Help - Cauta - Membri - Calendar
Versiune intreaga: 7 A R T E
Hotnews.ro Forum > Actualitati > Dezbateri pe termen lung
pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67
hm
Citeaza (Sieglind @ Aug 28 2011, 02:36 PM) *


"The mystery of light.When I speak of solar metaphysics, that’s exactly what I mean.I am not for the clarity of the intelligence, that which the French call “la belle clarté.” No, I think that even the most irrational thing can be limpid. Limpidity is probably the one element which dominates my poetry at present. The critic Varonitis has perceived this. He says that in my book “The Light Tree” there is an astonishing limpidity. What I mean by limpidity is that behind a given thing something different can be seen and behind that still something else, and so on and so on. This kind of transparency is what I have attempted to achieve. Is seems to me something essentially Greek. The limpidity which exists in nature from the physical point of view is transposed into poetry"
(Odysseas Elytis, Atena, 27 martie 1972)


Gyorgy Ligeti - Lux aeterna


Odysseas Elytis: The Autopsy

And so they found that the gold of the olive
root had dripped in the re-
cesses of his heart.

And from the many times that he had lain
awake by candlelight waiting
for the dawn, a strange heat had seized his
entrails.

A little below the skin, the blue line of the
horizon sharply painted. And
ample traces of blue throughout his blood.

The cries of birds which he had come to
memorize in hours of great lonely
ness apparently spilled out all at once, so that
it was impossible for
the knife to enter deeply.

Probably the intention sufficed for the evil

Which he met—it is obvious—in the
terrifying posture of the innocent.
His eyes open, proud, the whole forest
moving still on the unblem-
ished retina.

Nothing in the brain but a dead echo of the
sky.

Only in the hollow of his left ear some light
fine sand, as though in a shell.
Which means that often he had walked by the
sea alone with the pain
of love and the roar of the wind.

As for those particles of fire on his groin, they
show that he moved time
hours ahead whenever he embraced a woman.
We shall have early fruit this year.



"Calendar of an Invisible April"
"The Tree of Light and The Fourteenth Beauty"


"The wind was whistling continuously, it was
getting darker, and that distant voice was
incessantly reaching my ears : "an entire life"...
"an entire life"...
On the opposite wall, the shadows of the
trees were playing cinema"

...

"It seems that somewhere people are celebrating;
although there are no houses or human beings
I can listen to guitars and other laughters which
are not nearby

Maybe far away, within the ashes of heavens
Andromeda, the Bear, or the Virgin...

I wonder; is loneliness the same, all over the
worlds ? "

"Almond-shaped, elongated eyes, lips; perfumes
stemming
from a premature sky of great feminine delicacy
and fatal drunkeness.

I leant on my side - almost fell - onto the
hymns to the Virgin and the cold of spacious
gardens.

Prepared for the worst."

...

http://www.scribd.com/doc/4953701/Odysseas...ection-of-Poems
hm
Citeaza (Sieglind @ Aug 29 2011, 07:51 PM) *
Andreas Schroeder - Punct mort

Lăsaţi-mă să vorbesc strîmb, voi ascultaţi
drept;
Nimic nu este ce este, întotdeauna
apare altceva.

Creştem, mari, mai mari, apoi
ne răsucim şi ne închidem;
Toată ziua soarele prin negativul existenţei
lasă răspunsul negru
pe negru.

Cînd eu, gravorul, gravez adevărul în oţel
eu imprim o minciună.
Minciuna adevărului, exact.
Un diatrib în monocrom, pentru care
inventez numai aceste cîteva cuvinte.



William Blake: The Angel

I dreamt a dream! What can it mean?
And that I was a maiden Queen
Guarded by an Angel mild:
Witless woe was ne'er beguiled!

And I wept both night and day,
And he wiped my tears away;
And I wept both day and night,
And hid from him my heart's delight.

So he took his wings, and fled;
Then the morn blushed rosy red.
I dried my tears, and armed my fears
With ten-thousand shields and spears.

Soon my Angel came again;
I was armed, he came in vain;
For the time of youth was fled,
And grey hairs were on my head.





The Garden of Love

I laid me down upon a bank,
Where Love lay sleeping;
I heard among the rushes dank
Weeping, weeping.

Then I went to the heath and the wild,
To the thistles and thorns of the waste;
And they told me how they were beguiled,
Driven out, and compelled to the chaste.

I went to the Garden of Love,
And saw what I never had seen;
A Chapel was built in the midst,
Where I used to play on the green.

And the gates of this Chapel were shut
And "Thou shalt not," writ over the door;
So I turned to the Garden of Love
That so many sweet flowers bore.

And I saw it was filled with graves,
And tombstones where flowers should be;
And priests in black gowns were walking their rounds,
And binding with briars my joys and desires.



The Sick Rose

O Rose, thou art sick!
The invisible worm
That flies in the night,
In the howling storm,

Has found out thy bed
Of crimson joy:
And his dark secret love
Does thy life destroy.



Maurice Denis, Paysage aux arbres verts ou Les Hêtres de Kerduel
iul_83



Paul Delvaux "Landscape with lanterns" 1958
hm


Paul Delvaux, Viaductul
Sieglind
Jorge Luis BORGES

Absenţa

A trebuit să se înalţe uriaşa viaţă
căreia-i eşti acum oglindă:
în fiecare dimineaţă o vei reconstrui.
După ce te-ai îndepărtat,
atîtea locuri s-au pustiit
fără sa le pese, la fel
se văd în oricare zi.
Serile care au fost nişa chipului tău,
muzica în care pururi m-ai aşteptat,
cuvintele acelui timp,
va trebui să le rup cu mîinile mele.
În adînc îmi voi ascunde sufletul
spre-a nu-ţi vedea absenţa
ce străluceşte veşnic, nemilos,
ca un soare teribil fără apus?
Absenţa ta mă taie
ca frînghia la gît,
marea în care se surpă.
hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 2 2011, 12:17 AM) *
Jorge Luis BORGES

Absenţa

A trebuit să se înalţe uriaşa viaţă
căreia-i eşti acum oglindă:
în fiecare dimineaţă o vei reconstrui.
După ce te-ai îndepărtat,
atîtea locuri s-au pustiit
fără sa le pese, la fel
se văd în oricare zi.
Serile care au fost nişa chipului tău,
muzica în care pururi m-ai aşteptat,
cuvintele acelui timp,
va trebui să le rup cu mîinile mele.
În adînc îmi voi ascunde sufletul
spre-a nu-ţi vedea absenţa
ce străluceşte veşnic, nemilos,
ca un soare teribil fără apus?
Absenţa ta mă taie
ca frînghia la gît,
marea în care se surpă.


Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī


Mai intai m-a tentat cu
Nesfarsite mangaieri.
La sfarsit m-a ars
Cu durerea si tristetea.
In acest joc de sah
A fost necesar sa ma pierd pe mine
insumi
Ca sa-l cuceresc pe El.



First, he tempted me
with infinite caresses.
He burnt me in the end
with pain and sorrow.
In this game of chess
I had to lose myself
in order to win Him.

(trad. de Azima Melita Kolin)



I was first seduced by love
then put in a fire of agonies
as i won the mastery
of the beloved
the beloved dropped me
and was gone

(trad. de Nader Khalili)




Michelangelo Merisi da Caravaggio, Sfântul Ioan Botezătorul


hm


Michelangelo Merisi da Caravaggio, Maria Maddalena in estasi
hm


Caravaggio, Adorazione dei pastori
Sieglind
Citeaza (hm @ Sep 3 2011, 07:21 PM) *


Dennis Lee, Kingdom of Absence, XXVI

Sînt purtat între două imagini. O suprafaţă îngheţată
se extinde de fiecare parte şi izbucnirea luminii
orbitoare şi domoală, îmi acoperă trupul cu praf
şi cu fragile cristale de gheaţă, plutind în gol.

În întuneric aerul aspru şi greu
mă îmbălsămează şi forţa muşchilor mă
împinge în jos într-un abis şi o întunecime lipicioasă
prefăcînd structura mea în măduvă.

Împrăştiat sau adunat ca un bulgăre
întins sau chircit mănînc întunecimile
pîndind liniştea anihilării,
ascultînd cuvîntul care se plimbă dincolo de linişte:
Ţinutul meu este abisul tău; şi apoi respiraţia mea.
hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 3 2011, 07:44 PM) *




Caravaggio, Incredulità di san Tommaso


T.S. Eliot - Burnt Norton

V

Words move, music moves
Only in time; but that which is only living
Can only die. Words, after speech, reach
Into the silence. Only by the form, the pattern,
Can words or music reach
The stillness, as a Chinese jar still
Moves perpetually in its stillness.
Not the stillness of the violin, while the note lasts,
Not that only, but the co-existence,
Or say that the end precedes the beginning,
And the end and the beginning were always there
Before the beginning and after the end.
And all is always now. Words strain,
Crack and sometimes break, under the burden,
Under the tension, slip, slide, perish,
Decay with imprecision, will not stay in place,
Will not stay still. Shrieking voices
Scolding, mocking, or merely chattering,
Always assail them. The Word in the desert
Is most attacked by voices of temptation,
The crying shadow in the funeral dance,
The loud lament of the disconsolate chimera.

The detail of the pattern is movement,
As in the figure of the ten stairs.
Desire itself is movement
Not in itself desirable;
Love is itself unmoving,
Only the cause and end of movement,
Timeless, and undesiring
Except in the aspect of time
Caught in the form of limitation
Between un-being and being.
Sudden in a shaft of sunlight
Even while the dust moves
There rises the hidden laughter
Of children in the foliage
Quick now, here, now, always—
Ridiculous the waste sad time
Stretching before and after.



Cuvintele se mişcă, muzica se mişcă
Numai în timp; ceea ce însă doar trăieşte
Poate doar să moară. Cuvintele, după discurs, ajung
La tăcere. Numai prin formă, prin tipar,
Cuvintele sau muzica pot atinge
Nemişcarea, precum un vas chinezesc încă
Perpetuu se mişcă-n nemişcarea sa.
Nu nemişcarea viorii, cât nota mai dăinuie,
Nu numai asta, ci coexistenţa,
Ori faptul că sfârşitul precede începutul,
Şi sfârşitul şi începutul au fost totdeauna acolo
Înainte de început şi după sfârşit.
Şi totul e totdeauna acum. Cuvintele se încordează,
Plesnesc şi uneori se frâng sub povară,
De efort, scapă, alunecă, pier,
Se ofilesc de imprecizie, nu vor să stea locului,
Nu vor să stea liniştite. Glasuri stridente,
Dojenind, batjocorind sau doar pălăvrăgind,
Necontenit le asaltează; Cuvântul în pustie
Atacat e mai ales de glasurile ispitei,
Jeluitoarea umbră din dansul funebru,
Vaierul răsunător al nemângâiatei himere.

Amănuntul tiparului este mişcarea,
Ca în icoana celor zece trepte.
Dorinţa însăşi e mişcare
Nu-mbietoare prin ea însăşi;
Iubirea-i însă imobilă
Doar cauză şi ţel mişcării,
Atemporală şi netulburată
Afară de înfăţişarea-n timp
Capturată-n forma limitării
Între nefiinţă şi fiinţă.
Brusc într-o rază de soare
În plin zbor al pulberii
Se înalţă râsu-ascuns
Al copiilor din frunziş
Repede-acum, aici, acum, mereu -
Ridicol sterpul timp mohorât
Întinzându-se înainte şi după.


Sieglind
T.S. Eliot - The Hollow Men

I.

We are the hollow men
We are the stuffed men
Leaning together
Headpiece filled with straw. Alas!
Our dried voices, when
We whisper together
Are quiet and meaningless
As wind in dry grass
Or rats' feet over broken glass
In our dry cellar

Shape without form, shade without colour,
Paralysed force, gesture without motion;

Those who have crossed
With direct eyes, to death's other Kingdom
Remember us--if at all--not as lost
Violent souls, but only
As the hollow men
The stuffed men.


--------------------------
Oamenii găunoşi

Noi sîntem oamenii găunoşi
Sîntem oamenii împăiaţi
Sprijinindu-ne unul de altul
Cîrpe umplute cu paie. Vai, iată!
Glasurile noastre, cînd
Şoptim laolaltă
Sînt stinse şi fără înţeles
Ca vîntul prin iarba uscată
Sau labele şobolanilor peste sticla fărîmiţată
În pivniţa noastră uscată

Formă fără contur, umbră fără culoare,
Forţă paralizată, gest fără mişcare;

Cei care au trecut
Cu ochii, spre împărăţia cealaltă a morţii
Îşi mai amintesc de noi – dacă-şi mai amintesc – nu ca de pierdute
Nestăpînite suflete, ci doar
ca de oamenii găunoşi
oameni împăiaţi.




Willem De Kooning, Woman V (1952–1953)
hm

Macbeth:

"Methought I heard a voice cry 'Sleep no more!
Macbeth does murder sleep', the innocent sleep,
Sleep that knits up the ravell'd sleeve of care,
The death of each day's life, sore labour's bath,
Balm of hurt minds, great nature's second course,
Chief nourisher in life's feast,--"


"Mi s-a părut c-aud un glas strigând : "Nu mai dormi!
Macbeth ucide somnul!' Nevinovatul somn, cel ce desface
Fuiorul încâlcit al grijii - somnul:
El, moartea vieţii fiecărei zile,
El, scalda grelei trude şi balsamul
Durerii sufleteşti, şi-a doua mamă
A marii firi, iar la ospăţul vieţii
Cel mai de seamă fel."

(William Shakespeare, Macbeth, Actul II, Scena 2, trad. Ion Vinea)
Sieglind


Marc Chagall - Zmeul (1926)

Noapte bună smile.gif
hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 3 2011, 10:04 PM) *
Noapte bună smile.gif




smile.gif
hm

Michelangelo Merisi da Caravaggio, Riposo durante la fuga in Egitto
Sieglind
Gustav Mahler: Symphony No. 5, Adagietto
(Vienna S. Orchestra, L. Bernstein)

http://www.youtube.com/watch?v=lAHweK524Wc...feature=related

(New Philharmonia Orchestra, Sir John Barbirolli)

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=aUdmaXpuf8M
hm

Glenn Gould - String Quartet Op.1
(Alcan Quartet)
Sieglind


Gustav Klimt, The Music
hm


Michelangelo Merisi da Caravaggio, Suonatore di liuto
hm


Leonardo da Vinci, Ritratto di musico
Sieglind
Arcangelo Corelli - Sonata No.1, Op.5 in D Major (3/4) / Adagio

http://www.youtube.com/watch?v=42mm25vPUFM...feature=related

Sarabande

http://www.youtube.com/watch?v=m6KzePPgsUU...feature=related






Rembrandt - The Artist in His Studio
Sieglind


Rembrandt - The Philosopher in Meditation
Sieglind
G.F. Haendel - Sarabande

http://www.youtube.com/watch?v=Js3y6ouy1rQ...feature=related




Thomas Gainsborough - Portrait of a Lady in Blue
hm

Leonardo da Vinci, Dama con l'ermellino

Manuel de Sumaya - Como Glorias el Fuego
Sieglind
John Milton - Paradisul Pierdut

Cartea I

Atât de fericiţi în Ceruri, ei, stăpânii lumii,
De Creatorul lor s-au îndepărtat, nesocotindu-i voia,
Doar pentru că li s-a oprit un fruct.
Spre-această răzvrătire cine oare i-a împins?
Doar infernalul şarpe, ce cu-a sa viclenie,
Mânat de răzbunare şi invidie, a amăgit
Pe-a omenirii mamă,
Trufia când l-a izgonit din Rai, cu toată gloata-i
De îngeri răzvrătiţi, cu a căror ajutor spera să se înalţe întâiul,
printre cei asemeni lui,
La fel cu însuşi Preaînaltul,
Dacă ! se va împotrivi; şi aspirând
La tronul şi domnia sfântă,
Nelegiuit război stârni în Ceruri
Şi luptă în zadar, căci Atotputernicul
Potop de flăcări azvârli din Ceruri
Şi-i aruncă arzând
Spre-adâncuri fără fund, să zacă
în lanţuri ferecat şi-n focul caznei,
Pe cel ce-a cutezat să-nfrunte pe Atotputernic.
De nouă ori răstimpul ce măsoară
Ziua şi noaptea pentru muritori,
El, cu cumplita-i hoardă
Zăcură înfrânţi, în vast abis de foc
Zdrobiţi, dar tot nemuritori.
Dar, mai mută vrajbă îi era sortită,
Căci gândul la pierduta fericire şi chinul veşnic
îl mistuia; rotind în jur siniştri-i ochi,
De jale plini şi disperare,
Dar şi de ură şi mânie dârză.
Cu ochi de înger, încă, îşi văzu
Zadarnică şi tristă starea sa.
Jur-împrejur cumplită ocnă se-ntindea,
Ca un cuptor imens, însă din flăcări,
Nu răsărea lumină, ci mai degrabă beznă,
Sub care se ascund privelişti sumbre,
întinderi de tristeţe, umbre-ale durerii,
în care pacea, tihna nu-şi au locul,
Speranţa nu pătrunde niciodată,
Ci doar torturi făr-de sfârşit şi un potop de foc
Arzând pucioasă-n veci nemistuită.
Asemeni loc Justiţia Eternă-a pregătit
Pentru aceşti rebeli: închişi în beznă adâncă,
De-a Cerului lumină şi Dumnezeu departe
De trei ori de la centru şi pân' la polul ultim.
O, ce loc cumplit faţă de cel pierdut! (...)



Pieter Paul Rubens - Fall of the Rebel Angels
Sieglind
De abia mă răzvrăteam ... iar tu smile.gif


hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 5 2011, 09:12 PM) *
De abia mă răzvrăteam ... iar tu

readuci pacea smile.gif


mda, vom regresa un pic biggrin.gif


Michelangelo Buonarroti, Creazione di Adamo
Sieglind
Citeaza (hm @ Sep 5 2011, 09:17 PM) *
mda, vom regresa un pic biggrin.gif


cât?



Rubens - Lamentation of Christ
hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 5 2011, 09:24 PM) *
cât?


cât ne permite amintirea...


Entrée du Christ à Jérusalem, Évangile de Haghpat


Annonciation par Hovhannès (Akner), Évangile de 1287 (Matenadaran, Ms. 197)
Sieglind


Michelangelo - Pieta
Sieglind
Citeaza (hm @ Sep 5 2011, 09:30 PM) *
cât ne permite amintirea...

(Matenadaran, Ms. 197)


manuscrisele iluminate armene ...
acel roşu, vordan karmir





hm


Caravaggio, Cattura di Cristo




Caravaggio, La Deposizione di Cristo

Marc'Antonio Ingegneri - Tenebrae factae sunt
(nu Palestrina...)
Sieglind
hm, unde ajungem?



Hieronymus Bosch, The Last Judgment
hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 5 2011, 09:50 PM) *
hm, unde ajungem?


nu ştiu... avem nevoie de Lethe cât de curând

poate un mijlocitor smile.gif

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/comm...t47Achilles.jpg
Ahile, Iliada pictata, sec. V (Biblioteca Ambrosiana, Milano)
hm

hm

Ce spuneam? biggrin.gif

Sieglind
spuneai



Juan O'Gorman, Ruins give birth to other ruins (1949)
hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 5 2011, 10:08 PM) *
spuneai



Juan O'Gorman, Ruins give birth to other ruins (1949)


nu-l dărmâma

Sieglind
Citeaza (hm @ Sep 5 2011, 10:00 PM) *
nu ştiu... avem nevoie de Lethe cât de curând

poate un mijlocitor smile.gif

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/comm...t47Achilles.jpg
Ahile, Iliada pictata, sec. V (Biblioteca Ambrosiana, Milano)




Giorgios Seferis - Şi sufletul

Şi sufletul
cînd vrei să-l cunoşti
trebuie să priveşti
în alt suflet.
Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă.

Erau buni băieţi, tovarăşii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de
îngheţ,
aveau comportarea copacilor şi a valurilor
care acceptă vîntul şi ploaia
acceptă noaptea şi soarele
fără să se preschimbe în schimbare.

Erau băieţi buni; zile întregi
asudau peste vîsle, cu ochii plecaţi,
respirînd ritmic
şi sîngele lor colora o piele supusă.
Cîndva au cîntat, aveau ochii plecaţi
trecînd pe lîngă insula de cactuşi, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Cîinilor
care latră.

Cînd vrei să-l cunoşti, spuneau,
trebuie să priveşti în alt suflet, spuneau
şi vîslele loveau bronzul mării
în apus.
Am lăsat multe capuri, multe insule, marea
care dă-n altă mare, pescăruşi şi foci.
Dezolate femei, cu suspine, cîndva,
plîngeau după fiii lor pierduţi
şi altele blestemînd îl căutau pe marele Alexandru
şi glorii îngropate în adîncurile Asiei.
Am tras la ţărmuri pline de arome nocturne,
de ciripit de păsări, de izvoare ce-ţi lasă-n palme
amintirea unei mari fericiri.
Dar nu se terminau călătoriile.
Sufletele lor s-au făcut una cu vîslele
cu austera faţă a provei,
cu dîra timonei,
cu apa dispersîndu-le chipul.
Tovarăşii au sfîrşit rînd pe rînd
cu ochii plecaţi. Iarăşi vîslele lor
spun locul unde dorm în nisipuri.

Nimeni nu-i mai ştie. Dreptate.



Salvatore Quasimodo - Se-aude încă marea


De mai multe nopţi se-aude încă marea,
uşoară, în sus şi în jos, pe plajele netede.
Ecou al unui glas închis în minte
care urcă din timp; şi acest
bocet stăruitor de pescăruşi: poate
al păsărilor din turnuri, pe care aprilie
îi împinge spre câmpie. Tu-mi erai
deja în preajmă cu acea voce;
şi aş vrea ca şi pînă la tine să ajungă,
acum, din mine un ecou de memorie,
precum acest întunecos murmur al mării.

(traducere de Ilie Constantin)
hm


Pieter Bruegel cel Bătrân, Turnul Babel
Sieglind
bine, nu dărâm ... în noaptea asta

http://www.youtube.com/watch?v=e0VhKERbhkE

Chopin - Nocturne Op. 27, No.2

(Dinu Lipatti)

Noapte bună smile.gif

hm
Citeaza (Sieglind @ Sep 5 2011, 10:15 PM) *
Giorgios Seferis - Şi sufletul

Şi sufletul
cînd vrei să-l cunoşti
trebuie să priveşti
în alt suflet.
Străinul şi duşmanul l-am văzut în oglindă.

Erau buni băieţi, tovarăşii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de
îngheţ,
aveau comportarea copacilor şi a valurilor
care acceptă vîntul şi ploaia
acceptă noaptea şi soarele
fără să se preschimbe în schimbare.

Erau băieţi buni; zile întregi
asudau peste vîsle, cu ochii plecaţi,
respirînd ritmic
şi sîngele lor colora o piele supusă.
Cîndva au cîntat, aveau ochii plecaţi
trecînd pe lîngă insula de cactuşi, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Cîinilor
care latră.

Cînd vrei să-l cunoşti, spuneau,
trebuie să priveşti în alt suflet, spuneau
şi vîslele loveau bronzul mării
în apus.
Am lăsat multe capuri, multe insule, marea
care dă-n altă mare, pescăruşi şi foci.
Dezolate femei, cu suspine, cîndva,
plîngeau după fiii lor pierduţi
şi altele blestemînd îl căutau pe marele Alexandru
şi glorii îngropate în adîncurile Asiei.
Am tras la ţărmuri pline de arome nocturne,
de ciripit de păsări, de izvoare ce-ţi lasă-n palme
amintirea unei mari fericiri.
Dar nu se terminau călătoriile.
Sufletele lor s-au făcut una cu vîslele
cu austera faţă a provei,
cu dîra timonei,
cu apa dispersîndu-le chipul.
Tovarăşii au sfîrşit rînd pe rînd
cu ochii plecaţi. Iarăşi vîslele lor
spun locul unde dorm în nisipuri.

Nimeni nu-i mai ştie. Dreptate.



Salvatore Quasimodo - Se-aude încă marea


De mai multe nopţi se-aude încă marea,
uşoară, în sus şi în jos, pe plajele netede.
Ecou al unui glas închis în minte
care urcă din timp; şi acest
bocet stăruitor de pescăruşi: poate
al păsărilor din turnuri, pe care aprilie
îi împinge spre câmpie. Tu-mi erai
deja în preajmă cu acea voce;
şi aş vrea ca şi până la tine să ajungă,
acum, din mine un ecou de memorie,
precum acest întunecos murmur al mării.

(traducere de Ilie Constantin)



mulţumesc


Hermann Hesse: Lonesome Night

You brothers, who are mine,
Poor people, near and far,
Longing for every star,
Dream of relief from pain,
You, stumbling dumb
At night, as pale stars break,
Lift your thin hands for some
Hope, and suffer, and wake,
Poor muddling commonplace,
You sailors who must live
Unstarred by hopelessness,
We share a single face.
Give me my welcome back.


Noapte bună smile.gif



Sieglind
Citeaza (hm @ Sep 5 2011, 10:28 PM) *
mulţumesc


Noapte bună smile.gif




Caspar David Friedrich, Monk by the sea
rammstein
Cantecul catelei

de Serghei Esenin

Spre ziua, sub capita de secara,
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, în vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.

Pîna-n amurg, veghind încovoiata,
I-a rasfatat, lingîndu-i ne-ntrerupt.
Si se topea ninsoarea spulberata,
Pe fierbinteala pîntecului supt.

Iar seara, cînd gainele s-aseaza,
Stapînul casei a iesit posac
Si unde mama pîlpîia de groaza,
El pe toti sapte i-a bagat în sac.

În urma lui, fugind dupa desaga,
Cateaua da-n nametii de pe drum…
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scîncea curgînd sub botul ei, acum.

Apoi, cînd se-nturna sovaitoare
Si singura înspre culcusul ei,
Deasupra casei i-aparu pe zare,
În locul lunii, unul din catei.

Straina, zgribulita si-n nestire,
Privea la chipu-i nalt si departat,
Iar luna plina, lunecînd subtire,
Dupa colini a disparut treptat.

Si cum atunci, cînd cineva-n ograda,
Drept pîine-i zvîrle-o piatra dinadins,
Ca stele mari de aur în zapada,
Cateaua ochii tristi si i-a prelins.

rammstein
Invictus

by William Ernest Henley

Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.
hm


Serghei Esenin, Poezii
(traducere de George Lesnea)


***

Ne ducem toţi câte puţin mereu
Către-un liman de tihnă şi-mpăcare.
Poate curând va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!
Şi tu pământ! Şi voi câmpii şi marea!
În preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun: Pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiţi în apa purpurie.

Atât de multe gânduri am urzit
Am scris atâtea cântece visate
Şi, pe pământul trist, sunt fericit
C-am respirat şi c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei
Şi-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.

Acolo, ştiu că nu foşneste-n zări
Cu gâturi lungi de lebădă secara...
De asta-n preajma jalnicei plecări
Eu mă-fior şi simt adânc povara.

Acolo, ştiu că nu vor mai fi fagi,
Nici holde cu aur viu pe nume...
De asta poate mi-s aşa de dragi,
Toţi oamenii cu care trec prin lume.




***

Garduri vechi, urzici îngălbenite,
Iată locul, locul meu străbun!
S-au pitit sub veştede răchite,
Izbele sărmanului cătun.

Peste câmpul plin de iarbă deasă,
Lângă iazul cu lumina-n punţi,
Tolăneşte-o cale nisipoasă:
Drumul spre Siberia şi munţi.

Prins de zări se clăbuceşte fumul,
Din pământul împânzit de ruşi.
Oameni frânţi, prin pulbere bat drumul,
Oameni prinşi în lanţuri şi-n cătuşi.

Toţi sînt hoţi şi ucigaşi din fire;
Cum au fost pe lume sorociţi.
Îndrăgit-am trista lor privire
Şi obrajii traşi şi scofâlciţi.

Mult rău fac din bine ucigaşii,
Inimile lor nu se prefac.
Dar se strâmbă feţele şi paşii,
Buzele sînt vinete şi tac.

Şi pe mine-un tainic gând mă-ndeamnă,
Răsărit, aşa de undeva...
Ca şi eu, într-un apus de toamnă,
Să-mi împlânt cuţitu-n cineva.

Ca şi eu, prin vântul nesfârşirii,
Pe-acest drum glodos şi mohorât,
Îngrădind tristeţea osândirii,
Să fiu dus cu un juvăţ de gât.

Şi atunci când zâmbet voi încinge,
Peste toate cele ce-au rămas,
Ploile şi apele vor linge
Urmele pe care-am să le las.



***

Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul,
Rătăcind să caut urme seci,
Căci, cu părul-snop cum e ovăzul,
Tu din vis mi-ai dispărut pe veci.

Gingaşă, frumoasă şi subţire,
Rumenă ca poamele erai,
Semănai c-o roză asfinţire,
Fraged ca zăpada străluceai.

Ochii tăi ţărână-s şi tăcere,
Ca un sunet numele-a-ncetat.
Dar în şal, mireasma lor de miere,
Mâinile-ţi suave şi-au uitat.

Când se spală zorile pe faţă,
Ca pisica pe-acoperământ,
Blând grăiesc de prăpădita-ţi viaţă
Apele şi fagurii de vânt.

Deci şoptească seara sinilie
C-ai fost vis şi cântec de la cer.
Cine te-a ivit aşa mlădie
Sărutase-un luminos mister.

Printre crengi eu n-am să-mi lunec văzul,
Rătăcind se caut urme seci,
Căci, cu părul-snop cum e ovăzul,
Tu din vis mi-ai dispărut pe veci.



***

Pe-ntâia zăpadă păşesc în neştire,
Cu agere doruri şi-avânturi duium.
Şi seara albastră cu steaua subţire,
Încet luminează hoinarul meu drum.

Lumina sau umbra a prins să se cearnă?
Prin crânguri cocoşii sau vântul dă glas?
Nu ştiu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă,
Sau stoluri de lebede mute-n popas?

Tu albă minune, tu limpede seară!
Fierbinţi mi-s obrajii de gerul din crâng.
Răchitele zvelte cu sânii afară,
Îmi vine deodată la piept să le strâng.

O, codrul ce-n pâclă cinchit piroteşte!
O, ninsele lanuri sub teafăr îndemn!
Îmi vine în braţe s-apuc voiniceşte,
Frumoasele sălcii cu şolduri de lemn.
Sieglind
nu, să nu vină încă iarna smile.gif



Vincent van Gogh - Couple walking in the forest

ca întotdeauna, el ... ştii cât îl iubesc
Sieglind
Citeaza (rammstein @ Sep 6 2011, 03:08 PM) *
Invictus

by William Ernest Henley

Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.





Pieter Lastman, Die Schlacht bei der Milvischen Brücke (1613)

bine ai revenit, ramm smile.gif
Aceasta este versiunea "lo-fi". Pentru a vedea versiunea grafica integrala:click aici.
Invision Power Board © 2001-2019 Invision Power Services, Inc.