IPB
X   Mesaj de pe site
(Mesajul se va inchide in 2 secunde)

Bine ati venit pe Forumul Hotnews!
Cititi regulamentul Forumului inainte de a publica.

2 Pagini V  < 1 2  
Reply to this topicStart new topic
> Psihiatria-arma politica?, libera
mifty
mesaj Nov 28 2010, 02:51 PM
Mesaj #31


Membru veteran
***

Grup: Membri
Postari: 1 016
Inscris: 3-October 10
De la: Constanţa
Utilizatorul numarul: 23 978



copywrite89, felicitări!!!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_I.C..
mesaj Nov 29 2010, 05:29 AM
Mesaj #32





Guests






De la inceput trebue sa va felicit pentru bunul Dv.simt si pentru tratarea inteligenta a subiectului la care va referiti.
Afirmatiile dv.privind diagnosticele psihiatrice si nivelul de cunoastere in psihiatrie este pertinent.
Psihiatria care ar trebui sa fie cea mai inalta forma de cunoastere a medicinii este de fapt cea mai nedezvoltata.
Referiri de tipul celor facute de dv.nu sunt singuratice si chiar medicina in general,din cauza nedesvoltarii ei in diferite timpuri a fost tratata aspru de personalitati ale acelor timpuri si de asemenea si medicii au fost tratati la fel.
Iata cateva exemple:
Astfel Caton spunea că în faţa lui,medicul nu are nici un credit.Heraclit îi eticheta pe medici drept proşti iar Aristofan şi Moliere i-au ironizat în operele lor.Voltaire spunea că medicina "este o ştiinţă care se foloseşte de remedii pe care nu le cunoaşte şi pe care le utilizează într-un organism şi mai puţin cunoscut",iar medicii "vindecă sigur bolile care se vindecă de la sine".Pentru Montpellier practica medicinii erau "o dramă jucată de trei actori:medicul,pacientul şi boala".

Nu aveti incredere in diagnosticile psihiatrice si aveti dreptate.Dar aceste diagnostice au fost create destul de artificial tocmai de a da psihiatriei o alura medicala,subliniind ca psihiatria si diagnosticul psihiatric nu dispun de un lucru esential din medicina somatica,anatomia patologica,adica nu poate identifica substratul organic care de fapt nici nu exista in bolile psihice cu mici exceptii.
Afirmatia dv.privind “aroganta stupida”sunt in cea mai mare parte adevarate,dar psihiatrii sunt obligati,daca vreti de societate sa se declare experti in comportqamentul uman iar pozitia in societate este o problema care nu depinde in ultima instanta de ei ci de viziunea societatii asupra psihiatriei si psihiatrilor.
Din pacate si alegatiile dv.privind tratamentele psihiatrice sunt adevarate si adesea psihiatrii aplica o medicina veterinara pacientilor lor.
Aderenta psihiatrilor la o psihiatrie politica sau represiva este bine cunoscuta si personal am publicat o monografie in 2005(Psihiatria sub dictatura comunista) in care demonstrez folosirea psihiatriei in scopuri politice.Acest lucru este demonstrat de dv.si altii pentru regimurile fasciste si ideologii extremei drepte.
Cred insa ca democratia nu este implicata in acest proces de utilizare politica a psihiatriei,desi excese au fost citate din cele mai vechi timpuri si exista si azi dar numai in cazuri izolate.

Cred ca si in ceea ce priveste”mafia “producatorilor de medicamente aveti dreptate

In privinta lui Freud parerile mele sunt total diferite.Freud face parte din fondatorii de stiinte din secolul 19,secol al ideilor si ideologiilor,alaturi de Darwin in biologie sau Marx in sociologie.Freud a dat nastere psihologiei medicale careia i-a creat concepte si legi,a documentat relatia medic/pacient si a facut din psihologie un instrument nu numai de studiu a personalitatii umane ci si un instrument terapeutic,punand baza psihoterapiei.
Cat priveste cocaina,pe care el a numit-o „un dar al zeilor” ar trebui sa ne gandim ca la acea epoca nu exista nici un medicament psihotrop,terapia facandu-se in psihiatrie cu bai reci sau electrosoc.

Creatorul unei clasificari medicale a bolilor din psihiatrie a fost Kraepelin dar nu am auzit sa fi identificat 112 sau 900 de pretinse boli mentale.

Cat priveste alcatuirea asa numitelor DSM-uri americane,acestea cauta sa creieze un ghid pentru psihiatri,deoarece clasificare initiala a lui Kraepelin nu mai corespunde totusi numeroaselor concepte moderne atat in psihologie,psihofarmacologie,a noilor metode de tratament psiho-ocupational si mai putin farmacologic.

Abuzul chimioterapeutic despre care vorbiti este real,la fel ca si interesul firmelor care fabrica medicamente.Terapia medicamentoasa are avantajul usurintei de utilizare si a unui raspuns,adesea fals mult mai rapid.
Si problema creierii de dependenta medicamentoasa este reala si tine tot de comoditatea psihiatrilor de a nu utiliza metode psihologice sau comportamentale.Mai mult ei mai degraba deleaga pe psihologi sa se ocupe de acest tip de terapie grea,lunga si adesea nesigura,motiv pentru care in prezent asistam la o invazie a nemedicilor in terapia psihiatrica,psihiatria devenind aproape o stiinta in care toti se pricep.
Cred ca aveti dreptate cand afirmati ca”Prin puterea aproape nelimitată a banilor murdari şi a influenţei politice a concernelor farmaceutice. În SUA personalul medical este obligat, pentru a-şi menţine licenţa, să urmeze continuu cursuri profesionale, care sunt aprobate şi finanţate de trusturile farmaceutice”.
Inca odata apreciez criticile dv.,critici facute cu mult bun simt si va asigur ca multi psihiatri sunt constienti de aceste aspecte negative din psihiatrie.
Daca doriti a citi monografia mea,puneti pe Adress linkul de mai jos:
http://store01.myfastshare.com/FastShareSt...BE410C0A9F8DFF1




Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Lindoro.
mesaj Dec 4 2010, 01:53 PM
Mesaj #33





Guests






INTERNETUL:UN IMPERIU SOCIOPAT?
Cine a practicat cat de cat psihiatria,acum participand la viata unui internet,chiar pe acest forum,are impresia ca nu s-a departat prea tare de specificul psihiatric in care a trait,ba daca ar fi sa vorbim drept,cei despre care urmeaza sa vorbesc sunt chiar mai periculosi.De aceea se cuvine a face o anumita consideratie,in acest cadru mic ca spatiu,asupra sociopatiei si sociopatilor,in general,o categorie umana care nu este considerata ca boala si nu sunt supusi unor restrictii specifice medicale ci mai degraba sistemului judiciar.
Termenii de sociopatie,personalitate sociopata sau antisociala sunt termeni foarte controversati,fara o delimitare precisa,fiind vorba de indivizi greu adaptabili sau chiar inadaptabili la mediul social.Caracteristica acestor indivizi este comportamentul antisocial (delincvent sau chiar criminal),care incepe din copilarie sau adolescenta precoce,manifestându-se in variate arii de manifestare sociala(relatii familiale,scoala,profesie,serviciul militar,casatorie si dece nu si pe internet,in parcuri,oriunde nu pot fi vazuti). Din acest punct de vede internetul,prin anonimatul pe care il asigura este o adevarata mana cereasca pentru desfasurarea acestor sociopatii.
Personalitatile sociopate apar deci ca un grup de personalitati caracterizate prin comportament antisocial,care actioneaza fara a tine cont de consecinte,având ca principal stimul dorinta imediata,care la rândul ei se datoreste unei tolerante scazute la frustrare (in timp ce dorintele lor sunt in continua schimbare).Ori anonimatul de pe internet nu face decat sa le stimuleze disarmonia.
Exista doua tipuri de personalitate care intra in conflict cu societatea:
-personalitatile antisociale,caracterizate prin aceea ca se afla in permanent conflict cu regulile sociale si care nu profita sub nici o forma de educatie,de recompensa sau pedeapsa,prezentând in acelasi timp si un egocentrism exagerat;
-personalitatile asociale care au fost educati in familii anormale,amorale sau imorale,subculturale sau in alte situatii educative precare.Din aceste motive ei se identifica cu personalitatile dizarmonice si antisociale care le-au servit ca model.
Sociopatul este incapabil de loialitate sau de respect fata de altii sau de valorile sociale iar mediul de anonimat de pe internet,la fel cu scrisul pe garduri sau peretii WC-urilor ii stimuleaza,mai ales ca in aceste situatii pedeapsa este greu de aplicat.
Impulsivi,egoisti,inadaptabili,incapabili de a-si recunoaste vina si de a invata din experienta,tind mai degraba de a acuza pe altii pentru faptele lor antisociale,ei vad vinovatia doar la semenii lor si dece nu la intreaga societate care nu-i apreciaza si pe care vor sa o pedepseasca prin actele lor scabroase si imorale.
Aceste persoane ajung rar la medic,mai des la comisiile de expertiza medico-legale.
Sociopatiile,asa cum am mai aratat,debuteaza din copilarie sau din adolescenta timpurie cu neincadrarea in disciplina scolara,conflictele cu vecinii,profesorii sau colegii.Ca scolari ei nu pot suporta disciplina in clase,nu pot fi atenti la procesul de invatamânt,disputele si violentele cu colegii sunt foarte frecvente.
Din experienta mea consider ca se pot gasi la sociopati urmatorul profil,sau portret robot de personalitate:
Ei sunt antipatici si mincinosi,nu se poate avea incredere in ei,nu au remuscare sau rusine,nu-si pot motiva actele antisociale.
Se remarca saracia judecatii si esecul invatarii din experienta vietii,egocentricitatea si incapacitatea de a iubi,saracia generala in relatiile afective majore,perspicacitate scazuta.
In viata sunt iresponsabili in relatiile interpersonale,pot avea adesea un comportamentul fanatic,cu sau fara consumul de alcool,viata sexuala impersonala,frivola,se integreaza greu in grup,esueaza in urmarirea unui plan in viata.
Se remarca de asemenea ura,incapatânarea,lipsa de rusine, scolarizarea la nivel inferior,lipsa in delicatetea sentimentelor,cer mult dar nu dau nimic. Cu toate acestea ei sunt satisfacuti,nu resimt sentimentul de anxietate,rusine,de vina sau remuscare.
Nu voi continua,deoarece studiul lor prezinta o literatura enorma si adesea ii putem gasi cel mai des in locurile de detentie.
Totusi,pe media electronica, sociopatii au gasit un mediu prielnic, Aici isi etaleaza nu numai lipsa de cultura dar si trasaturile lor patologice, ura,fanatismul,limbajul coprologic.Lipseste cea mai mica urma de respect interuman.Asa zisii lor adeversari sunt tratati intr-o maniera care in mod normal ar duce la violente sau chiar la tribunal,nu respecta varsat sau ierarhia.
Ei sunt tolerati din pacate pe forumuri,unde se pun conditii minime(pornografie,rasism) dar nici pe acestea nu le respecta.
Forumurile de pe internet au devenit adevarate imperii ale sociopatilor,o jungla pe care ar dori sa o vada si in marea societate.
Se cunosc virtual intre ei,ataca in haita,chipurile fac campanii pentru o persoana sau partid,nu le cere nimeni sa faca acest lucru,nu sunt remunerati dar ei persista pentru ca se defuleaza prin insulte si calomnii iar subculturalitatea lor nu-i deranjeaza,ba chiar si-o afirma in mod agresiv.O forumista de pe acest forum s-a fixat pe presedintele tarii pe care il insulta sfidand cel mai elementar bun simt omenesc.Nimic nu este sfant pentru acesti sociopati.
Cred ca cei care conduc forumurile ar trebui sa reactioneze si la acest fenomen al sociopatiei de pe internet,afirmarea libertatii de opinie nu trebuie sa intineze bunul simt,sa propage incultura, violenta, ateismul agresiv,idei comuniste sau legionare,fanatismul de orice nuanta.



Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Aristotel.
mesaj Dec 27 2010, 11:19 AM
Mesaj #34





Guests






Psihologii serviciilor secrete

Izolarea extrema, deprivarea de somn saptamani la rand, plasarea in camere frigorifice, simularea tentativei de inecare, biciuirea in timpul interogatoriilor, umilirea sexuala si culturala: George W. Bush le-a etichetat "set de proceduri alternative"; in fapt, toate tehnicile enumerate nu pot fi incluse decat in categoria actelor de tortura; si sunt uzitate de democratia prin excelenta - Statele Unite ale Americii. Procedurile de tortura psiho-fizica, devenite practica-standard in cruciada antitero, au fost imprumutate de pionii armatei si intelligence-ului american de la mai vechii inamici belici si postbelici nazisti, sovietici, respectiv chinezi. S-au cheltuit miliarde de dolari pe studierea, reevaluarea si predarea tehnicilor psihologice de intimidare a inamicului invocat, in cadrul scolilor militare si a instructajelor de tehnica interogativa. Administratia americana a editat si diseminat manuale de tortura folosite in Vietnam, America Latina sau in alte zone ale globului. Finalul razboiului rece a impus legalizarea acelor practici tortionare gandite sa provoace mai degraba rani psihice adanci decat cicatrici fizice. Iar tragedia de la 11 septembrie 2001 a oferit contextul ideal pentru implementarea procedurilor inchizitoriale in vastul Gulag concentrationar extrateritorial american, localizat in Thailanda, Cuba, Irak sau Afganistan. Cat despre efectul metodelor psihologice dure aplicate, acesta este invers celui scontat: radicalizarea inamicului, subminarea credibilitatii internationale a SUA, respectiv intelligence biasat.

Si totusi, tratamentul abuziv a devenit o institutie printre cutumele sistemului carceral american, cu personal "deviat" din sectorul psihologiei. Abjecta complicitate psihologie - servicii de informatii a fost bifata de recent declasificatul raport al Departamentului american al Apararii, Review of DOD-Directed Investigations of Detainee Abuse. Continutul documentului, solicitat de 110 membri ai Congresului, este incriminator la adresa membrilor APA (Asociatia psihologilor americani) cooptati de serviciile informative americane intr-un scop dual: (primo) sa materializeze paradigma interogativa abuziva si (secundo), in cadrul programului SERE - Survival, Evasion, Resistance, Escape (Supravietuire, evadare, rezistenta) -, sa educe psihic militarii americani pentru a rezista interogarilor in situatia capturarii lor de catre inamic.
Securistii psihologi
Piesa "Psiholog" a fost "regina" tablei de sah comuniste. Fiecare mutare a sa viza apararea "regelui" gestionar si supervizor al diabolicului sistem. A trebuit inventat si "Nebunul", ca piesa slaba din joc... stigmatizatul "dusman de clasa". Politia mintii instrumenta jocul mintii finalizat cu sah maturi de lichidare psihica a pieselor incomode.
Psihologii si psihiatrii atestati (sa-i numim psihologii-securisti), dar si pseudospecialistii initiati in studiul naturii umane la "Stefan Gheorghiu" sau pe la institute moscovite (securistii-psihologi) au aplicat cu maxima eficienta tehnicile de macro si microinginerie sociala. Distrugerea psihica a subiectului, umilirea si maltratarea sa, ca tehnici inchizitorial-ritualice, alimentau patologia Securitatii, respectiv aparatul de represiune in ansamblul sau.
Inexplicabila, atunci, absenta initiativei de lustratie printre psihologi. Volitiv sau nu, de 17 ani, chestiunea raporturilor psihologi/psihiatri si Securitate nu a fost transata in spatiul public. Nedumerirea este logica: daca in Justitie sau alte sectoare institutionale este blocat accesul la functii de conducere al fostilor colaboratori ai Securitatii, iar magistratii trebuie sa completeze declaratii ca nu sunt lucratori sau informatori ai serviciilor secrete, de ce nu s-ar aplica masuri similare in speta psihologilor? Nu este, oare, la fel de important sa nu fi fost colaboratori ai Securitatii? Respectiv, sa nu fie nici in prezent lucratori ai serviciilor secrete?

La Guantanamo si Abu Ghraib, anchetatorii americani au exersat tehnicile "dure" de interogare puse la punct de psihologii SER

Nici pana in ziua de azi nu se cunosc date relative la numarul, activitatea concreta sau eventuala disidenta a psihologilor care au lucrat in Securitate. Iar increngaturile subterane dintre psihologie/psihiatrie ca instrument de control social sau depersonalizare a individului "nesupus" si politica represiva nu au fost deocamdata recunoscute oficial.
Dimpotriva, securistii-psihologi si psihologii-securisti s-au permanentizat si perpetuat intr-o serie de organizatii si institutii de profil, respectiv mediul universitar. O dovada actuala a curioasei intrepatrunderi dintre domeniul psihologiei si al serviciilor de informatii este situatia de la Facultatea de Asistenta sociala din cadrul Universitatii Bucuresti, care propune cursuri masterale in materie de "studii de securitate" de tipul intelligence si securitate; principiile generale ale intelligence-ului, concepte operationale; surse, humint, sigint, culegere de informatii, analiza, flux informativ, intelligence strategic, rolul si functiile serviciilor de informatii in securitatea nationala. Adica un fel de anexa a Academiei Nationale de Informatii, cu pedagogi de talia lui Virgil Magureanu&Radu Timofte (SRI), Dan Dungaciu&Ionel Nicu Sava (MAE), respectiv col. psih. dr. Ion Duvac sau generalul "represiv" Constantin Degeratu.
Cat despre zona psihiatriei, un singur studiu - recent publicat de dr. I.C. Cucu si dr. M. Danila - trateaza complicitatea tacita dintre unii medici psihiatri si Securitate, mobilurile acestei complicitati, precum si metodele aplicate disidentilor. La solicitarea organelor securiste, psihiatrul accepta internarea unui opozant politic sub pretext de schizofrenie sau paranoia; majoritatea medicilor colaboratori apartineau nomenclaturii psihiatrice, ocupand functii de conducere in partid si poate chiar grade in Securitate. Abuzul psihiatric se materializa in internari fortate ale opozantilor regimului, manipularea diagnosticelor, tratamentul cu neuroleptice sau cu electrosoc fara motivatie medicala, rapiri ale disidentilor de pe strada, de la locul de munca sau domiciliu, fara mandat de arestare si spitalizarea psihiatrica a respectivului, fara un consult medical prealabil.

Simularea inecului, metoda de tortura cunoscuta inca de pe vremea Inchizitiei spaniole, a devenit pentru Administratia Bush o simpla "procedura alternativa" de interogare, perfect acceptabila

Educatorii torturii
Metodele neortodoxe de import sovietic, aplicate ca la carte de Securitatea autohtona, au fost reintroduse in circuit de intelligenceul american. S-a scris extrem de mult pe marginea ilegalitatii tacticilor abuzive de interogare post 11 septembrie 2001, dar s-a trecut cu vederea urmatorul aspect: eroarea strategica ce a condus la reevaluarea practicilor. Pentagonul a adoptat o strategie ce reproduce metodele Armatei Rosii, care insa nu erau doar inumane, ci si ineficiente. Ceea ce pentru anchetatorii comunisti nu conta, in masura in care nu erau interesati sa afle adevarul, unicul lor scop fiind extragerea unei declaratii false din gura celui cercetat. In contextul fobiei de atacuri teroriste si a frustrarii cauzate de progresul lent in culegerea de informatii de la detinutii musulmani, oficialii de la Pentagon au aplicat planul B: programul SERE (Survival, Evasion, Resistance, Escape) destinat initial antrenarii soldatilor americani luati prizonieri, pentru a putea rezista interogatoriilor si abuzurilor.
Oficialii Pentagonului au deturnat SERE de la scopul real, acela de educare a rezistentei, la practici interogatoriale tortionare. Omul cu ideea a fost gen. James T. Hill, care a intocmit o lista de tehnici aplicabile detinutilor de maxima importanta, incluzand izolarea prelungita, privarea de somn, aplicarea loviturilor fizice si exploatarea temerilor. Lista trimisa secretarului Apararii, Donald Rumsfeld, a fost aprobata fara ezitare, in decembrie 2002, si pusa in practica incepand din 2003, sub coordonarea psihologului-sef al programului SERE, col. Morgan Banks, comandantul Directoratului Operatiuni Psihologice Speciale din cadrul US Army. De altfel, Banks isi oferise serviciile in materie si in 2001-2002, pe teatrul de operatiuni Bagram (Afganistan), prin acordarea de consultanta in materie psihologica anchetatorilor militari.
Personajele-cheie ale programului de interogari abuzive sunt doi psihologi colaboratori ai CIA, James Mitchell si Bruce Jessen, pe numele carora a fost initiata o ancheta. In mai 2007, Daniel Dell'Orto, consilierul directorului adjunct al Departamentului Apararii, a emis un ordin adresat sefului Marelui Stat Major si oficialilor de la varful Pentagonului prin care solicita "prezervarea documentara" si interdictia de distrugere a dovezilor incriminatoare in ceea ce-i priveste pe Mitchell si Jessen si firma lor de consultanta psihologica cu sediul in Spokane (Washington). Initiativa lui Dell'Orto era o consecinta a solicitarii senatorului democrat Carl Levin, presedintele comisiei senatoriale de monitorizare a activitatilor militare ce investigheaza abuzul prizonierilor aflati in custodie americana. Incepand din 2001, cei doi au activat, in calitate de contractori, pentru Agentia Centrala de Informatii; anterior fusesera afiliati programului SERE, unde s-au familiarizat cu operatiunile speciale de interogari abuzive prin deprivare senzoriala si umilire.
Lista neagra a psihologilor cu deprinderi inchizitoriale capatate in cadrul CIA este completata de R. Scott Shumate, director operational al Centrului Antitero din cadrul Agentiei, in perioada 2001-2003, respectiv directorul sectorului comportamental din cadrul Departamentului Apararii.
Mitchell si Jessen
Poate ca informatia esentiala cuprinsa in raportul declasificat al Departamentului Apararii relativ la abuzurile comise de militarii americani asupra detinutilor musulmani este cea care inculpa psihologii APA pentru conceperea si implementarea sistematica a paradigmei interogarilor agresive dupa modelul SERE. Altfel spus, nu este vorba doar de o complicitate a psihologilor, ci de implicarea directa in formularea si aplicarea tacticilor interogative abuzive, sub cupola CIA. Rolul central l-au avut cei doi psihologi, James Elmer Mitchell si Bruce Jessen, ambii participanti la programul militar clasificat SERE. Gratie expertizei lor si noii paradigme pe care o propuneau, CIA i-a desemnat responsabili cu trainingul anchetatorilor in materie de interogari brutale. Tehnica inovativa propusa de Mitchell si Jessen pornea de la metodele SERE, ceea ce diferea fiind practic doar subiectul caruia i se aplica tratamentul coercitiv. Criticii lor i-au supranumit "mafiotii mormoni" (cu referire la religia pe care o imbratisau), poster boys (cu referire la celebrele postere FBI cu cei mai cautati infractori), in timp ce tacticile initiate de ei au primit eticheta de "stiinta voodoo". Vizavi de "performantele" in materie interogativa ale metodei brevetate de Mitchell si Jessen, colonelul de aviatie Steve Kleinman, activ in sectorul interogatoriilor si ofiter de informatii timp de 24 de ani, declara: "Cei doi psihologi au cauzat mai mult rau securitatii nationale americane decat vor putea vreodata intelege...".
Intrarea lui Mitchell pe piata contractorilor militari s-a produs cu trei luni inaintea atentatelor de la 11 septembrie 2001, in colaborare cu o companie de consultanta stiintifica, Knowledge Works, L.L.C. Nou infiintata firma a fost inregistrata in Carolina de Nord, cu sprijinul fostului coleg de la SERE, dr. John Chin. Din 2001 si pana in prezent, Mitchell a fondat o serie de companii similare, printre care Wizard Shop (redenumita Mind Science) sau What If, L.L.C.
In Spokane, cladirea care adaposteste sediul companiei Mitchell, Jessen&Associates, cu 120 de angajati, este ultrasecurizata, in contextul in care aici se depoziteaza materiale clasificate cu antetul CIA. Plata serviciilor de consultanta in materie psihologica este de 1000 dolari americani pe zi, plus cheltuieli, ceea ce depaseste cu mult salariul unui cadru militar angajat. Recompensa financiara acordata pentru serviciile prestate nu are o acoperire in rezultate concrete si eficiente. "Nu exista dovezi concretizate in materiale informative cum ca tacticile coercitive ar fi mai eficiente decat alte metode" - este concluzia raportului de ancheta instrumentata de senatorul democrat Carl Levin. Aflat in fruntea Comisiei senatoriale de monitorizare a activitatilor militare, Levin a probat existenta tratamentului abuziv aplicat detinutilor din inchisorile extrateritoriale americane. Investigatia sa s-a concentrat pe tragerea la raspundere a oficialilor culpabili de initierea practicilor interogative dure, respectiv a oficialilor vinovati de complicitate prin inactiune. In prim-planul anchetei senatoriale se afla psihologii Mitchell si Jessen despre a caror complicitate exista materiale scriptice care urmau sa fie distruse, la solicitarea Pentagonului si a Departamentului Apararii, dar a caror stergere a fost oprita in timp util de senatorul Levin.
Mitul Abu Zubaydah
Principala explicatie a gradului sporit de acceptanta in sectoarele militare americane a tacticilor coercitive de interogatoriu se leaga de numele lui Abu Zubaydah, unul din pionii de baza ai Al-Queda si persoana aflata in stransa conexiune cu Osama bin Laden. Mitul ca tehnicile SERE l-au determinat pe Abu Zubaydah sa furnizeze informatii s-a raspandit pe la toate comunitatile informative din lume. Capturat de fortele speciale americane in aprilie 2002, intr-un adapost din Pakistan, a fost ulterior relocat intr-o inchisoare americana din Thailanda. Intr-o prima faza, interogatoriile conduse de anchetatorii FBI au dus la obtinerea de date referitoare la atacurile de la 11 septembrie 2001 si la autorii actului terorist. Desi aflat intr-o stare de sanatate extrem de precara, Abu Zubaydah raspundea intrebarilor agentilor federali: acestia ii aratau fotografii ale unor membri ai retelei Al-Queda, iar Zubaydah dadea detalii despre implicarea fiecaruia in atentate. O poveste de succes asadar... care se va disipa odata cu intrarea in scena a echipei de anchetatori CIA. Ghidati de setul de tehnici interogative coercitive intocmit de psihologii Mitchell si Jessen - aprobat de Casa Alba -, anchetatorii au planuit o demolare psihica a detinutului, cu scopul de a extrage mai multe informatii decat obtinuse FBI-ul. "Setul alternativ de tactici", invocat de presedintele George W. Bush, a fost aplicat din plin de "baietii destepti" ai Agentiei, care au recurs la izolarea extrema a captivului: intrau zilnic in celula sa, rostind de fiecare data aceeasi fraza ("Stii ce vrem de la tine!"); au construit un sicriu pe care i l-au aratat, amenintandu-l ca-l vor ingropa de viu, au dat muzica la maxim, au redus temperatura din celula pana cand corpul prizonierului s-a invinetit de frig...
Finalitatea? Nu s-a obtinut nici o informatie suplimentara fata de cele culese de agentii FBI. In spatiul mediatic insa, reusita informativa a fost atribuita Agentiei si tehnicilor avansate de interogatoriu marca SERE, iar Mitchell si Jessen au fost declarati un fel de vrajitori intr-ale psihologiei.
Culisele complicitatii
Dovezile prezentate in raportul Departamentului Apararii sunt extrem de concludente in directia demonstrarii complicitatii psihologilor americani la dezvoltarea programului militar de practici interogative brutale, beneficiind de acordul Casei Albe. Mai precis, este vorba de un grup de psihologi, implicat anterior in programul SERE de supunere a militarilor la tratamente psiho-fizice dure, cu scopul de a-i antrena sa reziste torturii in cazul unei potentiale capturari. Dupa 11 septembrie 2001, CIA, in colaborare cu armata americana, a deturnat de la scopul originar principiile programului SERE, pentru a le aplica pe suspectii de terorism incarcerati in temnite americane. Cooperarea militaro-informativa a vizat alterarea personalitatii individului prin practici psihologice extreme si subversive, menite sa extraga informatii si confesiuni de la cei capturati. Experimentul initiat in stilul SERE este, de fapt, o violare mentala a subiectilor interogati.
Dar oare cum se explica acceptul intrarii psihologilor in lumea incestuoasa a serviciilor informative? Pretextul invocat a fost urmatorul: asistenta psihologilor este esentiala pentru desfasurarea in conditii de legalitate, siguranta si eficienta a interogatoriilor. Realitatea este insa cu totul alta. Asociatia Psihologilor Americani (APA) si-a dat girul participarii membrilor sai la sedintele de interogari, inchizand ochii si chiar contribuind la initierea tratamentelor militare brutale, in schimbul unor foloase materiale: Pentagonul urma sa acorde psihologilor (care nu au statut de medici, precum psihiatrii) dreptul de a prescrie retete pentru medicamente, ceea ce le-ar fi sporit venitul considerabil. Trebuie spus ca, incepand cu cel de-al doilea razboi mondial si pana in azi, sectorul militar a ramas cel mai mare angajator de specialisti in psihologie.
O alta potentiala explicatie ar putea fi aceea ca serviciile de informatii civile si militare erau in cautarea unor metode interogative eficiente care sa le asigure o cantitate mare de informatii intr-un timp scurt. Au apelat la specialistii psihologi din programul SERE, care au venit cu propriul set de practici sinistre - un amestec de principii pseudostiintifice - care au reusit sa convinga oficialii CIA si ai Departamentului Apararii ca ar fi cifrul care ofera acces la mintea umana. Pe langa faptul ca erau ilegale si imorale, tacticile stil SERE s-au dovedit a fi ineficiente sub aspect tactic, generand informatii biasate. Directorul organizatiei de aparare a drepturilor omului Physicians for Human Rights, Leonard Rubenstein, spunea ca plasarea autoritatii stiintifice in slujba practicilor abuzive si ilegale dateaza din perioada razboiului rece. Pe atunci, expertii psihologi si psihiatri care colaborau cu serviciile secrete recurgeau la utilizarea medicamentelor halucinogene, la hipnoza si tehnici de control mental. "Credeam ca am invatat lectia, anume ca ambitia prezervarii securitatii nationale nu constituie o scuza pentru sacrificarea stiintei si eticii".
Axa Cuba-Afganistan-Irak
In 2002, eficacitatea echipei Joint Task Force 170 (JTF-170) din Guantanamo este pusa la indoiala, in masura in care nu reusea colectarea de intelligence viabil de la detinutii talibani si Al-Queda. Pe cale de consecinta, tehnicile de contrarezistenta sunt introduse ca alternativa la metodele de interogare considerate ineficiente, la recomandarea expertilor psihologi ce activau la acea data in Unitatea de stiinte comportamentale a FBI, in Echipa de Consultanta in materie comportamentala din cadrul Armatei, psihologii clinici ai JTF-170. Instructorii SERE au fost dizlocati la Guantanamo, pentru a preda tehnici interogative de contrarezistenta. La scurt timp, pe 2 decembrie 2002, secretarul de stat Donald Rumsfeld emitea un memoriu prin care aproba aplicarea metodelor SERE, ca practica de interogatoriu.
Potrivit raportului Departamentului Apararii, tehnicile interogative de contrarezistenta marca SERE au "migrat" in Afganistan si Irak, odata cu transmiterea de documente dintr-o zona in alta sau cu transferarea de personal inspre zona Orientului Mijlociu - in special a echipelor JTF-Guantanamo si Joint Personnel Recovery Agency. In septembrie 2003, la solicitarea comandantului TF-20 din teatrul de operatiuni irakian, Joint Personnel Recovery Agency, de la baza din Cuba, trimite o echipa constituita din experti psihologi in interogatorii, pentru a acorda asistenta si training misiunii militare din Irak.
Sa revenim la metafora tablei de sah. Psihologul a devenit un pion de baza in jocul societal actual, fie el romanesc sau american. Este nelipsit din orice sector de activitate, din orice institutie, firma sau corporatie. Nu putea absenta deci nici din sectorul informativ. Lucru benefic... atat timp cat pionul invocat va sti sa evite derapajul dinspre jocul mintii inspre jocul cu mintea umana, adica va sti sa se opreasca la acea subtire linie rosie dincolo de care se intra in sfera patologiei."

Scoala torturii
SERE (Survival, Evasion, Resistance, Escape - Supravietuire, evadare si rezistenta) este un program militar american destinat antrenarii cadrelor din Armata SUA sau civililor din Departamentului Apararii sa reziste presiunilor in conditii de captivitate. Programul a fost initiat de Fortele Aeriene la finele razboiului din Coreea, aria sa de cuprindere fiind extinsa la fortele armate terestre si navale pe perioada razboiului din Vietnam.
Codul de conduita este esenta pregatirii SERE, fiind un ghid moral si comportamental al individului - militar sau civil - in situatii ostile. Principalele institute de pregatire SERE sunt cele ale aviatiei militare: bazele Fairchild (Washington), Brooks City-Base (Texas), Eielson AFB (Alaska), respectiv Pensacola (Florida). Bazele fortelor militare terestre sunt localizate la Fort Bragg (Carolina de Nord) si Fort Rucker (Alabama), iar marina americana dispune de baze SERE la NAS Brunswick (Maine) si la Warner Springs (North Island).
Aria curriculara SERE include exercitii tactice de supravietuire si evadare, rezistenta si supravietuire acvatica, iar pregatirea se face pe trei nivele: nivelul A, de baza, nivelul B, destinat personalul operativ, nivelul C, adresat trupelor cu risc major de capturare si vulnerabilitate, respectiv nivelul D, destinat exclusiv echipajelor aeriene. Caracterul controversat al programului SERE se leaga de practicile extreme de antrenament, scandaluri sexuale (relevant este cel din 1995, cand s-au descoperit 24 de cazuri de cadeti SERE agresati sexual in cadrul unor exercitii de training) si deturnarea metodelor SERE in directia unor tehnici interogative abuzive aplicate detinutilor de la Guantanamo, Abu Ghraib sau alte centre carcerale extrateritoriale americane."

CE ARE PREFECTURA CU TRAMVAIUL?!

M MALDIVU
Go to the top of the page
 
+Quote Post
argatu
mesaj Jan 13 2011, 04:50 PM
Mesaj #35


Nou venit
*

Grup: Membri
Postari: 12
Inscris: 12-September 10
Utilizatorul numarul: 23 683



REFORMA IN INVATAMANT SAU SANATATE? PTIU DRACE! CU CINE?

In ultimii ani dupa asa zisa revolutie a aparut,asa,un fel de stafie,un fel de slogan:reforma
Nu ma voi opri decat asupra chinului numit reforma in invatamant si sanatate,domenii in care activez si deci oarecum le cunosc.

Mai intai o reforma intr-un domeniu este o revolutie,o schimbare radicala de principii si daca se poate o cheltuire mai economica a fondurilor.
In invatamant,prima reforma s-a facut in sec.19 de Pestalozzi si ea a dominat tot timpul invatamantul romanesc.
Daca la inceput pentru noi a fost un progres,ulterior nu am mai urmarit fenomenul din Europa,nu am mai progresat,iar dupa revolutie am ramas in acelasi sistem,care continua si azi.
Pe scurt ora se divide in parti,ascultare,predare etc,elevul este pasiv (daca se poate cu mainile la spate) dupa care primeste teme pentru acasa.
Initiativa comunista de a cere universitarilor de a face manuale pentru clasele scolii generale nu au adus nimic calitativ,ba din contra,s-a ajuns la supraincarcarea elevilor cu date.In loc de a te invata scoala cum sa inveti,ea a devenit o enciclopedie in care trebuie memorate date multe,spre pierderea gustului de a mai invata inutilitati.
Manualele trebuesc facute de cei care predau si nu de super desteptii universitari care ar face bine daca ar reforma sistemul universitar care pe langa acest lucru mai este si corupt.

In invatamantul universitar nu se observa un progres,profesorul practic dicteaza un curs,studentul ia notite si asta este tot.
Pentru nacialnicii invatamantului,politicieni reforma consta in cat din PIB se da pentru invatamant si acest lucru a fost facut totdeauna cu sgarcenie.

In sanatate la fel.
Spitalul clasic il gasim si in 1950 dar si in 2008,cu pacienti asezati in saloane de 20 paturi asteptand faimosul ritual al vizitelor( a medicului de salon,a sefului si apoi a sefului cel mare),dupa care rapid tratamentul injectiile si asta este tot. Institutia sanitara a devenit locul ceremonialurilor si ritualurilor asa cum a fost de sute de ani,medicii sefi,satrapi locali uneori pretind chiar a da numele sectiei sau spitalului in care lucreaza.

Medicina romaneasca nu a progresat nici pe linie de organizarea institutiei sanitare si nici a modelului de boala.Modelul biologic,anatomic sau cum i se mai spune modelul medical a depasit 100 de ani si desi au parut modele noi,alte viziuni de a vedea boala la noi nu au voie sa patrunda,pentru ca sefii se opun,medicina sunt ei.

In schimb,ca si in invatamant se clameaza lipsa de bani,se cheltuesc bugete mari pe impartire de medicamente la polipragmatici,se ia spaga(organizarea actuala este perfecta pentru aceasta).

Psihologizarea medicinii nu se face ca element principal de reforma.Se cer doar salarii si bani pentru spitale,medicina de familie este tot cenusareasa.

Este clar ca atmosfera din Romania nu este propice pentru nici o reforma.Cei care profita din aceste institutii,din aceasta organizare nu vor permite niciodata sa se schimbe ceva.
Sa nu uitam ca in ambele sisteme troneaza fostii tartori comunisti,aici nimic nu s-a schimbat dupa asa zisa revolutie.

Urmaresc eforturile supraomenesti ale Excelentei sale Dl.Presedinte de a reforma aceste sisteme ajunse in paragina nu numai fizica dar si ca modele teoretice.
Presedintele nu este omnipotent si nu lucreaza in aceste domenii.Din aceste motive este greu de crezut ca va reusi.Iata Geoana,atata a inteles,7% pentru invatamant altfel nu semneaza.
Mare capacitati dl.Geoana sau Nicolaescu.

Nimeni ,nici nu se gandeste la reforma reala a acestor sisteme si nici nu sunt capabili chiar daca ar vrea.
Ei atata stiu bani,salarii mari,pomeni electorale si gata reforma.
In schimb se trateaza in afara tarii iar copiilor lor invata in tari cu sanatate si invatamant reformat,adica in tari occidentale.

In concluzie,in Romania nu se va face ,intr-un context ca cel prezent,reforma,cu dl.Basescu sau fara.
Reforma urmareste aspecte in primul rand calitative ale sectorului reformat si abia apoi cantitative,si de obicei trebuie sa economiseasca banii si nu sa-i praduiasca ca in prezent.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Amiral Felix.
mesaj Feb 11 2011, 12:10 PM
Mesaj #36





Guests






REFORMA IN INVATAMANT SAU SANATATE? PTIU DRACE! CU CINE?

In ultimii ani dupa asa zisa revolutie a aparut,asa,un fel de stafie,un fel de slogan:reforma
Nu ma voi opri decat asupra chinului numit reforma in invatamant si sanatate,domenii in care activez si deci oarecum le cunosc.

Mai intai o reforma intr-un domeniu este o revolutie,o schimbare radicala de principii si daca se poate o cheltuire mai economica a fondurilor.
In invatamant,prima reforma s-a facut in sec.19 de Pestalozzi si ea a dominat tot timpul invatamantul romanesc.
Daca la inceput pentru noi a fost un progres,ulterior nu am mai urmarit fenomenul din Europa,nu am mai progresat,iar dupa revolutie am ramas in acelasi sistem,care continua si azi.
Pe scurt ora se divide in parti,ascultare,predare etc,elevul este pasiv (daca se poate cu mainile la spate) dupa care primeste teme pentru acasa.
Initiativa comunista de a cere universitarilor de a face manuale pentru clasele scolii generale nu au adus nimic calitativ,ba din contra,s-a ajuns la supraincarcarea elevilor cu date.In loc de a te invata scoala cum sa inveti,ea a devenit o enciclopedie in care trebuie memorate date multe,spre pierderea gustului de a mai invata inutilitati.
Manualele trebuesc facute de cei care predau si nu de super desteptii universitari care ar face bine daca ar reforma sistemul universitar care pe langa acest lucru mai este si corupt.

In invatamantul universitar nu se observa un progres,profesorul practic dicteaza un curs,studentul ia notite si asta este tot.
Pentru nacialnicii invatamantului,politicieni reforma consta in cat din PIB se da pentru invatamant si acest lucru a fost facut totdeauna cu sgarcenie.

In sanatate la fel.
Spitalul clasic il gasim si in 1950 dar si in 2008,cu pacienti asezati in saloane de 20 paturi asteptand faimosul ritual al vizitelor( a medicului de salon,a sefului si apoi a sefului cel mare),dupa care rapid tratamentul injectiile si asta este tot. Institutia sanitara a devenit locul ceremonialurilor si ritualurilor asa cum a fost de sute de ani,medicii sefi,satrapi locali uneori pretind chiar a da numele sectiei sau spitalului in care lucreaza.

Medicina romaneasca nu a progresat nici pe linie de organizarea institutiei sanitare si nici a modelului de boala.Modelul biologic,anatomic sau cum i se mai spune modelul medical a depasit 100 de ani si desi au parut modele noi,alte viziuni de a vedea boala la noi nu au voie sa patrunda,pentru ca sefii se opun,medicina sunt ei.

In schimb,ca si in invatamant se clameaza lipsa de bani,se cheltuesc bugete mari pe impartire de medicamente la polipragmatici,se ia spaga(organizarea actuala este perfecta pentru aceasta).

Psihologizarea medicinii nu se face ca element principal de reforma.Se cer doar salarii si bani pentru spitale,medicina de familie este tot cenusareasa.

Este clar ca atmosfera din Romania nu este propice pentru nici o reforma.Cei care profita din aceste institutii,din aceasta organizare nu vor permite niciodata sa se schimbe ceva.
Sa nu uitam ca in ambele sisteme troneaza fostii tartori comunisti,aici nimic nu s-a schimbat dupa asa zisa revolutie.

Urmaresc eforturile supraomenesti ale Excelentei sale Dl.Presedinte de a reforma aceste sisteme ajunse in paragina nu numai fizica dar si ca modele teoretice.
Presedintele nu este omnipotent si nu lucreaza in aceste domenii.Din aceste motive este greu de crezut ca va reusi.Iata Geoana,atata a inteles,7% pentru invatamant altfel nu semneaza.
Mare capacitati dl.Geoana sau Nicolaescu.

Nimeni ,nici nu se gandeste la reforma reala a acestor sisteme si nici nu sunt capabili chiar daca ar vrea.
Ei atata stiu bani,salarii mari,pomeni electorale si gata reforma.
In schimb se trateaza in afara tarii iar copiilor lor invata in tari cu sanatate si invatamant reformat,adica in tari occidentale.

In concluzie,in Romania nu se va face ,intr-un context ca cel prezent,reforma,cu dl.Basescu sau fara.
Reforma urmareste aspecte in primul rand calitative ale sectorului reformat si abia apoi cantitative,si de obicei trebuie sa economiseasca banii si nu sa-i praduiasca ca in prezent.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Antisecu.
mesaj Feb 23 2011, 06:19 AM
Mesaj #37





Guests







Holdevici: „Am fost un amarat de agent. N-am fost niciodata impotriva unui regim”. Lista celor turnati: Ion Vulcanescu, Gregorian Bivolaru, Vladimir Gheorghiu
Autor: CRISTIAN ANDREI • Categoria: Special • Publicat la: 2011-02-22 19:26:13
Psihologul Holdevici Alice-Irina a recunoscut toate notele informative date Securitatii, cu exceptia celor legate de Frontul Salvarii Nationale, despre care spune ca „nu isi aduce aminte”. Fostul profesor de la Academia Nationala de Informatii admite ca a primit bani de la fostul regim opresiv si ca printre cei turnati se numara si prieteni. In ceea ce priveste cariera avuta dupa 1989, Holdevici ne-a spus ca nu a fost intrebata la angajare de SRI despre trecutul ei. Totodata, ea a dezvaluit ca s-a intalnit in scop profesional cu Marie-Jeanne Ion dupa ce aceasta a fost adusa din Irak.
Reporter: Cum ati fost recrutata de Securitate?
Holdevici Alice-Irina.: Lucram la Plafar.

R: Conform datelor, in 1984 lucrati la Textila Grivita.
H.A.: La Plafar am fost pana la finele lui 1983. Nu imi mai aduc aminte.

R: In mai multe note informative pe care le-ati dat Securitatii, vorbiti despre FSN in noiembrie 1989.
H.A.: Nici pomeneala! Chiar nu stiu despre ce este vorba.

R: Vreti sa va citesc din notele date?
H.A.: Da, cititi-mi poate ma dumeresc. (I s-au citit notele informative despre FSN.) Cred ca este o smecherie, pentru ca nu sunt ale mele. Dar ce stiu eu de la flacaii aia e ca ei mai puneau o nota de pe numele unuia pe numele altuia. Nu garantez, dar sigur nu sunt ale mele. Jur pe orice ca nu-mi aduc aminte. Sigur nu am dat note in forma asta.

R: In rapoartele ofiterilor se noteaza ca ati primit bani de la Securitate.
H.A. Da, am primit bani. Erau si niste spray, si alte lucruri.

R: Dupa Revolutie unde ati lucrat?
H.A.: Dupa Revolutie am lucrat la Spitalul Nr. 9, ca psiholog. Apoi am lucrat la Institutul de Psihologie al Academiei, pana in 1995. Am fost si lector la Universitatea Bucuresti si in 1995 am dat concurs la Academia Nationala de Informatii – SRI. Acolo am lucrat pana in 2002. In clipa de fata, am o colaborare cu ora la Universitatea ”Titu Maiorescu”.

R: Apar note informative si despre Vladimir Gheorghiu, fostul dvs. sef?
H.I.: Da, aceste note sunt reale.

R: Ati dat note informative despre Ion Vulcanescu?
H.I: Da, si acestea sunt reale. Dansul a fost profesorul de yoga al lui Gregorian Bivolaru – tantra yoga. Eu nu eram foarte incantata de aceste practici. I-am atras insa atentia ca „stiti ca ma cheama si mai taceti din gura”. I-a spus „domnule profesor, pe mine ma tot cheama, mai bine daca aveti ceva de spus nu spuneti”.

R: Domnul Gheorghiu stia de legaturile dvs. cu Securitatea?
H.A.: Da, bineinteles.

R: Ati dat informatii si despre sotia dlui Gheorghiu?
H.A.: Da.

R: In dosar apar note informative despre un cetatean din Guineea, de la care ati obtinut informatii dupa ce l-ati hipnotizat.
H.A.: Nu am obtinut informatii in stare de hipnoza. L-am vindecat de balbaiala.

R: Ati dat informatii si despre familia Damanachis.
H.A.: Da, m-am ocupat de copilul lor handicapat. Doamna facea acelasi lucru cu mine, stiam una de alta.

R: De ce ati dat atatea note la Securitate?
H.A.: Cum sa va spun, nu m-a batut nimeni. Este greu de spus de ce. Eu sunt dintr-o familie complicata, bunicul meu este refugiat din Basarabia, preot. Strabunicul - impuscat de comunisti pentru ca au botezat un copil. Fratele lui tata a facut inchisoare ca legionar. O familie putin mai cu probleme. Nu am fost educata impotriva regimului. Dimpotriva, am fost un om normal, nimeni nu mi-a spus nimic despre chestiile astea, am fost pioniera, utecista, am intrat in partid la cerere, n-am fost impotriva regimului comunist, nici impotriva regimului astuia, n-am fost niciodata impotriva vreunui regim. Acesta este modelul meu, ca este prost sau bun...

R: Acum regretati aceste note?
H.A.: Greu de spus. La toti oamenii de care eram apropiata le-am spus, deci le-am atras atentia. Toti prietenii mei au stiut. Eu n-am fost impotriva regimului Ceausescu, desi m-a aruncat la matura. Nu am fost impotriva nici unui regim, ca dovada am fost la Academie pe structura noua.

R: Cand ati fost angajata la SRI v-a intrebat cineva despre trecut?
H.A.: Nu m-a intrebat nimeni nimic. Chiar daca pare caraghios, nu are nici o legatura una cu alta: faptul ca am dat inainte note si apoi am predat la Academia Nationala de Informatii. Eu nu am lucrat in operativ la SRI.

R: Ce ii invatati pe cei de la Academie?
H.A.: Le predam psihopedagogie, psihiatrie si teoriile personalitatii. Era un curs normal universitar. Trebuie sa spun ca o perioada in scoala mai erau fosti ofiteri, nu s-ar fi speriat foarte tare de mine.

R: Dar dumneavoastra ati fost ofiter inainte de 1989?
H.A.: Nu. Am fost o amarata de agent.

R: Ati jucat vreun rol cand au fost adusi cei trei ostatici din Irak?
H.A: N-am avut nici un rol. Am discutat la un moment dat cu doamna. Am discutat doar cu Marie-Jeanne, a fost un „debriefing” sa nu fie stresata. A fost o discutie scurta.

R: Cu ceilalti doi ati discutat?
H.A.: I-am vazut, dar nu am discutat. Vreau sa va spun ca sunt pensionara si nu mai detin nici un fel de functie, nici macar la asociatia locatarilor. Eu am fost in lotul cu meditatia transcendentala si m-au trimis muncitor necalificat, la matura, de la catedra universitara. Este o chestie nedreapta, am fost stransa cu usa. Eu nu detin nici o functie publica, nu ma incadrez la punctele legii CNSAS.


Obiectivul „Vidu” si yoghinii. Recrutata pentru a-i urmari pe Ion Vulcanescu si adeptii miscarii Meditatia Transcendentala
Pe parcursul celor sase ani in care a colaborat cu Securitatea, Holdevici Alice-Irina a dat 244 de materiale informative, dintre care 149 s-au pastrat la dosar, iar 115 materiale informative nu s-au gasit. Conform rapoartelor si chitantelor, titulara a fost recompensata cu 2.800 de lei, primiti in cinci transe. Ea a fost racolata de Securitate pentru a-i urmari pe Ion Vulcanescu, Gregorian Bivolaru si pe cei care au facut parte din miscarea Meditatia Transcendentala.
„Horia, de profesie psiholog, a fost recrutata la data de 30.06.1984 pentru incadrarea informativa a lui Vidu, element fost condamnat, seful fostei organizatii subversive Graiul Sangelui, urmarit prin dosar de urmarire informativa de Securitatea Municipiului Bucuresti. De la recrutare si pana in prezent, informatoarea a furnizat un numar de 15 note care se refera in principal la obiectivul VIDU, dar si la alte elemente care au facut parte din Meditatia Transcendentala sau cu preocupari de yoga. Horia fiind o persoana foarte constiincioasa a respectat intocmai instructajul ce i s-a facut pentru infiltrarea in dosarul de urmarire informativa prin intermediul sotiei lui Vidu, reusind sa castige increderea acestor elemente deosebit de suspicioase si sa furnizeze date utile despre activitatea si preocuparile lor prezente”, scria ofiterul de Securitate maior Grigoroiu Ionel intr-o nota de analiza a informatoarei „Horia” din 19 iunie 1985. Apreciata de fostul regim opresiv comunist pentru ca „are calitati deosebite pentru munca de Securitate” si pentru ca „a furnizat un numar mare de materiale de valoare operativa”, Holdevici a fost si rasplatita de Securitate.

Bani si spray-uri
Primii bani incasati de Holdevici pentru munca prestata au fost in septembrie 1989, cand a primit 500 de lei. In mai 1986, primeste cadouri de aceeasi valoare: un spray lac fixativ „Gloria”, un spray deodorant „Rexona”, un spray deodorant „La Fam”, un sapun „Rexona” – 50 de lei si un buchet de flori de 30 de lei. Alte doua chitante de 500 de lei au fost incasate in aprilie 1988 si martie 1989. Cea mai mare suma primita de Holdevici vine in septembrie 1989 – 800 de lei.

Ion Vulcanescu, profesorul de yoga al lui Gregorian Bivolaru
Interesant este ca psihologul Holdevici nu semneaza cu nume conspirativ cand este vorba de Ion Vulcanescu. La sediul Ministerului de Interne, ea noteaza ca: „Vulcanescu nu are o orientare ideologica materialist-dialectica, lucrarile sale fiind caracterizate printr-o filozofie idealista, cu elemente de misticism. Lucrarile cunoscute de mine «Brevia» de Hatha Yoga si «Moment uman» nu se ridica la inaltimea pretentiilor autorului”. In continuare ea il descrie pentru Securitate pe Vulcanescu, profesorul de yoga al lui Gregorian Bivolaru. „Am indoieli in ceea ce priveste profilul moral al cetateanului I.V. Imi bazez aceasta afirmatie pe urmatoarele argumente: are o mare forta de dominare si doreste cu orice pret sa se afirme, cand acest lucru nu-i reuseste prin mijloace obisnuite, face apel la elemente de sugestie; in anturajul lui V. se gasesc prea multe persoane tinere de sex feminin, cu o structura slaba de personalitate, iar profilul sau ideologic nu este corespunzator unui om al zilelor noastre.”

A suferit de pe urma Miscarii Meditatia Transcendentala
Irina-Alice Holdevici a fost practicanta, la randul ei, de cursuri de yoga, facand parte din Miscarea Meditatia Transcendentala. Dupa interventia Elenei Ceausescu care ii interzice pe transcendentali, Holdevici este data afara de la Institutul de Educatie Fizica si Sport, unde era psiholog, si este trimisa sa munceasca la Plafar. „Paralel cu activitatea profesionala, a desfasurat pana in 1982 si s-a ocupat de yoga, fiind instructoare la mai multe cercuri, inclusiv la cercul de yoga de la Casa de Cultura. Intrucat a participat la unele sedinte ale sotilor S. (n.r. – Stoian) pe linia Meditatiei Transcendentale, Holdevici a fost exclusa din randurile membrilor PCR si inlaturata din invatamantul superior”, se arata intr-o nota din 27 iunie 1984. Ulterior, a fost reabilitata de Securitate, dar nu i s-a dat voie sa mai predea in invatamantul universitar.

Note despre mentorul sau
Psihologul a dat note informative si despre familia fostului ei sef, Vladimir Gheorghiu. „Acesta se simte in continuare nedreptatit de cele petrecute in cadrul Institutului de Psihologie Bucuresti... Sotia profesorului V.G. a relatat ca face parte din organizatia Amnesty International... Ea a afirmat faptul ca ceea ce a determinat-o sa se inscrie in cadrul acestei organizatii a fost situatia creata in Romania in anul 1982, legata de Meditatia Transcendentala”, se arata intr-o nota informativa din 29 august 1987 data Securitatii, dupa ce si-a vizitat fostul profesor in Germania. In dosarul depus de CNSAS la Curtea de Apel Bucuresti mai sunt alte note informative despre prieteni care ascultau Europa Libera sau care au facut comentarii dusmanoase la adresa regimului comunist.

Holdevici Irina il descrie pe Ceausescu drept un „psihopat paranoic”
„A fost vorba de dereglare psihica in cazul lui Nicolae Ceausescu. Multi intreaba daca raposatul a fost paranoic si eu, de regula, le raspund - si aceasta este opinia mea personala - ca n-a fost paranoic, ci psihopat paranoic. Diferenta este de grad, ambii au un sistem ideativ rigid, cred foarte tare ca ceea ce este in capul lor este si adevarat, diferenta intre un paranoic si un psihopat paranoic este gradul de desprindere de realitate. De pilda, paranoicul o sa iti spuna ca el comunica cu extraterestrii si ca dusmanii pun otrava in lampa din plafon si iti dai seama repede ca este prea de tot, in timp ce un psihopat paranoic te va convinge pana la un anumit punct, pentru ca el pare coerent. La o prima analiza, parca nu este chiar nebun de tot. Paranoizii sunt printre noi si sunt in functii foarte inalte, peste tot in lume. Paranoid au fost si Hitler, si Stalin”, a fost descrierea facuta de psihologul Holdevici Irina fostului dictator la emisiunea „Profesionistii” de pe TVR.

CITESTE SI Dosarul Holdevici – SRI. Securitatea a fost informata cu doua luni inainte de Revolutie de aparitia si planurile Frontului Salvarii Nationale
http://www.puterea.ro/news16413/Holdevici-...r-Gheorghiu.htm
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_COSTACHI.
mesaj Mar 13 2011, 05:09 PM
Mesaj #38





Guests






Noua morala comunista si urmasii lor PSD :exemplul psihiatriei
Poate ca nimeni nu a explicat mai clar rolul psihiatriei in societatea romaneasca decat insusi Ceausescu. Astfel, in 1968, cu ocazia deschiderii anului uiversitar, el a afirmat in mod franc: “Exista oare unii care mai pot crede ca in Romania de astazi ar mai fi forte capabile sa ameninte sistemul socialist? Eu cred ca nu mai exista. Nici taranii colectivisti, nici muncitorii, nici intelectualii, nimeni nu-si mai poate permite sa se indoiasca de soliditatea si forta socialismului. Bineinteles, mai exista nebunii, si nebuni exista peste tot in lume, dar pentru acestia societatea noastra are la dispozitie toate mijloacele necesare, inclusiv camasa de forta”.
Era clar din exprimarea dictatorului ca in socialism numai nebunii mai pot fi opozanti politici, dar pentru ei socialismul pregatise -la propriu - camasa de forta.
Prima problema care s-a repercutat si asupra psihiatriei a constituit-o pretentia ideologiei comuniste de a construi o “noua societate” si pe aceasta baza o “noua morala", noi relatii de drept. Prin aceasta autoacreditare ei s-au considerat in drept sa bulverseze toate principiile moralei si normele de drept recunoscute de catre societatea civilizata si probate de istorie. Nu este vorba aici de ceea ce ei numeau “morala burgheza”, ci de principiile universale ale dreptului si, mai ales, de acelea privind drepturile individului, principii la care s-a ajuns dupa un lung si anevoios drum al istoriei (de la dreptul roman, pana la principiile moralei crestine si ale miscarilor umaniste din ultimele secole).
Pornind de la conceptul marxist, conform caruia “proprietatea este un furt”, ideologia comunista a lovit in dreptul sacru al omului la demnitate, pana la transformarea lui intr-o rotita nesemnificativa a colectivului, a masei, concepte abstracte de cabinet, in numele unui ideal utopic de fericire colectiva. Daca teologii realizau raiul dincolo de mormant, comunistii pretindeau ca acesta se afla neaparat “in viitor”, dar nici din morti si nici din viitor nimeni nu s-a intors pentru a confirma utopia raiului comunist.
Pentru comunisti socialismul trebuia sa insemne insa o noua morala, adica principii noi in care trebuia sa se incadreze societatea viitorului. Aceste principii rezultau, dupa ideologia comunista, pe baza studierii filozofiei marxiste, ale carei concepte aveau peste 150 de ani. “Principiile morale” nu se realizau gratie unor transformari interioare ale individului in contact cu “cea mai dreapta societate”, ci invers, individul, in mod artificial, trebuia “sa corespunda” principiilor filozofului de acum 150 de ani pana la stadiul cand el s-ar fi numit “om nou”.
Pentru a trece in planul practicii sociale aceasta mistificare, regimul, care se asigurase prin Securitate de puterea perpetua, pusese in functiune nu doar mijloace de propaganda sau mijloace economice, ci mai ales inchisori, tortura, dominarea societatii de catre Securitate si activisti de partid si, spre nefericirea noastra, psihiatriei i se atribuise un rol important. Iata de ce utilizarea psihiatriei in scopuri politice in Romania nu trebuie privita doar ca un simplu exces de zel particular al catorva tortionari romani care si-au vandut constiinta. Acest fenomen reprezinta mai degraba o “metastaza” romaneasca a comunismului, caci din fosta U.R.S.S. pana in China, Cuba sau Vietnam problemele psihiatriei au ramas aceleasi in lagarul socialist. Insa, ca in orice constructie de cabinet, “noua morala” trebuia sa esueze, si ea a esuat lamentabil atunci cand sistemul represiv din care facea parte a intrat in colaps.
Astfel, respingand proprietatea privata si cladind pe aceasta baza noua morala colectivista, ideologia comunista considera in mod utopic socialismul ca beneficiind de scaderea treptata nu numai a criminalitatii, dar si a numarului de boli mintale, deoarece toate acestea isi aveau substratul in “proprietatea privata”. De fapt, fenomenul nu a evoluat deloc dupa aceste premize teoretice, desi acest lucru nu-i oprea sa afirme ca nevrozele, de exemplu, scad in socialism, chiar daca pentru aceasta trucau statisticile.
“Cultul maselor”, ca si masificarea individului au condus la principii de drept aberante, asa cum ar fi: aderenta principiala a intregului popor la socialism, superioritatea socialismului si mersul implacabil al oricarei societati spre socialism.
“Morala” socialista afirma in mod aberant inexistenta conflictelor antagoniste in socialism, motiv pentru care pluralismul si chiar simpla dizidenta erau straine socialismului, ele erau “imposibile” atat in teorie, cat si in practica. Din aceste motive in socialism nu era loc pentru opozitie, aceasta neputand fi introdusa decat fie din exterior - ca export de contrarevolutie -, fie din interior, caz in care putea fi acceptata doar ca epifenomen al patologiei mentale.
Aceste aberatii denumite cu termenul de “noi principii” ale societatii socialiste au pus stiinta dreptului in fata unor probleme pe care omenirea nu le mai cunoscuse, iar etica psihiatrica a trebuit sa se subordoneze acestei noi morale si sa considere opozitia politica sau religioasa ca facand parte din psihopatologie. Psihiatria, de fapt, o stiinta medicala, era fortata de ideologi sa argumenteze dogma inexistentei opozitiei politice la comanda organelor de represiune si sa acrediteze ideea ca acest fenomen nu este decat boala mentala.
Daca acest lucru era realizat din punct de vedere etic si legal, un psihiatru nu mai trebuia sa-si camufleze incalcarile de etica ale meseriei, caci daca acesta avea “constiinta politica”, el era, in viziunea partidului, activist de partid in domeniul sau de activitate (psihiatria). Aceasta indoctrinare se incastra repede in constiinta psihiatrului pregatit sufleteste pentru a deveni colaborationist, caci iata ce declara un psihiatru care corespundea acestor criterii (M. Piticaru, Dimineata, 1992): ”…dar de ce sa nu fie dizidentul politic sau religios un bolnav psihic”..., motiv pentru care ridicarea lor de pe strada cu ocazia diferitelor evenimente comuniste aparea acestui “psihiatru” ca logica, psihiatrul, asa cum afirma el, fiind in socialism “agentul unei ordini sociale date”.
Psihologia si psihiatria fiind dicipline cu implicatii ideologice, erau in fapt o expresie particulara a materialismului dialectic. Acum era clar ca partidul si securitatea se puteau comporta ca pe propriul lor domeniu, chiar si fara sa mai consulte pe specialist.
In acest cadru se inscriu relatiile dintre psihiatrie si dizidenta politica, precum si teoriile politizante ale psihiatrilor care au servit securitatea si partidul comunist. Aceste concepte in statul totalitar au devenit obligatorii, fiind impuse pe cale administrativa. Regimul a transferat astfel psihiatriei foarte multe comportamente privite ca acte politice (propaganda antisocialista sau religioasa pe care in anii ’50 – ‘60 le condamnau pe baza codului penal comunist). Dar foarte frecvent aceste acte controversate puteau fi si pure inventii sau interpretari ale Securitatii.
Teoretizand o serie de conceptii marxiste si prin aplicarea lor in domeniu, ideologii partidului au ajuns la falsa afirmatie conform careia numai capitalismul si proprietatea privata ar fi cauza si motivatia comportamentului criminal, ca o reactie impotriva nedreptatilor sociale.
In societatea socialista din contra, crima si mai ales opozitia politica fata de comunism nu se puteau datora decat influentelor externe sau unui dezechilibru mintal. Acest lucru va explica permanenta “atentie” a politiei politice fata de psihiatrie, de la organizarea acesteia si pana la problemele care tineau de diagnostic sau de tratament. Din aceste motive psihiatria va fi supraincarcata de activisti de partid si de colaboratori ai Securitatii, astfel facandu-si aparitia acea nomenclatura care a dirijat ieri, dar si astazi, problemele psihiatriei romanesti.
Numai prin reeducarea delincventilor, in cadrul colectivelor de munca sau in unitatile de reeducare de tipul inchisorii din Pitesti, aceste deviatii politice puteau fi rezolvate. Daca nici dupa reeducare dizidentul nu se “linistea” si mai ales daca actiona din nou impotriva regimului, aceasta nu putea fi decat din doua motive: ori era agent al unei puteri straine, ori un nebun incurabil. Din aceste motive, psihiatria politica din Romania a incadrat foarte multi “recidivisti” cu activitate politica in spitalele de psihiatrie.
Daca in Uniunea Sovietica, sub influenta lui Snejnevski, se utiliza un diagnostic mai voalat - schizofrenia latenta, in Romania, elevii lui Snejnevski (Predescu, Milea) vor utiliza diagnostice mult mai medicalizate, cum ar fi schizofrenia paranoida sau paranoia. Se stie ca psihiatrii occidentali nu au recunoscut niciodata ca entitate stiintifica schizofrenia latenta. A avea idei contra regimului, a persista in acestea reprezenta pentru tortionarii psihiatriei romanesti un comportament patologic de tip paranoid. Rezulta in realitate ca in socialism numai conformistii puteau aspira la normalitate. Daca in multe tari comuniste Securitatea isi asigura singura, direct controlul asupra etapelor internarii, in Romania colaborarea dintre psihiatru si securist era asa de stransa, incat represiunea psihiatrica cadea cel mai frecvent doar in sarcina psihiatrului din ambulatoriu sau din spital.
Aceasta ”incredere” a Securitatii din Romania in “colegii” psihiatri decurgea logic din evolutia legislativa de la Decretul 12/1965, in care rolul principal in internarea obligatorie o detinea organul de represiune, la Decretul 313/1980, in care aproape intreaga responsabilitate revenea psihiatrului, acesta cu voie sau fara voie devenind un instrument al organelor de represiune si nu ca particular, ci prin functia sa in cadrul statului comunist.
“Noua morala”, cu afirmarea socialismului infailibil si invincibil, a facut sa se puna in practica asa-zisa represiune "aseptica”, adica o represiune pur medicala, pentru a camufla anumite fatete ale regimului de represiune, reusind astfel sa tarasca psihiatria romaneasca pe drumul celei mai mari mistificari si incalcari de etica medicala.
Se pune intrebarea daca justifica chiar pentru psihiatrii subalterni nomenclaturii, caracterul fortat, represiv al abaterilor de la etica psihiatrica si, in definitiv, de la etica medicala? Oare pericolul care il pandea pe psihiatrul nonconformist era atat de nimicitor?
Personal, dupa aproape 40 de ani de experienta, nu cred acest lucru. Lipsa loialitatii dintre profesionisti, dorinta de parvenire sau de a capata o anumita pozitie in ierarhie, chiar nevoia de liniste si de a nu avea dificultati reprezentau mai degraba motivatiile cele mai plauzibile. Nici degrevarea de raspundere - pe motiv ca, in definitiv, seful care dirija actiunea raspundea - nu poate constitui un argument solid. Experienta proceselor nazistilor de la Nürenberg credem ca este edificatoare in acest domeniu. Se poate oare ierarhiza raspunderea pentru a afirma ca vinovati sunt doar Predescu, Milea, Ionescu, Romila sau Grecu si de ce, in ultima instanta, nu doar Ceausescu?
Incercarea de a crea o noua morala si noi principii de drept, desi a esuat principial si in practica sociala dupa jumatate de secol de comunism, a fost realizata ca unica si dureroasa, ca experiment social.
Sa examinam deci nu artificii propagandistice privind “noua morala“ socialista, ci adevaratele rezultate ale experimentului de inginerie sociala comunista. Trei probleme din acest domeniu ni se par mai importante, psihiatria fiind aici profund implicata:
a. ingineria sociala comunista;
b. institutionalizarea minciunii si a dublului standard;
c. transformarea psihiatriei intr-o servitoare a regimului si a sistemului represiv comunist.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Pintea Haiducul
mesaj Mar 23 2011, 01:43 PM
Mesaj #39


În Numele Adevărului
***

Grup: Membri
Postari: 9 545
Inscris: 10-June 08
De la: Deva
Utilizatorul numarul: 1 133



Citeaza (Lindoro @ Dec 4 2010, 03:53 PM) *
O forumista de pe acest forum s-a fixat pe presedintele tarii pe care il insulta sfidand cel mai elementar bun simt omenesc. Nimic nu este sfant pentru acesti sociopati.


Si miile de oameni care scandau "iesi afara, javra ordinara!" tot sociopati erau? dry.gif Care e ideea, sa-i declarati sociopati pe toti nemultumitii ca sa decredibilizati vointa de schimbare politica, sau ce? Arza-v-ar focul de securisti infecti...


Aceasta postare a fost editata de Pintea Haiducul: Mar 23 2011, 01:46 PM


--------------------
"Seeming calamities may be real blessings." (Oliver Goldsmith)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Simon.
mesaj Mar 27 2011, 10:20 AM
Mesaj #40





Guests






Citeaza (obiectiva @ Nov 28 2010, 09:52 AM) *
Nu s/a schimbat NIMIC..... DUPA 21 DE ANI.. am fost la REVOLUTIE... pentru a avea DREPTUL DE A VORBI LIBER....abia am fost externata de la psihiatrie, unde am fost dusa cu Politia... pentru ca am gura mare... si imi cer drepturile.... 8 zile, internare, fara mobil, fara dreptul la un telefon pentru a/mi anunta familia, cand spuneam ca vreau sa imi sun avocatul, mai primeam doua injectii..... medicul psihiatru NU a vorbit cu mine, timp de 8 zile... de UNDE mi/a pus diagnosticul??



Citeaza (copywrite89 @ Nov 28 2010, 01:20 PM) *
Apropo de Psihiatrie..

Intuitiv, nu am avut niciodată încredere în diagnosticele psihiatrice, fiindcă este mai mult decât evident pentru oricine, că dinamica şi fiziologia creierului uman continuă sa rămână o enigmă pentru medicină, chiar şi în acest secol.

- aroganţa stupidă, cu care psihiatrii îşi arogă statutul de experţi în probleme ale comportamentului uman, dobândind în timp o poziţie din ce în ce mai solidă şi respectabilă în societate, deşi nu are nici cea mai mică urmă de susţinere ştiinţifică, o consider din multe puncte de vedere un atentat la adresa libertăţii umane.

- complicitatea psihiatrilor cu aparatele represive statale, a dus la crearea în întreaga lume a unei reţele diabolice de stabilimente psihiatrice, folosite pentru anihilarea fizică şi socială a indezirabililor. Fenomenul nu a ţinut şi nu ţine cont de regimul politic şi în nici un caz de mascarada numită "democraţie", deşi mai cunoscute rămân SPS-urile sovietice popularizate de Aleksandr Isaevici Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag. Am menţionat în articolul despre Mihai Eminescu, cum el însuşi a fost una dintre primele victime ale acestei tagme.


Departe de mine intenţia de a nega existenţa persoanelor oneste printre practicanţii acestei meserii sau printre cei care se supun jurământului lui Hipocrate, privind sistemul corupt în care sunt obligaţi să profeseze.

Din nefericire însă, nu puţini medici de talia unui Josef Mengele sau psihiatri de genul "părintelui" Sigmund Freud şi promovarea otrăvurilor industriei farmaceutice (total lipsită de discernământ şi compasiune pentru fiinţa umană), m-au făcut, în timp, să consider că singurul accesoriu care le lipseşte unor "halate albe", pentru a-şi arăta adevărata faţă, este o coasă.
Până în prezent nimeni nu i-a obligat pe psihiatri să dovedească ştiinţific, că maladiile mentale pentru care prescriu droguri pe bandă rulantă, ar avea un corespondent în fiziologia cerebrală.

Mai mult decât atât, nici o deficienţă nutriţională nu s-a permis să fie explorată de către această mafie psiho-farmaceutică şi pseudo-ştiinţifică, pentru a explica diverse anomalii mentale precum depresia, dereglarea bipolară, schizofrenia ş.a.m.d., chiar dacă nenumărate studii independente având la bază dieta alimentară, au avut succes în tratarea lor.

Multe articole publicate în revistele medicale şi finanţate de criminala industrie farmaceutică, susţin existenţa unui dezechilibru chimic al neuro transmiţătorilor din creier, ce necesită prin urmare, pentru reechilibrare, administrarea de droguri psihotrope, în ciuda faptului că nu există nici un fel de teste de laborator care să probeze ştiinţific aceste afirmaţii.


Deci cine este, istoric vorbind, responsabil de această focalizare obsesivă pe tratarea medicamentoasă a anomaliilor mentale ?

Nimeni altul decât Sigmund Freud, individul pentru care principala motivaţie a comportamentului uman, era impulsul incestuos. Freud a creat o "epidemie" a uzului de cocaină în întreaga Europă, beneficiind simultan de mita substanţială oferită de două companii farmaceutice majore, Merck şi Parke-Davis (actualmente o subsidiară a Pfizer).

Când escrocheria a fost dată în vileag, acest nemernic căruia i s-au ridicat monumente de respectabilitate, a început promovarea unei alte clase de droguri de coşmar, amfetaminele, despre care se ştia că sunt ineficiente, extrem de toxice şi că provoacă o dependenţă puternică.

Cum s-au întocmit, în timp, nomenclatoarele ce au ajuns să cuprindă de la 112, iniţial, aproape 900 de pretinse boli mentale, dintre care doar respiraţia profundă a fost deocamdată exclusă ?


Extrem de simplu şi eficient... prin vot ! Şi printr-o târguială ca la tarabă,sau cum elegant încerca să se exprime un psihiatru britanic participant la "conferinţa" de redactare a celei de-a treia ediţii: "ca la o licitaţie de tutun."

Perfect conştienţi de caracterul conspirativ al acestei catastrofe de "manual", cu pretenţie de operă ştiinţifică, o comisie de 25 psihiatri marcanţi, dintre care 19 sunt cunoscuţi ca fiind pe statele de plată ale marilor concerne farmaceutice, deliberează în prezent în secret, stabilind cât de lungă va fi de această dată lista maladiilor mentale.

Există mărturii îngrijorătoare, privind includerea în această listă a unor comportamente umane gen: dependenţa de internet, preocuparea obsesiv religioasă, paranoia politică conspiraţională şi altele similare, care le va garanta drept clientelă întreaga populaţie a lumii, numai bună de a fi clasificată global ca fiind alienată şi deci potenţială "beneficiară" a unui tratament cu droguri psihotrope.

Nu putem aprecia ce venituri enorme vor fi astfel asigurate asasinilor chimici din corporaţiile farmaceutice, dar ne putem face o idee, ţinând cont că în 2007 aceştia au avut un profit de 22,8 miliarde dolari.

Un procent alarmant de 75 % dintre militarii americani, se află sub tratament cu droguri legale, conducând la faptul că mai mulţi dintre ei mor mai degrabă prin sinucidere, decât în luptă.

Cum de s-a ajuns ca grupe de droguri perfect cunoscute prin efectelor lor nocive şi prin dependenţa gravă pe care o provoacă, să ajungă a fi prescrise legal iar uzul lor să fie încurajat de psihiatri, medici, guverne, mass media şi educatori, deopotrivă ?

Prin puterea aproape nelimitată a banilor murdari şi a influenţei politice a concernelor farmaceutice. În SUA personalul medical este obligat, pentru a-şi menţine licenţa, să urmeze continuu cursuri profesionale, care sunt aprobate şi finanţate de trusturile farmaceutice.

Dacă gresesc, vă rog corectaţi-mă.



Dumnevoastra aveti dreptate si ati remarcat petele negre ale psihiatriei romanesti nereformate.

Personal am luptat pentru reformarea psihiatriei si evolutia sa spre ceea ce se numeste azi PSIHIATRIE SOCIALK:

Din pacate ca si in alte ramuri capii psihiatriei de pe timpul comunistoilor,dar si cei de azi care sunt promovati tot pentru genealogia comunista s-au opus din rasputeri reformelor in psihiatrie.

majoritatea au facut-o din cauza incompetentei profesionale,promovarea lor avand criterii pur politice.

Suferintele descrise de dv.sunt reale si ele tin nu de psihiatrie in general,ar fi absurd sa spunem ca nu exista o medicina a psihicului ci faptul ca establismentul psihiatric actual in Romania este incompetent
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Simon.
mesaj Mar 27 2011, 10:24 AM
Mesaj #41





Guests






Psihiatria mondiala a depasit de mult stadiul psihiatriei biologice si chiar psihologice, adjudecandu-si astazi acele cuceriri, noile concepte sociologice si alcatuind o sinteza a modelelor biologice, psihologice si sociale, constituind ceea ce azi poarta denumirea de psihiatrie sociala.
Psihiatria sociala nu este, asa cum ar arata-o numele la prima impresie, o psihiatrie exclusivista, ci mai degraba o disciplina care implica intreaga evolutie a curentelor stiintifice, dar care pune accentul pe aspectele sociale si umane pe care vechea psihiatrie, mai ales aceea de nuanta exclusivist biologica, nu o facea. Ea pune mai ales accentul pe organizarea institutiei de tratament umanizand aceasta institutie.
Cum ar fi fost posibil ca un regim inuman ca regimul comunist sa accepte asemenea principii? Ei aveau solutii pentru toate problemele in ideologia marxista si aceea prelucrata pentru uzul publicului de catre marele conducator.
In conceptia noastra, conceptie exprimata public in cadrul articolelor si lucrarilor noastre monografice cu aproape doua decenii in urma, psihiatria practicata in epoca comunista, dar si cea de astazi nu mai pot fi reformate. Ea trebuie practic “distrusa” si reformulata in termenii psihiatriei moderne. Aceasta psihiatrie clasica, deformata de ideologia comunista, care a respins in mod visceral toate cuceririle stiintifice ale secolului, nu se mai poate reforma prin modificari cosmetice, infuzii mari financiare sau constructii noi. Ea trebuie “distrusa” si inlocuita prin psihiatria sociala, singura care dispune de calitati si modele noi de boala si de o radicala transformare a institutiei de tratament, o noua orientare etiologica si in domeniul preventiei.
Aceasta “revolutie” va creea, asa cum se intampla si cu reforma din domeniul economiei, chiar si pentru cei bine intentionati si adepti ai democratiei si reformei, acea senzatie de “distrugere” specifica oricarei actiuni de modificare radicala, dezvoltand acea reflexa opozitie fata de nou. Va fi un stralucit prilej pentru actuala si fosta nomenclatura de a putea sa prezinte “catastrofic” schimbarile preconizate in comparatie cu “paradisul pierdut” al trecutului nostru psihiatric.
Usoara manevrabilitate a psihiatrilor (feminizarea medicilor psihiatri ar fi doar o premiza relativa), apatia, dorinta celor batrani de a-si termina cariera in sistemul in care s-au obisnuit vor face dificil in Romania procesul de schimbare (si aceasta chiar cu actualul director al spitalului din Bucuresti, de nuanta P.N.T.C.D., al carui curaj reformist nu trece “de genunchiul broastei” - dr. Prelipceanu).
Am aratat deja ca din motive ideologice psihiatria nostra nu a putut depasi primul stadiu de dezvoltare a psihiatriei - psihiatria biologica.
Miscarea care a stat la baza conceptiilor sociologice privind psihiatria si psihologia a inceput in S.U.A. si s-a extins apoi cu repeziciune si in Europa Occidentala.
In conceptia psihiatriei sociale, bolnavul psihic nu este doar un “organism izolat” sau un simplu bolnav somatic, ci este plasat in contextul sau relational incepand de la primul grup caruia ii apartine – familia - si mergand pana la dimensiunile largi ale societatii, economiei, geografiei, culturii.
Sociogeneza, subliniaza Porot, este un ansamblu de conditii care emana din mediul social si este susceptibil de a determina producerea, dezvoltarea si evolutia bolilor psihice. Existenta umana devine astfel campul de interactiune a mai multor dimensiuni: biologic - somatic - interpersonal - psihic – extrapersonal - social si cultural. In acest fel psihiatria sociala actuala devine o stiinta interdisciplinara, indreptandu-si atentia asupra unor fenomene sociale care sunt capabile a determina stari morbide sau presiuni psihice asupra unor mase de indivizi, in contextul exploziei demografice si informationale.
In acest sens se remarca astazi o crestere a “densitatii psihologice” a populatiei, adica a populatiei participative, entitate mult mai importanta decat numarul real de persoane (inainte participarea se rezuma la unele categorii de varsta, sex, statut economic etc).
Indiscutabil ca psihiatria acestui sfarsit de secol nu poate fi decat o psihiatrie sociala. Psihiatria clasica, incorsetata in cercul stramt al modelului medical de boala pe care l-a promovat, cu ambitia ei de a se alinia disciplinelor medicale somatice - adeseori chiar intr-o maniera coloniala -, nu mai poate asigura progresul din cauza individualismului sau si a mecanicismului pe care le promoveaza.
Psihiatria clasica, cu angrenajul ei de explicatii biologice, nu a mai putut sa se descurce in campul pe care credea ca il stapaneste atunci cand s-a produs explozia dezadaptarilor psihologice si febra crescanda a imbolnavirilor psihiatrice.
Nu este vorba aici numai despre deformarea ei de catre ideologia comunista. Dar psihiatria clasica a esuat (si in Europa Occidentala) atunci cand nu a mai avut capacitatea teoretica si practica deoarece spitalele mamut si terapia exclusiv somatica nu mai erau capabile sa dea satisfactie, sa corespunda unei epoci in schimbare accelerata, cresterii exigentei cetatenilor fata de societate si organizarea politica. Fara a-i nega meritele de inceput si adjudecandu-si toate cuceririle valoroase din domeniul biologiei sau psihologiei, psihiatria sociala a fost practic “impinsa” in scena de catre societatea care a aparut dupa catastrofa umana si sociala, dupa al doilea razboi mondial, in conditiile aparitiei noilor societati democratice si a unei noi filozofii privind drepturile omului, fenomene care au aparut ca o reactie fata de amenintarea totalitarismului fascist si comunist.
Pentru vechea psihiatrie fenomenele psihologice si sociale nu aveau un rol prea important, cheia de bolta fiind reprezentata de factorii biologici.
Din nefericire, in lagarul comunist psihiatria clasica dogmatizata si ideologizata, cu angrenajul sau greoi de diagnostice si forme clinice aparute la comanda, ori de cate ori realitatea clinica nu se potrivea cu azilele si spitalele sale mamut, ierarhia rigida si organizarea carcerala au dus la scaderea prestigiului disciplinei si la crearea unei adevarate repulsii in ochii opiniei publice.
In acest cadru lupta pentru o psihiatrie orientata spre om - ca fiinta sociala -, spre nevoile comunitatii si promovarea sanatatii mintale comunitare au devenit o sarcina prioritara nu numai pentru dizidentii Europei de Est, dar si pentru psihiatrii care si-au stimat profesia sau pur si simplu erau animati de o atitudine patriotica.
Incercand o prima definitie a psihiatriei sociale, vom afirma ca aceasta reprezinta o sinteza a datelor biologice, psihologice, interpretate in spiritul conceptelor sociologice umaniste. Acest lucru priveste studiul corelatiilor, perturbarilor, dizarmoniilor, hipoevolutiilor care cuprind ansamblul spiritual al oamenilor. Psihiatria poate sesiza aspectele nocive ale vietii sociale, ale vietii in cadrul grupului social. Psihiatria sociala se ocupa de toate problemele biologice si psihologice ale individului, dar ea depaseste sfera psihopatologiei la care se oprea psihiatria clasica.
Totusi, chiar ajunsa la stadiul de psihiatrie sociala, psihiatria va ramane in esenta ei o disciplina medicala
Psihiatria sociala va avea insa in primul rand o conceptie sociala inchegata. Ea va pune in plan practic dezvoltarea unor servicii de asistenta psihiatrica la nivelul unei societati in schimbare.
Pentru noi psihiatria sociala este disciplina care inglobeaza cunostintele biologice si psihologice, dimensiunii sociale a omului. Psihiatria sociala studiaza astfel toate aspectele sociale legate de boala psihica, intelegand prin aceasta aspectele etiopatogenetice, evolutive, terapeutice si profilactice. La acestea trebuie neaparat adaugata si problema statutului social al bolnavului psihic, obligatiile societatii fata de acesta, organizarea umanitara a institutiei de tratament si a modalitatilor de terapie la nivelul comunitatii. Tot in cadrul psihiatriei sociale se vor include si mijloacele prin care psihiatria poate influenta factorii de raspundere, in sensul prevenirii si tratarii bolilor psihice, precum si oportunitatea folosirii vietii sociale si chiar politice prin paticiparea activa a psihiatrilor in folosul si profilul actiunilor de sanatate mintala.
Exista, totusi, in stabilirea limitelor psihiatriei sociale, opinii divergente care tin mai ales de largirea sau stramtarea viziunii asupra domeniului ei de activitate. Astfel, Bastide are in acest domeniu o pozitie oarecum deosebita, el afirmand ca domeniul psihiatriei sociale poate cupride trei domenii cu individualitate proprie:
1. Psihiatria sociala - in sensul sau restrans;
2. Sociologia bolilor psihice;
3. Etnologia bolilor psihice.

In acest sens, psihiatria sociala urmareste comportamentul social al bolnavului, procesul de socializare si de pierdere a contactului cu lumea din jur, adica cu societatea reala a individului. Socializarea individului ar interesa, de fapt, psihologia sociala.
Legatura dintre diferitele evenimente sociale si diferite tipuri de boala psihica ar constitui obiectul sociologiei bolilor psihice, disciplina in care el introduce si psihoterapia de grup, ansamblul de idei si metode care privesc institutia de tratament psihiatric, relatiile din cadrul acestei institutii, precum si dintre institutia psihiatrica si mediul comunitar.
Psihiatria sociala studiaza deci fenomenele sociale cu implicatii medical-psihiatrice si care in viziunea lui Disertori si Piazza ar fi urmatoarele:
- Fenomene psihopatologice individuale, legate de un context etiopatologic, social;
- Fenomene psihopatologice ale comunitatii;
- Efectele sociale nocive provocate de tulburarile individuale si colective;
- Interferenta dintre psihopatologia individuala si aceea a colectivitatilor.
Psihiatria sociala trebuie sa cuprinda si sarcinile societatii fata de psihiatrie, cum ar fi organizarea institutiei de tratament, dezbaterea unor programe de sanatate mintala in mass-media, emiterea unor legi in domenii deosebite ale asistentei psihiatrice. De aceea psihiatria sociala se ocupa nu numai de individ sau grup social, ci si de unitatea ca intreg. Psihiatria sociala, deci, stiinta care studiaza tulburarile psihice ale oamenilor ca membri ai societatii, este considerata ca o unitate.
Pentru noi psihiatria sociala are o semnificatie si o definitie mai larga, deoarece consideram ca psihiatria nu este decat una singura si aceea este psihiatria sociala. In acest sens, a vorbi in prezent despre existenta unei psihiatrii biologice, psihologice sau sociale (acestea au fost doar etape evolutive) este un nonsens, psihiatria fiind o disciplina bio-psiho-sociala, dar in care factorii biologici si psihologici se subordoneaza punctului de vedere istoric si social, motiv pentru care denumirea cea mai potrivita a actualei psihiatrii este de PSIHIATRIE SOCIALA. Acest lucru presupune ca punctul de vedere sociologic sa actioneze la toate nivelurile (diagnostic, tratament, profilaxie), inclusiv in domeniul psihopatologiei si a organizarii institutionale, ceea ce in fapt reprezinta o transformare radicala a psihiatriei clasice de la maniera de clasificare a bolilor pana la maniera de organizare si dirijare a actiunilor terapeutice si de recuperare. Acest lucru reprezinta in contextul actual criptocomunist de la noi o adevarata revolutie in psihiatrie, cu acea senzatie anxiogena de distrugere a unei institutii care asigura securitatea personalului si mai ales a profitorilor ei, dar care a produs inadvertentele si greselile etice. Acesta este singurul drum prin care s-ar putea realiza construirea noii psihiatrii sociale in Romania.
Psihiatria sociala este totusi, chiar daca am ajunge pana acolo cu reforma, o disciplina tanara cu o sfera inca imprecisa, dar care a determinat deja un suflu innoitor. Astfel, daca vechiul alienist era considerat doar un clinician ingust si obsedat de dorinta de a fi considerat medic, fiind preocupat mai ales de cazuri izolate si de o morbiditate redusa, actualul medic psihiatru se afla in fata unor situatii cu totul deosebite. Locul vechilor epidemii (ciuma, holera) a fost luat astazi de cresterea enorma a morbiditatii psihiatrice, ceea ce a facut ca actualul medic psihiatru sa fie preocupat de sanatatea mintala a unor mase enorme de oameni.
Astfel, subliniaza Coresi, pentru medicul psihiatru vechi, pacientul era un bolnav somatic in primul rind, iar preocuparea pentru problemele psihice si relationale ale bolnavului erau evidente doar in masura in care acestea decurgeau evident din boala (ca si in situatia altor boli somatice). Pentru psihiatrul actual - un muncitor social - pacientul este un om prins in dubla sa realitate individuala si sociala.
Psihiatria sociala este si un domeniu interdisciplinar. El se foloseste nu numai de psihopatologie si biologie, ci si de concepte sociologice, psihiatria devenind o disciplina in viziune sociologica.
Sociologia imprumuta psihiatriei o serie de concepte specifice, cum ar fi acelea de grup social, psihologie sociala, dinamica grupelor sociale, importanta culturii si civilizatiilor. Sociogeneza bolilor psihice, ca si obligatia societatii fata de bolnavii psihici intra tot in domeniul psihiatriei sociale.
Psihiatria sociala imprumuta astfel de la sociologie numeroase concepte si puncte de vedere si chiar o anumita finalitate, ramanand totusi o disciplina medicala - desi chiar si medicina somatica devine tot mai mult si o disciplina sociala.
Psihiatria sociala ofera ea insasi medicinii un exemplu care consta in dimensiunea sa sociologica, iar sociologiei ii ofera un camp de actvitate pe care cu greu si l-ar fi putut imagina singura.
Psihiatria sociala are relatii cu psihologia medicala. Ea foloseste toate explicatiile psihodinamice, foloseste conceptele psihologice privind relatia medic - pacient.
Psihiatria sociala, ca ramura activa, are o activitate publica in presa scisa, la TV, cultiva in opinia publica noile valori privind situatia bolnavului mintal, antreneaza societatea in procesul dificil de tratare si preventie a bolilor psihice. Ea se intereseaza de viata economica, o parte din activitatea ei desfasurandu-se in cadrul programelor de profilaxie la nivelul unitatilor economice.
Psihiatria sociala ofera diferitelor stiinte si domenii de activitate o serie de notiuni si entitati, precum si o activitate practica in multe privinte comuna, in scopul inbunatatirii calitatii vietii si a sanatatii mintale intr-un moment in care in intreaga lume se vorbeste de dreptul la sanatate al fiintei umane.
Asemenea sarcini nu si le putea asuma decat o psihiatrie dinamica, care sa valorifice si cunostintele biologice, dar si pe cele de psihologie si sociologie. Psihiatria clasica era statica, activitatea ei limitandu-se doar la granitele spitalului sau ale azilului, motiv pentru care ea a devenit o adevarata mana cereasca pentru societatile totalitare (ea insasi avea inclinatii totalitare).
Pentru comunism asemenea psihiatrie exprima chintesenta materialismului dialectic aplicat in domeniul stiintelor psihologice (pentru marxism, materialitatea psihicului era al doilea concept ca importanta dupa afirmarea materialitatii lumii), mai ales intr-o societate care nu se mai baza nici pe morala religioasa si nici pe principiile dreptului individului.
Am schitat in linii mari bazele ideologice ale abuzului psihiatriei comuniste si am subliniat in acelasi timp nevoia de reforma, oferind solutia crearii unei psihiatrii sociale romanesti dupa modelul psihiatriei din Occident. Pe acest teritoriu ar trebui sa se intalneasca toti psihiatrii de buna credinta, reforma psihiatriei noastre fiind in sensul istoriei actuale, daca nu vrem ca generatiile care azi pasesc in psihiatrie si cele care vor veni sa nu ne acuze ca nu am inteles acest sens nici in ceasul al doisprezecelea. Caci, indiferent de ce va face generatia noastra, traita mai ales in comunism, psihiatria sociala romaneasca tot se va naste caci, parafrazand din nou acelasi verset biblic, daca nu vom predica noi adevarul, il vor face pietrele.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_SIMON.
mesaj Mar 27 2011, 10:25 AM
Mesaj #42





Guests






RELATIA PSIHIATRIE - MORALA

Relatia dintre psihiatrie si morala este una dintre marile probleme acute pe care le-a ridicat societatea criptocomunista si post-totalitara in care traim astazi. Psihiatria moderna a avut si are nu numai o dimensiune medicala, dar si una morala, bolnavii psihici fiind o categorie umana cu probleme specifice cu un important impact social, motiv pentrru care societatea trebuie sa ia in consideratie aceste aspecte.
Aceste probleme de etica nu sunt specifice numai epocii noastre pentru psihiatrie, ele aparand din cele mai vechi timpuri, morala crestina fiind aceea care a ridicat aceasta etica pe cele mai inalte culmi.
In ciuda acestor considerente, in decursul istoriei “societatea” bolnavilor psihici a fost mereu supusa persecutiilor, pentru bolnavii psihici au fost “bune” cele mai brutale forme de tratament si cele mai inumane forme de ingrijire. Emanciparea bolnavilor psihici a trebuit sa astepte etape cruciale ale istoriei pentru a modifica soarta acestor indivizi. Astfel, istoria citeaza “eliberarea” lui Pinel, ca efect al revolutiei franceze, pentru ca boala psihica sa poata fi privita mai umanitar, insa rolul principal l-a jucat indiscutabil morala crestina.
Desi bolnavul psihic, conform moralei crestine, a devenit “aproapele nostru", ceea ce s-a dezvoltat a fost o adevarata “maladie a prejudecatilor”, iar violenta si criminalitatea, fenomene normale in toate societatile, a fost transferata in mod preferential asupra bolnavilor psihici, desi statistica arata ca la 1.000 de bolnavi psihici exista mai putine acte de violenta decat la 1.000 de persoane din populatia generala. Acest lucru nu a putut insa sa scuteasca bolnavul psihic de prejudecata “permanentei sale periculozitati”, motivand un intreg cortegiu de constrangeri, mijloace privative de libertate, fara insa a putea aplica si un tratament adecvat. De aceea, asa cum am mai aratat, psihiatria secolului al XIX-lea va fi o psihiatrie azilara, dar cu constiinta ca acest lucru este cerut de utilitatea publica pentru mentinerea linistii sociale, in timp ce boala psihica era considerata ereditara, cu risc social - pacientul fiind singurul culpabil pentru boala sa, in timp ce societatea era inocenta.
Secolul al XX-lea nu va mai fi un secol al culturii sau al ideilor, ci va deveni un secol al ideologiilor, in special al celor de esenta totalitara (comunista si fascista). Fiecare dintre acestea va avea o atitudine distructiva fata de bolnavul mintal: fascismul prin eutanasie si prin distrugerea fizica a bolnavilor mintali pentru purificarea unei etnii considerate superioara, comunismul avand la baza practic acelasi element - ura -, dar nu etnica, ci de clasa. Desi va critica nazismul, comunismul va face din psihiatrie un mijloc pentru a plasa pe aceia care criticau sistemul in randul bolnavilor mintali, pe care apoi ii va inchide nu in lagarele lor traditionale, ci in spitale psihiatrice.
Existenta psihiatriei in perioada comunista a fost tragica, iar din punct de vedere moral, ca si religia de exemplu, a trebuit sa traiasca doar facand compromisuri. Comunistii, din punct de vedere etic, au atacat in primul rand principiul solidaritatii umane, al coeziunii dintre oameni, principiul asocierii, al libertatii de gandire, fiind in totala opozitie cu principiile democratiei pluraliste, ale libertatii de gandire sau asociere. Tot ce fiinta in comunism era trecut prin etalonul masurii in care prin aceasta puterea comunista se consolida sau nu.
Aparitia tardiva - anii 1960 - 1970 - in Occident a miscarii pentru drepturilor omului, cu extraordinara sa putere de seductie, in Est a insemnat de fapt inceputul sfarsitului acelui imperiu al raului, asa cum pe buna dreptate afirma presedintele Regan. Penetrabilitatea filozofiei drepturilor omului a facut ca in aceasta privinta etica psihiatrica sa se modifice profund. In acest cadru, principiile moralei crestine si ale noii filozofii existentialiste au facut din seductia sistemului democratic ceva irezistibil si, daca mai adaugam schimbarile de generatie, ne putem explica acum avalansa “revolutiilor de catifea” si caderea sistemului comunist fara de care oprirea represiunii psihiatrice nu ar fi avut nici o sansa.
Totusi, trebuie subliniat ca victoria democratiei nu a facut ca problemele etice ale psihiatriei sa ia sfarsit. Nici in sistemele democratice evoluate lucrurile nu apar ca definitiv rezolvate, lupta pentru moral nu poate inceta nici aici si niciodata. Antietica nazista si comunista ne demonstreaza fragilitatea si limitele moralei atunci cand este vorba de psihiatrie. Acesta este de fapt unul dintre argumentele fundamentale de a construi azi o adevarata psihiatrie sociala.
Reabilitarea bolnavilor psihici ridica astazi problema unei noi viziuni, si anume aceea a resocializarii bolnavilor psihici, aceasta fiind dimensiunea etica fundamentala a eticii actuale in domeniul psihiatriei. Trebuie sa fim constienti ca, datorita specificului bolilor psihice, acestia nu vor veni niciodata in mod deschis spre societate. Ei sunt retrasi, asociali, adesea sunt supusi acelei maladii a prejudecatilor. Iata de ce resocializarea nu poate avea decat un singur sens, de la societate (psihiatru) catre bolnav. Aceasta este conduita morala corecta, care se termina atunci cand bolnavul intra in societate ca egal. Boala psihica nu loveste individul in vitalitatea sa - in biologicul sau -, ea il loveste in umanitatea sa, in specificul uman al fiintei sale, asa cum a fost creat de Dumnezeu si redat naturii. Resocializarea este singura conditie morala si etica a psihiatrtiei sociale.
Desi resocializarea cuprinde si ergoterapia (si in lagarele de munca-inchisori se lucra), ea depaseste acest concept care, daca s-ar limita aici, nu ar face decat sa robotizeze individul, sa transforme patul in scaun. Din acest motiv, resocializarea apare ca un complex comportamental care trebuie sa imite viata reala, sa reantreneze individul pentru toate rolurile din viata reala.
Comunitatea terapeutrica constituie iar un principiu de baza al resocializarii, mai ales in bolile grave psihice si cu probleme social-economice importante. Acest lucru trebuie sa urce la etapa sa cea mai inalta - tratamentul comunitar - in care sunt interesati nu numai factorii medicali, ci si factorii economici, politici, multe alte personalitati, de la parinti, prelati, pensionari, persoane cu potential economic - patroni etc.
Experienta occidentala a terapiei comunitare este reconfortanta pentru un sistem psihiatric inchistat cum este al nostru, dar este clar ca latura economica tine de dezvoltarea comunitatii sau chiar a natiunii. Costurile, chiar daca vor fi mari, beneficiile societatii - linistea sau chiar productivitatea – vor fi enorme. De fapt, prin aceasta s-ar realiza o adevarata profilaxie a crimei, delincventei, antisociabilitatii, drogurilor si s-ar realiza un adevarat proces de sanatate mintala la nivelul comunitati.












Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Alistar Nina.
mesaj Apr 20 2011, 06:44 PM
Mesaj #43





Guests






Morala crestina si psihiatria

1. Crestinismul nu este numai o suma de invataturi, o doctrina,
religioasa, ci si o viata traita daca aceasta doctrina. Si anume el
nu este numai, o suma de invataturi teoretice cu privire la Dumnezeu
si la mantuirea omului, care sa-i lumineze numai intelectul, ci este
o traire a acestor invataturi in viata aceasta pamanteasca.

Desigur, toate adevarurile invataturii crestine trebuie traite de
credincios, chiar daca nu pot fi aplicate toate in aceeasi masura si
constant. De exemplu, invatatura crestina despre Sfanta Treime, si
despre Hristos, Dumnezeu adevarat si om adevarat, prin care se
manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de oameni si prin care se
realizeaza insasi mantuirea noastra obiectiv si subiectiv, trebuie
sa fie nu numai cunoscuta ci traita real si plenar in fiinta si
viata noastra, precum si in relatiile noastre cu semenii nostri.
Comuniunea omului cu Dumnezeu prin Hristos in lucrarea Duhului
Sfant, ca membru al Bisericii lui Hriatos, este inceputul si tinta
vietii crestinului privita pe dimensiune eshatologica.

Trairea si aplicarea invataturilor crestine constituie tocmai
domeniul Moralei crestine. De altfel, crestinismul nu este o
filosofic sau o ideologie filosofica intre alte filosofii si
ideologii, fiindca el nu ne infatiseaza adevarul ca o idee opusa
altor idei ; "el e incarnat in viata unica si sublima a persoanei
Mantuitorului Hristos, Care devine calea, adica modelul nostru de
urmat in viata. Nu ne spune Hristos ca El a venit ca lumea sa aiba
viata si inca mai multa (Ioan 10, 10) decat inainte de El? Iar viata
nu se comunica unui cerc restrans, ca ideile filosofice ; ea se
comunica tuturor fiintelor din lume", tuturor oamenilor si
neamurilor (Matei 28, 19-20 ; Marcu 16, 15-16). Iisus Hristos este
accesibil tuturor, este omul central, fiindca este si Dumnezeu in
acelasi timp, Care polarizeaza spre Sine pe toti care se deschid Lui
si cu care intra in comuniune prin cuvant si lucrare harica. Hristos
este modelul universal al vietii in Dumnezeu. "Cati in Hristos ne-am
botezat in Hristos ne-am si imbracat" (Gal. 3, 27). Aceasta inseamna
vointa de a ne face una cu El (Gal. 3, 28). Pruncul trecut prin baia
Botezului a devenit neprihanit asemenea pruncului Iisus din ieslea
Betleemului. Tinerii care se cununa, nuntesc impreuna cu Hristos si
se veselesc impreuna cu El, ca la Nunta din Gana Galileii. Pacatosii
care isi frang inima in cainta, cad la picioarele Lui si-L roaga
pentru iertare. Credinciosii care se apropie de Sfantul Potir
pranzesc cu Hristos Care isi ofera spre mancare si bautura trupul si
sangele Sau euharistic. Frumusetile acestei lumi le admiram prin
ochii Lui, care ne-a aratat splendoarea crinilor campului. Cand
intalnim pe cei saraci, pe cei bolnavi, pe cei flamanzi si pe
oricare dintre ei necajiti ai lumii, il intalnim in acestia pe El
insusi, Care se identifica cu ei, cum ne incredinteaza El
Insusi : "Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei mai
mici, Mie Mi-ati facut" si "Intrucat nu ati facut unuia dintre
acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut" (Matei 25, 40 si 45).
Durerile noastre proprii le induram impreuna cu Hristos, fiindca
nimeni traind in aceasta viata nu este scutit de Golgota
rastignirii. Iar ingrozitoarea noastra moarte devine usoara daca
stim sa intram cu El in mormant. Caci El, Hristos, fiind insusi
Dumnezeu, a biruit mormantul si a inviat a treia zi. Fiind in
comuniune cu Hristos si deci identificandu- ne vointa noastra cu
vointa Lui, Hristos traieste in noi si noi in El (Gal. 2, 20).

Morala crestina este fata concreta, vazuta de toti a crestinismului,
indicand ce trebuie sa faca crestinul pentru a dobandi viata vesnica
implinind aici pe pamant voia lui Dumnezeu, in relatia cu El si in
relatiile cu semenii, precum si in propria sa viata, adica in
relatie cu sinea proprie. Ea, Morala crestina, pleaca de la Hristos
si se intoarce la Hristos. Iar crestinismul nu este un sistem de
filosofie, fiindca nu "este o elaborare a mintii noastre. El este
inainte de toate persoana istorica a Mantuitorului, adica Fiul lui
Dumnezeu facut om la plinirea vremii si ramanerea Lui ca om si pe
scaunul Slavei, fiind Unul dintre noi in Treime, ca Dumnezeu-Omul.
Intr-un cuvant crestinismul este, cum spunea Nichifor
Crainic, "perfectiunea dumnezeiasca descoperita noua in Hristos".
Iar Morala crestina are ca obiect principal : ce trebuie sa faca
crestinul in viata de toate zilele, urmand lui Hristos, traind si
marturisind pe Hristos.

2. Psihiatria. In psihiatrie, desigur, ne intalnim, dialogam
si "empatizam", cum spun specialistii, cu omul bolnav sufleteste.
Sentimentul de suferinta dobandeste aspecte dintre cele mai complexe
inlauntrul perspectivei date de psihiatrie : in boala psihica nimic
nu pare a avea loc fara autorefleCtare, cuprindere si intelegere
care constituie, de fapt, jocul implicat si continuu dintre
constiinta si suferinta, si, intr-un fel, dintre bine si rau. Dar nu
dintre binele moral si raul moral. Aceasta mai rezulta si din faptul
ca psihiatria se ocupa, in aceeasi masura, de aspectele sintetice
ale persoanei in doua ipostaze : normalitate psihica si contrariul
ei degradant, boala mintala.

Dintre toate sectoarele medicinei, psihiatria este aceea care isi
propune si se simte obligata moral si se "angajeaza" prin excelenta
sa inteleaga bolnavul, alaturi de explicatia - mai mult sau mai
putin comprehensibila - a mecanismelor psihopatologice. In jurul
bolnavului psihic, psihiatria se implica sa creeze o ambianta
comprehensibila, un orizont si o comuniune solidara, capabila sa
ajute pe bolnav in efortul de vindecare. Prin aceasta, psihiatria nu
mai este o stiinta medicala eminamente descriptiva ci prin excelenta
una de participare empatica.

In psihiatrie, medicul are nevoie de bolnav ca sa-si ordoneze
procesul de investigatie si "iatrie", de tratament. In cercetarea si
actul psihiatric are loc un act de comunicare reciproca intre bolnav
si medic, acesta din urma fiind totdeauna disponibil pentru o
generoasa daruire catre cel care sufera. De altfel, medicina
adevarata face uz totdeauna de comprehensiune, iar medicul se
intalneste si comunica cu oamenii. Dar nu intotdeauna acest lucru
este absolut necesar, el putand fi inlocuit doar de o intelegere-a
cauzelor determinante ale bolii somatice.

Boala psihica este mult mai complexa in cauzele si manifestarile ei
si, de aceea, ea comporta o definire mult mai complexa si
inteligibila, decat suferintele umane obisnuite (de pilda cele
organice). In general, definirea bolii psihice se face in raport cu
starea de sanatate sau de normalitate. Dar multe definitii date unei
boli psihice se refera la un tip de individ abstract, mobil si in
fond necunoscut afectiv. Desigur, fiecare boala are anumite
caracteristici care o particularizeaza, fata de alta boala. Dar tot
asa de adevarat este ca medicul nu are de-a face numai cu boli in
general, si eu bolnavi concreti, cu oameni concreti bolnavi. In
cazul bolilor psihice, cu care se ocupa psihiatria, medicul are de a
face cu bolnavi, cu bolnavi diferiti cu care mediul trebuie sa
comunice direct si personal intr-o mare daruire pentru a surprinde
specificul personal, ca sa-l analizeze si sa gaseasca tratamentul
adecvat. Deci pentru medicul psihiatru, fiecare om bolnav sufleteste
este un subiect aparte, un subiect concret cu care el angajeaza
dialogul si tratamentul. La fel procedeaza morala crestina, pentru
care fiecare om este existenta personala nerepetata cu misiunea sa
in fata lui Dumnezeu si in comunitatea semenilor sai, oamenii. Cu
aceasta am ajuns la relatia foarte stransa ce poate fi intre Morala
crestina si psihiatria, fiecare dintre acestea pastrandu-si
specificul si lucrarea in tratarea bolilor sufletesti.

3. Relatie, complementaritate si specific. Si Morala crestina ca
disciplina teologica si psihiatria ca disciplina a medicinei
generale si de profil, se ocupa cu omul concret, ingrijindu-se una
de sanatatea spirituala moral-crestina, iar cealalta de sanatatea
psihica a acestuia. Relatia dintre acestea este o expresie a
relatiei dintre crestinism si medicina. Desigur si una si cealalta
au in vedere sufletul omului cu puterile sau facultatile lui :
mintea, simtirea si vointa, dar nu separat de trup, trupul fiind
conditia vietuirii omului in timp si spatiu. Pentru invatatura
crestina, omul este chip si asemanare a lui Dumnezeu (Facere 1, 26-
28) si deci partener de dialog cu Dumnezeu si cu semenii, sai,
oamenii.. La demnitatea de chip al lui Dumnezeu, pe care o are omul
ca dat ontologic, participa nu numai sufletul cu cele trei puteri
sau facultati ale lui ci si trupul cu tot ceea ce cuprinde si
implica el pentru realizarea dialogului omului cu Dumnezeu, cu
semenii, cu natura inconjuratoare, dar si cu sinea proprie. Trupul
participa la demnitatea de chip, prin suflet si anume prin puterea
cognitiva a acestuia, adica prin acel nous, "minte", despre care
vorbesc Parintii Bisericii, in care se face prezenta insasi lucrarea
lui Dumnezeu, harul dumnezeiesc primit la Botez si mai apoi prin
celelalte Taine ale Bisericii.

Data fiind si sisighia aceasta dintre suflet si trup, in vietuirea
omului pe pamant, morala crestina priveste pe om cu intreaga lui
fiinta, vazandu-l prezent cu toata aceasta fiinta a sa in fiecare
act, actiune, fapta. De aceea, munca omului este si spirituala si
fizica, in acelasi timp. Desigur nu in aceeasi masura.

De aici si cele doua feluri ale muncii sau activitatii omului, munca
spirituala si munca fizica, daca cum predomina activitatea
spiritului sau efortul fizic. Dar si activitatea pur spirituala nu
ramane fara o expresie a ei asupra trupului, sau altfel spus si in
activitatea pur spirituala este angajat subiectul ei intreg. Faptele
libere si constiente cu care se ocupa Morala crestina poarta pecetea
subiectului lor intreg chiar si atunci cand trupul nu are o
participare egala. Radacina lor este in suflet, in spirit si anume :
in mintea care le initiaza si se invoieste cu ele, in simtirea cu
care le imbratiseaza si in vointa care le concretizeaza. De aceea la
judecata obsteasca sau universala, omul se va prezenta nu numai cu
sufletul ci si cu trupul avut pe pamant, desigur acum fiind
nestricacios, ca sa ia rasplata sa : fericirea vesnica sau osanda
vesnica pentru toate cele savarsite cu sufletul si cu trupul sau, pe
pamant.

Faptele libere si constiente ale omului isi primesc calificarea lor
in moral-bune si moral-rele daca cum sunt o implinire a vointei lui
Dumnezeu exprimata in lege (in legea morala naturala sau pozitiva),
in poruncile si sfaturile acesteia, sau o abatere, impotrivire sau
neimplinire a unei indatoriri.

Instrumentul cu ajutorul caruia noi insine aplicam legea morala la
propriile fapte sau la faptele altora, pentru a le sfatui, indemna
sau a evalua in bune si rele este constiinta morala, norma
subiectiva a moralitatii, care daca savarsirea faptelor este primul
nostru judecator a tot ceea ce am savarsit, cu stiinta si vointa
libera. Legea care este ceva extern si deci obiectiv obliga pe om in
constiinta sa morala. De aici chinurile constiintei noastre pentru
faptele moral-rele, adica pentru pacatele si greselile noastre,
uneledintre ele foarte grele, sau de moarte, cu urmari grave chiar
in viata aceasta, precum si multumirea sufleteasca sau starea de
fericire pentru faptele bune savarsite. Constiinta morala este
sfatuitorul si judecatorul nostru cel mai apropiat de care trebuie
sa tinem seama, ea fiind, cum spun multi moralisti crestini si
filosofi, glasul lui Dumnezeu in om sau reflexul imediat al Legii in
fiinta noastra.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Pintea Haiducul
mesaj Apr 27 2011, 05:50 PM
Mesaj #44


În Numele Adevărului
***

Grup: Membri
Postari: 9 545
Inscris: 10-June 08
De la: Deva
Utilizatorul numarul: 1 133



Citeaza (Alistar Nina @ Apr 20 2011, 08:44 PM) *
Morala crestina si psihiatria

Constiinta morala este
sfatuitorul si judecatorul nostru cel mai apropiat de care trebuie
sa tinem seama, ea fiind, cum spun multi moralisti crestini si
filosofi, glasul lui Dumnezeu in om sau reflexul imediat al Legii in
fiinta noastra.


Aiureli, toata Morala se reduce la un joc manipulativ bazat pe evaluarea inteligenta a interesului personal, adica (in fond) la egoismul natural propriu oricarei fiinte cugetatoare. Iata mai jos, pentru cultura ta generala, si "decalogul" adevaratului simt moral:


1. Apreciem "bunatatea" altora pentru ca nu vrem sa ne trezim agresati de ei pe neasteptate;

2. Apreciem "loialitatea" altora pentru ca nu vrem sa fim parasiti de ei pe neasteptate;

3. Apreciem "modestia" altora pentru ca asa crestem sansele ca sa fim noi vedete, nu ei;

4. Apreciem "generozitatea" altora pentru ca vrem ca ei sa ne mai faca favoruri si in viitor;

5. Apreciem "dragostea" altora pentru ca astfel ni se ofera o garantie pe gratis;

6. Apreciem "fidelitatea conjugala" ca barbati pentru ca ne temem sa nu ajungem sa

crestem si copiii altora; in cazul femeilor, punctul 6 se reduce la punctul 5.

7. Apreciem "sinceritatea" altora pentru ca vrem ca ei sa ne spuna adevarul si data

viitoare si sa ne scuteasca astfel sa facem noi insine investigatii;

8. Apreciem "rabdarea" altora pentru ca asa speram ca ne vor pasui returnarea unor eventuale imprumuturi;

9. Apreciem "decentza" altora pentru ca nu vrem sa fim sacaiti de eventualele lor insistentze;

10. Apreciem "solidaritatea" altora pentru ca asa crestem sansele sa obtinem sprijinul lor la nevoie;



Aceasta postare a fost editata de Pintea Haiducul: Apr 27 2011, 06:01 PM


--------------------
"Seeming calamities may be real blessings." (Oliver Goldsmith)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Laur006.
mesaj Apr 28 2011, 05:23 AM
Mesaj #45





Guests






Pintea, draga, nu stiu daca ai dat "copy-paste", sau ai "cugetat" singur pt emiterea acestor fraze, dar stiu ca nu sunt singurul care nu simte niciun adevar in aceste enunturi.

Pe de alta parte, nici nu afirm ca ai fi singurul care crede si/sau traieste in spiritul acestui "decalog". Tuturor celor ca tine le transmit ca noi, restul, credem in alta "teorie": omul este mult mai mult decat un animal inzestrat cu inteligenta.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_psihanalistul.
mesaj Apr 28 2011, 06:50 AM
Mesaj #46





Guests






Citeaza (Laur006 @ Apr 28 2011, 05:23 AM) *
Pintea, draga, nu stiu daca ai dat "copy-paste", sau ai "cugetat" singur pt emiterea acestor fraze, dar stiu ca nu sunt singurul care nu simte niciun adevar in aceste enunturi.


asta pentru ca esti profund nevrozat si cu mintea facuta varza (probabil, votant al lui basescu). pe de alta parte, daca tu nu simti nici un adevar in acele enunturi, fii sigur ca subconstientul tau simte.

si, in fond, numai el conteaza in ceea ce te priveste. happy.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Laur006.
mesaj Apr 28 2011, 10:32 AM
Mesaj #47





Guests






Psihanalistu' lu' peshte... inregimentat politic... Si cred ca ai pretentia sa fii bagat in seama.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Mustafa Ali.
mesaj May 22 2011, 04:28 AM
Mesaj #48





Guests






Metrosexualii si retrosexualii!

--------------------------------------------------------------------------------

In Lume ne-a cazut pe cap o nouo pleasca venita din partea unui
englez, numele nu are importanta, pentru ca am pacatui sa le mai
pomenim numele unor astfel de indivizi. Mai nou si România se screme
prelua,impune pe piata. duua câte stiu sunt mai multe definiti vreo
patru la numar, eu ma opresc doar la aceste douo, metro si retro.

Metro, sexualul la metru, a inceput sa ne dea lectii,cum sa ne
imbracam si comportam. Pe lânga aceasta neobrazare mai aduga una si
mai si, cum ca pentru el nu are importanta orientarea sexuala, pai
când a avut? Niciodata nu s-a pus problema orientari sexuale, pentru
ca lumea avea bunul simt a nu pune în discutie asemena chestiuni. Mai
bine spus, nimanui nu-i trecea prin cap ca colegul X este homalau,
daca acesta avea bunul simt a fie indeajuns de discret. Nouo astora
care nu ne trecea prin cap asemena chestiuni ne arunca acuza cum ca
am fi retro, bun, nu ar fi nimic daca acuzele la adresa noastra ar fi
oprite aici.

Un retro nu isi face unghiile, vopseste parul, pudreaza, rujeaza, el
nu stie de cosmeticician, este considerat un nespalat. Asa sa fie? Nu
stim, dar una o stim sigur, un barbat trebuie sa ramâna barbat nu
feminizeze cum recomanda a acesti metro. Gândul ma duce la ani 70-80
din Germania, când femeile au cerut prin demonstrati si fel si fel de
organizati ca barbatii sa fie radical schimbati, cereau un metro,insa
expresia nu fusese inca aruncata pe piata. Rezultatul, germanii s-au
feminizat, femeile barbatit. Un alt fenomen si-a facut aparitia,
barbatii sunt indiferenti fata de femei intr-un procent destul de
serios, acestea cauta disperata barbatii (cine are bani prin Africa)
pentru a le satisface. Este cauza pentru care Germania se afla in
topul tarilor in care homosexualitatea a depasit 50%, masturbarea
valabil ambelor sexe , precum si al obiectelor Sexy-Shop nu mai are
rost discuta. Nu o sa întâlniti intr-o Discoteca din Germania,
tinerii cautând face curte fetelor, care cel mai adesea se imbata mai
rau decât baietii. Mai nou s-a instaurat o moda, nu stim de cine
finantata. Tinerii sub 18 sunt ademeniti spre discoteci la un pret de
5 Euro, in care (tineti-va bine), este inclus alocolul nelimitat! Eu
in fiecare noapte in jurul orei 3-4 dimineata trec pe lânga trei
discoteci (din redactie, centru orasului), am intrat de mai multe ori
fie cu colegii fie singur sa beau o bere. Ma ingrozesc ce imi este
dat sa vad, asa ceva in Germania anilor 90 nu exista, acestii tineri
sunt metro si sa va argumentez de ce.

Majoritatea au adoptat moda zilei, aparent nimic rau in asta (voi
reveni la moda), insa, frizurile, modul cum se manifesta, danseaza,
releva o drama foarte adânca. Sunt insingurati, timizi (ambele sexe),
ei nu stiu ce inseamna a te indragosti de o fata, dar nici aceasta nu
stie mai mult, sunt incapabili (la vârsta lor, este anormal) a se
indragosti. Imaginea unei astfel de serate tineresti arata mai
degraba impartita in douo culori, fetele cu fetele care au lansat o
nouo moda, nu doar ca danseaza impreuna ci si una din fete sublineste
baiatul, lesbianism in public, atentie, nu sunt localuri specifice
acestor deviati. Baiesti nuau ajuns atât de departe,insa, acestia par
a fi animale turbate. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca muzica este
un techno fara cap si coada, se repeta ore in sir aceiasi sonoritate
muzicala, data la la maxim de dudie podeaua si pereti (ciment). Este
un metrosexual neinteresat de sex. Mentionez; totii acesti tinerii
sunt clientii de baza al laboratoaerelor de cosmetica, se pare ca
procentul depaseste pe cel al fetelor. Sa luam putin moda.

Metrosexuali sutin cum ca un retro se imbraca neadecvat, nu au gust
pentru eleganta. Nimic mai fals! In primul rând tinuta eleganta la
care fac referire metro, pâna prin anii 70 , indivizi retro nu ieseau
din casa fara cravata, femeile in rochi elegante, fiind o placere sa
iesi la plimbare si privesti oamneii de pe strada. duua anii 70 s-a
impus -generalizat moda Jeans,sportiva. Asa ca eleganta la care fac
referire acesti metro ca si in cazul paradei de orientarea sexuala nu
are justificare. In alta ordine de idei, recenta moda pentru baieti
este tot metro. Daca va veti duce din curiozitate la raioanele fete
si baieti, veti observa ca in linie nu mai exista absolut nici o
diferenta, exact ce cere acesti metro, sa manifestam partea femeiasca
(barbati), iar femeile pe cea barbateasca.

Gândul ma duce la o profetie biblica, nu mai stiu pe unde se afla,
acolo spune ca; Antihristul va schimba ordinea lucruilor, va opri
nasterile, ceea ce parintilor nostri nici prin gând nu le-a trecut.

Se pare ca acesti metro indeplinesc in amanunt aceasta sarcina.

In mare c-am acestea ar fi moda metrosexualilor, cine nu se adapteaza
este exclus, nu are sanse lega o relatie cu o fata, este considerat
un ratat, demodat. Observam lejer faptul ca la baza ca relatiile cu o
fata nu se leaga cu toate ca acesti tinerii sunt la zi cu moda,
poarta cele mai scumpe haine, cele mai moderne aparate cu putinta, se
comporta super modern si totusi acestia ramân niste ratati pe viata
si asta din frageda vârsta. Metro-ul asta mai contine o sopârla
veninoasa, tinerii trebuie raporta la un idol, fotablist, cântarez
sau actor. Daca pâna mai ieri revistele prezentau femeile perfecte,
acum a venit rândul barbatilor perfecti, adica metro. Unde exista
perfectiune? Câti baieti sau fete reusesc gasi foto-modelul prezentat
de reviste? Ce rezulta din aceasta nebunie, am prezentat sumar
constatarile din discoteci, repet; asa ceva nu exista in urma cu 10-
15 ani, era o placere sa mergi la o discoteca si, atentie; se mergea
imbracat elegant , flitru era in toi. Cele mai frumoase seri de dans
si flirt in Germania le-am trait, de o eleganta si frumuseste care si
acum când scriu ma gândesc nostalgic. Asa ceva azi nu mai exista, a
disparut subit!

Banuiesc ca multi dintr-e D-vs ati trait astfel de momente, poate va
aduceti aminte, minim 50% din ceeicare intrau la "agatat" plecau
cuplati, multii si-au intemeiat familii, cum era cândva la Hora, ei,
va asigur; in noua forma la care am asistat si analizato, nici macar
1% nu iese cuplat, majoritatea beti crita, violenti si tristi,
ingrozitor de tristi!

Aceasta este adevarata fata a acestui metrosexual ci nu ceea din
reviste sau prezentata obsesiv la TV.

Întâmplator zilele trecute am ascultat un Jurnal TVR, in care s-a
discutat aceasta tema, indivizi unul Bucurescu (a-la de face Cultura
Libre), si un alt dement, s-au legat de emisiunea cu icoanele in care
era pe lânga Plesu, Patapievici, am intels Alex Mihai Stoenescu si
Becali, ultimul luat peste picior,insa, despre primi trei intelctuali
rasati nu s-a gasit spune decât ca sunt retrosexuali, adica sunt
niste nespalatii (da, asa au redat verbal si in imagine un retro).
Lasând la o parte tâmpenia cum ca a doua zi se vor gasi niste
organizati ortodoxe care sa protesteze, reptata obsesiv, am ramas
masca la ce obraznicie mi-a fost dat sa asist. Douo zile mai târziu
Andressco in Ziua, incearca face praf intr-unmod barbar aceiasi
intelctuali,pe totii ceei care au semant Apelul CivicMedia sau luat
apararea.

Eu nu am voie sa spun Andreescu este un dobitoc, Bucurescu homalau,
ca deh politic-corectitudinea asta imi interzice, insa aceste javre
au drept inventa un nou termen sa ma faca nespalat, atace violent pe
orcine nu le aproba aberatiile. Obraznicia acestor indivizi intrece
orce masura a bunei cuvinte, eu ma intreb pâna când? Libertatea si
conceptul de democratie acesti indivizi il pune in pericol ci nu un
Vadim sau Becali,pentru ca acesti descreierati compromit iremediabil
democratia. Eu cred ca acesta este scopul acestor javre,pentru ca asa
cum spuneam într-un material anterior, acesti deviati vor fi
victimele dictatorului care sta la usa, anuntat in România anului
2000 via TVR.

In cazul acestor intelctuali nu s-a putut pune stamplia
fundamentalist relgios, ortodox, s-a gasit formula retrosexual,
nespalat, necioplit, cum este posibil asa ceva? Lucrurile sunt prea
grave ,pericoluleste prea mare ca sa mai le ingaduim acestor scursuri
a societati a ne mai jigni, interzice manifesta , expune punctele de
vedere public!

Mai jagardelelor, eu nu sunt retrosexaul ci OM asa cum la facut
Dumnezeu, sunt barbat, nu femeie de care imi place la nebunie,
frumoasa mai este ca sa nu fie iubita si sa nu te imrepunezi cu ea,
asta chiar ca este pacat. Dar nu femeia din reviste,NU, pe aia sa o
lingeti voi netrebnicilor, ci cea normala, care miroase a femeie de
la o posta, ca si acestieia îi place sa miros a barbat. Nebunilor
pentru voi am scriis si publicat poezia de mai jos (dar si altele)

Chipuri de fete in baieti
chipuri de femei in cele barabtesti
femei cu femei
barbati cu barbati
copii in adulti
adult in copil

(sper ca am traduso din germana corect) Transformari- IBSN 3-930672-
89-8

Stati mai nenorocitilor, mai spurcaciunilor, de nu crap inainte de
vreme, v-am pregatit una si mai si, Cateaua Turbata, asta chiar ca
trebuie sa o public urgent sa vi-o traga mandea cum va place, nu la
popo, ci in ocarina, mama voastra de besti ordinare!

Na, ma semnez,nu imi este frica de voi pramatiilor!

Octavian Mihaescu
Germania

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Mitica.
mesaj May 22 2011, 04:29 AM
Mesaj #49





Guests






Morala crestina si psihiatria


1. Crestinismul nu este numai o suma de invataturi, o doctrina, religioasa, ci si o viata traita dupa aceasta doctrina. Si anume el nu este numai, o suma de invataturi teoretice cu privire la Dumnezeu si la mantuirea omului, care sa-i lumineze numai intelectul, ci este o traire a acestor invataturi in viata aceasta pamanteasca.

Desigur, toate adevarurile invataturii crestine trebuie traite de credincios, chiar daca nu pot fi aplicate toate in aceeasi masura si constant. De exemplu, invatatura crestina despre Sfanta Treime, si despre Hristos, Dumnezeu adevarat si om adevarat, prin care se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de oameni si prin care se realizeaza insasi mantuirea noastra obiectiv si subiectiv, trebuie sa fie nu numai cunoscuta ci traita real si plenar in fiinta si viata noastra, precum si in relatiile noastre cu semenii nostri. Comuniunea omului cu Dumnezeu prin Hristos in lucrarea Duhului Sfant, ca membru al Bisericii lui Hriatos, este inceputul si tinta vietii crestinului privita pe dimensiune eshatologica.

Trairea si aplicarea invataturilor crestine constituie tocmai domeniul Moralei crestine. De altfel, crestinismul nu este o filosofic sau o ideologie filosofica intre alte filosofii si ideologii, fiindca el nu ne infatiseaza adevarul ca o idee opusa altor idei ; "el e incarnat in viata unica si sublima a persoanei Mantuitorului Hristos, Care devine calea, adica modelul nostru de urmat in viata. Nu ne spune Hristos ca El a venit ca lumea sa aiba viata si inca mai multa (Ioan 10, 10) decat inainte de El? Iar viata nu se comunica unui cerc restrans, ca ideile filosofice ; ea se comunica tuturor fiintelor din lume", tuturor oamenilor si neamurilor (Matei 28, 19-20 ; Marcu 16, 15-16). Iisus Hristos este accesibil tuturor, este omul central, fiindca este si Dumnezeu in acelasi timp, Care polarizeaza spre Sine pe toti care se deschid Lui si cu care intra in comuniune prin cuvant si lucrare harica. Hristos este modelul universal al vietii in Dumnezeu. "Cati in Hristos ne-am botezat in Hristos ne-am si imbracat" (Gal. 3, 27). Aceasta inseamna vointa de a ne face una cu El (Gal. 3, 28). Pruncul trecut prin baia Botezului a devenit neprihanit asemenea pruncului Iisus din ieslea Betleemului. Tinerii care se cununa, nuntesc impreuna cu Hristos si se veselesc impreuna cu El, ca la Nunta din Gana Galileii. Pacatosii care isi frang inima in cainta, cad la picioarele Lui si-L roaga pentru iertare. Credinciosii care se apropie de Sfantul Potir pranzesc cu Hristos Care isi ofera spre mancare si bautura trupul si sangele Sau euharistic. Frumusetile acestei lumi le admiram prin ochii Lui, care ne-a aratat splendoarea crinilor campului. Cand intalnim pe cei saraci, pe cei bolnavi, pe cei flamanzi si pe oricare dintre ei necajiti ai lumii, il intalnim in acestia pe El insusi, Care se identifica cu ei, cum ne incredinteaza El Insusi : "Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei mai mici, Mie Mi-ati facut" si "Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut" (Matei 25, 40 si 45). Durerile noastre proprii le induram impreuna cu Hristos, fiindca nimeni traind in aceasta viata nu este scutit de Golgota rastignirii. Iar ingrozitoarea noastra moarte devine usoara daca stim sa intram cu El in mormant. Caci El, Hristos, fiind insusi Dumnezeu, a biruit mormantul si a inviat a treia zi. Fiind in comuniune cu Hristos si deci identificandu-ne vointa noastra cu vointa Lui, Hristos traieste in noi si noi in El (Gal. 2, 20).

Morala crestina este fata concreta, vazuta de toti a crestinismului, indicand ce trebuie sa faca crestinul pentru a dobandi viata vesnica implinind aici pe pamant voia lui Dumnezeu, in relatia cu El si in relatiile cu semenii, precum si in propria sa viata, adica in relatie cu sinea proprie. Ea, Morala crestina, pleaca de la Hristos si se intoarce la Hristos. Iar crestinismul nu este un sistem de filosofie, fiindca nu "este o elaborare a mintii noastre. El este inainte de toate persoana istorica a Mantuitorului, adica Fiul lui Dumnezeu facut om la plinirea vremii si ramanerea Lui ca om si pe scaunul Slavei, fiind Unul dintre noi in Treime, ca Dumnezeu-Omul. Intr-un cuvant crestinismul este, cum spunea Nichifor Crainic, "perfectiunea dumnezeiasca descoperita noua in Hristos". Iar Morala crestina are ca obiect principal : ce trebuie sa faca crestinul in viata de toate zilele, urmand lui Hristos, traind si marturisind pe Hristos.

2. Psihiatria. In psihiatrie, desigur, ne intalnim, dialogam si "empatizam", cum spun specialistii, cu omul bolnav sufleteste. Sentimentul de suferinta dobandeste aspecte dintre cele mai complexe inlauntrul perspectivei date de psihiatrie : in boala psihica nimic nu pare a avea loc fara autorefleCtare, cuprindere si intelegere care constituie, de fapt, jocul implicat si continuu dintre constiinta si suferinta, si, intr-un fel, dintre bine si rau. Dar nu dintre binele moral si raul moral. Aceasta mai rezulta si din faptul ca psihiatria se ocupa, in aceeasi masura, de aspectele sintetice ale persoanei in doua ipostaze : normalitate psihica si contrariul ei degradant, boala mintala.

Dintre toate sectoarele medicinei, psihiatria este aceea care isi propune si se simte obligata moral si se "angajeaza" prin excelenta sa inteleaga bolnavul, alaturi de explicatia - mai mult sau mai putin comprehensibila - a mecanismelor psihopatologice. In jurul bolnavului psihic, psihiatria se implica sa creeze o ambianta comprehensibila, un orizont si o comuniune solidara, capabila sa ajute pe bolnav in efortul de vindecare. Prin aceasta, psihiatria nu mai este o stiinta medicala eminamente descriptiva ci prin excelenta una de participare empatica.

In psihiatrie, medicul are nevoie de bolnav ca sa-si ordoneze procesul de investigatie si "iatrie", de tratament. In cercetarea si actul psihiatric are loc un act de comunicare reciproca intre bolnav si medic, acesta din urma fiind totdeauna disponibil pentru o generoasa daruire catre cel care sufera. De altfel, medicina adevarata face uz totdeauna de comprehensiune, iar medicul se intalneste si comunica cu oamenii. Dar nu intotdeauna acest lucru este absolut necesar, el putand fi inlocuit doar de o intelegere-a cauzelor determinante ale bolii somatice.

Boala psihica este mult mai complexa in cauzele si manifestarile ei si, de aceea, ea comporta o definire mult mai complexa si inteligibila, decat suferintele umane obisnuite (de pilda cele organice). In general, definirea bolii psihice se face in raport cu starea de sanatate sau de normalitate. Dar multe definitii date unei boli psihice se refera la un tip de individ abstract, mobil si in fond necunoscut afectiv. Desigur, fiecare boala are anumite caracteristici care o particularizeaza, fata de alta boala. Dar tot asa de adevarat este ca medicul nu are de-a face numai cu boli in general, si eu bolnavi concreti, cu oameni concreti bolnavi. In cazul bolilor psihice, cu care se ocupa psihiatria, medicul are de a face cu bolnavi, cu bolnavi diferiti cu care mediul trebuie sa comunice direct si personal intr-o mare daruire pentru a surprinde specificul personal, ca sa-l analizeze si sa gaseasca tratamentul adecvat. Deci pentru medicul psihiatru, fiecare om bolnav sufleteste este un subiect aparte, un subiect concret cu care el angajeaza dialogul si tratamentul. La fel procedeaza morala crestina, pentru care fiecare om este existenta personala nerepetata cu misiunea sa in fata lui Dumnezeu si in comunitatea semenilor sai, oamenii. Cu aceasta am ajuns la relatia foarte stransa ce poate fi intre Morala crestina si psihiatria, fiecare dintre acestea pastrandu-si specificul si lucrarea in tratarea bolilor sufletesti.

3. Relatie, complementaritate si specific. Si Morala crestina ca disciplina teologica si psihiatria ca disciplina a medicinei generale si de profil, se ocupa cu omul concret, ingrijindu-se una de sanatatea spirituala moral-crestina, iar cealalta de sanatatea psihica a acestuia. Relatia dintre acestea este o expresie a relatiei dintre crestinism si medicina. Desigur si una si cealalta au in vedere sufletul omului cu puterile sau facultatile lui : mintea, simtirea si vointa, dar nu separat de trup, trupul fiind conditia vietuirii omului in timp si spatiu. Pentru invatatura crestina, omul este chip si asemanare a lui Dumnezeu (Facere 1, 26-28) si deci partener de dialog cu Dumnezeu si cu semenii, sai, oamenii.. La demnitatea de chip al lui Dumnezeu, pe care o are omul ca dat ontologic, participa nu numai sufletul cu cele trei puteri sau facultati ale lui ci si trupul cu tot ceea ce cuprinde si implica el pentru realizarea dialogului omului cu Dumnezeu, cu semenii, cu natura inconjuratoare, dar si cu sinea proprie. Trupul participa la demnitatea de chip, prin suflet si anume prin puterea cognitiva a acestuia, adica prin acel nous, "minte", despre care vorbesc Parintii Bisericii, in care se face prezenta insasi lucrarea lui Dumnezeu, harul dumnezeiesc primit la Botez si mai apoi prin celelalte Taine ale Bisericii.

Data fiind si sisighia aceasta dintre suflet si trup, in vietuirea omului pe pamant, morala crestina priveste pe om cu intreaga lui fiinta, vazandu-l prezent cu toata aceasta fiinta a sa in fiecare act, actiune, fapta. De aceea, munca omului este si spirituala si fizica, in acelasi timp. Desigur nu in aceeasi masura.

De aici si cele doua feluri ale muncii sau activitatii omului, munca spirituala si munca fizica, dupa cum predomina activitatea spiritului sau efortul fizic. Dar si activitatea pur spirituala nu ramane fara o expresie a ei asupra trupului, sau altfel spus si in activitatea pur spirituala este angajat subiectul ei intreg. Faptele libere si constiente cu care se ocupa Morala crestina poarta pecetea subiectului lor intreg chiar si atunci cand trupul nu are o participare egala. Radacina lor este in suflet, in spirit si anume : in mintea care le initiaza si se invoieste cu ele, in simtirea cu care le imbratiseaza si in vointa care le concretizeaza. De aceea la judecata obsteasca sau universala, omul se va prezenta nu numai cu sufletul ci si cu trupul avut pe pamant, desigur acum fiind nestricacios, ca sa ia rasplata sa : fericirea vesnica sau osanda vesnica pentru toate cele savarsite cu sufletul si cu trupul sau, pe pamant.

Faptele libere si constiente ale omului isi primesc calificarea lor in moral-bune si moral-rele dupa cum sunt o implinire a vointei lui Dumnezeu exprimata in lege (in legea morala naturala sau pozitiva), in poruncile si sfaturile acesteia, sau o abatere, impotrivire sau neimplinire a unei indatoriri.

Instrumentul cu ajutorul caruia noi insine aplicam legea morala la propriile fapte sau la faptele altora, pentru a le sfatui, indemna sau a evalua in bune si rele este constiinta morala, norma subiectiva a moralitatii, care dupa savarsirea faptelor este primul nostru judecator a tot ceea ce am savarsit, cu stiinta si vointa libera. Legea care este ceva extern si deci obiectiv obliga pe om in constiinta sa morala. De aici chinurile constiintei noastre pentru faptele moral-rele, adica pentru pacatele si greselile noastre, uneledintre ele foarte grele, sau de moarte, cu urmari grave chiar in viata aceasta, precum si multumirea sufleteasca sau starea de fericire pentru faptele bune savarsite. Constiinta morala este sfatuitorul si judecatorul nostru cel mai apropiat de care trebuie sa tinem seama, ea fiind, cum spun multi moralisti crestini si filosofi, glasul lui Dumnezeu in om sau reflexul imediat al Legii in fiinta noastra.

Esential si central Moralei crestine este relatia omului cu Dumnezeu, si in Dumnezeu, relatia omului cu semenii si cu natura inconjuratoare. Faptele omului isi primesc coloratura si deci valoarea lor dupa cum sunt si in ce masura sunt sau nu sunt expresii ale relatiei de comuniune a omului cu Dumnezeu. Relatiile cu semenii si exprimarile acestora in fapte concrete, isi primesc, de asemenea, calificarea lor morala dupa marturia lor despre relatia subiectului lor cu Dumnezeu.

Constiinta morala este aceea care sensibilizeaza sau nu sensibilizeaza relatia omului cu Dumnezeu si cu semenii. Faptele bune si pacatele isi primesc calificarea ca atare in primul rand de la constiinta morala proprie si apoi de la autoritatea externa si de la Dumnezeu.

In constiinta morala este prezent omul intreg, trup si suflet, asa ca boala care este pacatul de tot felul, isi are radacina dar si consecintele imediate in aceasta constiinta.

Si psihiatria lucreaza sau face apel la constiinta omului in care sunt simtite acut toate bolile psihice. De aceea ca sa aduci sanatatea fizica si psihica, ca si pe cea moral-spirituala, preotul si medicul trebuie sa inceapa cu constiinta : sa-i descopere bolile, ranile, sensibilitatile sau insensibilitatile.

Constiinta isi are bolile ei, atat pentru preotul duhovnic cat si pentru medicul psihiatru, dar fiecare dintre acestia isi are recuzita sa de mijloace pentru investigatie si tratament. Preotul, de pilda, va acorda o mare atentie scaunului duhovniciei la care se prezinta penitentul sau la care il invita si cu care se intretine indelung preotul duhovnic. Cele mai multe dintre bolile psihice sunt rezultatul unei trairi morale dezordonate. A pune ordine in cele spirituale, inseamna a te preocupa de purificarea continua si sistematica de patimi si pacate, dar pentru aceasta duhovnicul va face apel la constiinta morala a bolnavului si se va preocupa, in acelasi timp, de crearea unui mediu propice apropiat insanatosirii morale si cresterii duhovnicesti a acestuia. Si acest mediu apropiat este familia, bine intocmita si organizata, pepiniera de virtuti si factor puternic pentru o munca constructiva a membrilor ei in societate.

Deci preotul duhovnic si medicul psihiatru se intalnesc in preocuparea lor de insanatosire spirituala si morala a omului, de zidire spirituala si morala a familiei si a societatii intregi in care omul si familia se realizeaza si cresc spiritual, cultural, dar si economic si social.

Pr. prof. dr. DUMITRU RADU

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Aldo.
mesaj Jul 27 2011, 06:38 PM
Mesaj #50





Guests






Stare(a) nebuna a psihiatriei romanesti


Exista, inca, la noi, mentalitatea ca despre maladiile mentale trebuie sa se vorbeasca in soapta. Sau chiar sa se taca. Si nu doar pentru ca, in binecunoscuta traditie populara, boala psihica este asociata anormalitatii, unui rau ascuns venit din strafundurile fiintei umane -ale carui radacini sunt greu sau imposibil de aflat - ci, mai nou, si din neputinta societatii de a-i face fata in unitatile institutionalizate. De ce? Simplu. Pentru ca nu se doreste sa se investeasca intr-un domeniu al medicinei care - potrivit unei conceptii mostenite din vechiul regim, pe cat de absurde pe atat de ilare - , consuma prea mult fara sa rezolve nimic. Din pacate, revolta lumii medicale, in speta a medicilor psihiatri, privitor la aceasta perpetuata inertie a autoritatilor, nu pare sa schimbe ceva in sistemul sanitar. Nici chiar in conditiile in care ministerul de resort sustine sus si tare, a se intelege trambiteaza, ca "Sanatatea mintala este prioritatea numarul 1" (si) in Romania. Asta dupa ce in luna ianuarie 2005, prin Acordul de la Helsinki, sub egida biroului OMS pentru Europa si al Comisiei de resort din Comunitatea Europeana, a fost semnata o declaratie, in prezenta a peste 50 de ministri ai Sanatatii din tarile europene intre care si Romania, care certifica acest lucru. Dar sloganurile nu vindeca. Iar la noi, cel amintit a intrat de-a dreptul in ceata. Si totusi, bolnavii psihici pot fi recuperati. In pofida falselor credinte, mai vechi sau actuale, a tendintei, cu efecte nefaste, manifestata de catre unii specialisti din alte discipline medicale "de a trata ei insisi manifestari psihopatologice, in loc sa indrume pacientul la psihiatru sau, cel putin, la psiholog". Ceea ce lipseste este un proiect coerent al Ministerului Sanatatii, unde "hotararile sunt luate de catre persoane straine de problemele domeniului" fara a fi consultati si aceia care cunosc, prin specificul profesiei lor, problemele bolnavului psihic. Acestea sunt numai cateva din aspectele ce s-au facut auzite - pentru a cata oara! - la Congresul National de Psihiatrie, desfasurat recent la Iasi, la care au participat circa 700 de medici din tara si strainatate. Psihiatrii au pus, si de aceasta data, degetul pe rana. Iar ranile noastre, din orice unghi le-am privi si oricat de optimisti si luminosi am fi in speranta de a nu le permite sa ne acopere, sunt lasate parca sa se inmulteasca.Organismul uman nu face fata ritmului actual de viataSpecialistii domeniului spun ca "sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic". Si nu trebuie sa fii nici medic, nici filosof pentru a exprima un adevar atat de simplu, la indemana oricarei persoane apte sa-l constate, cel putin ca urmare a propriei experiente de viata. Iar unde este viata exista si maladii. E adevarat, astazi mai sofisticate, mai bizare chiar, pentru ca lumea progreseaza, insasi viata este mai complicata, mai impovaratoare prin complexitatea responsabilitatilor, si mai plina de riscuri; pentru ca tehnica este mai solicitanta, alimentatia din ce in ce mai saraca in principii active, vitamine, minerale, iar posibilitatile de adaptare a organismului uman la frecventa si intensitatea schimbarilor survenite, tot mai scazute. La toate acestea contribuie din plin pericolul radiatiilor, al exploziilor solare cu repercusiuni grave asupra sanatatii, mai mult sau mai putin recunoscute in ultimele decenii, poluarea avansata, oscilatiile climaterice etc. etc. Este de inteles, asadar, ca sanatatea oamenilor este amenintata, biciuita din toate directiile.Educatie sanitara, la nivelul Evului MediuPe de alta parte, la noi, educatia sanitara a ramas cu mult in urma, fata de tarile dezvoltate, ba chiar la nivel de Ev Mediu, in unele zone, atat in mediul rural, cat si urban, oamenii fiind lipsiti de conditii de igiena minima; avalansa gunoaielor, prezenta cainilor comunitari fac parte din viata lor. Si oricat ar riposta in fata unei asemenea stari de lucruri, sfarsesc, in general, prin a se obisnui cu ea. Poate ca de aici incepe raul colectiv, completat substantial de precaritatea sistemului sanitar, incapabil sa faca fata nevoilor populatiei. De pilda, insuficienta paturilor in spitale a creat acel tip de reactie din partea suferinzilor, care ne situeaza pe primul loc in Europa la capitolul "Spaga din spitale". Pentru a beneficia de un loc in asezamantul care iti promite ca te va pune pe picioare, trebuie sa platesti bani grei. Mai mult, o data ajuns aici trebuie sa fii pregatit pentru a-ti procura, de multe ori, medicamentele din afara spitalului; pentru a onora personalul care te ingrijeste si, nu mai este demult o noutate, pentru a-ti achita eventuala interventie chirurgicala, chiar daca esti un corect platitor al asigurarii de sanatate. Cozile la medicamente, isteria compensarilor pun capac. Saracia si mizeria sunt la ele acasa. A vorbi, in aceste conditii, despre sanatatea mintala pare un lux. A ignora domeniul, ar insemna sa dovedim o inconstienta crasa, vecina cu ceea ce reprezinta crima cu premeditare.Prof. dr. Petru Boisteanu: Toata lumea se ocupa de psihiatrie, dar nimeni nu face nimicRealitatea este ca psihiatria reprezinta astazi, in Romania, "o disciplina marginalizata", in pofida renumelui de care se bucura, in lume, scoala romaneasca de psihiatrie, specialistii de care nu ducem lipsa. Comunicarile stiintifice sustinute in cadrul congresului de la Iasi, care a coincis cu aniversarea unui secol de psihiatrie, prin infiintarea aici a primei institutii din tara cu acest profil - Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola -, ne-a ajutat sa ne intarim convingerea ca "prioritatea numarul 1", sanatatea mintala, este ultima din coada pe lista de interes a autoritatilor. Si totusi, societatea, noi toti, suntem datori sa ne aparam/salvam bolnavii, sa le facem posibila continuarea vietii. Cum?! Directorul general al Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola, prof. dr. Petru C. Boisteanu, co-presedinte al Comisiei de Psihiatrie si Sanatate Mintala din Ministerul Sanatatii (MS), sustine ca este aproape imposibil. "Astazi, psihiatriei i se pun foarte mari probleme. Pornind de la deviza MS «Nu este sanatate fara sanatatea mintala!», s-a ajuns, de fapt, la un fel de colaps in domeniu, de al carui mers se ocupa toata lumea, dar nimeni nu face nimic. Nu s-au infiintat acele asezaminte pentru bolnavii psihici, care ne-ar fi ajutat sa scapam de presiunile ce apasa asupra sistemului, nu au fost extinse o serie de servicii, pentru ca, in psihiatrie, asistenta ambulatorie are un rol deosebit, contribuind la scaderea costurilor destinate tratamentului bolnavilor si la reducerea zilelor de incapacitate de munca. In plus, psihiatria comunitara este ca si inexistenta, deoarece asociatiile non-guvernamentale nu s-au implicat in asistenta bolnavului psihic. Toata lumea afirma ca psihiatria necesita costuri mari, insa, daca s-ar percepe evolutia acestui fenomen pe termen lung, s-ar constata ca este mult mai ieftina decat alte specialitati". Potrivit prof. dr. Petru Boisteanu, se prefera, de regula, sa se investeasca pentru tratamentul unui bolnav circa 2-3 milioane lei vechi pe luna, in loc sa se cheltuiasca dublu, ceea ce ar conduce la reducerea numarului de bolnavi cronici.In doi, trei ani depresia va ajunge o boala validanta"Ceea ce se intampla la noi este, efectiv, o politica similara zonelor din Africa, eventual din Albania. Desi pe plan profesional suntem perceputi ca o scoala foarte buna, totusi, din punct de vedere financiar, ne situam la coada clasamentului", continua interlocutorul. Cauza? Intelegerea gresita a problemei sanatatii mintale. "Nici inainte si nici dupa '89 problema bolnavului psihic nu a fost luata in serios. Este adevarat ca din asa ceva nu se moare, dar nici nu se traieste normal, iar depresia, conform statisticilor, va ajunge peste doi, trei ani pe locul al doilea, pe plan mondial, printre bolile validante. La noi, va fi, probabil, pe primul loc, daca nu vor aparea alte boli ale mizeriei si saraciei. Important de retinut este faptul ca nu exista bolnavi care sa nu poata fi recuperati si redati societatii. Practic, facem statistici, raportari si uitam unde este bolnavul psihic. Totul depinde de politica de finantare, numai ca, din pacate, latura medicala a fost inlocuita cu una de pura contabilitate. Nu mai conteaza astazi daca bolnavul exista sau nu, conteaza sa ai hartiile in ordine si sa te incadrezi in niste sume care, de multe ori sunt derizorii, prestabilite din birou; exista tendinta ca medicul sa se transforme in functionar sanitar, ceea ce pentru breasla psihiatrilor este foarte dureros", conchide dr. Boisteanu.Prof. univ. dr. Tudor Udristoiu: Aplicam decizii cu care nu suntem de acordProf. univ. dr. Tudor Udristoiu, presedintele Asociatiei Psihiatrice Romane, seful Clinicii de Psihiatrie din Craiova, co-presedinte al Comisiei de Psihiatrie si Sanatate Mintala a MS considera ca printre problemele grave cu care se confrunta domeniul psihiatriei se afla: lipsa cronica de informatii si lipsa de comunicare, precaritatea deciziilor, la elaborarea carora nu sunt consultati specialistii, lipsa unei politici de sanatate mintala, iar lista ramane deschisa. "Nu exista, la nivelul ministerului, desi am solicitat de nenumarate ori, in calitate de co-presedinte al Comisiei de Psihiatrie si Sanatate Mintala a MS, o evidenta a suferintelor majore. Fiecare caz nou trebuie inregistrat intr-o fisa standard, raportat structurilor superioare, introdus in baza de date. Ceea ce nu se intampla. Acesta este si motivul pentru care noi nu putem vorbi de un numar de bolnavi, ci despre o valoare de prevalenta (frecventa) a cazurilor determinate de studii romanesti si internationale mai vechi. De pilda, valoarea de prevalenta recunoscuta pentru schizofrenie, pe plan mondial, este de 1 la suta. Noi nu putem sa afirmam insa ca in Romania exista 200.000 de cazuri". Pe de alta parte, potrivit prof. Tudor Udristoiu, "bolile majore (schizofrenia, tulburarea bipolara) nu cresc in prevalenta (de cand se inregistreza de acum 100 - 160 de ani), comparativ cu formele mai usoare de depresie, generata mai ales de tulburarile de adaptare".Care va fi soarta spitalelor de psihiatrie, in conditiile in care nu exista o strategie coerenta, nu sunt bani sau nu se doreste sa se investeasca pentru prevenirea imbolnavirilor? In viziunea prof. Udristoiu,"in scurta vreme, spitalele vor avea rostul de a plati salarii, de a caza bolnavii in conditii acceptabile, de a oferi si ceva de mancare si cam atat".Intr-o lume ultraplanificata, noi am ras de cincinale si nu ne-am ales cu nimicCat priveste politica ministerului, nu se intrevede nimic, in viitorul apropiat, este de parere interlocutorul nostru. "S-a semnat la Helsinki prioritatea europeana numarul 1 - «sanatatea mintala». Eu nu vad nici un plan in acest sens. De altfel, nu vad nici un domeniu in care sa avem vreun plan, in afara de Legea bugetului. Dupa ce am ras de cincinale, am uitat sa bagam de seama ca totul in lume merge ultraplanificat. Se stie ca o planificare cat mai exacta conduce la scaderea costurilor - a se vedea costurile pentru medicamente! Dar la noi totul decurge dupa cum bate vantul". Ce mai ramane de facut, pe fundalul acestor neajunsuri care impieteaza mersul firesc al lucrurilor? "Incercam sa gasim niste cai mai bune pentru a participa la decizie, fiindca in lipsa noastra, decizia nu poate fi de calitate si asteptam, cumva, sa fim si primiti", raspunde directorul Clinicii de Psihiatrie din Cetatea Baniei.Ne consideram exonerati de responsabilitatea medicala"Poate nu avem nici salarii potrivite, nici mijloacele proprii pentru a ne exercita profesia, aspecte pe care le mai depasim, dar lipsa unei relatii directe intre decizie si responsabilitate este greu de tolerat. Spre deosebire de alte grupuri profesionale care au nemultumiri si care ies in strada, clamandu-si drepturile, noi nu ne putem permite sa apelam la astfel de cai de presiune. In schimb, in contextul unui mers normal al societatii, ne consideram, cu parere de rau, exonerati de responsabilitatea medicala si, la o adica, ma tem ca o putem demonstra si in Justitie. Si asta pentru ca trebuie sa aplicam niste decizii la elaborarea carora nu am putut nici macar sa ne spunem parerea", adauga prof. Udristoiu.Ce ar mai ramane de spus? Poate doar ca problema sanatatii mintale in Romania este tributara, la aceasta ora, unui lung sir de inlantuiri cauzale determinate de insasi maladia intregului sistem. Care este posibil sa nu reactioneze la nici un tratament.Multumim, pe aceasta cale, partenerului principal al Congresului National de Psihiatrie, compania farmaceutica Eli Lilly, care ne-a facilitat cunoasterea mai exacta a problemelor si orientarilor actuale intr-un domeniu in care scoala romaneasca are un renume incontestabil. De asemenea, datoram informarea corecta a cititorilor nostri comunicarii de inalta calitate cu presa a reprezentantului companiei amintite, Corporate Affairs Manager Dr. Daniel Popescu.Secvente de realitate amara, la "Spitalul 9"Precizam, din start, ca nu ne-am propus sa aruncam cu pietre in institutiile responsabile de problema sanatatii mintale in Romania - inca un "examen" la care am ramas corijenti si care ne situeaza, prin consecintele lui, undeva, cu mult in urma tarilor civilizate. Se impune, cu atat mai mult, o privire corecta si decenta asupra tulburarilor psihopatologice care nu-i ocolesc nici pe romani, dar si una ferma asupra modului cum sunt gestionate acestea de catre factorii abilitati. "Am niste nebuni in bloc. Veniti sa-i luati!" sau "De ce le dati drumul din spitale, domnilor doctori?!" nu sunt niste simple propozitii afirmative, imperative, interogative dintr-un scenariu conventional. Noi am fost asigurati ca sunt aruncate, cu brutalitate, nu de putine ori, in urechile acelora care se dedica, prin profesia lor, sanatatii mintale a romanilor.
Drama insa nu consta numai in faptul ca sunt reale, ci si in aceea ca ne dezvaluie cum sunt percepute, in general, de catre comunitate tulburarile psihice. De care, intr-o forma mai mult sau mai putin usoara, o persoana din trei a fost sau ar putea fi afectata, pe parcursul vietii, afirma specialistii domeniului. Privit din exterior, Bucurestiul secolului XXI ne ofera, la orice ora din zi si din noapte, o adevarata arhiva de imagini care ar putea, la o privire atenta, sa schiteze (si) "stocul" de sanatate al unora dintre locuitorii sai. Si nu este un motiv de amuzament. Mai ales atunci cand ai ocazia sa afli ceva mai mult din interiorul sistemului care se ocupa de sanatatea psihica a bucurestenilor, si nu numai a lor. Cu aceasta intentie ne adresam, zilele trecute, persoanei cele mai abilitate sa vorbeasca despre starea la zi a maladiilor psihice din Capitala, si a clinicii pe care o conduce, conf. dr. Radu Mihailescu, directorul Spitalului Clinic de Psihiatrie "Prof. dr. Alexandru Obregia"- Bucuresti.]Record la depresii: 9000 din 30.000 de internari annualDepresia reprezinta prima cauza de internare in Spitalul Obregia. Potrivit prof. Radu Mihailescu, din circa 30.000 de internari pe an, cam 30 la suta reprezinta depresii. "Desi este influentata si de factorul de stres, boala are o componenta biologica importanta. Din fericire, incepand din acest an, noi reusim s-o vindecam. Si asta pentru ca avem arsenalul farmacologic necesar si echipe foarte bune de psihoterapeuti", declara prof. Mihailescu. "Au crescut, de asemenea, dependentele de droguri: avem 59 de paturi pentru dezintoxicare. Pana in 1981 nu am avut nici unul. Secvente din patologia anxioasa au o raspandire, aparent cel putin, mai mare decat inainte. De pilda anxietatea paroxistica episodica - atacurile de panica - sunt mult mai frecvente astazi decat in urma cu zece sau 20 de ani. A coborat dramatic varsta de debut a dependentelor - de pilda a dependentei de alcool. Schizofrenia, dementa, tulburarile bipolare, boala Alzheimer completeaza paleta tulburarilor psihice. Peste tot in lume, bolile severe, de pilda schizofrenia, este cam 1 la suta din populatie, ceea ce inseamna o dovada destul de puternica asupra continutului biologic al maladiei. Cu cat prevalenta unei boli este mai constanta in diverse culturi, societati, cu atat inseamna ca boala aceea este biologica. In orice caz, in Romania nu s-a facut un studiu epidemiologic pe un esantion reprezentativ la nivel national. E drept, in 1971, s-a realizat un studiu epidemiologic pe esantion urban si a fost replicat prin anii 1985, '86 , cred ca tot pe esantion urban. Asta pentru ca este foarte costisitor. Si atunci iti pui intrebarea: Ce e prioritar: un studiu pentru a vedea cum stau bolile psihice in Romania in raport cu alte tari sau sa alocam banii unei reforme in psihiatrie? In lume exista cateva tari care isi permit un asemenea studiu, de pilda SUA, tarile nordice".Un tratament pentru schizofrenie, intre 7 si 15 milioane de lei lunarIn ce priveste eficacitatea tratamentelor, in ultimii ani "s-a petrecut o revolutie in psihofarmacologie", remarca prof. Mihailescu, dar si costurile sunt mult mai ridicate. "Este adevarat ca antipsihoticele de ultima generatie, ca de altfel si antidepresivele sunt de aproape zece ori mai scumpe decat precedentele, astfel incat un tratament pentru schizofrenie, de pilda, cu medicamente de ultima generatie (neuroleptice atipice) poate costa intre 7 si 15 milioane de lei pe luna. Cat priveste antipsihoticele de prima generatie, se stie ca aveau o plaja de efecte adverse neplacute: bolnavii tremurau, precum cei cu Parkinson, mergeau cu pasi mici, etc., astfel incat constatau ca, pe masura ce urmau tratamentul, se simteau tot mai rau. Iar acest lucru se transforma intr-o adevarata bariera intre pacient si medic in calea tratamentului. Numai ca, din pacate, cu bugetul pe care il avem nu putem trata cu antipsihotice de ultima generatie mai mult de un sfert din bolnavii cu schizofrenie", continua directorul Spitalului Obregia. "Se pare insa", adauga interlocutorul, " ca nici spitalele din Europa de Vest nu-si pot permite sa trateze toti bolnavii cu aceste medicamente de ultima ora".Avem un deficit de personal mediu si de psihologiSpitalul Obregia functioneaza in 37 de cladiri, inclusiv cele cu destinatie administrativa, si are o capacitate de 1.200 de paturi. Echipa de specialisti este formata din 110 medici (un medic la 12 paturi). Dar seful spitalului acuza lipsa de cadre medii - infirmiere, asistenti sociali-, si un deficit de 10 psihologi, iar o suplimentare de cadre, la aceasta ora, nu mai este posibila, fiindca "schema" clinicii nu permite mai mult. Pe de alta parte, personalul mediu nu are capacitatea de a comunica, asa cum ar fi normal, cu pacientul internat intr-o astfel de clinica, recunoaste prof. Mihailescu. "Este o preocupare mai veche a mea si nu numai a mea in privinta instruirii personalului mediu, care nu se compara cu personalul din lumea dezvoltata a psihiatriei. Acolo o asistenta ingrijeste 5-6 bolnavi, in timp ce la noi, in tura a doua si a treia, o asistenta are in ingrijire 70 de pacienti". Categoric, exista si o explicatie, care se pliaza foarte bine pe realitatea romaneasca. "Locul este neatractiv, atat din punct de vedere al salarizarii cat si al cerintelor impuse de continutul specialitatii, desi din octombrie 2004 au crescut simtitor sporurile de periclitate", precizeaza directorul clinicii. "De fapt, hiba este la nivel national. Suntem aproape 1.000 de medici psihiatri pe tara, inclusiv medicii de la psihiatria infantila si a adolescentului, ca sa nu mai spun ca nu avem inca suficienti medici specializati in gerontopsihiatrie. Dar, in general, in Europa de Est psihiatria nu este privita cu ochi buni, din pacate, nici de catre autoritati, nici de confratii de la alte specialitati si nici de catre populatie.O problema a noastra: cum privim bolnavii mintalIn primul rand, pentru ca suntem inca tributari conceptiei potrivit careia boala psihica este asimilata nebuniei; inca mai persista la noi conotatiile peiorative, stigmatizatoare ale afectiunilor de acest gen. Eu insami m-am confruntat cu asemenea reactii din partea autoritatilor locale, ceva de genul «Avem niste nebuni in bloc. Veniti sa-i luati!» sau «De ce le dati drumul?». Deci, oamenii cred ca spitalul de psihiatrie e un fel de penitenciar in care trebuie sa-i tii pe bolnavi pana la sfarsitul vietii lor".Se continua o politica gresita, ce are in centrul sau spitalulO alta drama cu care se confrunta psihiatria romaneasca este "politica hospitalocentrista". "Asta inseamna ca psihiatria", continua prof. Radu Mihailescu, "este axata, ca sistem de ingrijiri, pe spitale. Or, in ultimii 20 de ani, psihiatria europeana (si cea mondiala) s-a deplasat energic si masiv catre ambulatoriu, o data cu ceea ce s-a numit «procesul de dezinstitutionalizare», inceput in 1983, in Italia, in urma Legii Basaglia; o lege brutala, la acea vreme, comentata si discutata timp de doua decenii, dar, in esenta, interesanta. Teoretic, psihiatria actuala ar trebui sa se organizeze in jurul Centrelor de Sanatate Mintala, care sa fie alocate unei anumite populatii: sa zicem la 100.000 de locuitori, un astfel de centru, complex, dotat cu o structura care sa cuprinda cateva paturi pentru urgenta, dar sa aiba, in principal, posibilitatea de a ingriji ambulatoriu majoritatea tulburarilor psihice, lasand spitalele doar pentru cazurile care necesita internari si ingrijiri cum sunt, de pilda, episoadele de schizofrenie. Va asigur ca cel putin jumatate din cazurile de depresie de la Spitalul Obregia - cele 9000 despre care am vorbit - ar fi putut fi tratate ambulatoriu, intr-un centru de sanatate mintala, ceea ce inseamna, in primul rand, costuri mult mai mici, iar in al doilea rand mult mai usor de suportat de catre pacient. Avem, de pilda, aproape 10 la suta tulburari anxioase. Este aproape de neconceput. Tulburarile anxioase nu trebuie tratate in spitalele de psihiatrie, dar le tratam pentru ca nu avem alta solutie, pentru ca medicii de ambulatoriu (din policlinica) - sunt complet depasiti: ei stau cu 50-60 de pacienti la usa si practic nu pot face fata".Psihiatria romaneasca are nevoie de o reformaSe stie ca Romania aloca pentru sanatatea mintala 3 la suta din cheltuielile directe destinate sanatatii. "E clar ca psihiatria romaneasca tot asteapta o reforma structurala si functionala, dar se mai stie, tot de la Legea Basaglia incoace, ca nu exista reforma fara bani; reforma inseamna un cadru legal, juridic, si inseamna fonduri. Din constatarile noastre, este cert ca, deocamdata, sanatatea mintala nu este o prioritate, la noi", afirma prof. Radu Mihailescu.In loc de (alte) concluzii, nu este oare limpede ca gradul de civilizatie al unei tari se reflecta si in modul cum isi trateaza bolnavii?!Potrivit unui studiu statistic realizat in 2004, in Romania exista 38 de spitale de neurologie si psihiatrie cu 11.904 paturi. Lista ne-a fost furnizata de catre biroul de presa al Ministerului Sanatatii.Arad: Spitalul de Psihiatrie (cronici) Mocrea (115 paturi); Spitalul de Psihiatrie Capalnas (85 paturi);Arges: Spitalul de Psihiatrie "Sf. Maria" Vedea (211 paturi);Bihor: Spitalul Clinic de Neurologie si Psihiatrie Oradea (403 paturi); Spitalul de Psihiatrie si Masuri de Siguranta-Stei (247 paturi); Spitalul de Psihiatrie Nucet (226 paturi);Botosani: Spitalul de Psihiatrie Botosani (375 paturi); Spitalul de Psihiatrie (cronici) Podriga (80 paturi);Brasov: Spitalul de Psihiatrie Brasov (705 paturi);Braila: Spitalul de Psihiatrie "Sf. Pantelimon"- Braila (425 paturi);Buzau: Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Sapoca (670 paturi );Calarasi: Spitalul de Psihiatrie - Sapunari (175 paturi);Cluj: Spitalul de Boli Psihice Cronice - Borsa (215 paturi);Dolj: Spitalul Clinic de Neurologie si Psihiatrie Craiova (395 paturi); Spitalul de Psihiatrie - Poiana Mare (500 paturi);Galati: Spitalul de Psihiatrie "Elisabeta Doamna" Galati (245 paturi);Giurgiu: Spitalul de Psihiatrie Vadu-Lat (70 paturi);Harghita: Spitalul de Psihiatrie Tulghes (390 paturi);Hunedoara: Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta - Zam (385 paturi);Iasi: Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola - Iasi (870 paturi); Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Padureni-Grajduri (220 paturi);Ilfov: Spitalul de Psihiatrie "Domnita Balasa"- Balaceanca (341 paturi);Maramures: Spitalul de Psihiatrie Cavnic (130 paturi);Neamt: Spitalul pentru Bolnavi Psihici Cronici-Gadinti (120 paturi);Olt: Spitalul de Psihiatrie (cronici) Schitu Greci (160 paturi);Prahova: Spitalul de Psihiatrie Voila, Campina (565 paturi);Sibiu: Spitalul de Psihiatrie "Dr. G. Preda", Sibiu (545 paturi);Suceava: Spitalul de Psihiatrie Campulung Moldovenesc (80 paturi); Spitalul de Psihiatrie (cronici) Siret (210 paturi);Teleorman: Spitalul de Psihiatrie Poroschia (185 paturi); Spitalul de psihiatrie cronici ''Kalinderu'' Balaci (110 paturi);Timis: Spitalul de Psihiatrie Gataia (450 paturi); Spitalul de Psihiatrie si Masuri de Siguranta -Jebel (405 paturi);Vaslui: Spitalul de Psihiatrie Murgeni (146 paturi);Valcea: Spitalul de Psihiatrie Dragoesti (130 paturi);Municipiul Bucuresti: Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" (1.225 paturi); Centrul de Evaluare si Tratament a Toxicodependentelor pentru Tineri "Sf. Stelian" (45 paturi); Spitalul de Psihiatrie Titan - "Dr. Constantin Gorgos" (50 paturi).Curierul National (28-10-2005)

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Turcu Mihai.
mesaj Oct 31 2011, 07:57 PM
Mesaj #51





Guests






Suferinta umana si fenomenul deportarilor,a lagarelor de concentrare
Lagarele de concentrare,inchisorile sunt considerate a fi institutii cu structura totalitara,create pentru a distruge fizic si psihic individul care este adus astfel in stare de servitute totala si depersonalizare.In vederea acestui scop sunt utilizate o serie de metode,dintre care citam:
-Ideia ca individul este total aservit si ca nu are nici un drept,nu poate face nici un recurs.Aceasta ideologie a lagarului de concentrare tinde a acredita ideia ca detinutul este un "subom",la dispozitia tortionarilor sai.
-Promiscuitatea animalica,adeseori cu amestec de rase,limbi,obiceiuri,conditii sociale (Bayer).Conditiile de existenta sunt mult mai proaste decât in inchisorile de drept comun.
-Frica permanenta de moarte,starea de stres permanent (ziua si noaptea).
Tomkiewicz subliniaza ca fata de aceste presiuni reale si permanente,detinutul se poate adapta prin trei modalitati principale:
1.Colaborationismul (fenomenul kapo),in care detinutul devine el insasi tortionar,ajuntând in acest sens persoanalul lagarului.Acest fenomen este rar intâlnit.
2.Rezistenta activa si organizata,care desi este tot un fenomen rar are un efect psihologic favorabil (cel putin ulterior).Astfel,subliniaza Kolb,daca detinutii aveau un ideal (cazul detinutilor politici,religiosi,a evreilor) ei suportau mai usor conditiile de lagar,iar consecintele psihologice erau mai mici.
3.Majoritatea detinutilor se comporta insa,in sensul unei abdicari partiale de la orice speranta,depasind problemele supravetuirii imediate si problemele hranei.
Desi eliberarea,arata acelasi autor,a pus capat fricii permanente de moarte,a lipsurilor,subnutritiei,fostul detinut a trebuit sa faca fata problemei adaptarii la o lume in schimbare si adesea a trebuit sa faca aceasta intr-o tara straina sau intr-o familie noua.In acest context a fost posibil sa apara tulburari psihice tardive chiar dupa 30-40 de ani de la eliberarea din lagar,tulburarile având la baza cauze somatice si psihice (Richet subliniind ca sistemul nervos nu uita nimic si nu se repara niciodata).
Lennum atribuie mare parte din tulburarile tardive aparute la fostii deportati,leziunilor organice aparute ca efect al denutritiei,frigului,traumatismelor,intoxicatiilor si infectiilor.
Este oare posibil ca o stare reactiva,un stres psihic sa poata duce la modificari de durata atât de lunga? Dar subliniaza autorii,starea de stres nu inceteaza la fostii detinuti odata cu eliberarea,deoarece pierderile suferite,injosirea persoanei umane,greutatile de adaptare ulterioare sunt factori de stres pentru o lunga perioada.La aceasta se mai adauga frecvent revendicativitatea exagerata si greu de satisfacut,ceea ce complica si mai mult ameliorarea starii reactive
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Sasu Vasile.
mesaj Dec 14 2011, 11:12 AM
Mesaj #52





Guests






DREPTATE LIBERALA


Medicii pensionari,cu cabinete particulare sunt,niste “cioroi”

Medicii pensionari suporta pe propria lor piele masurile zise liberale ale conducerii Ministerului Sanatatii si ale Colegiului Medicilor, ambele conduse de personalitati liberale de prima marime (senatori PNL).
Dupa ce a aplicat liberalismul fata de pensionari in general(pensii mici,umilinta cozilor comuniste,asistenta medicala precara,metode de a dovedi ca nu ai murit pentru a primi in continuare pensia etc), s-au gandit ca dece sa aiba o soarta mai buna medicii pensionari, drept care le-a creat conditii de a nu mai putea sa-si deschida in casele lor cabinete medicale particulare,in care statul nu cheltuieste ci incaseaza taxe.
Ultimul act de dragoste a potentatilor liberali fata de medicii pensionari este acela ca,practic,nu vor mai avea posibilitatea sa activeze in cabinetele lor particulare,nu vor mai fi acreditati.
Imi pare rau ca promotorul acestui gest las este de fapt PNL,care acuma detine si Ministerul Sanatatii dar si Colegiul Medicilor, ceea,evident,intareste asa zisa popularitate a PNL si dragostea si increderea ca Liberalii stimuleaza munca privata,adica ceea ce pretind ei ca inseamna liberalismul.
Ca este anormal,ca se abat de la ceea ce inseamna doctrina liberala,cand sunt interese personale,nu ezita sa incalce tot,inclusiv legea(in cazul de fata dl.Cinteza si Nicolaescu voiau,chipurile legal sa indeparteze cateva mumii batrane,comuniste din spitale si sefii,dar principial cum se considera,au lovit toti medicii pensionari).Adica,vorba lui Caragiale:nu ca sunt frizer,dar sunt galant,sau cum s-ar spune,omori o musca cu barosul.
De fapt despre ce este vorba.Legea 306 din 28 iunie 2004,urmata de legea profesiei medicale din 2006,legi votate de parlament, stipuleaza pentru medicii pensionari care au cabinete particulare o exceptie.In articolul 16,aliniat 4 se spune ca acreditarea acestor medici se va face anual doar pe baza unui certificat care sa ateste starea de sanatate (si nu pomeneste nimic de alte conditii,de credite-puncte).
Totul este foarte clar.Nici un alt organ,institutie,colegiu nu poate emite ordine,dispozitii contrare,nu poate modifica sensul si litera legii.
Asa ar trebui sa fie,dar sectorul este condus de liberalii oligarhi si ei sunt isteti,fac propriile instructiuni de aplicare a unei legi,fac din alb negru si din prevederi legale,ilegalitati,transforma legea in hartie igienica.
Deci liberalul-senator de la Colegiul Medicilor din România,aprobat de Ministerul Sanatatii,unde troneaza alt senator liberal,cer acum in mod egal Educatie medicala continua nu numai medicilor activi ci si pensionarilor medici,persoane de 70-80 de ani.Ba mai mult ,daca primii au nevoie de 200 puncte contabilizate la 5 ani odata,medicii pensionari de 70-80 ani trebuie sa aiba anual 40 de puncte credit(daca mor si nu au adus creditele?).
Adica asa au inteles Ministerul Sanatatii si Colegiul Medicilor ca la 200 punte se incadreaza toti,si cei din actvitate si pensionarii medici cu cabinete partriculare,incalcand articolul legii care cere medicilor pensionariu doar certificatul de sanatate.
Dar din ce se fac creditele:din obtinere de titluri de rezident, specialist,medic primar,masterate,doctorate,cursuri postuniversitare,monografii etc,lucru necesar pentru pregatirea si stimularea tinerilor medici.Ori batranii medici demult au aceste titluri,au monografii,lucrari, participari la congrese de care nu se mai tine seama.Ei trebuie sa o ia de la inceput,ca in tinerete.
Vedeti dumnevoastra pe acesti batrâni saraci,acuma (care fie vorba intre noi nici nu au voie sa aiba contracte cu Casa de Asigurari de Sanatate,si au pensii de 400 RON), care au 3-4 consultatii pe luna(un fel de munca de reconfortare si câtiva banuti) sa umble prin tara dupa congrese,sa se inscrie la doctorat, masterat la 70 ani,sa mai faca monografii,pentru a doua oara.
Legiuitorul in intelepciunea sa a sesizat acest lucru,Colegiul Medicilor,organul care ne asigura “protectia si onoarea”,Ministerul Sanatatii, nu,emitand instructiuni de aplicare a legii,prin care o incalca.
Tara este plina de justitiari:avocatul poporului, presedentie, Ministere,procuratura,ONG pentru drepturile omului.Pe toate le-am incercat si,ca pe timpul lui Ceausescu,fie le-au trimis la cei reclamati fie s-au facut ca nu au primit nimic sau dau explicatii in care explica ceea ce eu nu am intrebat,asa doar sa aiba dreptate.De fapt si in aceste organe justitiare sunt tot liberali si deci corb la corb nu-si scaoate ochii iar dreptatea,s-o lasam balta.
Aceste instante conduse de liberali incalca in mod “liberal” legea,sunt deasupra ei.
Spune legea ce trebuie pentru acreditarea medicilor pensionari,ei spun ca mai trebuie ceva,puncte-credit(legea nu este peste ei ci ei peste ea).Si ce daca toti medicii pensionari nu vor mai putea profesa(desi au fost profesori,sefi de clinici,medici primari,oameni cu multa experienta medicala).
In scopul eliminarii din clinici a unor batrani care efectiv nu se mai incadrau acolo,liberalii nostri din sanatate au gasit cu cale sa pedepseasca intreaga clasa a batranilor medici,inclusiv pe aceia care acasa la ei au cabinete medicale.
Ori,cum am spus la inceput,medicii pensionari sunt considerati ca niste „cioroi”?
Bravo Domnule Nicolaescu,si eu care ma lasam fascinat de personalitatea dumnevoastra,bravo PNL.
Câti ani mai sunt pâna veti deveni si dv.Cioroi

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Robert Hertzog.
mesaj Feb 12 2013, 10:16 AM
Mesaj #53





Guests






Psihiatria a intrat pe masa politicienilor pt ca implica manipulare.
Seamana cu treaba cu dosar la securitate.
Se pare ca din domeniul medicinii, psihiatria e arma politica. Dar fiecare se lauda cu ce are.
Psihiatria politica:
- Multe tari au nebunii lor poltici: Romania pe Vadim, Franta pe Le Pen, Rusia pe Jirinovski. Nu stiu cum e-n Germania dar par mai sanatosi. In America n-au nevoie. Cum ar fi o Carte Alba a Psihiatriei Politice? Sau Cartea Psihiatrica de la Guatanamo, e urat pe acolo.
Psihiatria, Politica si Religia:
- Se vede la arabi. Dar acolo e nashpa ca-i manipulare de masa.(Ca si-n America. De-aia se duc americanii sa-i invete pe acolo.) Ce au in comun Religia cu Psihiatria? Nimic. Psihiatrii vor sa faca un ban in plus bagandu-se pe felia lui Dumnezeu, unde putini au nas sa se admita, insa psihiarii au salariul mai mare. Unii confunda Patriarhia cu Psihiatria. Dar la fel se poate spune si despre unii din cei care au scris cartile religioase. Aici se poate admite ca psihiatrii se pot amesteca peste cei care au scris acele carti, pt ca nu oricine are dreptul/capacitatea sa scrie o carte religioasa, insa sedimentarea religiosa se face in general fara nevoie psihiatrica,(au existat diferite religii in timp, unele au mers pozitiv si nu datorita psihiatriei, fie si de masa) insa exista si manipulari, inclusiv se stie ca psihiatrii sunt mai mari manipulatori decat preotii. Dumnezeu oricum trebuie sa fie peste ei si daca ar exista nu prea ar avea treaba cu o mica planeta dintr-un mic univers. Crizele psihiatrice pot avea elemente in comun cu crizele economice, insa crizele religioase sunt in general manipulari - de fapt e vorba de extremism, fie el economic, etc - si din acest punct de vedere trebuiesc facute comparatii profane insa pana la un punct. Psihiatria ramane o stiinta materialista care desigur atrage atentia asupra oportunitatilor materialiste ale religiei si atat.
Religia se rezuma la Dumnezeu si diferite forme de morala. Restul sunt diferite adaogiri mai mult sau mai putin intemeiate.
Cu comunistii a fost chestie urata.
Psihiatria si Parlamentul:
La noi e bine, altii se bat in parlament. Din pacate nu fost dusi la diagnosticare. Ramanea parlamentul gol. Va amintiti de Flacara Violet.
P.S.
Si eu am fost internat abuziv. Ma gandisem sa internez si eu un specialist de pe acolo. Din fericire nu aveam nimica, eram doar bad boy. ohmy.gif La scoala ar trebui sa te invete sa te feresti de psihiatrie. Psihiatrul pare ca orice dictator.
Mai fac si aia afaceri cu medicamente, banul trebuie sa iasa.
Psihiatria poate deveni ca wc-ul politicii. Sa vezi cand o sa dispara psihiatria libera.(Psihiatria libera e un termen de comparatie similar democratiei sociale.)
Cel mai misto e cand doctorii psihiatri sunt bagati la internare. laugh.gif biggrin.gif
Probabil poiticienii sunt mai interesati de starea sistemului medical psihiatric decat de starea sistemului medical.
http://www.youtube.com/watch?v=kvbTjPddLbQ
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Musafir.
mesaj Feb 12 2013, 12:38 PM
Mesaj #54





Guests






Citeaza (Robert Hertzog @ Feb 12 2013, 10:16 AM) *
Psihiatria a intrat pe masa politicienilor pt ca implica manipulare.

Probabil poiticienii sunt mai interesati de starea sistemului medical psihiatric decat de starea sistemului medical.

m-ar interesa:
se mai fac injectii gratis cu marmelada in caputz, sau tre' s-aducem de-acasa ? huh.gif
poate ne da nenea V.V. o OUG sa ne trimita si cu arome diverse...
noi votam orice, oricand, oricum, se stie !
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Vizitator_Robert Hertzog.
mesaj Feb 12 2013, 09:04 PM
Mesaj #55





Guests






Citeaza (Musafir @ Feb 12 2013, 12:38 PM) *
m-ar interesa:
se mai fac injectii gratis cu marmelada in caputz, sau tre' s-aducem de-acasa ? huh.gif
poate ne da nenea V.V. o OUG sa ne trimita si cu arome diverse...
noi votam orice, oricand, oricum, se stie !


Nu stiu ca eu am fost la cuminti. Chiar la prea cuminti. Poate data viitoare ma interesez Doamne fereste. blink.gif
Dar cred ca marmelada se aduce de acasa. Injectii au de acolo. Doar capul trebuie sa-l ai cu tine.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
ada7
mesaj Mar 10 2014, 12:27 PM
Mesaj #56


Membru
**

Grup: Membri
Postari: 21
Inscris: 12-November 13
Utilizatorul numarul: 32 534



N-as fi stiut atatea despre tortura comunista daca nu as fi ajuns si la textele de aici. Mi se pare ca e ireal, sau pare de neconceput avand in vedere ca noi, generatiile care au scapat de acele vremuri nu le-am trecut. E greu de crezut tot ce s-a scris si stiu ca e adevarat, ca o tara ca Romania, a trecut prin asemenea clipe, ca oamenii au fost atat de reci la necaz insa in paradox pentru ca nici nu mai stiau cum e mai bine: sa fie ei insisi torturati sau sa taca si sa inghita. Am vazut recent si un filmulet pe un site in care se arata o frecventa dintr-un documentar lugubru, sumbru, cum copii cu dizabilitati fizice si psihice erau incarcerati ca intr-un beci, unde nu stia nimeni de ei, chiar daca pe dinafara oamenii treceau pe strada, le langa acea incapare. Erau copii subnutriti de diverse varste, murdari, ezbracati aproape si tinuti in conditii in care nici macar un animal nu ar putea sta, feriti de ochii lumii. Mamele pe atunci stiu ca nu aveau dreptul legal de a face avort si atunci isi abandonau copii in aceste inchisori. POvestea acolo o femeie cu atata lejeritate si pasivitate ca trebuiau sa taca, sa tina secret totul, sa ii maltrateze pe acei copii, sa ii tina in conditii mizere pentru ca aveau nevoie de un loc de munca, de teama prigonirii comuniste si tot ce insemna ea. Si atunci cu mana lor ucideau acesti copii, ca nu rezistau ei foarte mult infometati si toate cele, crescand ca niste animale, in conditii igienice inexistente. Era ingrojitor fimuletul de cateva minute, era inuman, de necrezut. Obsesia omului nou, a perfectiunii manipularii mintii nu se putea realiza cu o persoana avand deja probleme psihice sau cu una cu dizabilitati fizice. Mentalitatea asta ca strainii sa nu stie de relele din tara, sa nu ne facem de rusine cu memoriile oamenilor adrseate tarilor occidentale, sa nu se stie in afara, sa nu se divulge, sa vada lumea ca societatea romaneasca este una trainica si ca avem cu ce ne mandri. Acest tip de mentalitate este perpetuu inca, printre parintii nostri si cei care au prins inca acea perioada. Degeaba ne putem lauda cu parinti moderni, multi dinytre ei nu sunt asa. Teama de ce zice lumea si societatea este mai presus decat linistea familiei.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

2 Pagini V  < 1 2
Fast ReplyReply to this topicStart new topic
2 Utilizatori care citesc acest topic (2 Musafiri 0 Useri anonimi)
0 Membri:

 



RSS Lo-Fi Version acum este: 21st October 2014 - 11:59 PM