul.

Posted by: ortance Jan 28 2010, 09:11 AM

Citeaza (anxiosu tulburat @ May 10 2009, 09:29 AM) *
Si eu sustin conceptul de psihoteratie ortodoxa .
Sunt rezident psihiatru in anul 3 si am cazuri clare rezolvate abordand problema crestin/ortodox .

Singurul reper in lumea sta nebuna si cazuta din moralitate trebuie sa fie Dumnezeu si morala crestina ...
O persoana labila , cu probleme psihice isi paote foarte restabili echilibrul prin organizarea unei vieti crestin ortodoxe .
Spovedania de exemplu are valoare de terapie .
Ar fi multe de spus .



Interesante concepte de tratament....trebuie sa recunosc ca nu seamana cu nimic din ce am invatat la stagiul de psihiatrie. Astept cu nerabdare publicarea rezultatelor obtinute in publicatii de specialitate.
De cand propovaduirea propriilor repere morale are valoare curativa? Va recomand un schimb de experienta la prestigiosul institut de moralizare Tanacu.
Primum Non Nocere dl doctor?



Am fost diagnostica in urma cu niste ani cu tulburare anxioasa cu atacuri de panica .
Am urmat un tratament medicamentos care a eliminat simptomele somatice prin faptul ca s-a repus la punct chimia creierului .
Insa ... Am primit o stare de pace ... de bucurie ... pe care le percepeam ca fiind false .
Medicatia reglase partea fizica a lucrurilor . Sufletul meu era gol .
Si am inceput cautarea . Nu am fost adepta evitarii confruntarii cu mine insumi . Anxietatea mea venea din neimpacarea cu mine , cu alegerile din trecut .
Cu ajutorul unui parinte duhovnic m-am impacat cu Dumnezeu .
De aici incolo , impacarea cu mine insumi a fost floare la ureche ....

Fara Dumnezeu sunt nimic . Suntem trup , minte , suflet si Duh . Trebuie sa avem grija de fiecare din acestea si sa le facem sa se inteleaga . Ortodoxia este starea naturala a spiritului nostru . Acolo , el se insanatoseste si se pune din nou in acord cu trupul si cu ratiunea noastra .


Posted by: necunoscutu' Jan 28 2010, 10:43 AM

Citeaza (Augustin @ Jan 28 2010, 08:36 AM) *
Am 30 de ani si sunt depresiv de cel putin 10 ani. Nu imi gasesc un scop in viata.
Am incercat multe dar m-am plictisit imediat de absolut tot ce am incercat. Nu-mi place nimic.
In societate am o masca involuntara. Toata lumea ma place, toata lumea are nevoie de mine ca sa se simta ei mai bine. In singuratatea mea nu simt nimic pentru nimeni. Nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le iubesc nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le urasc. Cand ma gandesc la mine in viitor, imi imaginez ca stau singur undeva pe o veranda, fumez si ma uit in orizont.

Nu astept sa-mi spuna cineva ce sa fac cu viata mea sau sa mi se recomande o pastila magica. As vrea macar sa-mi imaginez altfel viitorul.

Faptul ca recunoasteti acest lucru este benefic deoarece sunteti constient ca aveti o problema...
Analizati sugestiile din acest topic si consultati un medic psihiatru capabil.

Posted by: necunoscutu' Jan 28 2010, 10:44 AM

Citeaza (adriana @ Jan 28 2010, 07:07 AM) *
Si eu am trecut prin toate fazele astea... Mi-a trecut cand am inceput sa ma duc la biserica si sa citesc carti religioase. Mi-am dat seama ca nu suntem nemuritori iar moartea nu e un subiect de stiri, ci ceva natural, care se va intampla oricui la un moment dat. M-a ajutat mult rugaciunea si faptul ca am incercat sa imi fac viata frumoasa inconjurandu-ma de lucruri care imi fac placere,de prieteni...

Faptul de a gasi sensul vietii este o ancora in fata problemelor vietii...

Posted by: Musafir Jan 28 2010, 05:47 PM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Iti sugerez sa te tratezi singur, citeste, studiaza psihologie individual. Iti recomand carti cumparate de pe internet de diversi autori, alegi ce vrei: - autohipnoza, controlul creierului dupa metoda Silva. Folosesc aceasta metoda de peste 16 ani, (nici nu auzise Romania de Silva). Am primit un curs din Ungaria.
Sunt eficiente. Nu te mai uita la TV, inlocuieste-l cu altceva ce-ti face placere, studiul unei carti, ingrijirea unei plante, a unui animal. Toate acestea te invata cum sa elimini stresul si durerea din viata ta!
Momentan nu avem psihoterapeuti in orice colt de tara in care sa ai incredere. Cei buni sunt in orasele mari si predau prin facultati.

Posted by: costi Jan 28 2010, 06:33 PM

psihologii-s mai nebuni chiar decat clientii lor. am cunoscut doua psiholoage in viata particulara si erau duseeee si am o amica deprimata care merge la psiholog de 2 ani (a schimbat 3) si nu se vede niciun efect. hai s-o spunem pe aia buna. psihologii sunt si ei oameni stresati, cu probleme, doar care cunoscu un pic mai bine parghiile psihicului uman. cea mai buna solutie vine de la sine, din interior, nu cu religie sau alte carti ci cu un pic de introspectie si liniste.
augustin, si eu am fix aceleasi trairi ca si tine dar sunt constient ca nu o sa scap niciodata de ele. pur si simplu traim intr-o societate mult prea bolnava ca sa ne fie bine psihic. am stat o perioada in noua zeelanda si ma vindecasem, incepeam sa vad limpede apoi am fost nevoit sa ma intorc in bucuresti si totul a reinceput. cand ai de-a face cu stress-ul zilnic, cu nesimtirea oamenilor, cu rautate cu bombardamentul mediatic, cu problemele tot mai dese intre parteneri sau pur si simplu intre oameni....e normal sa te duci usor usor la vale.
20-30 de lei platiti la psiholog pe 50 de minute de discutie nu or sa ajute pe nimeni cat timp traim in romania smile.gif

Posted by: necunoscutu' Jan 29 2010, 07:47 AM

Citeaza (costi @ Jan 28 2010, 06:33 PM) *
psihologii-s mai nebuni chiar decat clientii lor. am cunoscut doua psiholoage in viata particulara si erau duseeee si am o amica deprimata care merge la psiholog de 2 ani (a schimbat 3) si nu se vede niciun efect. hai s-o spunem pe aia buna. psihologii sunt si ei oameni stresati, cu probleme, doar care cunoscu un pic mai bine parghiile psihicului uman. cea mai buna solutie vine de la sine, din interior, nu cu religie sau alte carti ci cu un pic de introspectie si liniste.
augustin, si eu am fix aceleasi trairi ca si tine dar sunt constient ca nu o sa scap niciodata de ele. pur si simplu traim intr-o societate mult prea bolnava ca sa ne fie bine psihic. am stat o perioada in noua zeelanda si ma vindecasem, incepeam sa vad limpede apoi am fost nevoit sa ma intorc in bucuresti si totul a reinceput. cand ai de-a face cu stress-ul zilnic, cu nesimtirea oamenilor, cu rautate cu bombardamentul mediatic, cu problemele tot mai dese intre parteneri sau pur si simplu intre oameni....e normal sa te duci usor usor la vale.
20-30 de lei platiti la psiholog pe 50 de minute de discutie nu or sa ajute pe nimeni cat timp traim in romania smile.gif

Pe de o parte aveti dreptate.Insa intre un psiholog si un psihiatru este diferenta.Consider ca un psihiatru bun poate oferi un ajutor eficient...Evident ,acesta trebuie cautat...Degeaba o persoana vrea sa fie bine ,daca nu are puterea de a face acest lucru.Este ca si cum ai conduce o masina fara volan...Dezechilibrul chimic nu poate fi tratat decat chimic,respectiv printr-o medicatie corespunzatoare....Un psiholog poate trata doar cazuri foarte usoare depresive...

Posted by: necunoscutu' Jan 29 2010, 08:17 AM

Pe langa un tratament adecvat ,faptul de a cauta si a gasi sensul adevarat al vietii,poate oferi stabilitate intr-o lume care pe zi ce trece devine tot mai salbatica si mai plina de probleme....Multi dintre dv. resping faptul ca Dumnezeu poate avea un rol important in viitorul dv.Uneori acest lucru se datoreaza efectului negativ pe care il are religia in societate .Insa ,studierea Bibliei personal va poate ajuta sa gasiti cu adevarat sensul vietii si sa observati adevarul despre Dumnezeu....

Posted by: Tataie Jan 29 2010, 11:51 AM

Daca analizam psihologic ce se intampla pe topicul asta, descoperim asa:
- Martorii lui Iehova baga copy-paste la textele lor cu Dumnezeu + psihologie
- mai vin niste ortodocsi naivi care nu au treaba cu Martorii

Posted by: Augusto Jan 29 2010, 12:17 PM

As vrea sa lamurim o informatie care se vehiculeaza legata de cauza / manifestarea bolilor mentale si anume dezechilibrul chimic la nivelul creierului.
Din cate stiu eu nu exista nici un studiu serios sa care sa indice un asemenea dezechilibru chimic. (Daca cineva are date mai recente si mai riguroase sa-mi spuna si mie)
Aceast factor (nedovedit) este speculat din plin de companiile farmaceutice pentru a vinde medicamentele psihiatrice. Ei spun in felul urmator: "boala mentala e cauzate de dezechilibrul chimic, noi venim cu medicamentele sa refacem echilibrul" De fapt toate medicamentele psihiatrice sunt otravuri care trateaza side-effects si nu cauza in sine. Cauza majoritatii bolilor mentale este necunoscuta. Chiar daca unii vehiculeaza factori de mediu sau biologici sau genetici, nu s-a descoperit relatia de cauzalitate acel factor propriuzis si boala.
Majoritatea bolilor mentale sunt incurabile. Medicamentele nu garanteaza nici macar ameliorarea simptomelor. In cazul unor pacienti unele medicamente au efect, in cazul altora nu au. Insa exista o gramada de side-effects.
Am clienti care sunt de 5 ani pe Zyprexa si au dezvoltat diabet. Alti clienti tratati cu antidepresive (zoloft) si au dezvoltat disfunctii sexuale. Daca un client (pacient) nu raspunde la un medicament el e trecut pe altul si tot asa. Pana la urma acesta devine un cobai pe care se fac experimente. Nu cred ca exista un psihiatru care sa spuna ca a vindecat pe cineva bolnav mental.
In alta ordine de idei. In cazul bolilor somatice se fac teste de laboratorpentru a identifica agentul patogen. Mai multdecit atit, pentru ca o boala sau afectiune somatica sa fie declarata ca atare se fac mii de teste de laborator.
In cazul diagnosticarii bolii mentale nu se face nici un test de laborator pentru ca nu au ce sa analizeze.
Tot ce pot face psihiatrii e sa intervieveze pacientul sa-i observe comportamentul, sa discute cu familia acestuia si sa completeze cateva formulare de evaluare. Nimic stiintific. Nimic obiectiv. Nici o observatie empirica. Nu vreau sa spun ca ceea ce fac ei nu e folositor. Imaginati-va urmatorul exercitiu. Un om care a murit de cancer. Medicul care face autopsia fara sa stiu dinainte cauza decesului, o poate afla imediat pt ca analizeaza tesutul malign si isi da seama de cauza mortii. In cazul unui bolnav de schizofrenie nimeni nu poate sa-si da sema de prezenta acesteia doar din analize si teste.
Spun aceste lucruri nu pentru a discredita aceasta breasla ci pentru a ajuta oamenii in suferinta.
va dau cateva linkuri utile care, probabil , va vor raspunde intrebarilor si dubiilor.

http://www.youtube.com/watch?v=Qj7GmeSAxXo
http://thepiratebay.org/torrent/4032498/Psychiatry.Industry.of.Death.DVDRip.XviD - asa e un material documentar foarte relevant

Cativa autori relevanti:
Michel FOUCAULT
R. D. Laing,
Thomas Szasz
Franco Basaglia
David Cooper
Erving Goffman

Posted by: necunoscutu' Jan 29 2010, 04:16 PM

Citeaza (Augusto @ Jan 29 2010, 12:17 PM) *
As vrea sa lamurim o informatie care se vehiculeaza legata de cauza / manifestarea bolilor mentale si anume dezechilibrul chimic la nivelul creierului.

Evident,exista diferite pareri legate de depresie.Totusi,asa cum a fost mentionat si in acest topic,depresia poate fi de mai multe tipuri,si evident poate fi cronica sau temporara...
In Romania este greu de diagnosticat depresia.Totusi sunt si medici bine pregatiti....
Legat de dezechilibru chimic ,acesta exista mai ales in tipurile de depresie cronica.
În creier, miliarde de neuroni comunică electrochimic. La terminaţiile ramificate ale fibrelor nervoase există mici spaţii numite sinapse, prin intermediul cărora neuromediatorii transmit informaţii pe cale chimică...În cartea Inside the Brain (În interiorul creierului) se spune: „Un nivel de serotonină(un neurotransmitator) scăzut . . . poate seca izvorul fericirii vieţii, diminuând interesul unei persoane faţă de propria existenţă şi sporind riscul apariţiei depresiei şi a comiterii suicidului“.

Evident,tratamentul care este benefic unei persoane,ar putea fi ineficient altora.Trebuie gasit tratamentul potrivit.Orice tratament are efecte secndare.Trebuie ales tratamentul cu efecte secundare minore si in acelasi timp eficient...

Posted by: -Slacker- Jan 30 2010, 10:58 AM

Nici unii nici altii. Eu merg la scientologi.

Posted by: necunoscutu' Feb 2 2010, 12:14 PM

Un bolnav psihic ar putea produce mult stres celor dragi.Actiunile acestuia sunt greu de inteles,mai ales cand bolnavul sufera de tulburare bipolara .Trecerea acestuia de la o stare de normalitate in faza de boala este greu de inteles de partener sau de cei dragi.Insa ,nu ar trebui privit vinovata persoana...Cei dragi trebuie sa depuna eforturi sa inteleaga ca persoana este bolnava si actiunile facute de el sau ea nu pot fi controlate.De obicei ,periode regulate de odihna insotite de tratament adecvat sunt de mare folos....Cei care au membrii ai familiei bolnavi nu ar trebui sa se pripeasca si sa actioneze impotriva celui bolnav....Situatia se poate inrautati....

Posted by: necunoscutu' Feb 3 2010, 11:04 AM

Multe persoane sufera de fobie.
Cuvantul "fobie“ defineşte o frică iraţională, obsedantă faţă de anumite obiecte, evenimente sau sentimente. Dar o simplă definiţie nu poate transmite teroarea şi singurătatea ce caracterizează această condiţie. Raeann Dumont, care s-a ocupat cu tratarea fobiilor timp de peste două decenii, face următoarea observaţie: „Persoanele care suferă de fobie evită atât de multe situaţii, încât sunt obligate să stea acasă, sunt într-o stare de anxietate constantă sau încearcă să se elibereze de anxietate consumând alcool, ceea ce poate cauza şi mai multe probleme“.
Fobiile intră în categoria afecţiunilor numite tulburări anxioase
Se cunosc sute de tipuri de fobii, dar specialiştii de obicei le clasifică în trei categorii. Fobiile simple se formează în jurul unui obiect sau al unei situaţii, cum ar fi insectele, animalele, zborul şi faptul de a sta în spaţii închise. Agorafobia apare de obicei la persoanele care au atacuri de panică. Bolnavul se teme atât de mult că va avea un atac de panică, încât acesta evită toate locurile şi situaţiile în care a avut înainte atacuri de panică.


Posted by: psiholog_cluj Feb 14 2010, 06:38 PM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?



Buna seara,

Eu sunt psiholog in Cluj-Napoca. La intrebarea "ati merge la un terapeut", puteti sa raspundeti doar Dvs. Exista o serie de mituri legate de psihologi/terapeuti, mituri insotite adesea de stigmatizare, asadar reticenta este usor de inteles, dar poate fi invinsa. //. O seara placuta.

Posted by: Bioshock Mar 8 2010, 10:51 PM

Cunosc persoane care au fost la psiholog si chiar se lauda cu asta,nu vad nimic iesit din comun cu faptul de a merge la un specialist atunci cand ai anumite probleme;cat tine de mersul la psiholog subiectul e ceva mai delicat,oricum la noi nu prea se cunoaste diferenta intre psiholog si psihiatru,multi considera ca este acelasi lucru,oricum ca sa fii psiholog trebuie sa fi fost si psihiatru,viceversa nu e valabila

Posted by: ionayy@gmail.com Apr 6 2010, 06:50 AM

[de la o vreme ma gandesc la funie si sapun din cauza psihicului meu si pr cotidiene DE ce copii se spanz asa devreme?Ddaramite oamenii mari ce sa ami zici de ei?///unde e un site FORUM despre spanzura. si chestii de aste unde poti discuta?

Posted by: necunoscutu Apr 7 2010, 07:21 AM

Citeaza (ionayy@gmail.com @ Apr 6 2010, 06:50 AM) *
[de la o vreme ma gandesc la funie si sapun din cauza psihicului meu si pr cotidiene DE ce copii se spanz asa devreme?Ddaramite oamenii mari ce sa ami zici de ei?///unde e un site FORUM despre spanzura. si chestii de aste unde poti discuta?

Intr-adevar ,sunt multe probleme care determina aceste actiuni.....Insa ,ganditi-va la cei dragi...
Un ajutor eficient puteti primi de la un medic psihiatru competent...
Foarte multe publicatii , care trateaza problema dv.,le puteti solicita de la Martorii lui Iehova...
Discutati cu ei ,nu veti regreta....
Numai bine si mult curaj .....

Posted by: necunoscutu Apr 10 2010, 05:40 PM

Din pacate ,multe persoane se gandesc la suicid...Acesta este un semn al depresiei majore....O astfel de amenitare din partea unei persoane dragi trebuie luata in serios...Abordati urgent un medic psihiatru ....Viata celui drag poate fi in pericol....

Posted by: necunoscutu Apr 20 2010, 11:29 AM

Sinuciderea însă nu trebuie considerată o alternativă .
Indiferent că ne dăm sau nu seama, cu toţii dispunem de ceea
ce psihiatrii Alan L. Berman şi David A. Jobes numesc ‘mijloace interne
şi externe pentru a înfrunta cu succes stresul şi fricţiunile’.
Un mijloc ar putea fi familia şi prietenii.
Astfel, dacă cineva se simte deprimat sau neliniştit, este recomandabil
să nu sufere de unul singur . Cel care suferă îşi poate vărsa inima
înaintea unei persoane în care are încredere. Faptul de a discuta
cu cineva contribuie la diminuarea intensităţii sentimentelor
şi îi poate oferi persoanei o perspectivă nouă asupra problemelor.
Dacă cineva se simte zdrobit din cauza pierderii unui
prieten sau a unei persoane dragi, trebuie să vorbească
despre aceasta cu o persoană de încredere. Când durerea generată
de astfel de pierderi este mărturisită şi înţeleasă,
persoana se simte mângâiată.Biblia spune:"Mai mult face un nume bun
decât uleiul bun şi ziua morţii decât ziua naşterii.
 Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă
de petrecere, pentru că acesta este sfârşitul tuturor oamenilor;
cel viu să-şi îndrepte inima spre lucrul acesta. Mai bună este supărarea
decât râsul, căci prin întristarea feţei inima devine mai bună. "
(Eclesiastul 7:1–3).
I-ar putea fi de ajutor unei persoane faptul
de a promite că va lua legătura cu o persoană de încredere în
cazul în care dorinţa de sinucidere ar reapărea.
Adevărat, poate fi greu să te încrezi în cineva.
Dar întrucât este în joc însăşi viaţa, nu merită oare riscul?

Posted by: necunoscutu May 24 2010, 04:24 PM

Avortul poate conduce la depresie...
Teama de dificultăţi financiare, precum şi preocuparea legată
de faptul că persoana respectivă probabil nu este capabilă
să-şi îndeplinească responsabilităţile ce decurg din faptul de a fi un părinte fără partener sunt, de asemenea, motive obişnuite pentru care multe tinere ,si nu numai ,aleg avortul.....
Presiunile exercitate de alţii, în special cele exercitate de prieten
sau sot, pot, de asemenea, să o oblige pe o fată sau o sotie să întrerupă sarcina. ...
Opinia general acceptată, potrivit căreia avortul
nu înseamnă de fapt uciderea unui copilaş
, exercită, de asemenea, o puternică influenţă...
În loc să fie o soluţie satisfăcătoare, avortul poate agrava
dificultăţile cu care se confruntă cineva. În cele din urmă, acesta contravine simţului lăuntric al binelui şi răului sau conştiinţei pe care Dumnezeu a implantat-o în oameni ....
Evident ,ignoraea acestui lucru poate avea consecinte de durata ,chiar toata viata....Insa nu pentru tata ci pentru mama....Doriti sa traiti cu o asemenea povara ?....

Posted by: Musafir Jul 1 2010, 07:31 PM

eu merg de obicei la fete; se elimina TOT stresul, poti si tu sa incerci.


Posted by: omul de tip nou Jul 2 2010, 06:49 PM

Citeaza (Musafir @ Jul 1 2010, 07:31 PM) *
eu merg de obicei la fete; se elimina TOT stresul, poti si tu sa incerci.

Pot sa vin si eu cu tine? Pana la urma esti o ea sau nu? Ca sa stiu ce planuri de viitor imi fac. Home alone... sad.gif

Posted by: necunoscutu Jul 15 2010, 11:37 AM

Sinuciderea -este o mare problema a zilelor noastre.Stresul generat de numerosi factori,dificultatile economice ,lipsa unui sens in viata si alte traume ale trecutului ,pot contribui si determina o persoana la sinucidere.Victima poate fi oricine....
Daca in familia dv. cineva spune ,poate chiar repetat ,ca se va sinucide ,luati in serios acest avesrtisment si cautati ajutor de specialitate :medic psihiatru, vorbiti cu persoana (mai ales daca sunteti partenerul ei ) etc.
Aceste declaratii ale persoanei pot fi un strigat de alarma si o modalitate de a va cere ajutor...Ignorarea acestor lucruri poate costa viata persoanei dragi bolnave si numeroase regrete (tardive) ale celor dragi...

Posted by: daniel_O7 Jul 28 2010, 11:58 AM

În afară de cazurile grave de depresie, multe sunt pur şi simplu consecinţa utilizării greşite a minţii noastre, a puterii extraordinare pe care o are de a ne face să ne simţim bine sau rău. Un psihoterapeut dar şi un coach specialist în NLP poate nu numai să ajute foarte eficient pe cineva, dar şi să îl înveţe cum să-şi gestioneze propriile stări mai uşor. Cum spune Michael Neill, un coach care s-a luptat ani de zile cu depresia şi gânduri sinucigaşe înainte să descopere acest sistem minunat, spunea că oricât de mult ţi-a luat ca să intrii în infern, nu e nevoie decât de un pas ca să ieşi la suprafaţă.

Posted by: argatu Sep 12 2010, 07:54 PM

[quote name='ady' date='May 11 2009, 11:08 AM' post='31368']
SUICIDUL LA ADOLESCENŢI
Suicidul apare ca un comportament care depăşeşte problemele individului,fiind adesea un indicator al unei suferinţe sociale.Literatura de specialitate consemnează o imagine contradictorie asupra suicidului (suicid logic,eroic,suicidul ca laşitate etc)
Frecvenţa este rară în copilărie,dar creşte brusc odată cu pubertatea,la adolescenţi fiind citată ca a doua cauză de deces.La grupa de vârstă 14-45 ani suicidul ocupă rangul
3-4,evaluându-se la nivel mondial existenţa a 500.000 suiciduri pe an,iar a tentativelor la milioane (raportul suicid/tentativă fiind de 1/10).După statisticile lui Henderson şi colab. suicidul la adolescent ar avea următoarele rate la 100.000 de locuitori:Japonia-12, Germania-13,9,SUA-5,9.Adolescenţii ar reprezenta al 2-lea grup de vârstă,în ceea ce priveşte suicidul,după grupa vârstnicilor.Cu toate acestea,în ultima vreme se constată o oarecare stabilizare a frecvenţei suicidului la adolescenţi,cu excepţia Ungariei şi a Angliei.
Etiologia.Există două tendinţe în explicaţiile etiologice a suicidului la adolescenţi: psihologice şi sociologice.
Doctrina sociologică a fost emisă de către Durkheim,care consideră suicidul ca depinzând de factorii sociali,numărul de suiciduri fiind determinat de condiţiile sociale, exprimând gradul de coeziune şi de "sănătate mintală" a colectivităţii.Cu cât numărul de suiciduri este mai mare gradul de suferinţă socială este mai mare.La adolescenţi,o mare importanţă o are suicidul anomic,fenomen care apare în cadrul schimbărilor sociale rapide şi profunde,în special a schimbării relaţiilor individ/grup,schimbarea rapidă a statutului economic.Suicidul anomic apare în contextul slăbirii normelor sociale,în cadrul desordinelor colective a unei societăţi în schimbare.
Doctria psihologică subliniază că toate persoanele cu intenţii suicidare prezintă tulburări ale dinamicii psihice,un intens sens al deprivării afective (Kollb,1970) şi un simţământ profund de rejet (mai ales rejetul familial la adolescenţi).Frecvent suicidul la această vârstă poate lua aspectul de a provoca sentimente de vinovăţie persoanei vizate şi care are tendinţa de a abandona adolescentul.Anomia duce la desintegrarea sferei instinctuale şi afective (legate de schimbarea valorilor).Tulburările emoţionale ar apare astfel,pe primul plan,existând o dinamică intrapsihică a suicidului.La această vârstă cauzele psihologice ale suicidului pot fi motivate de:ostilitatea celor din jur, disperare, ruşine,vinovăţie,dependenţă,lipsa de speranţe,plictiseala,dar de fiecare dată este vorba de o intensitate intolerabilă şi care ascunde o mare disperare.
In acest fel suicidul apare ca un simptom,ca o disfuncţie a eu-lui.Tinerii suicidari au rare ori tulburări mintale clasice dar se poate spune totuşi că sindromul depresiv deschide uşa suicidului.Seubrier (1974) vorbeşte de unele sindroame depresive specifice pentru tineri care,se pot evidenţia prin anumite semne:sentimentul de vacuitate,de gol,pe care tânărul îl realizează în condiţiile mediului său social,senzaţia lipsei de speranţă, plictiseală,apatie,lipsa oricărei ambiţii,o slabă putere de concentrare lipsă de perspectivă pentru viitor.Deşi,aparent,reacţia suicidară la adolescenţi apare în cazul unor probleme minore,acest lucru nu trebuie să acopere potenţarea ei,evenimentul exterior fiind doar un pretext.Dorinţa reală de suicid este,în mod normal,foarte scurtă (ore,zile,niciodată luni), dubitaţia fiind regula,deoarece actul suicidar trebuie văzut ca "un strigăt de ajutor". Depresia,anxietatea,sentimentul de vinovăţie sau ruşine sunt motivaţiile psihologice care pot conduce la suicid.
Explicaţiile sociologice şi psihologice nu pot fi considerate ca opuse una alteia ,ele se completează,suicidul la adolescenţi fiind determinat de o pluricauzalitate.
Psihopatologia actului suicidar.Suicidul este considerat un limbaj,un mod de a exprima dorinţe,un limbaj ratat sau un scurtcircuit.Hannibal(1982) arată că suicidul apare la persoane cu un eu prost structurat,care nu tolerează situaţiile stresante şi care,în consecinţă,trăiesc în angoasă şi depresie.La început planul suicidar apare ca periculos şi provoacă angoasă dar aceasta sfârşeşte prin a realiza o structură independentă în sânul eu-lui.Sinucigaşul se simte întotdeauna puţin iubit,iar situaţia lui de izolare şi solitudine îi măreşte mai mult acest sentiment.Imaturitatea şi infantilismul îl fac pe adolescent să nu realizeze clar că suicidul este un act ireversibil.Există şi la adolescenţi un suicid adevărat şi unul "ipocrit"(de şantaj,histrionic),dar putem spune că,de fap,orice suicid cuprinde în el şi un şantaj,implică totdeauna şi responsabilitatea altuia.
Poinet(1976) arată că la adolescenţi suicidul se produce în următoarele circumstanţe: climat depresiv sau situaţie conflictulă,individul crezând că nu poate rezolva altfel sitauaţia,recunoaşterea morţii ca fenomen social,recunoaşterea distrugerii ca pe un fenomen imprevizibil.Presuicidal ar exista o întoarcere în sine,pasivitate cu sentimentul de eşec,fuga de realitate şi inhibarea agresivităţii.
Procedeele de suicid la adolescenţi sunt foarte numeroase:medicamente, defenestrare, gaze,accidente rutiere (conducerea automobilului în stare de ebrietate sau cu viteză excesivă),comportamente "eroice",periculoase,care îi pun viaţa în pericol.

Posted by: omota_tatiana Feb 3 2011, 10:58 AM

Citeaza (lonely @ Feb 10 2009, 01:08 PM) *
De la o vreme toti oamenii din jurul meu sunt stresati, isi pierd locurile de munca, au probleme in afaceri sau de alta natura. Am inceput sa am cosmaruri ca imi pierd locul de munca sau ca ma calca masinile si mi se intampla diverse grozavii. La stiri vad numai morti, crime, recesiune, criza. Sunt bombardat zilnic numai cu mesaje negative si ma gandesc sa merg la un terapeut. As vrea sa stiu daca a fost cineva in situatia mea sau inca mai este si ce solutii a avut? Ati merge la un terapeut?


Posted by: omota_tatiana Feb 3 2011, 11:03 AM

Citeaza (ionayy@gmail.com @ Apr 6 2010, 06:50 AM) *
[de la o vreme ma gandesc la funie si sapun din cauza psihicului meu si pr cotidiene DE ce copii se spanz asa devreme?Ddaramite oamenii mari ce sa ami zici de ei?///unde e un site FORUM despre spanzura. si chestii de aste unde poti discuta?


Posted by: psihoticul Feb 15 2011, 04:46 PM

Da, psihicul uman are o putere incredibila, atat sa te vindece cat sa te si ingropae. Cine doreste http://blog.blissmedia.ro/psihicul-uman-ultima-frontiera/o poveste legata de puterea psihicului, si cum se poate cineva schimba in doar o zi.

Posted by: Sherley Jun 18 2012, 01:39 AM

Stai putin Vlade, prima intrebare (si cred ca onameii ar trebui sa-si puna intrebarea asta inainte de a ajunge la varsta la care sa vina criza existentiala peste ei), ar trebui sa fie ceva de genul: CINE anume doreste sa mute muntii si de ce?Cine mi-a trasat mie aceasta sarcina in viata (de a muta muntii, de a excela, de a performa) si de ce? E sarcina mea sau mi-a fost insuflata de altii (eventual mi-am impropriat-o eu pina la masura la care a ajuns sa ma paraziteze)? La ce ma ajuta, cat ma ajuta (cat anume ma face fericit din multitudinea de lucruri care ma fac fericit) si cat are sens sa investesc din energia mea pe asta (energie limitata de altfel o comoara pe care trebuie sa mi-o dramui intelept), pt a obtine un beneficiu personal (sau mai bine zis un raport bun intre beneficiul personal si beneficiul altora), fata de alte aspecte in care mi-as putea investi energia?Ca altfel, daca omul pedaleaza prin viata si cariera cu capul intre urechi precum sobolanul in roata din cusca, atunci cand inevitabil cade/sare/este aruncat din roata, e lat.

Posted by: Ovidiu Silaghi Jul 2 2012, 09:44 AM

Presupun ca oricine ar trebui sa se duca la un consilier macar o data in viata, iti poate schimba modul de a percepe viata.

Eu spre exemplu intrasem in depresie pentru ca nu mai aveam bani sa ma intretin in facultate si nu gaseam nici o cale prin care sa imi permit sa platesc si facultatea+chiria+cheltuieli si tot asa.

E dificil in viata de zi cu zi si presupun ca e bine sa ai cu cine sa vorbesti.

O zi frumoasa!

Cu respect, Ovidiu Silaghi Bucur

Posted by: Joanna.jo Jul 4 2012, 09:24 AM

Inainte de psihiatru, mai bine e sa dai o vizita la terapeut iar acesta iti poate recomanda, daca este cazul sa il vizitezi pe cel dintai.

Insa mi se pare ca ne-am obisnuit sa adoptam metoda "lenesilor", sa luam pastilute pentru orice mica depresie sau stare anxioasa in loc sa ne rezolvam adevaratele probleme sau traume, care vor fi inca acolo si cand efectul medicamentelor trece.
Mna, este o parere personala si da, merg in terapie pentru ca ma ajuta sa fac fata problemelor intr-o maniera sanatoasa. Cred ca ar trebuie ca fiecare sa aiba un teraput personal biggrin.gif.. stiti cum este, cel putin in america (daca tot e 4 iulie, ziua americii azi) asa se practica. Dar la noi mai tre' sa treaca ceva timp pana sa inteleaga si altii importanta terapiei facuta de profesionisti si nu de prieteni care isi dau cu parerea.

Posted by: m Jul 10 2012, 09:58 AM

Citeaza (Vizitator @ May 10 2009, 08:30 AM) *
Sper ca inca mai citesti raspunsurile pe care le-ai primit.

Exista intr-adevar multa negativitate in jurul nostru si multe cai de a face fata cu bine. iti poti schimba starea de spirit prin actiuni in plan fizic sau mental. Detaliez...

Una este de a nu mai privi televizorul, in special stirile si emisiunile/ filmele cu mesaj negativ. De ani de zile citesc stirile pe internet - am gasit cateva site-uri cu stiri de mai buna calitate care au RSS si le-am adaugat in browser - hotnews.ro, wall-street.ro, bloombiz.ro si cateva dragute gen maze.ro sau resursa de fun. Le deschid pe rand si selectez doar ce ma intereseaza. In acest fel am eliminat negativismul TV-ului.

Alta cale este de a-ti ocupa timpul liber cu ceva care iti place mult - un sport, lectura, gatitul, plimbarile in aer liber, muzica - orice stii ca te face sa te simti bine.

Ai grija sa mananci multe fructe si legume in stare cruda, miere, precum si produse din cereale care iti mentin glicemia la nivel ok. Iti vei da seama de cantitatea potrivita tie cat sa nu iei in greutate dar sa te simti bine.

De cate ori te apuca cate o stare mai proasta, mergi printre oameni..mergi pur si simplu pe strazile unde iti iti place si fa "baia de lume" chiar daca nu te uiti la fetele lor.

Poti sa inchiriezi comedii care stii sigur ca te fac sa razi si sa iti faci un ritual saptamanal sau zilnic de a le vedea.

O cale super- eficienta este si iesirea in natura, intr-un parc mai mare si privitul copacilor, a florilor, a copiilor ce se joaca, ascultarea pasarelelor.

Poti sa iti creezi mini-gradina de pe balcon sau de la fereastra. Este foarte relaxant sa vezi zilnic schimbarile floricelelor tale preferate si sa stii ca au nevoie de tine sa le oferi apa si substante fertilizatoare. Ideea a functionat foarte bine si pentru amici de ai mei care sunt barbati.

Familia poate fi un suport bun insa depinde si de mesajele date. Evita rudele negativiste si cauta sa vorbesti cu cele care sunt optimiste, chiar daca o sa insemne sa suni un unchi cu care nu ai vorbit de ani de zile.

Biserica este intr-adevar un loc unde poti gasi alinare insa doar daca esti macar un pic credincios. Daca nu, statul timp de cateva minute - un sfert de ora in interior, ascultand linistea si privind lumanarile, pot fi de ajutor.

Citeste carti cu mesaje pozitive, carti care te-au incantat candva, mergi la un cerc de filozofie sau de lectura sau de olarit, sau de invatarea unui instrument, orice stii ca te delecteaza.

Fa-ti o colectie personala de citate pozitive din care iei cu tine cate unul sa te energizeze in momente grele. Exista si site-uri "ridicatoare de moral". Nu te sfii sa cauti.

Exista o carte care mi-a placut mult si este utila : Formula fericirii - Stefan Klein, care desi are titlu comercial este cat se poate de stiintifica.

Psihoterapia este o cale foarte utila insa poate fi costisitoare. Am vazut rezultate foarte bune la cativa oameni care au fost . Trebuie sa alegi cu atentie terapeutul ...dupa doua-trei sedinte iti vei da seama in mod normal daca poti "comunica" cu el. Vezi sa fie acreditat si eventual ia recomandari despre el.
In mod normal daca te ingrijesti de sufletul tau constant, nu ai nevoie de psihoterapie, insa sunt si situatii in care avem nevoie de sprijin din partea unui profesionist. Nu ezita sa il ceri.

Poti sa vizitezi locuri unde te-ai simtit bine fiind copil si te vei incarca de energie de acolo. Daca nu locuiesti unde te-ai nascut, fa un drum ACASA. Chiar daca sunt amestecate amintirile ca valoare afectiva, vei avea o alta perspectiva, de obicei mai buna.

Mergi la masaj sau la kinetoterapie daca poti fiindca te fac sa te simti mai bine.

Ai grija sa nu te "agate" vreo secta sau vreo "noua disciplina spirituala" si sa devii si mai confuz sau mai rau, o simpla unealta in mana lor. Pastreaza distanta fata de orice organizatie sau persoana "too good to be true".

De asemenea pleaca intr-o excursie sau calatorie mai lunga. Schimbarea peisajului te poate ajuta mult.

In special pentru persoanele mai triste uneori, este imperios necesar sa realizeze ca ele insele trebuie sa se ingrijeasca cand e cazul.

Sper sa te fi ajutat ce ti-am scris si pe toti cei care cauta solutii si vor sa lupte pentru starea lor de bine.

Asculta pe toata lumea insa selecteaza ce este bine pentru tine !

Capul sus, suntem multi cei care iti trimitem un gand bun !


Posted by: m Jul 10 2012, 09:59 AM

multumesc mult!
chiar ajuta si conteaza aceste ganduri bune

Posted by: ela79 Aug 17 2012, 06:42 PM

Citeaza (Augustin @ Jan 28 2010, 08:36 AM) *
Am 30 de ani si sunt depresiv de cel putin 10 ani. Nu imi gasesc un scop in viata.
Am incercat multe dar m-am plictisit imediat de absolut tot ce am incercat. Nu-mi place nimic.
In societate am o masca involuntara. Toata lumea ma place, toata lumea are nevoie de mine ca sa se simta ei mai bine. In singuratatea mea nu simt nimic pentru nimeni. Nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le iubesc nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le urasc. Cand ma gandesc la mine in viitor, imi imaginez ca stau singur undeva pe o veranda, fumez si ma uit in orizont.

Nu astept sa-mi spuna cineva ce sa fac cu viata mea sau sa mi se recomande o pastila magica. As vrea macar sa-mi imaginez altfel viitorul.


Posted by: ela79 Aug 17 2012, 06:47 PM

Ma regasesc si eu în spusele tale...din pacate. S-a întamplat ceva între timp care sa te ajute sa vezi viitorul altfel? Ai gasit vreo solutie miraculoasa pe care s-o împartasesti?

Posted by: angela marcu Nov 28 2012, 09:27 AM

Citeaza (ela79 @ Aug 17 2012, 06:47 PM) *
Ma regasesc si eu în spusele tale...din pacate. S-a întamplat ceva între timp care sa te ajute sa vezi viitorul altfel? Ai gasit vreo solutie miraculoasa pe care s-o împartasesti?


Posted by: angelmarc999 Nov 28 2012, 09:36 AM

Eu m-am vindecat de anxietate printr-o terapie complexa cu o terapeuta, a durat o luna dar acum ma simt perfect
SCrieti-mi pe mes la ; angelmarc9[size="3"][/size]99

Posted by: angelmarc999 Nov 28 2012, 09:37 AM

Eu m-am vindecat de anxietate printr-o terapie complexa cu o terapeuta, a durat o luna dar acum ma simt perfect
SCrieti-mi pe mes la ; angelmarc999

Posted by: Vizitator_Manole. Nov 28 2012, 01:03 PM

Citeaza (angelmarc999 @ Nov 28 2012, 09:37 AM) *
Eu m-am vindecat de anxietate printr-o terapie complexa cu o terapeuta, a durat o luna dar acum ma simt perfect
SCrieti-mi pe mes la ; angelmarc999


Si eu aveam astfel de simptome. Nu mai aveam de nimic, eram trist, viata nu mai avea niciun sens. Am fost la psihiatrii, am luat leacuri babesti, cipralex, zooloft, etc si degeaba. Anul asta am fost la Family Clinic din Pipera cu sotia pentru un control de rutina. Sotia mea s-a plans medicului si de problemele mele. Asa am facut niste analize la glanda tiroida la domnul doctor Alexander Barac. Asa am aflat ca sufeream de tiroida si din aceasta cauza erau si starile mele depresive.

Posted by: zana Dec 10 2012, 09:58 AM

Citeaza (Vizitator_Manole. @ Nov 28 2012, 01:03 PM) *
Si eu aveam astfel de simptome. Nu mai aveam de nimic, eram trist, viata nu mai avea niciun sens. Am fost la psihiatrii, am luat leacuri babesti, cipralex, zooloft, etc si degeaba. Anul asta am fost la Family Clinic din Pipera cu sotia pentru un control de rutina. Sotia mea s-a plans medicului si de problemele mele. Asa am facut niste analize la glanda tiroida la domnul doctor Alexander Barac. Asa am aflat ca sufeream de tiroida si din aceasta cauza erau si starile mele depresive.

Cunosc o persoana in aceeasi situatie, s-a rezolvat cu succes, ati gasit acelasi Dr de exceptie.

Incercati si cu solutii naturale antistres, adica mai multa deschidere spre nou, renuntati la inhibitiile '' preconcepute '', faceti dusuri reci cu umor smile.gif

Posted by: magicorg Dec 29 2012, 03:48 PM

E chiar indicat, dar depinde pe mana cui va dati, pe mana carui terapeut.
____________________________
http://www.sunt.cam.spamer.ro

Posted by: iulia Jul 10 2013, 09:32 AM

Eu am avut anxietate care se manifesta in multe feluri cu diferite sinptome(tremuraturi, angoase, insomnie, atacuri de panica , nu toate odata ci in zile diferite , senzatii de sufocare, etc).Am facut multi ani tratamnete alopate .Am gasit cred tot pe acest site o postare a cuiva care a facut o terrapie prin telefon si email, si nu prea increzatoare am recurs si eu la acea terapie . care m-a adus in starea normala.Am facut terapia anul trecut si ma simt ff bin e acum .Terapia energetica am facut-o prin telefon iar pe email am primit f multe metode pe care le-am aplicat zilnic.usoare placute(de citit zilnic ceva incarcat energetic , de privit ceva ptr echilibrare emisfere cerebrale , de ascultat sunete , de aplicat metode , de autotratament ).Dupa 2-3 sedinte am inceput sa am mintea clara , limpede , sa ma simt mai bine iar dupa o luna am fost pe deplin restabilita .Este o terapie noua care elimina cauzele bolii si a simptomelor , care schimba de fapt ideile , gandurile alea de frica , intri pe alta frecventa , mai increzatoare , bucuroasa , forta fizica , somn bun etc
Nu pot lasa aici adresa terapeutei dar nuami cine doreste sa fac terapia asta sa-mi scrie pe messenger la iuliadragnea888.
, am postat ca sa stiti ca exista terapii pentru anxietate depresie stari de panica si fara medicamente ci lucrand tu singur cu ajutorul terapeutei.V adoresc sanatate multa .

Posted by: pal.elena Aug 27 2013, 01:24 PM

ma bucur sa vad ca mai sunt si oameni deschisi spre terapie, contrar prejudecatilor .

Posted by: Sonia Oct 15 2014, 09:38 AM

Depresia nu trebuie neglijata, ea este o boala in adevaratul sens al cuvantului. Un site ce va poate fi de folos este as face reclama dar yote ca nu pot, unde gasiti informatii ce va vor ajuta sa stabiliti in ce stadiu al depresiei va aflati si daca este necesar sa va adresati unui medic specialist.

Posted by: Sony Oct 15 2014, 11:25 AM

Citeaza (Sonia @ Oct 15 2014, 09:38 AM) *
Depresia nu trebuie neglijata, ea este o boala in adevaratul sens al cuvantului. Un site ce va poate fi de folos este as face reclama dar yote ca nu pot, unde gasiti informatii ce va vor ajuta sa stabiliti in ce stadiu al depresiei va aflati si daca este necesar sa va adresati unui medic specialist.


Banuiesc eu ceva...
Deci chiar nu pot sa ma abtin sa nu intreb un specialist, ori suntem depresivi ori nu mai suntem :



Ce-ar fi sa nu mai suntem ? Yote ca se poate, prin comparatie cu ceilalti, nu suntem ! biggrin.gif

Posted by: Musafir Mar 5 2015, 04:14 PM

Citeaza (ady @ May 11 2009, 11:08 AM) *
Bolile psihice sunt raspandite astazi foarte mult in randul tinerilor...

Depresia poate fi diagnosticată numai când tânărul respectiv manifestă o serie de simptome în fiecare zi, în cea mai mare parte a zilei, timp de cel puţin două săptămâni. O criză relativ scurtă e considerată un episod depresiv. Distimia, o formă cronică a depresiei uşoare sau moderate, se diagnostichează când simptomele persistă cel puţin un an, cu cel mult două luni de pauză. Indiferent cum ar sta lucrurile, care sunt câteva dintre simptomele obişnuite ale depresiei?

Schimbare bruscă de dispoziţie şi de comportament. Adolescentul care înainte era ascultător devine dintr-o dată ostil. De obicei, adolescenţii depresivi au un comportament răzvrătit şi chiar fug de acasă.

Izolare socială. Adolescentul depresiv se îndepărtează de prieteni. Sau se poate ca prietenii să se îndepărteze de tânărul depresiv deoarece remarcă o schimbare neplăcută în atitudinea şi comportamentul acestuia.

Interes scăzut faţă de aproape orice activitate. Adolescentul e neobişnuit de pasiv. Hobbyurile pe care până nu de mult le găsea captivante acum le consideră plictisitoare.

Schimbare vizibilă în obiceiurile de alimentaţie. Mulţi specialişti consideră că tulburările de comportament alimentar — anorexia, bulimia şi hiperfagia compulsivă — se manifestă, de obicei, în acelaşi timp cu depresia (uneori s-ar putea să fie chiar cauzate de depresie).

Probleme legate de somn. Adolescentul doarme fie prea puţin, fie prea mult. La unii tineri apar dereglări în obiceiurile de somn, rămânând treji toată noaptea şi dormind întreaga zi.
Utill.
Scăderea rezultatelor la învăţătură. Adolescentul depresiv nu reuşeşte să se înţeleagă cu profesorii şi cu colegii, iar rezultatele la învăţătură scad drastic. În scurt timp, el nu mai vrea nici să meargă la şcoală.

Acţiuni periculoase sau autodistructive. Acţiunile care „pun viaţa în joc“ pot arăta că tânărul nu prea e interesat să trăiască. Automutilarea (de exemplu, tăieturile în piele) poate fi, de asemenea, un simptom.

Sentimentul lipsei propriei valori sau sentimente de vinovăţie nejustificate. Adolescentul devine extrem de critic cu el însuşi, simţindu-se un ratat, chiar dacă realitatea arată că lucrurile nu stau aşa.

Probleme psihosomatice. Când nu poate fi identificată o cauză fizică, durerile de cap, de spate, de stomac şi alte probleme asemănătoare ar putea indica o depresie mascată.

Gânduri persistente despre moarte sau despre sinucidere. O preocupare faţă de subiecte de discuţie macabre poate indica o depresie. La fel şi ameninţările cu sinuciderea.


Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)