Help - Cauta - Membri - Calendar
Versiune intreaga: Cum poti avea o viata de familie fericita ?
Hotnews.ro Forum > Actualitati > Dezbateri pe termen lung
pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
ady
Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...
Mari-Anne
Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 03:39 PM) *
Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...

Ca sa fii fericit in familie trebuie sa fii norocos...Asta nu tine de vointa, inteligenta etc. Poti insa influenta "cantitatea" de fericire prin multa bunavointa..adica sa fii cat se poate de intelegator cu partenerul. Sa incerci sa treci cu vederea ceea ce nu e pe placul tau, sa speri ca se va schimba, in cazul in care simti ca ceva nu merge..si sa ai rabdare sa se intample. Sa cauti armonia in gesturile tale mai intai, sa daruiesti, apoi sa astepti rasplata..Sa nu fii radical si sa simti ca se darama lumea daca esti nefericit. Fiecare dintre noi avem o "misiune" pe lumea asta si trebuie sa ne-o ducem la bun sfarsit.
Sunt prea putini cei care se simt fericiti cu adevarat, parerea mea!
ady
Apreciez interesul dv. pentru acest subiect.Totusi familia este un lucru deosebit de pretios pentru fiecare...Ne bucuram ca avem un partener care ne iubeste sincer ,ca avem copii care ne spun ca ne iubesc...Dar sigur toate acestea nu se datoreaza intamplarii ci fiecare trebuie sa depuna eforturi...Ce care a intemeiat familia,Dumnezeu ne poate ajuta...Da, Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le aveti si dv. va poate ajuta sa aveti ceea ce doriti ohmy.gif VIATA DE FAMILIE FERICITA ...
Când între soţ şi soţie există o stare de tensiune puternică, este posibil să apară sentimentul că a pune capăt căsniciei este lucrul cel mai uşor de făcut. Însă, deşi multe ţări au fost martorele unei tragice creşteri a numărului de familii destrămate, studii recente arată că un procent ridicat din totalul bărbaţilor şi femeilor care au divorţat regretă această ruptură. Unii dintre aceştia suferă din cauza mai multor probleme de sănătate, atât pe plan fizic, cât şi mintal, decât cei care rămân căsătoriţi. Starea de confuzie şi nefericirea copiilor ai căror părinţi au divorţat durează, adesea, ani de zile. Părinţii şi prietenii familiilor destrămate suferă şi ei. Dar să vedem cum priveşte situaţia Dumnezeu, Fondatorul căsătoriei?

Potrivit scopului lui Dumnezeu, căsătoria trebuie să fie o legătură pe viaţă (Geneza 2:24). Atunci, de ce se destramă atât de multe căsnicii? Poate că acest lucru nu se întâmplă brusc. De obicei, apar unele semne de avertizare. Problemele neînsemnate dintr-o căsnicie pot creşte din ce în ce mai mari, până când ajung să pară insurmontabile. Însă, dacă aceste probleme sunt soluţionate cu promptitudine, cu ajutorul Bibliei, în multe cazuri ruptura conjugală s-ar putea evita...
Un factor care duce uneori la probleme îl constituie aşteptările nerealiste pe care este posibil să le nutrească unul sau ambii parteneri de căsătorie. Romanele de dragoste, revistele care se bucură de succes la public, programele TV şi filmele pot crea speranţe şi visuri care diferă foarte mult de viaţa reală. Când aceste visuri nu i se împlinesc, o persoană se poate simţi înşelată, nesatisfăcută sau se poate lăsa pradă amărăciunii. Atunci, cum pot găsi fericire în căsnicie două persoane imperfecte? Pentru a ajunge la o relaţie încununată cu succes este nevoie de eforturi.

Biblia are un caracter practic. Ea recunoaşte bucuriile căsătoriei, dar şi avertizează că aceia care se căsătoresc „vor avea necazuri pământeşti [în carnea lor, NW]“ (1 Corinteni 7:28). După cum s-a amintit deja, ambii parteneri sunt imperfecţi şi înclinaţi spre păcat. Structura intelectuală şi afectivă, precum şi educaţia fiecăruia dintre parteneri diferă de a celuilalt. Uneori, cei doi nu sunt de aceeaşi părere în privinţa banilor, a copiilor şi a rudelor. Faptul că nu dispun de suficient timp pentru a face unele lucruri împreună, precum şi problemele de natură sexuală pot fi, de asemenea, o sursă de conflict. Este nevoie de timp pentru a soluţiona astfel de probleme, dar să aveţi curaj! Majoritatea cuplurilor căsătorite sunt capabile să facă faţă acestor probleme şi să găsească soluţii care să îi satisfacă pe amândoi.
Multe persoane constată că le este greu să-şi păstreze calmul când discută despre sentimentele lor rănite, despre neînţelegeri sau despre slăbiciuni personale. În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă.

O cale mai bună de urmat este aceea de a asculta de următorul sfat al Bibliei: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“ (Efeseni 4:26). Ajuns la a 60-a aniversare a căsătoriei, un cuplu care avea o viaţă de familie fericită a fost întrebat în ce consta secretul căsniciei lor reuşite. Soţul a spus: „Am învăţat să nu mergem la culcare fără să ne rezolvăm neînţelegerile, indiferent cât de neînsemnate ar fi fost ele“.
Când soţul şi soţia sunt în dezacord, fiecare dintre ei trebuie să fie „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). După ce ascultă cu atenţie, ambii parteneri ar putea considera necesar să-şi ceară scuze (Iacov 5:16). A spune cu sinceritate: „Iartă-mă că te-am jignit“ pretinde umilinţă şi curaj. Însă soluţionarea neînţelegerilor în această manieră se va dovedi foarte eficientă, ajutându-i pe cei doi nu numai să-şi rezolve problemele, ci şi să cultive căldura şi intimitatea care îi va ajuta să găsească mai multă plăcere unul în compania celuilalt.
Când le-a scris corintenilor, apostolul Pavel a recomandat căsătoria „din cauza frecvenţei cazurilor de fornicaţie“ (1 Corinteni 7:2, NW). Lumea din prezent este tot atât de rea, dacă nu chiar mai rea decât cea din Corintul antic. Subiectele imorale pe care oamenii lumii le discută în mod deschis, modul indecent de a se îmbrăca şi poveştile senzuale prezentate în reviste şi cărţi, la TV şi în filme, toate se îmbină pentru a incita la dorinţe sexuale ilicite. Corintenilor, care trăiau într-un mediu asemănător, apostolul Pavel le-a spus: „Este mai bine să se căsătorească decât să ardă“. — 1 Corinteni 7:9.

Prin urmare, Biblia le porunceşte creştinilor căsătoriţi: „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte, şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3). Remarcaţi că accentul se pune pe a da — nu pe a pretinde. Intimitatea fizică în căsnicie aduce adevărate satisfacţii numai dacă fiecare partener este preocupat de binele celuilalt. De exemplu, Biblia le porunceşte soţilor să-şi trateze soţiile „potrivit cunoştinţei“ (1 Petru 3:7). Acest lucru este adevărat îndeosebi în ceea ce priveşte faptul de a da şi de a primi datoria conjugală. Dacă nu este tratată cu tandreţe, soţiei îi poate fi greu să se bucure de acest aspect al căsniciei.

Există situaţii în care este posibil ca partenerii conjugali să trebuiască să se priveze unul pe celălalt de datoria conjugală. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cazul soţiei în anumite zile ale lunii sau atunci când ea se simte foarte obosită. (Compară cu Leviticul 18:19.) Se poate întâmpla în cazul soţului, atunci când se confruntă cu o problemă gravă la locul de muncă şi se simte epuizat pe plan afectiv. Aceste cazuri de suspendare temporară a îndeplinirii datoriei conjugale se depăşesc cel mai bine dacă ambii parteneri discută deschis situaţia şi dacă se pun de acord „prin bună învoială“ (1 Corinteni 7:5). Acest lucru îl va împiedica pe fiecare dintre ei să ajungă în mod pripit la o concluzie greşită. Însă, dacă o soţie îl privează în mod voit pe soţul ei sau dacă soţul, în mod intenţionat, nu-şi îndeplineşte datoria conjugală în mod iubitor, celălalt soţ poate fi expus tentaţiei. Într-o astfel de situaţie, în căsnicie pot apărea probleme.
Asemenea tuturor creştinilor, slujitorii lui Dumnezeu care sunt căsătoriţi trebuie să evite pornografia, care poate stârni dorinţe necurate şi nenaturale (Coloseni 3:5). De asemenea, ei trebuie să vegheze asupra gândurilor şi acţiunilor lor când tratează cu toate persoanele de sex opus. Isus a avertizat: „Orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Aplicând sfatul Bibliei cu privire la sexualitate, cuplurile pot reuşi să nu cadă în ispită şi să comită adulter. Partenerii conjugali pot continua să se bucure de o intimitate plăcută într-o căsnicie în care relaţiile sexuale sunt preţuite ca un dar sănătos oferit de Fondatorul căsătoriei, Dumnezeu... — Proverbele 5:15–19.

Da, si dv puteti avea o viata de familie fericita....
Mihai
Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 08:05 PM) *
Apreciez interesul dv. pentru acest subiect.Totusi familia este un lucru deosebit de pretios pentru fiecare...Ne bucuram ca avem un partener care ne iubeste sincer ,ca avem copii care ne spun ca ne iubesc...Dar sigur toate acestea nu se datoreaza intamplarii ci fiecare trebuie sa depuna eforturi...Ce care a intemeiat familia,Dumnezeu ne poate ajuta...Da, Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le aveti si dv. va poate ajuta sa aveti ceea ce doriti ohmy.gif VIATA DE FAMILIE FERICITA ...
Când între soţ şi soţie există o stare de tensiune puternică, este posibil să apară sentimentul că a pune capăt căsniciei este lucrul cel mai uşor de făcut. Însă, deşi multe ţări au fost martorele unei tragice creşteri a numărului de familii destrămate, studii recente arată că un procent ridicat din totalul bărbaţilor şi femeilor care au divorţat regretă această ruptură. Unii dintre aceştia suferă din cauza mai multor probleme de sănătate, atât pe plan fizic, cât şi mintal, decât cei care rămân căsătoriţi. Starea de confuzie şi nefericirea copiilor ai căror părinţi au divorţat durează, adesea, ani de zile. Părinţii şi prietenii familiilor destrămate suferă şi ei. Dar să vedem cum priveşte situaţia Dumnezeu, Fondatorul căsătoriei?

Potrivit scopului lui Dumnezeu, căsătoria trebuie să fie o legătură pe viaţă (Geneza 2:24). Atunci, de ce se destramă atât de multe căsnicii? Poate că acest lucru nu se întâmplă brusc. De obicei, apar unele semne de avertizare. Problemele neînsemnate dintr-o căsnicie pot creşte din ce în ce mai mari, până când ajung să pară insurmontabile. Însă, dacă aceste probleme sunt soluţionate cu promptitudine, cu ajutorul Bibliei, în multe cazuri ruptura conjugală s-ar putea evita...
Un factor care duce uneori la probleme îl constituie aşteptările nerealiste pe care este posibil să le nutrească unul sau ambii parteneri de căsătorie. Romanele de dragoste, revistele care se bucură de succes la public, programele TV şi filmele pot crea speranţe şi visuri care diferă foarte mult de viaţa reală. Când aceste visuri nu i se împlinesc, o persoană se poate simţi înşelată, nesatisfăcută sau se poate lăsa pradă amărăciunii. Atunci, cum pot găsi fericire în căsnicie două persoane imperfecte? Pentru a ajunge la o relaţie încununată cu succes este nevoie de eforturi.

Biblia are un caracter practic. Ea recunoaşte bucuriile căsătoriei, dar şi avertizează că aceia care se căsătoresc „vor avea necazuri pământeşti [în carnea lor, NW]“ (1 Corinteni 7:28). După cum s-a amintit deja, ambii parteneri sunt imperfecţi şi înclinaţi spre păcat. Structura intelectuală şi afectivă, precum şi educaţia fiecăruia dintre parteneri diferă de a celuilalt. Uneori, cei doi nu sunt de aceeaşi părere în privinţa banilor, a copiilor şi a rudelor. Faptul că nu dispun de suficient timp pentru a face unele lucruri împreună, precum şi problemele de natură sexuală pot fi, de asemenea, o sursă de conflict. Este nevoie de timp pentru a soluţiona astfel de probleme, dar să aveţi curaj! Majoritatea cuplurilor căsătorite sunt capabile să facă faţă acestor probleme şi să găsească soluţii care să îi satisfacă pe amândoi.
Multe persoane constată că le este greu să-şi păstreze calmul când discută despre sentimentele lor rănite, despre neînţelegeri sau despre slăbiciuni personale. În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă.

O cale mai bună de urmat este aceea de a asculta de următorul sfat al Bibliei: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mânia voastră“ (Efeseni 4:26). Ajuns la a 60-a aniversare a căsătoriei, un cuplu care avea o viaţă de familie fericită a fost întrebat în ce consta secretul căsniciei lor reuşite. Soţul a spus: „Am învăţat să nu mergem la culcare fără să ne rezolvăm neînţelegerile, indiferent cât de neînsemnate ar fi fost ele“.
Când soţul şi soţia sunt în dezacord, fiecare dintre ei trebuie să fie „grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie“ (Iacov 1:19). După ce ascultă cu atenţie, ambii parteneri ar putea considera necesar să-şi ceară scuze (Iacov 5:16). A spune cu sinceritate: „Iartă-mă că te-am jignit“ pretinde umilinţă şi curaj. Însă soluţionarea neînţelegerilor în această manieră se va dovedi foarte eficientă, ajutându-i pe cei doi nu numai să-şi rezolve problemele, ci şi să cultive căldura şi intimitatea care îi va ajuta să găsească mai multă plăcere unul în compania celuilalt.
Când le-a scris corintenilor, apostolul Pavel a recomandat căsătoria „din cauza frecvenţei cazurilor de fornicaţie“ (1 Corinteni 7:2, NW). Lumea din prezent este tot atât de rea, dacă nu chiar mai rea decât cea din Corintul antic. Subiectele imorale pe care oamenii lumii le discută în mod deschis, modul indecent de a se îmbrăca şi poveştile senzuale prezentate în reviste şi cărţi, la TV şi în filme, toate se îmbină pentru a incita la dorinţe sexuale ilicite. Corintenilor, care trăiau într-un mediu asemănător, apostolul Pavel le-a spus: „Este mai bine să se căsătorească decât să ardă“. — 1 Corinteni 7:9.

Prin urmare, Biblia le porunceşte creştinilor căsătoriţi: „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte, şi tot aşa şi soţia faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3). Remarcaţi că accentul se pune pe a da — nu pe a pretinde. Intimitatea fizică în căsnicie aduce adevărate satisfacţii numai dacă fiecare partener este preocupat de binele celuilalt. De exemplu, Biblia le porunceşte soţilor să-şi trateze soţiile „potrivit cunoştinţei“ (1 Petru 3:7). Acest lucru este adevărat îndeosebi în ceea ce priveşte faptul de a da şi de a primi datoria conjugală. Dacă nu este tratată cu tandreţe, soţiei îi poate fi greu să se bucure de acest aspect al căsniciei.

Există situaţii în care este posibil ca partenerii conjugali să trebuiască să se priveze unul pe celălalt de datoria conjugală. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cazul soţiei în anumite zile ale lunii sau atunci când ea se simte foarte obosită. (Compară cu Leviticul 18:19.) Se poate întâmpla în cazul soţului, atunci când se confruntă cu o problemă gravă la locul de muncă şi se simte epuizat pe plan afectiv. Aceste cazuri de suspendare temporară a îndeplinirii datoriei conjugale se depăşesc cel mai bine dacă ambii parteneri discută deschis situaţia şi dacă se pun de acord „prin bună învoială“ (1 Corinteni 7:5). Acest lucru îl va împiedica pe fiecare dintre ei să ajungă în mod pripit la o concluzie greşită. Însă, dacă o soţie îl privează în mod voit pe soţul ei sau dacă soţul, în mod intenţionat, nu-şi îndeplineşte datoria conjugală în mod iubitor, celălalt soţ poate fi expus tentaţiei. Într-o astfel de situaţie, în căsnicie pot apărea probleme.
Asemenea tuturor creştinilor, slujitorii lui Dumnezeu care sunt căsătoriţi trebuie să evite pornografia, care poate stârni dorinţe necurate şi nenaturale (Coloseni 3:5). De asemenea, ei trebuie să vegheze asupra gândurilor şi acţiunilor lor când tratează cu toate persoanele de sex opus. Isus a avertizat: „Orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Aplicând sfatul Bibliei cu privire la sexualitate, cuplurile pot reuşi să nu cadă în ispită şi să comită adulter. Partenerii conjugali pot continua să se bucure de o intimitate plăcută într-o căsnicie în care relaţiile sexuale sunt preţuite ca un dar sănătos oferit de Fondatorul căsătoriei, Dumnezeu... — Proverbele 5:15–19.

Da, si dv puteti avea o viata de familie fericita....


Ai scris o teza intreaga despre Biblie ca raspuns la o intrebare despre viata de familie.
Cu respect iti spun ca nu pentru toti oamenii viata se invarte dupa Dumnezeu.
Intrebarea era despre o chestiune sociala, nu de religie.
Capsunaru
Citeaza (Mihai @ Dec 26 2008, 09:41 PM) *
Ai scris o teza intreaga despre Biblie ca raspuns la o intrebare despre viata de familie.
Cu respect iti spun ca nu pentru toti oamenii viata se invarte dupa Dumnezeu.
Intrebarea era despre o chestiune sociala, nu de religie.

Fiecare om are in viata niste prioritati. O familie va fi fericita numai in cazul in care si el si ea au ca prima prioritate familia.
Orice alta varianta are alte rezultate.
Deci daca vrei viata de familie fericita trebuie fi sigur ca amindoi aveti aceasta prioritate (desigur se poate sustine ceva si realtiatea sa fie alta) si se aloca timp suficient pt activitati de familie care sa lase si ceva timp personal.
Alte "ajutoare" ar fi venituri suficiente precum si oarece independenta in cheltuirea lor (sa aiba amindoi bani de buzunar).. cca 90% din despartiri au la mijloc banii. Ironia sortii face ca daca unu munceste 12 ore pe zi ca sa-i fie bine familiei celalt se va simti neglijat si-si va gasi pe altu...
ady
Comentariile dv reflecta interesul fata de o viata de familie fericita.Dar, poate exista o famile fara ca aceasta sa se ghideze moral dupa princiipile legi lui Dumnezeu ?Respectarea acestor valori conduc la o astfel de viata...Cu respect...
ady
Citeaza (Capsunaru @ Dec 26 2008, 11:04 PM) *
Fiecare om are in viata niste prioritati. O familie va fi fericita numai in cazul in care si el si ea au ca prima prioritate familia.
Orice alta varianta are alte rezultate.
Deci daca vrei viata de familie fericita trebuie fi sigur ca amindoi aveti aceasta prioritate (desigur se poate sustine ceva si realtiatea sa fie alta) si se aloca timp suficient pt activitati de familie care sa lase si ceva timp personal.
Alte "ajutoare" ar fi venituri suficiente precum si oarece independenta in cheltuirea lor (sa aiba amindoi bani de buzunar).. cca 90% din despartiri au la mijloc banii. Ironia sortii face ca daca unu munceste 12 ore pe zi ca sa-i fie bine familiei celalt se va simti neglijat si-si va gasi pe altu...

Apreciez sinceritaTEA DV.

În prezent, multe persoane nu se mai mulţumesc să ducă o viaţă simplă axată pe familie. Pe măsură ce lumea comerţului produce din ce în ce mai multe bunuri şi se foloseşte cu toată abilitatea de publicitate pentru a încerca să atragă clienţi, milioane de taţi şi de mame petrec ore îndelungate lucrând pentru a putea cumpăra aceste bunuri. Alte milioane de părinţi au de dus o luptă zilnică doar pentru a pune puţină mâncare pe masă. Ei trebuie să-şi petreacă muncind mult mai mult timp decât în trecut, deţinând probabil două locuri de muncă, numai pentru a-şi putea achita lucrurile de primă necesitate. Pe de altă parte, alţii ar fi fericiţi să găsească un loc de muncă, deoarece şomajul este o problemă larg răspândită. Da, pentru familia modernă viaţa nu este întotdeauna uşoară, însă principiile biblice pot ajuta familiile să se adapteze situaţiei lor.
Apostolul Pavel s-a confruntat cu dificultăţi financiare. În timpul soluţionării lor, el a tras învăţăminte preţioase, pe care le explică în scrisoarea adresată prietenului său Timotei. Pavel scrie: „Noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns“ (1 Timotei 6:7, 8). Este adevărat, o familie nu are nevoie numai de hrană şi de îmbrăcăminte. Familia are nevoie şi de un loc în care să locuiască. Copiii au nevoie de o instruire. Există şi notele de plată pentru asistenţa medicală, precum şi alte cheltuieli. Cu toate acestea, principiul conţinut în cuvintele lui Pavel se aplică în cazul familiei. Dacă ne mulţumim cu satisfacerea necesităţilor, în loc să cedăm în faţa dorinţelor, viaţa ne va fi mai uşoară.
Un alt principiu util se găseşte într-una din ilustrările lui Isus. El a spus: „Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?“ (Luca 14:28). Isus vorbeşte aici despre prevedere sau despre a face planuri dinainte. Într-unul din capitolele anterioare am văzut cum îi ajută acest lucru unui cuplu tânăr care intenţionează să se căsătorească. Iar, după căsătorie, acest lucru este util şi în ceea ce priveşte gospodărirea casei. În acest domeniu, prevederea implică faptul de a avea un buget sau de a face planuri dinainte pentru a folosi în cel mai înţelept mod posibil resursele existente. În felul acesta, o familie îşi poate ţine sub control cheltuielile — punând deoparte bani pentru lucrurile esenţiale, necesare zilnic sau săptămânal — pentru a se încadra în mijloacele de care dispune.

În unele ţări, o astfel de limitare la buget poate însemna că trebuie să rezişti impulsului de a împrumuta bani cu dobândă mare pentru cumpărături inutile. Aceasta ar putea însemna, printre altele, a menţine un control strict asupra folosirii cărţilor de credit (Proverbele 22:7). Ar putea însemna şi a rezista impulsului de a cumpăra — de a achiziţiona ceva în mod spontan, fără a cântări necesităţile şi consecinţele. În plus, existenţa unui buget va face evident faptul că cheltuirea banilor în mod egoist cu jocuri de noroc, tutun şi băutură în exces periclitează situaţia financiară a familiei, precum şi că contravine principiilor Bibliei. — Proverbele 23:20, 21, 29–35; Romani 6:19; Efeseni 5:3–5.
Da ,sfaturii practice pe care le ofera Biblia.Cu respect...
mircea33
Citeaza (ady @ Dec 27 2008, 01:42 AM) *
Apreciez sinceritaTEA DV.

situaţia financiară a familiei, precum şi că contravine principiilor Bibliei. — Proverbele 23:20, 21, 29–35; Romani 6:19; Efeseni 5:3–5.
Da ,sfaturii practice pe care le ofera Biblia.Cu respect...


"Cu respect..." dar fara bun simt,predica unde trebuie.Esti din cei care au pus difuzoare la biserca,ca la circ...
ady
In mod sigur a avea o relatie buna cu Dumnezeu, atat sotul cat si sotia ,constituie cheia fericirii in viata de familie...Neaplicarea acestor indrumari oferite de Bibile a adus familia in criza care se afla...Divorturi, infidelitate conjugala,copii care sufera, durere afectiva ,dezamagire , sunt lucruri care afecteaza pe multi...Cu siguranta nu ati dori sa fiti afectati de toate acestea si sa fiti mereu langa cei dragi ...Nu cred ca Biblia ar trebui sa ne sperie...Biblia poate ajuta pe oricine sa rezolve problemele familiale si sa intareasca legaturile acesteea...Cu respect...
ady
Divortul- usa spre o vata fericita ?

Multi dintre noi care suntem casatoriti stim ca in viata de familie are problemele ei ...Unele mai mici sau altele mai mar...Este posibil sa gandim ca am gresit atunci cand ne-am ales partenerul si uneori chiar sa dorim sa punem punct casatoriei...Oare acest lucru ne poate ajuta sa fim fericiti ?
Lipsa de comunicare, infidelitatea, problemele de natură sexuală şi nepotrivirea de caracter sunt factorii care stau de regulă la originea conflictului conjugal ce se naşte atât în cadrul cuplurilor chineze, cât şi în cadrul cuplurilor occidentale. Situaţia este aceeaşi şi în alte părţi ale lumii.

Atât bărbaţii, cât şi femeile care pun cariera pe primul loc sunt gata să-şi sacrifice familiile de dragul profesiei lor. Astfel, aceasta duce la încetarea comunicării în familie. Obosit după o zi de lucru, soţul se adânceşte în citirea ziarului sau se pune in fata calculatoru;lui... Lipsă de comunicare duce la grave probleme conjugale.

Un alt factor care duce la ruperea legăturilor conjugale este opinia oamenilor referitor la relaţiile sexuale extraconjugale. Relaţiile sexuale în afara căsătoriei sunt în prezent atât de răspândite încât 20 la sută dintre bărbaţii şi 8 la sută dintre femeile care au răspuns în cadrul unui sondaj efectuat în Japonia au recunoscut că anul trecut au avut raporturi sexuale în afara relaţiilor lor monogame. Nu este un lucru neobişnuit în Japonia ca femeia pentru care contează în primul rând cariera să-şi înşele soţul. Ea trece repede de la un bărbat la altul, gândindu-se: „Dacă află soţul meu, pur şi simplu am să divorţez de el“. Societatea modernă închide ochii în privinţa acestor legături.

Aceeaşi societate promovează atitudinea egoistă „întâi eu“, astfel încât atât soţul, cât şi soţia devin egocentrici, ceea ce duce apoi la nepotrivire de caracter, un alt motiv de divorţ. „Căsnicia noastră a fost de la bun început atât de fragilă, încât oricând am fi putut să ne despărţim“, spune o sotie, „Imediat după ce ne-am căsătorit, soţul meu mi-a cerut să fiu ca un robot, să fac doar ce mi se spune. Când lucrurile mergeau bine pentru el, nu era prea rău, dar când lucrurile se înrăutăţeau, el nu-şi recunoştea greşelile şi pentru orice lucru îi învinuia pe alţii. Şi vinovată eram şi eu deoarece mă răzvrăteam împotriva dominaţiei sale. Îmi era foarte greu să ascult de soţul meu atunci când era nedrept cu mine.“

Alte motive de divorţ sunt violenţa şi beţia, problemele financiare, problemele cu rudele prin alianţă şi violenţa psihologică.

Cărui motiv se datoreaza divortul?

Aceste schimbări sociale nu sunt deloc surprinzătoare .... Biblia revelează faptul că începând din 1914 trăim în „ultimele zile“, care sunt ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’. Oamenii sunt „iubitori de sine, . . . nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord“ (2 Timotei 3:1–3, NW). Aşadar, pentru oamenii care se iubesc pe sine mai mult decât pe partenerii lor, care devin neloiali faţă de soţii lor şi care nu pot să ajungă la nici o înţelegere în căsnicie, divorţul devine singura cale de a scăpa de problemele conjugale.

O uşă spre o viaţă mai fericită?

În majoritatea cazurilor, divorţul nu s-a dovedit a fi o uşă spre fericire. „Divorţul este amăgitor“, spune Judith Wallerstein, cercetătoare în domeniul psihiatriei, după un studiu efectuat timp de 15 ani asupra a 60 de cupluri divorţate. „Pe plan legal, acesta este un singur eveniment, pe plan psihologic însă acesta reprezintă un lanţ — uneori nesfârşit — de evenimente, mutări şi radicale schimbări de relaţii care apar succesiv într-o perioadă de timp.“ Studiile efectuate de ea arată că viaţa unei pătrimi dintre femei şi a unei cincimi dintre bărbaţi nu şi-a reluat cursul normal nici după zece ani de la divorţ.

Într-un caz de divorţ, cei mai lipsiţi de apărare sunt copiii. În urma aceloraşi cercetări, Wallerstein a descoperit că, practic, divorţul a produs „efecte puternice şi cu totul neaşteptate“ asupra tuturor copiilor implicaţi. Unii copii care au negat existenţa oricăror sentimente negative în legătură cu divorţul părinţilor lor pot descoperi pe neaşteptate că aceste sentimente ies la suprafaţă mai târziu, când îşi caută un partener de căsătorie.

Aceasta nu înseamnă că nici una dintre victimele divorţului nu va găsi niciodată fericirea, întrucât unele dintre ele au găsit-o. În cazul acestora apare o personalitate remodelată de obicei din cenuşa vechii personalităţi. De exemplu, odată ce şocul unui divorţ, precum şi durerea şi îndoielile cu privire la propria valoare care decurg din acesta au trecut, partenerul nevinovat poate ieşi din această grea încercare ca o persoană completă, mai dinamică, mai puternică.

O soţie pe care soţul o părăsise pentru altă femeie arată că după ce durerea şi mânia încep să-şi piardă din intensitate, „descoperi că în interiorul tău te-ai schimbat. Sentimentele tale s-au schimbat. Nu vei mai putea fi niciodată persoana care erai înainte“. Ea dă acest sfat: „Fă-ţi timp să te cunoşti din nou pe tine însuţi ca persoană. În căsnicie, fiecare dintre parteneri renunţă, în general, la plăcerile şi dorinţele lui din respect pentru celălalt, însă după un divorţ, trebuie să-ţi faci timp pentru a descoperi ce-ţi place şi ce nu-ţi place acum. Dacă îţi îngropi sentimentele, le vei îngropa de vii, însă într-o bună zi ele vor reapărea şi va trebui să le înfrunţi. Aşadar, nu-ţi rămâne decât să-ţi înfrunţi sentimentele şi să le depăşeşti“.

Deoarece oamenii sunt din ce în ce mai conştienţi de problemele pe care le ridică divorţul, acesta a devenit o opţiune mai puţin atrăgătoare. O minoritate crescândă dintre consilieri încurajează în prezent cuplurile în interiorul cărora există neînţelegeri: „Rămâneţi împreună“.

Divorţul nu reprezintă o cale uşoară de a ieşi din impasul problemelor conjugale. Atunci, care anume ar fi o cale mai bună în vederea soluţionării diferendelor conjugale?....Cu respect....
ady
Divorţul şi incompatibilitatea sexuală

MULTE cupluri prezintă drept motiv de divorţ incompatibilitatea sexuală. O carte care tratează schimbările survenite în prezent în instituţia familială, arată cauza problemei afirmând: „În prezent, căsătoria monogamă nu face casă bună cu propaganda erotomană. Potopul de informaţii de natură sexuală denaturează erosul conjugal şi distrug afecţiunea naturală. Nu numai comercializarea sexului, dar şi videocasetele şi benzile desenate pornografice care prezintă corpul feminin ca articol de consumaţie pervertesc inima şi simţurile umane. Din acest motiv, femeile sunt, ca să spunem aşa, violate [de soţii lor], iar soţii respinşi devin impotenţi“.

Publicaţiile, videocasetele şi programele TV imorale prezintă sexualitatea într-o lumină falsă. Ele nu vorbesc despre ce anume procură adevărata bucurie în căsnicie. În plus, ele distrug încrederea pe care soţul şi soţia trebuie să o cultive pentru a avea o căsnicie reuşită. Încrederea îţi dă posibilitatea să-i încredinţezi partenerului tău cele mai profunde simţăminte şi temeri, ştiind că el le va trata cu grijă. Pe câtă vreme sentimentele de iubire sau excitaţia sexuală pot fi când mai puternice, când mai slabe, încrederea ar trebui să rămână constant.

Relaţiile sexuale nu constituie elementul determinant în reuşita unei căsnicii. O soţie care s-a confruntat cu probleme conjugale grave a spus: „Ceea ce m-a încurajat cel mai mult au fost cuvintele cărţii Fă-ţi fericită viaţa de familie: «În general, dacă toate celelalte relaţii din cadrul familiei sînt bune, dacă există iubire, respect, o bună comunicare şi înţelegere, sexualitatea va constitui rareori o problem㻓.

Adevăratul liant care îi uneşte pe soţi este iubirea, nu relaţiile sexuale. Relaţiile sexuale lipsite de iubire sunt inutile, pe când iubirea poate exista şi fără aceste relaţii. Un cuplu care lasă relaţiile sexuale la locul lor, care nu face din acestea elementul principal al existenţei sale, poate să găsească bucurie în viaţa în doi şi să-şi rezolve problema incompatibilităţii sexuale

Iehova, Autorul căsătoriei, a definit în amănunt relaţiile care trebuie să existe între un bărbat şi soţia sa. Când a fost întrebat dacă era îngăduit ca un bărbat să divorţeze de soţia sa pentru orice motiv, Isus Cristos a răspuns: „Ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă“. Apoi, arătând că nu există decât un singur motiv legitim pentru divorţ şi recăsătorire, a spus: „Eu însă vă spun că oricine îşi lasă soţia, afară de cauză de desfrînare, şi se va căsători cu alta, comite adulter“. — Matei 19:3–9.

Faptul de a avea relaţii sexuale extraconjugale, chiar dacă aceasta se face în numele iubirii, nu este nicidecum iubire faţă de nici una dintre părţi. Un bărbat şi-a înşelat soţia cu mai multe femei. Soţia sa, simţindu-se frustrată, a devenit suspicioasă. Căsnicia lor trecea printr-o perioadă de criză. Apoi, într-una din zile, una dintre amantele soţului i-a comunicat acestuia intenţia de a-i dezvălui soţiei sale legătura lor şi i-a cerut să o ia în căsătorie. „Astfel de relaţii nu aduc fericire nimănui“, îşi aminteşte el cu părere de rău. Pentru a ieşi din această încurcătură a trebuit să rănească sentimentele tuturor persoanelor implicate. Principiul biblic referitor la această situaţie este enunţat cum nu se poate mai clar: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“ (Evrei 13:4, NW). Prin respectarea acestei porunci, o persoană evită bolile transmisibile sexual, tensiunile între soţ şi soţie şi stresul cauzat de o legătură ascunsă...
Cu respect....
ady
Cu respect va intreb , sunt practice aceste sfaturi?Daca sotul si sotia ar privi asa lucrurile cum credeti ca ar fi viata de familie ?....


Cu respect...
frodo buggins
Citeaza (ady @ Dec 26 2008, 03:39 PM) *
Multi dintre cei care deschid acest topic au familie...Problemele,astazi mai mult ca oricand ,se abat asupra familiei...Unii "rezolva" la tribunal(divort) ,alti , ca solutie ,isi inseala partenerul sau isi ineaca amarul in alcool, indiferenta totala etc.REZULTAT=NEFERICIRE...Ce credeti ca ne poate ajuta sa avem o viata de familie fercita ?....Cu respect...

ba muist nenorocit, mars in secta ma-tii! nu-ti ajung inatlnirile de duminica, te-ai bagat si pe bloguri acum? ma mir ca hotnews isi opermite sa accepte prozeliti penali ca tine pe site-ul lor. mars in barlogul ma-tii, cu dumnezeul tau cu tot!
Mihai
Citeaza (ady @ Dec 27 2008, 04:15 PM) *
Cu respect va intreb , sunt practice aceste sfaturi?Daca sotul si sotia ar privi asa lucrurile cum credeti ca ar fi viata de familie ?....


Cu respect...


Bun, de acord cu dvs, daca membrii familiei sunt religiosi, traiesc in mod constant in conformitate cu preceptele Bibliei asta ii va face sa fie o familie mai unita. E normal, daca ei impartasesc o pasiune profunda pe care o raspandesc si noilor membri ai familiei asta ii va uni si mai mult. La fel e valabil daca impartasesc valorie musulmane, budiste, scientologice, iudaice, evanghelice, protestante, valorile campionatelor de fotbal puternice, sunt fani star trek, sunt pasionati de fotografie sau horticultura, etc. VALORILE COMUNE UNESC FAMILIA. Am inteles si acceptat asta.

Apreciez munca dvs. pe acest forum ca si volum, dar cred ca este fundamental deplasata ca si continut. Aici nu discutam Bibla, sunt o multime de alte locuri unde se poate face asta. Aici nu se face prozelitism, aici se discuta o tema anume - nelegata in esenta de religie. Haideti sa ne incadram in subiect.

Cu respect ...
frodo buggins
Citeaza (ady @ Dec 27 2008, 01:25 AM) *
Comentariile dv reflecta interesul fata de o viata de familie fericita.Dar, poate exista o famile fara ca aceasta sa se ghideze moral dupa princiipile legi lui Dumnezeu ?Respectarea acestor valori conduc la o astfel de viata...Cu respect...

mi-a venit o idee:/.
cu respect...
ady
Fiecare are un rol bine stabilit in familie de Dumnezeu...Indeplinirea acestui rol aduce fericire...
ROLUL SOTULUI

Biblia îi conferă soţului o poziţie de autoritate în cadrul aranjamentului familiei, spunînd: „Soţiile să fie supuse soţilor lor ca Domnului, deoarece soţul este capul soţiei sale aşa cum şi Cristos este capul congregaţiei, el fiind Salvatorul corpului acesta. De fapt, aşa cum congregaţia este supusă lui Cristos, tot la fel şi soţiile să fie supuse soţilor lor în toate lucrurile“ (Efeseni 5:22–24, NW). Contribuie realmente acest aranjament la fericirea familiei? Unele femei se exprimă deschis împotriva a ceea ce ele numesc a fi un şovinism masculin, adică un punct de vedere orgolios sau exagerat pe care îl au unii bărbaţi în legătură cu poziţia lor faţă de femeie. Dar trebuie să spunem de la început că învăţăturile Bibliei nu aprobă un astfel de şovinism masculin
Biblia accentuează faptul că nu numai femeia, ci şi bărbatul se află sub o autoritate. Dacă ne îndreptăm spre cartea biblică 1 Corinteni, capitolul 11, versetul 3, aflăm că apostolul Pavel i-a scris congregaţiei din Corint următoarele cuvinte: „Vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Cristos“. Bărbatul îl are drept cap pe Cristos, iar, în calitate de soţ, tu trebuie să înveţi de la Dumnezeu şi de la Cristos, ca exemple de învăţători, cum să-ţi exerciţi autoritatea.
Marea problemă este că, datorită imperfecţiunii şi egoismului înnăscut, există momente cînd un soţ, deşi doreşte să fie respectat în calitate de cap al familiei, nu dovedeşte iubirea şi consideraţia necesară faţă de soţia sa. Deseori, o soţie va spune că nu se simte iubită de către soţul ei, că tot ceea ce-l preocupă pe el este propria lui plăcere şi satisfacţie. De asemenea, unele soţii se plîng că soţii lor sînt autoritari. Probabil că acest lucru a rezultat în urma tentativelor soţiei de a uzurpa autoritatea soţului, iar el a opus rezistenţă acestei uzurpări. Sau poate că bărbatul a crescut într-un mediu în care mulţi soţi sînt aroganţi şi autoritari. Indiferent care ar fi cauza, un astfel de abuz de autoritate nu aduce respect din partea nimănui.

La cealaltă extremă, unii soţi, departe de a abuza de autoritatea lor, abdică de la ea. Ei transferă orice luare de decizii pe seama soţiilor lor. Sau, în timp ce le spun soţiilor ‘să le lase timp să respire’, ei tergiversează atît de mult interesele familiei încît acestea au de suferit. Poate că nu sînt leneşi sau inactivi din punct de vedere fizic, dar dacă se sustrag de la efortul mintal, rezultatele pot fi aceleaşi ca cele descrise în Proverbele 24:33, 34: „«Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mîinile puţin, ca să mă odihnesc!» Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat“.

Vei dobîndi respect din partea soţiei tale dacă te vei dovedi serios, ferm şi în stare să iei decizii. Dar aceasta nu înseamnă că nimeni altcineva din familie nu va fi consultat sau că opinia soţiei tale nu ar trebui să fie luată în considerare cu seriozitate numai pentru că, din întîmplare, nu se potriveşte cu a ta. Într-una dintre primele relatări biblice citim despre o problemă serioasă din familia lui Avraam şi a Sarei, problemă care-i implica pe fiul lor, Isaac, şi pe fiul slujitoarei lor, Agar. Sara a recomandat o soluţie care nu era în concordanţă cu sentimentele lui Avraam în această privinţă. Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ascultă glasul ei“. — Geneza 21:9–12.

De aici nu avem de tras concluzia că un soţ ar trebui să dea curs întotdeauna dorinţelor soţiei sale. Dar poate fi util să discute cu ea despre acele decizii care vizează familia, încurajînd-o să-şi exprime în mod liber gîndurile şi sentimentele. Menţine deschisă calea de comunicare, fii întotdeauna abordabil şi cîntăreşte cu grijă preferinţele ei în deciziile pe care le iei! Nu fii niciodată autoritar sau tiranic în exercitarea autorităţii, ci manifestă umilinţă! Nu eşti perfect, vei face greşeli, iar cînd le vei face, vei aştepta înţelegere din partea soţiei tale. Cînd se ivesc astfel de situaţii, soţia al cărei soţ este umil va putea mai uşor să respecte autoritatea acestuia decît o va face cea al cărei partener este mîndru.
Dar sigur,sotul are si alte responsabilitati, care il ajuta sa aiba o familie fericita...
mikelis
good work, ady! continua...sa ne luminezi! rolleyes.gif
Doamne ajuta!
Guru
Domnule Mihai.
lasati-l in pace pe "fratele" Ady, el e singurul de pe forum care este aici la servciu.
ady
O responsabilitate importanta a sotului este strans legata de SATISFACEREA NECESITATILOR MATERIALE ale familiei.Cum poate un sot sa faca acest lucru in mod echilibrat, fara sa neglijeze alte aspecte ale vietii de familie ?

Este responsabilitatea soţului să se îngrijească de necesităţile materiale ale vieţii pentru familia sa. Întîia scrisoare către Timotei 5:8 arată acest lucru: „Dar dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît un necredincios“. Astăzi, în multe ţări, pentru a trăi este nevoie de mulţi bani, iar tu, în calitate de soţ, trebuie să iei decizii care vor determina cum va fi satisfăcută această necesitate. Vei constata probabil că, pe lîngă faptul de a aduce acasă banii pe care îi cîştigi, va fi necesar să întocmeşti împreună cu soţia ta un buget cu care să fiţi amîndoi de acord. Acest lucru nu înseamnă altceva decît să aveţi un aranjament de ţinere sub control a cheltuielilor. El ne ajuta să trăim în limitele posibilităţilor noastre şi va contribui mult la evitarea acelui gen de discuţii care se ivesc uneori atunci cînd banii se termină înainte de ziua de salariu.

Deşi în majoritatea cazurilor soţul este cel care procură banii pentru întreţinerea familiei, nu ar trebui uitat faptul că aceştia sînt cîştigaţi prin eforturi comune. Dacă tu, soţul, crezi că realizezi singur acest lucru, atunci stai şi imaginează-ţi cît te-ar costa să-ţi angajezi o persoană care să facă cumpărături, o bucătăreasă, o persoană care să spele vase, o menajeră, o decoratoare, o îngrijitoare de copii etc. În mod normal, soţia ta te scuteşte de aceste cheltuieli efectuînd ea aceste activităţi, ceea ce reprezintă, desigur, contribuţia ei în calitate de parteneră conjugală. Iar dacă ţine evidenţa numeroaselor cheltuieli ale casei, poţi adăuga la lista precedentă şi munca de „contabilă“. Cît de adevărat este ceea ce se spune în Proverbele 18:22: „Cine găseşte o soţie bună găseşte un lucru bun“.

În asigurarea necesităţilor materiale, există pericolul mereu prezent de a aluneca într-o concepţie şi o abordare materialistă a vieţii. Puţine lucruri pot submina atît de mult fundamentul fericirii familiale cum o fac acestea. „Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea, spune scriitorul biblic Pavel. Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.“ Indiferent ce avuţii ar putea procura un mod de viaţă materialist, el nu ar putea compensa niciodată durerea de a vedea cum relaţiile de familie slăbesc şi se năruie. Cîştigul material este depăşit cu mult de pierderea pe plan spiritual şi afectiv. — 1 Timotei 6:7–10.

Materialism înseamnă iubire faţă de lucruri materiale şi nu doar faptul de a avea bunuri materiale. O persoană poate fi săracă şi materialistă, sau bogată şi cu preocupări spirituale. Depinde unde este inima sa. Isus a spus: „Încetaţi să vă strîngeţi comori pe pămînt, unde rod molia şi rugina şi unde sparg şi fură hoţii. Mai degrabă strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu rod şi unde nu sparg şi nu fură hoţii. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“. — Matei 6:19–21, NW.

Un soţ care se îngrijeşte bine de necesităţile materiale ale familiei va medita asupra acestui îndemn scriptural şi, pe lîngă faptul de a se îngriji de lucrurile necesare pe plan material, va dedica timp pentru a se îngriji din punct de vedere spiritual de familia sa. Ce rost are să petreci foarte mult timp în munca laică pentru a obţine lucrurile materiale ale vieţii dacă nu acorzi suficient timp şi energie pentru a-ţi consolida familia pe plan spiritual? Pentru a avea înţelepciunea necesară ca să înfrunţi cu succes problemele vieţii, trebuie să acorzi timp pentru a cultiva în familie o puternică devoţiune faţă de principiile drepte. Acest lucru se poate realiza dacă facem loc în viaţa noastră citirii şi dezbaterii în comun a Cuvîntului lui Dumnezeu ... În calitate de cap al familiei, , soţul, are datoria să ia iniţiativa în această privinţă. Foloasele pe care le veţi obţine vor cîntări cu mult mai mult decît timpul şi efortul dăruit. Promisiunea lui Dumnezeu nu va da greş: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“. — Proverbele 3:6.

Un soţ care priveşte spre Creator pentru a-i conduce paşii, apreciază sfatul echilibrat din Eclesiastul 7:12: „Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul [banii, NW]; dar un folos mai mult al cunoştinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au“. Astfel, un soţ care poartă bine de grijă familiei munceşte din greu pentru a-i asigura cele necesare pe plan fizic. Totuşi, el îşi pune speranţa „nu în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu“. El dă un exemplu în ce priveşte faptul de a pune accentul principal pe interesele spirituale, cu scopul ca atît el, cît şi soţia lui „să apuce ceea ce este cu adevărat viaţă“ (1 Timotei 6:17–19). Eforturile unui soţ de a se îngriji în acest fel de familia lui, atît pe plan fizic, cît şi spiritual, îi vor aduce respectul din partea unei soţii...
Cu respect...
ady
Alt aspect este legat de modul CUM ISI TRATEAZA SOTUL SOTIA...
Apostolul Petru le vorbeşte soţilor în legătură cu soţiile lor şi le spune să le ‘dea onoare ca unui vas mai slab, cel feminin’ (1 Petru 3:7, NW). În acelaşi verset, Petru subliniază că tu, soţul care locuieşti cu soţia ta, trebuie să-i acorzi această onoare „conform cunoştinţei“.

Acest lucru se aplică desigur în relaţiile sexuale. Marea frigiditate a unor soţii se datoreşte soţilor, care nu cunosc constituţia fizică şi afectivă a unei femei. „Soţul să dea soţiei ce-i datoreşte“, dar s-o facă ‘conform cunoştinţei, dîndu-i onoare ca unui vas mai slab’, sfătuieşte Cuvîntul lui Dumnezeu (1 Corinteni 7:3). Dacă într-adevăr ‘îi dai onoare’, nu vei fi aspru şi pretenţios, insistînd să-ţi satisfaci propriile tale pasiuni chiar şi atunci cînd ea s-ar putea să fie foarte obosită sau în momentele ei dificile din cursul lunii (compară cu Leviticul 20:18). Iar cînd aveţi relaţii intime, nu vei fi atît de absorbit de propria ta plăcere încît să ignori necesităţile ei. În acest domeniu al vieţii, o femeie reacţionează de obicei mai lent decît un bărbat. Ea are o nevoie deosebită de tandreţe şi afecţiune. Cînd Biblia îi spune soţului „să dea soţiei ce-i datoreşte“, ea pune accentul pe a da, nu pe a primi.
Acest fel de a da trebuie rezervat, desigur, numai pentru propria parteneră de căsătorie. Este adevărat că astăzi mulţi bărbaţi au „relaţii“ cu alte femei. Dar ce cîştigă în final? Ei nu fac decît să-şi submineze fericirea propriei lor căsnicii. Ei nu-i ‘acordă onoare’ soţiei lor şi astfel nu oferă nici o bază pentru ca soţia să-i respecte. Mai mult decît atît, ei dezonorează însăşi căsătoria, care este un aranjament instituit de Dumnezeu. Avînd în vedere toată suferinţa pe care o aduc aceste lucruri, înţelegem de ce Evrei 13:4 ne îndeamnă: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea [să fie onorabilă, NW] şi patul să fie neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe desfrînaţi şi pe cei adulteri“.
Faptul de a-i arăta onoare soţiei nu se limitează la relaţiile sexuale. Şi în alte privinţe, soţul care este într-adevăr respectat dovedeşte că are o înaltă consideraţie pentru soţia sa. Aceasta nu înseamnă că o aşează pe un piedestal şi devine sclavul ei. Dimpotrivă, lucrurile stau aşa cum am citit mai înainte în Efeseni 5:28: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi“ (NW). Un bărbat care face acest lucru, desigur că nu-şi va trata soţia ca şi cum ea ar fi o persoană inferioară. La masă nu va considera, desigur, că corpul său merită toate bucăţile alese, iar ea să primească numai resturile — nu, dacă o iubeşte ‘ca pe propriul său corp’. În loc să se concentreze numai asupra propriei sale înfăţişări, el va fi tot atît de preocupat, dacă nu chiar mai preocupat, de înfăţişarea soţiei sale, făcînd tot ce-i stă în putinţă pentru a o ajuta să fie mulţumită în ce priveşte îmbrăcămintea. Un bărbat nu se loveşte pe sine atunci cînd nu face ceva atît de bine cum i-ar fi poate pe plac. Un soţ creştin nu va face nici el acest lucru cu soţia sa numai pentru că ea nu corespunde uneori aşteptărilor lui. Ba mai mult chiar, dacă cineva ar trata-o cu duritate, el ar trebui să-i vină în mod loial în ajutor. El o iubeşte ca pe propriul său corp.
În timp ce recunoşti domeniile în care necesităţile voastre sînt asemănătoare, este necesar totodată să înţelegi deosebirile psihologice dintre voi dacă vrei ‘să-i dai onoare’ soţiei tale. În general, femeilor le place să lucreze sub o anumită autoritate, cu condiţia ca aceasta să fie exercitată corect. Aşa au fost create de Iehova Dumnezeu. Femeia a fost făcută pentru a fi ‘un ajutor pentru bărbat, ca întregire a lui’ (Geneza 2:18, NW). Dar dacă supravegherea este prea strictă, dacă femeii nu i se lasă loc pentru a lua iniţiativa şi pentru a-şi folosi propriile ei aptitudini, atunci ea poate simţi că i-a fost răpită bucuria vieţii şi pot să apară resentimente.
Un alt factor vital care necesită atenţie este dorinţa naturală a femeii de a se simţi utilă. Un soţ care-şi oferă ajutorul este preţuit de majoritatea soţiilor, dar cel care pur şi simplu o dă la o parte pe soţia lui şi trece el în locul ei poate constata că a făcut mai mult rău decît bine. Poţi face mult pentru a cîştiga loialitatea soţiei tale dacă eşti amabil şi plin de apreciere şi-i vei permite să ştie că este utilă, că îi acorzi onoare, că lucraţi ca o echipă, că există „noi“ şi „al nostru“, nu „eu“ şi „tu“ sau „al meu“ şi „al tău“. Îi permiţi într-adevăr soţiei tale să ştie cît de mult o apreciezi şi cîtă nevoie ai de ea? Acest lucru nu-l faci plătindu-i un salariu; trebuie să i-o arăţi în alte moduri.

O psihologă a scris: „În esenţă, femeile simt, în timp ce bărbaţii gîndesc“. O trăsătură nu este în sine mai bună decît cealaltă; ele sînt pur şi simplu diferite. Nu ne plac oamenii insensibili, dar nici cei care nu gîndesc. Evident, femeile au atît capacitatea de a simţi, cît şi de a gîndi şi acelaşi lucru este valabil pentru bărbaţi. Dar, în general, sentimentele unei femei ies mai repede în evidenţă, în timp ce un bărbat este, de obicei, mai înclinat să caute să-şi supună sentimentele în favoarea a ceea ce consideră a fi o abordare logică a problemelor. Deşi există, fireşte, excepţii, aceasta constituie o altă deosebire care face ca soţul şi soţia să se completeze reciproc. Pe lîngă caracterul ei în esenţă mai sentimental, interesul ei puternic faţă de oameni o determină adesea să vorbească mai mult decît bărbatul. Şi are nevoie de cineva cu care să comunice. În acest domeniu eşuează mulţi soţi.
Vorbeşti cu soţia ta? Nu doar despre munca ta, ci şi despre a ei? Te interesează acest lucru şi îi arăţi acest interes? Cum şi-a petrecut ziua? Ce s-a întîmplat cu copiii? Cînd vii acasă, nu întreba: ‘Ce avem de mîncare?’, iar după ce ai mîncat, să-ţi ascunzi capul în spatele unui ziar şi să răspunzi mormăind la străduinţele ei de a vorbi cu tine. Interesează-te de soţia ta, de gîndurile, activităţile şi sentimentele ei. Încurajeaz-o în proiectele ei, laud-o pentru realizările ei. Dacă este felicitată pentru ceea ce face, ea ar putea începe să se preocupe şi de alte sarcini pe care poate le-a neglijat. Critica poate fi o otravă subtilă şi un factor deprimant, dar o laudă sinceră acordată pe merit este un balsam şi un stimulent care face spiritul să tresalte! — Proverbele 12:18; 16:24.
Îi aduci, ocazional, cîte un cadou? Nu neapărat unul costisitor — poate fi vorba despre un lucru neînsemnat care spune, ‘M-am gîndit la tine’. Şi faci lucrul acesta, nu neapărat pentru o ocazie specială, ci în mod spontan, fără să ai un alt motiv decît faptul că ai dorit s-o faci? Surprizele plăcute sînt întotdeauna o desfătare. Nu te bucuri atunci cînd soţia ta îţi face surpriza de a-ţi pregăti o mîncare specială care-ţi place? Fă-i şi tu, la rîndul tău, o surpriză şi fă-o să se bucure. Micile atenţii, izvorîte din iubire, valorează mai mult decît nişte cadouri costisitoare oferite maşinal — poate chiar cu părere de rău — dintr-un simţ al datoriei. „Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu“ (2 Corinteni 9:7). La fel fac şi soţiile. Chiar dacă mîncărurile nu sînt deosebite, aminteşte-ţi: „Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, decît un bou îngrăşat, şi ură“. — Proverbele 15:17.
Cel mai preţios cadou pe care i-l poţi oferi eşti tu însuţi — timpul tău, atenţia, energia şi gîndurile tale, îndeosebi cele mai apropiate inimii tale. Mulţi bărbaţi găsesc că acest lucru este dificil de realizat. Faptul de a da curs unor exprimări de tandreţe li se poate părea ceva asemănător unui sentimentalism nesăbuit şi întrucîtva nedemn de un bărbat. Dar dacă-ţi iubeşti soţia, nu vei uita cît de mult contează pentru o femeie o privire, o atingere, un cuvînt. Absenţa acestora însă poate contribui în mare măsură la a o face să se simtă indispusă, plictisită, nefericită. Urmează, aşadar, exemplul relatat în cartea biblică Cîntarea Cîntărilor. A exprima consideraţie şi afecţiune faţă de alţii este un lucru bun pentru cel care o face. Oamenii sînt atraşi în mod irezistibil de cei cordiali. Şi ce înseamnă a fi cordial? A-ţi dezvălui sentimentele şi entuziasmul acelora pentru care manifeşti interes. Această cordialitate este molipsitoare; ea va fi returnată celui ce o manifestă. — Cîntarea Cîntărilor 1:2, 15; Luca 6:38.
Soţilor, întrebaţi-vă: Este autoritatea mea uşor de respectat de către soţia mea? O iubesc eu ca pe mine însumi? Sau sînt interesat în primul rînd de propriile mele satisfacţii şi dorinţe? Cît de mult iau în considerare necesităţile ei? Înainte de a lua decizii pentru familie, ascult punctele ei de vedere şi ţin cont de dorinţele ei? Deciziile pe care le iau au în vedere bunăstarea ei? Îi acord eu onoare ca unui vas mai fragil, feminin? Comunic cu ea şi îmi deschid inima în faţa ei?
Nu vom putea fi în mod perfect la înălţimea cerinţelor. Dar dacă vom depune eforturi umile şi consecvente, poţi avea încredere că vom progresa mult în ce priveşte faptul de a deveni un soţ care dobîndeşte un respect profund din partea soţiei sale, precum şi aprobarea lui Dumnezeu si vom contribui la O VIATA DE FAMILIE FERICITA....

Dar ce rol are sotia ?...Cum poate contribui ea la o viata de familie fericita ?....
Cu respect...
Razvan
Foarte frumos se scrie aici, mai putzin cei doi care GARANTAT nu au copiii. La Multi Ani ![size="3"][/size][color="#006400"][/color]
rolleyes.gif
ady
Sotia are un rol important in ceea ce priveste o viata de familie fericita...
Pentru ca o soţie să fie iubită din inimă, este nevoie de ceva mai mult din partea ei decît să manifeste doar supunere faţă de autoritatea soţului. El ar putea avea un cal sau un cîine care este bine instruit şi supus. Adam avea animale cu el în grădina Eden şi ele îi erau supuse. Dar el era totuşi singur în ce priveşte specia sa. El avea nevoie de un tovarăş uman inteligent care să fie o întregire a lui şi un ajutor care să lucreze cu el. „Nu este bine ca omul să rămînă singur, a spus Dumnezeu. Îi voi face un ajutor, ca întregire a lui.“ — Geneza 2:18, NW.
Un soţ are nevoie de o soţie care nu numai să-l iubească şi să-l respecte, ci şi să-i fie un real ajutor, susţinîndu-l în deciziile pe care le ia. Acest lucru nu este greu atunci cînd deciziile se iau de comun acord după ce aţi discutat împreună. Dar s-ar putea să nu fie atît de uşor dacă nu ai fost consultată sau dacă se întîmplă ca tu să nu fii de acord. În acest caz, ţi-ai putea susţine în mod loial soţul — ai face tot ce-ţi stă în putinţă pentru a contribui ca decizia lui să aibă succes, dacă nu este vorba de o activitate ilegală sau nescripturală? Sau ai fi înclinată să te reţii cu încăpăţînare, sperînd să-l vezi eşuînd, astfel încît să-i poţi zice: ‘Nu ţi-am spus eu?’ Dacă el te vede lucrînd din greu pentru succesul proiectului său, în pofida îndoielilor tale, nu crezi că un astfel de sprijin loial din partea ta îl va determina să te iubească cu atît mai mult?
Mai presus de toate, o sotie nu trebuie sa uzurp autoritatea sotului! Dacă ai reuşi, nu i-ai mai fi plăcută; iar el nu ar mai fi plăcut în ochii tăi sau ai lui. Poate că nu ia conducerea aşa cum ar trebui. N-ai putea să-l încurajezi s-o facă? Exprimi tu apreciere pentru orice efort de a lua conducerea pe care-l depune? Cooperezi cu el şi-l încurajezi atunci cînd dovedeşte un oarecare spirit de iniţiativă, sau îi spui că greşeşte, că planul lui nu va reuşi? Uneori o soţie are şi ea o parte de vină dacă soţul ei nu ia conducerea — de exemplu, dacă desconsideră ideile lui sau dacă se opune eforturilor lui, dacă, atunci cînd proiectul nu ajunge la îndeplinire, îi reproşează: ‘Ţi-am spus eu că n-o să meargă!’ Lucrul acesta poate face în cele din urmă ca soţul să fie nesigur şi nehotărît. Pe de altă parte, loialitatea şi sprijinul tău, precum şi încrederea ta în el, îl pot întări şi vor contribui la succesul său si evident la o familie fericita...

Totusi, cve apreciaza un sot la o sotie? ...

Cu respect...
Habib
Frate Ady ! Pot sa te ating ? rolleyes.gif
ScufiLA Moshie
se ia o basculanta de Rudotel pe zi. devii nesimtit, si deci fericit ...
gigi
Asta-i topicul Iehovistilor bai hahalerelor. Pac pac.
Vizitator_sorin.
Citeaza (ady)
În loc să spună sincer: „Am impresia că am fost înţeles greşit“, unul dintre soţi se poate supăra şi poate exagera lucrurile. Multe persoane vor spune: „Nu-ţi pasă decât de tine“ sau „Nu mă iubeşti“. Nedorind să ajungă la ceartă, celălalt partener poate refuza să răspundă.


cu respect domnu' ady...nu contest in nici un fel adevarul sau eficienta sfaturilor scrise de dvs. chiar am citit primul paragraf si mi s-au parut sfaturi destul de practice. subiectul unei vieti de familie fericite este unul de interes, dar, dupa parerea mea, din partea dvs. apare o grava problema ce tine de comunicarea corecta pe un forum. aici, lumea asteapta o discutie mai personala...din experienta proprie si nu pasaje din carti. apoi, in general, mesajele lungi nu sunt si eficiente pe un forum...daca vreau sa citesc o carte imi cumpar una si o lecturez cap coada. este exact ca si in casatorie...daca sotul si sotia nu sunt suficient de atenti unul la celalalt atunci nu cominica bine si apar neintelegeri. intr-o astfel de situatie, dupa cum spun si pasajele dvs., intentiile cele mai bune pot avea un efect opus celui dorit. dupa cum puteti vedea...comentariile de prost gust deja au aparut.
viorel
Domnu' Ady

Mata esti casatorit? Da pe bune.
ady
Citeaza (Vizitator_sorin. @ Dec 28 2008, 02:59 PM) *
cu respect domnu' ady...nu contest in nici un fel adevarul sau eficienta sfaturilor scrise de dvs. chiar am citit primul paragraf si mi s-au parut sfaturi destul de practice. subiectul unei vieti de familie fericite este unul de interes, dar, dupa parerea mea, din partea dvs. apare o grava problema ce tine de comunicarea corecta pe un forum. aici, lumea asteapta o discutie mai personala...din experienta proprie si nu pasaje din carti. apoi, in general, mesajele lungi nu sunt si eficiente pe un forum...daca vreau sa citesc o carte imi cumpar una si o lecturez cap coada. este exact ca si in casatorie...daca sotul si sotia nu sunt suficient de atenti unul la celalalt atunci nu cominica bine si apar neintelegeri. intr-o astfel de situatie, dupa cum spun si pasajele dvs., intentiile cele mai bune pot avea un efect opus celui dorit. dupa cum puteti vedea...comentariile de prost gust deja au aparut.

Multumesc pentru sugestiile oferite...

Cu respect...
ady
Citeaza (viorel @ Dec 28 2008, 03:07 PM) *
Domnu' Ady

Mata esti casatorit? Da pe bune.

Apreciez ca ati citit .Da..
ady
Un sot nu poate decît să aprecieze o soţie care utilizează cu grijă fondurile gospodăriei şi care respectă bugetul familiei. Dacă va învăţa cum să identifice alimentele şi îmbrăcămintea de bună calitate şi va cunoaşte valoarea lor, atunci nu va cumpăra întotdeauna primul lucru pe care-l vede. Dimpotrivă, ea va proceda aşa cum se spune în Proverbele 31:14: „Ea este o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pîinea“.
Această preocupare conştiincioasă faţă de munca ei trebuie să se reflecte totodată în starea locuinţei. Comentînd în continuare asupra modului în care se recunoaşte o soţie capabilă, Proverbele 31:27 spune: „Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănîncă pîinea lenevirii“. A-şi face obiceiul să doarmă pînă tîrziu şi a petrece mult timp în discuţii sterile cu vecinele — acestea nu sînt lucruri pentru ea. Chiar dacă o boală sau împrejurări neprevăzute ar putea-o determina uneori să rămînă în urmă cu activităţile gospodăreşti, totuşi locuinţa ei va fi în general curată şi ordonată. Soţul ei poate fi sigur că nu se va simţi jenat de aspectul locuinţei lor în cazul în care vor veni prieteni în vizită...Toate aceste lucruri fac onoare unei sotii...
Dar ce putem spune despre relatiile intime dintre sot si sotie ?...

Cu respect...
Viorel
Domnu' Ady

Spui ca esti casatorit. Cu o femeie?
ady
Apreciez interesul dv.pentru viata de familie.Cu respect...Cele bune si familii fericite tuturor...
martianu
@ady
Intrebarea a sunat bine, era un topic interesant, pacat ca a fost doar o momeala pentru a atrage lumea si a le insira nesfarsite baliverne... creier indoctrinat ce esti.
ady
[quote name='martianu' date='Dec 28 2008, 04:24 PM' post='15092']
@ady
Intrebarea a sunat bine, era un topic interesant, pacat ca a fost doar o momeala pentru a atrage lumea si a le insira nesfarsite baliverne... creier indoctrinat ce esti.
[/quote
Cu respect ,daca ceea ce spune Biblia pentru dv. sunt baliverne atunci ceea ce spuneti dv sunt valori ?...
ady
Daca exista si alte puncte de vedere, care pot ajuta pe altii sa aiba o viata de familie fericita cei care sunteti "smecheri" pe forum dar nefericiti acasa aveti cuvantul...Poate te simti bine sa scriii ceva ca sa fii mai deosebit , dar gandeste-te daca esti casatorit sau casatorita, este familia ta fericita ?Esti tu fericit ? De ce ? Ore nu pentru ca pana acum te-ai ghidat asa cum ai vrut doar tu?...

Cu respect...
venusiana
Citeaza (martianu @ Dec 28 2008, 04:24 PM) *
@ady
Intrebarea a sunat bine, era un topic interesant, pacat ca a fost doar o momeala pentru a atrage lumea si a le insira nesfarsite baliverne... creier indoctrinat ce esti.



nu esti suficient de stapan pe propriile principii si crezuri incat sa te simti amenintat de o asa zisa momeala prozelitica ? chiar nu poti lua ceva bun din ce a scris ? sunt lucruri f interesante daca lasi deoparte reticienta asta nejustificata fata de citatele din biblie. chiar sunteti amuzanti voi astia care faceti alergie cand vi se aminteste de Dumnezeu. sa stii ca nu neaparat religia "indoctrineaza"...
martianu
Citeaza (venusiana @ Dec 28 2008, 04:59 PM) *
nu esti suficient de stapan pe propriile principii si crezuri incat sa te simti amenintat de o asa zisa momeala prozelitica ? chiar nu poti lua ceva bun din ce a scris ? sunt lucruri f interesante daca lasi deoparte reticienta asta nejustificata fata de citatele din biblie. chiar sunteti amuzanti voi astia care faceti alergie cand vi se aminteste de Dumnezeu. sa stii ca nu neaparat religia "indoctrineaza"...



Din pacate, dumneata esti exact una din persoanele care a muscat momeala... nu am degand acum sa pornesc o polemica... sunt destul de multe pe forumul asta legate de subiect, chiar nesanatos de multe.
saturnianu
Venusiana tare mi-e ca e alt nume a lui Ady
venusiana
Citeaza (saturnianu @ Dec 28 2008, 05:22 PM) *
Venusiana tare mi-e ca e alt nume a lui Ady


smile.gif barbatii de pe marte si femeile de pe venus...asa ca saturniene pici cam aiurea in discutia asta.
@martianu...
da, nesanatos de multe polemici pe o tema care ar trebui sa aduca, dimpotriva, mai multa intelegere. dar, repet, nu imi pot explica reticienta si alergia pe care o au unii atunci cand vine vorba despre discutii care implica divinitatea. pana la urma respectul ar trebui sa fie reciproc...indiferent de pareri.
ady
CE CONCEPTIE AVEM CU PRIVIRE LA SEXUALITATE ?CAT DE IMPORTANTA ESTE ACEASTA CONCEPTIE IN CEEA CE PRIVESTE RELATIILE INTIME DINTRE SOT SI SOTIE ?
Relaţiile sexuale lipsite de satisfacţie constituie rădăcina multor probleme conjugale. În unele cazuri, acest lucru se datoreşte lipsei de consideraţie şi înţelegere din partea soţului faţă de necesităţile fizice şi afective ale soţiei, iar în alte cazuri, soţia nu contribuie în mod fizic şi afectiv la actul pe care-l realizează împreună cu soţul ei. Actul sexual, la care atît soţul, cît şi soţia participă de bună voie şi cu căldură, ar trebui să fie o exprimare intimă a iubirii pe care ei o simt unul pentru altul.
Frigiditatea unei soţii se poate datora lipsei de consideraţie din partea soţului, dar şi indiferenţa soţiei îi poate dăuna soţului, iar o manifestare de dezgust din partea ei poate cauza impotenţa acestuia sau chiar îl poate determina să se simtă atras de o altă femeie. Dacă soţia nu face altceva decît să se supună, cu o atitudine lipsită de interes, soţul poate interpreta acest lucru drept o dovadă a faptului că soţiei lui nu-i pasă de el. Sentimentele determină reacţia sexuală, iar dacă o soţie este pasivă poate că ar trebui să-şi revizuiască atitudinea faţă de sexualitate.
Biblia sfătuieşte atît pe soţ, cît şi pe soţie ‘să nu se lipsească unul pe celălalt’. Cuvîntul lui Dumnezeu nu îngăduie în nici un fel ca actul sexual să fie folosit drept un mijloc de pedepsire a partenerului conjugal sau de exprimare a unui resentiment, cum ar fi cazul în care o soţie îşi respinge soţul timp de săptămîni sau chiar luni de zile. Întocmai cum el trebuie „să dea soţiei ce-i datoreşte“, tot aşa trebuie să facă „şi soţia faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3–5). Aceasta nu înseamnă că o soţie ar trebui să se supună unor acte sexuale anormale pe care le consideră respingătoare din punct de vedere moral, iar un soţ care îşi iubeşte şi îşi respectă soţia nu-i va pretinde să facă acest lucru. „Iubirea . . . nu se comportă indecent“ . N-ar trebui să fie nevoie să se apeleze la o persoană din afara uniunii conjugale pentru ca să decidă dacă comportarea sexuală a cuplului este decentă sau nu. La 1 Corinteni 6:9–11, Biblia enumeră în mod clar practicile care le sînt interzise închinătorilor lui Dumnezeu: fornicaţia, adulterul, homosexualitatea . Unele persoane moderne cu vederi liberale şi care practică o „nouă moralitate“ — care este, de fapt, imoralitate — pretind acceptarea unora dintre aceste acte sexuale interzise, în timp ce alte persoane, care sînt foarte conservatoare, vor să adauge la aceste interdicţii şi altele. Biblia oferă punctul de vedere echilibrat. În general, dacă toate celelalte relaţii din cadrul familiei sînt bune, dacă există iubire, respect, o bună comunicare şi înţelegere, sexualitatea va constitui rareori o problemă.
O soţie care este iubită din inimă nu utilizează relaţiile sexuale drept un mijloc de a negocia realizarea unor scopuri ale sale. Bineînţeles că nu toate soţiile încheie tranzacţii cu ajutorul relaţiilor sexuale, dar unele o fac. Prin modalităţi care pot fi subtile, ele utilizează relaţiile sexuale pentru a obţine unele concesii din partea soţilor lor. Care este rezultatul? Nu poţi simţi afecţiune tandră pentru o persoană care îţi vinde un costum, nu-i aşa? Nici soţul nu poate simţi afecţiune tandră pentru o soţie care face comerţ cu sexualitatea pentru a obţine concesii de la el. Femeia care procedează în acest fel poate obţine un cîştig material, dar pierde pe plan afectiv şi spiritual.
Da Biblia ofera sfaturi si in acest domeniu sensibil al vietii de familie...
DAR CE PUTEM SPUNE DESPRE SOTIA CARE NE CICALESTE SI ESTE PLANGAREATA ?...

Cu respect...
adi
Cu respect ,pentru cei care cred ca am gresit sa-mi spuna ce am scris gresit...Aduceti contrargumente daca aveti si demonstrati greseala...Oricum va respect si apreciez ca vizualizati acest topic...Da, ca si mine doriti sa aveti O VIATA DE FAMILIE FERICITA...

Cu respect...
adi
CICALEALA SI FAPTUL DE A TE PLANGE MEREU, fiind nemultumita poate creea multe tensiuni in viasta de familie.CUM POATE FI DEPASITA ACEASTA PROBLEMA ?

Samson a fost un bărbat puternic, dar nu a putut rezista presiunilor unor femei care au utilizat plînsul şi cicăleala pentru a-şi atinge scopurile. Într-o ocazie, el s-a confruntat cu un asediu de lacrimi din partea unei femei care urma să devină soţia sa. Aşa cum este consemnat în Judecătorii 14:16, 17, ea „plîngea lîngă el şi-i zicea: «Tu n-ai decît ură pentru mine şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare fiilor poporului meu şi nu mi-ai dezlegat-o!» Şi el i-a spus: «Iată, n-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o dezleg ţie?»“ Apelul la logică făcut de Samson nu a avut efect. Rareori se întîmplă acest lucru atunci cînd sentimentele se agită. „Ea a plîns lîngă el tot timpul celor şapte zile cît a ţinut ospăţul; şi în ziua a şaptea, el i-a dezlegat-o căci îl necăjea. Şi ea a explicat fiilor poporului ei ghicitoarea.“
Să nu crezi că soţul tău nu te iubeşte numai pentru că nu-ţi acordă întotdeauna ceea ce vrei. Viitoarea soţie a lui Samson îl acuza că nu o iubeşte, dar în realitate ea era cea care nu-l iubea. Ea a exercitat presiuni asupra lui pînă cînd el nu a mai putut suporta. Cînd Samson i-a spus ghicitoarea, ea i-a trădat imediat încrederea, grăbindu-se să le spună duşmanilor lui secretul pe care i-l dezvăluise. În cele din urmă, ea a devenit soţia unui alt bărbat.
Mai tîrziu, Samson s-a îndrăgostit de o altă femeie, pe nume Dalila. Probabil că ea avea un fizic foarte atrăgător, dar s-a dovedit oare o femeie care poate fi iubită din inimă? Pentru a obţine de la Samson o informaţie pe care s-o poată folosi pentru un avantaj egoist, Dalila a folosit metoda cicălelii. Relatarea spune: „Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte“. Rezultatul final a fost tragic. — Judecătorii 16:16.
Plînsul şi cicăleala nu sînt un lucru înţelept. Ele dăunează unei căsnicii. Ele îl înstrăinează pe soţ. Biblia avertizează împotriva acestor practici, aşa cum reiese din următoarele texte scripturale: „Cine . . . aminteşte mereu [o greşeală] dezbină pe cei mai intimi prieteni“. „O soţie cicălitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna.“ „Mai bine să locuieşti într-un pămînt pustiu, decît cu o soţie cicălitoare şi supărăcioasă.“ „O streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie şi o soţie certăreaţă este totuna. Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă.“

Multe sotiii se plang ca partenerul lor nu comunica cu ele, fiind ocupat mereu cu altceva.Cum poate fi rezolvata aceasta problema cu ajutorul Bibliei ?

Cu respect....
ady
Multe soţii se plîng: ‘Soţul meu nu vorbeşte niciodată cu mine’. Se poate ca greşeala să fie a lui. De multe ori însă, unui soţ i-ar face plăcere să vorbească cu soţia lui, dar din cauza ei nu-i este uşor să facă lucrul acesta. Cum aşa? Nu toate femeile sînt la fel. Dar întreabă-te dacă nu cumva corespunzi cu una din următoarele descrieri:
În primul rînd, există femei care vorbesc fără nici o dificultate cu alte femei din vecinătate. Dar care este stilul unor astfel de femei? Cînd vecina se opreşte să respire, intervine ea. Plasează poate vreo două întrebări sau abordează un subiect cu totul diferit. Puţin după aceea, femeia care a fost întreruptă intervine ea şi iarăşi conduce conversaţia pentru un timp. Nici una nu pare să fie deranjată de acest duel verbal.
Apoi, vine acasă soţul ei şi el are să-i spună nişte veşti. Cum intră pe uşă, el începe: ‘Nici nu-ţi trece prin minte ce s-a întîmplat la lucru . . .’ Dar nu ajunge niciodată să continue. Ea îl întrerupe zicîndu-i: ‘Cum ai achiziţionat pata aceea pe haină? Ai grijă pe unde calci. Abia am ...ăţat duşumeaua’. Probabil că el ezită să reia istoria de la capăt.
Sau, poate că ei conversează cu nişte prieteni şi el relatează o experienţă, dar omite unele detalii sau nu le prezintă foarte exact pe toate. Soţia lui intervine, mai întîi pentru a corecta inexactităţile, apoi pentru a completa relatarea. La scurt timp după aceea, el respiră o dată adînc şi zice: ‘De ce nu o spui tu?’
Există şi genul de femeie care-şi încurajează soţul să vorbească. Încercînd să pară indiferentă, dar arzînd de curiozitate, ea întreabă: ‘Unde ai fost?’ ‘Cine era acolo?’ ‘Ce s-a întîmplat?’ Ceea ce îi stîrneşte curiozitatea nu sînt lucrurile obişnuite ale vieţii, ci cele care par a fi mai confidenţiale. Ea leagă fragmentele de informaţii pe care le poate culege şi completează golurile cu puţină imaginaţie. Probabil că unele sînt informaţii pe care soţul n-ar fi trebuit să le divulge. Alte lucruri s-ar putea să fi fost potrivite pentru o discuţie cu soţia sa, dar ele au fost spuse în mod confidenţial. Însă dacă soţia le vorbeşte altora despre aceste lucruri, caracterul confidenţial este violat. „Nu da pe faţă secretul altuia“, avertizează Proverbele 25:9. Dar dacă ea a făcut-o, acest lucru poate cauza probleme. Cît de liber se va simţi el în viitor să vorbească cu ea?
Iar al treilea gen de femeie nu este prea vorbăreaţă. Ea ştie cum să-şi facă munca necesară în jurul casei, dar cel mai adesea nu are de spus mai mult de cîteva cuvinte. Oricine încearcă să vorbească cu ea trebuie să susţină toată conversaţia. Probabil este timidă, ori s-ar putea să fi avut posibilităţi reduse de educaţie cînd a fost copil. Indiferent care este cauza, eforturile de a conversa cu ea eşuează.
Va regasiti intr-o astfel de situatie?...

Cu respect....
ady
De ce este vorba în aceste sfaturi scripturale numai despre soţie? Probabil pentru că femeile sînt în general mai sentimentale şi mai înclinate să dea frîu liber sentimentelor lor, îndeosebi atunci cînd sînt îngrijorate de ceva. De asemenea, s-ar putea ca ele să creadă că aceasta este singura lor armă. În calitate de cap al familiei, un soţ ar putea face în mod arbitrar ce vrea, motiv pentru care soţia ar putea considera că trebuie să recurgă la punerea lui sub presiune afectivă. Tu, ca soţie, n-ar trebui să recurgi la o asemenea tactică, iar soţul tău n-ar trebui să se comporte astfel încît să te simţi constrînsă să procedezi aşa.
Fireşte, pot exista momente cînd nu te simţi bine şi probabil că nu-ţi poţi opri lacrimile, chiar dacă nu vrei să plîngi. Dar acest lucru este cu totul diferit de faptul de a provoca nişte scene pline de tensiune numai pentru a-ţi atinge propriile scopuri.
Dacă-şi iubesc cu adevărat soţiile, cei mai mulţi soţi le vor favoriza pe soţiile lor mai mult decît pe ei înşişi, atunci cînd este vorba de preferinţe personale. Fă-i plăcerea soţului tău şi el va căuta probabil, la rîndul lui, ocazii de a-ţi face plăcerea...
Dar din cadrul familiei fac parte si copii...Cum ii putem ajuta ca si parinti ?


Cu respect...
ady
CEI CARE SUNT PARINTI stiu ca acest lucru nu este deloc usor...
MULTE evenimente din viaţă ne influenţează într-o măsură foarte limitată. Altele au un efect major şi de durată. Naşterea unui copil face parte, în mod evident, din ultima categorie. Pentru un soţ şi o soţie, viaţa nu va mai fi niciodată la fel ca înainte. Deşi foarte mică, noua personalitate din cămin se va face simţită printr-o voce şi o prezenţă care nu pot fi ignorate.
Pentru părinţi, viaţa ar trebui să fie mai bogată şi mai fericită. Dar acest lucru reprezintă o încercare, iar pentru a obţine cele mai bune rezultate, încercarea trebuie trecută de ambii părinţi. A fost nevoie de amîndoi pentru a concepe copilul şi amîndoi ,sot si sotie,avem un rol vital în dezvoltarea lui după ce acesta se naşte. Necesitatea unei cooperări sincere, strînse — şi umile — nu a fost niciodată mai mare.
Înţelegerea rolului pe care-l are fiecare dintre părinţi şi a modului cum se pot armoniza aceste roluri ar trebui să ne ajute mult în satisfacerea necesităţilor copilaşului vostru, producînd rezultate fericite. Este nevoie de echilibru. Chiar dacă mintea se străduieşte să fie raţională, adesea sentimentele împing lucrurile în dezechilibru. Am putea tinde spre extreme, de la prea puţin la prea mult şi iarăşi la prea puţin. Este de dorit ca tatăl să-şi exercite autoritatea, dar, dacă exagerează în această privinţă, devine tiranic. Este bine ca mama să participe la educarea şi disciplinarea copiilor, dar faptul de a-şi asuma aceste îndatoriri pînă la excluderea tatălui subminează structura familiei. Binele este bun, dar un lucru bun poate deveni rău dacă este împins pînă la extrem...Cum putem sa ne pastram echilibrul ca sot si sotie ?

Cu respect...
ady
Mama are un rol important....
Un nou-născut este total dependent de mama sa pentru necesităţile sale imediate. Dacă ea îi satisface cu iubire aceste necesităţi, copilul se simte în siguranţă . El trebuie bine hrănit, ţinut curat şi la căldură; dar satisfacerea necesităţilor fizice nu este totul. Necesităţile afective sînt tot atît de importante. Dacă copilul nu primeşte iubire, devine nesigur. O mamă poate învăţa în scurt timp cît de mare este, în realitate, această necesitate atunci cînd copilul pretinde atenţie. Dar dacă plînsul lui este ignorat cu regularitate, copilul se poate îmbolnăvi. Dacă el este lipsit de afecţiune o perioadă lungă de timp, acest lucru l-ar putea traumatiza pe plan afectiv pentru tot restul vieţii sale.

Experimentele realizate în multe locuri diferite au confirmat acest fapt: Bebeluşii se îmbolnăvesc şi chiar mor dacă sînt lipsiţi de iubirea exprimată prin vorbire şi atingere, mîngîieri şi îmbrăţişări,lucruri esentiale si recomandate chiar de Biblie :" Dimpotrivă, am devenit blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care-şi alăptează şi îşi îngrijeşte cu drag copiii."1 Tesalonceni 2:7 . Cu toate că şi alţii pot face aceste lucruri, în mod logic şi mai presus de orice îndoială, mama, în al cărei uter a venit la viaţă şi a fost hrănit în primele luni de existenţă, este cea mai potrivită să le facă. Există o interdependenţă naturală între mamă şi copil. Dorinţa ei instinctivă de a-l ţine strîns la piept pe copilul nou-născut corespunde căutării instinctive a copilului după pieptul ei.
Cercetările au dovedit că creierul unui nou-născut este foarte activ şi că dezvoltarea lui intelectuală este favorizată atunci cînd îi sînt stimulate simţurile pipăitului, auzului, văzului şi mirosului. Cînd un copil suge, el percepe căldura şi mirosul pielii mamei sale. El priveşte aproape încontinuu faţa ei în timp ce ea îl alăptează. El îi aude nu numai vocea în timp ce ea îi vorbeşte sau îi cîntă, ci şi bătaia inimii ei, un sunet pe care l-a auzit încă pe cînd se afla în uter...D mama are un rol deosebit de important...

cu respect...
ady
Prin modul in care ne purtam ca si parinti , copiii pot invata CE ESTE IUBIREA...
Faptul că bebeluşul este iubit are o importanţă vitală pentru dezvoltarea lui afectivă. El învaţă să iubească prin faptul că este iubit, prin prezentarea unor exemple de iubire. Primele lecţii de iubire îi revin, în principal, mamei. Mama se apleacă deasupra copilului aflat în pătuţul lui, îşi pune mîna pe pieptul lui şi-l leagănă cu gingăşie în timp ce-şi apropie faţa de cea a copilului şi-i spune: ‘Te-am prins! Te-am prins!’ Copilul, desigur, nu înţelege cuvintele (care nici nu sînt în realitate prea logice). Dar el dă din picioruşe şi gîngureşte cu încîntare pentru că recunoaşte că mîna jucăuşă şi tonul vocii îi spun în mod limpede: ‘Te iubesc! Te iubesc!’ El este liniştit şi se simte în siguranţă.
Bebeluşii şi copiii mici cărora li se arată iubire o apreciază şi, imitînd această iubire, ei o practică, punîndu-şi braţele lor micuţe în jurul gîtului mamei şi dîndu-i sărutări înflăcărate. Sînt încîntaţi de răspunsul plin de o caldă afecţiune pe care îl culeg, drept urmare, de la mama lor. Ei încep să înveţe lecţia vitală că există fericire atît în a dărui iubire, cît şi în a o primi, că semănînd iubire o vor culege înapoi ,lucru confirmat de Biblie :"«Este mai multă fericire în a da decât în a primi»“. Dovezile atestă că, dacă nu a cultivat ataşament faţă de mamă de la o vîrstă fragedă, mai tîrziu copilul ar putea constata că îi este foarte greu să cultive un ataşament profund şi devotament faţă de alţii.
Întrucît copiii încep să înveţe imediat după naştere, primii ani sînt cei mai importanţi. În cursul acestor ani, iubirea mamei este hotărîtoare. Dacă reuşeşte să o manifeste faţă de el şi să-l înveţe iubirea — nu indulgenţa — ea poate face un bine durabil; dacă nu reuşeşte, poate face un rău durabil. Faptul de a fi o bună mamă este una dintre activităţile cele mai problematice, dar şi pline de satisfacţii pe care le poate avea o femeie. În pofida multelor ei tensiuni şi solicitări, oare ce „carieră“ profesională oferită de lume ar putea măcar să se apropie de aceasta în ce priveşte semnificaţia şi satisfacţia ei de durată?

Da ce rol are tatal ?
Cu respect...
ady
Evident sidv. ca si tata aveti un rol important...
Este natural că, în cursul vîrstei fragede a copilului, mama joacă un rol proeminent în viaţa lui. Dar, încă de la naşterea copilului, şi tatăl ar trebui să aibă un loc în lumea acestuia. Chiar cînd copilul este doar un sugar, tatăl poate şi trebuie să fie implicat, avînd grijă uneori de el, jucîndu-se cu el, liniştindu-l cînd plînge. În felul acesta tatăl se întipăreşte în mintea copilului. Pe măsură ce timpul trece, rolul tatălui ar trebui să dobîndească treptat mai multă importanţă. Dacă aşteaptă prea mult pentru a începe, acesta poate fi debutul unei probleme care va ieşi la suprafaţă îndeosebi cînd copilul va deveni adolescent şi disciplinarea va deveni mai dificilă. Adolescentul poate avea în mod special nevoie de ajutorul tatălui său. Dar dacă între ei nu s-a stabilit dinainte o relaţie bună, prăpastia care s-a creat într-o perioadă de ani de zile nu poate fi depăşită în cîteva săptămîni.
Indiferent dacă copilul este băiat sau fată, influenţa calităţilor masculine ale tatălui poate avea o contribuţie esenţială în dezvoltarea unei personalităţi armonioase, echilibrate. Cuvîntul lui Dumnezeu arată că tatăl trebuie să fie capul familiei " Dar vreau să ştiţi aceasta: capul oricărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu". El este răspunzător de întreţinerea lor din punct de vedere material (1 Corinteni 11:3;). În ceea ce-i priveşte pe copiii săi, tatălui i se porunceşte ‘să continue să-i instruiască în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova’ (Deuteronomul 8:3, NW; Efeseni 6:4, NW). Chiar dacă motivaţia lui ar trebui să fie afecţiunea naturală pentru copilul său, mai presus de toate însă, sentimentul responsabilităţii faţă de Creatorul său este cel care ar trebui să-l îndemne să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi îndeplini misiunea divină încredinţată.
Alături de căldura, tandreţea şi compasiunea pe care o exprimă mama, tatăl poate contribui cu o influenţă stabilizatoare de întărire şi îndrumare înţeleaptă. Modul în care îşi îndeplineşte misiunea încredinţată de Dumnezeu poate avea un efect însemnat asupra atitudinii de mai tîrziu a copiilor faţă de autoritate, atît umană, cît şi divină, şi anume dacă o vor respecta, şi cît de bine vor putea lucra sub îndrumarea altuia fără să se irite sau să se revolte.
În cazul unui fiu, exemplul tatălui şi modul lui de a trata problemele pot determina în mare măsură dacă băiatul aflat în creştere va fi un bărbat slab şi nehotărît, sau plin de bărbăţie, ferm, manifestînd curajul convingerii şi dispoziţia de a-şi asuma responsabilitatea. Ele pot influenţa încă ceva: ce fel de soţ sau tată va deveni băiatul în cele din urmă — rigid, fără judecată şi aspru, sau echilibrat, plin de discernămînt şi binevoitor. Dacă în familie există o fiică, influenţa tatălui ei şi relaţia dintre ei poate afecta întreaga ei concepţie asupra sexului masculin şi fie va favoriza, fie va împiedica succesul ei viitor în căsătorie. Efectul acestei influenţe paterne începe din copilărie....

Dar ce alte responsbabilitati mai are tatal ?....
Cu respect...
ady
Tatăl este cel care asigură de obicei cele necesare vieţii, iar cînd vine acasă de la lucru s-ar putea să fie obosit şi chiar să mai aibă şi alte îndatoriri de îndeplinit. Dar el trebuie să-şi facă timp pentru soţia şi copiii săi. El trebuie să comunice cu familia sa, să-şi rezerve timp pentru a discuta cu membrii ei şi pentru a întocmi împreună proiecte referitoare la destindere sau excursii cu familia. În felul acesta este consolidată unitatea şi solidaritatea familiei. Probabil că înainte de apariţia copiilor, el şi soţia sa au petrecut mult timp în afara căminului. Dar a continua în felul acesta, făcînd vizite într-un loc sau altul şi întorcîndu-se poate la ore tîrzii, ar însemna că ei nu trăiesc la înălţimea responsabilităţii lor de părinţi. Acest lucru ar fi foarte dezavantajos pentru copiii lor. Mai devreme sau mai tîrziu, părinţii vor plăti pentru lipsa lor de regularitate şi responsabilitate. La fel ca în cazul adulţilor, copiilor le merge mai bine atunci cînd în viaţa lor există o stabilitate şi o regularitate de bază; aceasta contribuie la sănătatea lor intelectuală, fizică şi afectivă. Rutina zilnică a vieţii de familie îşi va aduce aportul ei deplin de vicisitudini fără ca părinţii să mai adauge în mod inutil altele.
Tatăl şi mama trebuie să coopereze în a se ocupa de copii, în a-i învăţa, în a le fixa restricţii, în a-i disciplina, în a-i iubi. ‘O casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui’ (Marcu 3:25). Este bine ca părinţii să discute disciplinarea care trebuie acordată; ei pot evita atunci să-i aibă pe copii martori ai unei eventuale lipse de unitate în ce priveşte modul de disciplinare. Faptul de a nu proceda astfel ar putea să-i îndemne pe copii să încerce metoda ‘dezbină şi stăpîneşte’. Este adevărat, s-ar putea întîmpla ca într-o anumită ocazie, unul dintre părinţi să reacţioneze pripit sau la mînie şi să administreze o disciplinare exagerată care, după o examinare a tuturor factorilor, probabil nici să nu fi fost necesară în realitate. Ar putea fi posibil ca părinţii să discute despre acest lucru în particular şi apoi, părintele care a acţionat în mod neînţelept poate decide personal cum să îndrepte lucrurile în cazul copilului. Sau, acolo unde această discuţie în particular nu este posibilă, părintele care consideră că a-l susţine pe partenerul său ar însemna să susţină o nedreptate s-ar putea exprima în felul următor: ‘Înţeleg de ce eşti supărat, şi eu aş fi la fel. Dar s-ar putea să existe un lucru pe care tu l-ai scăpat din vedere, şi anume că . . .’, după care îi poţi clarifica aspectul pe care l-a trecut probabil cu vederea. Aceasta poate avea un efect liniştitor fără să creeze dezbinare sau dezacord în prezenţa copilului care a primit disciplinarea. Aşa cum spune proverbul inspirat: „Prin prezumţie se pricinuieşte doar luptă, dar înţelepciunea este cu cei care se consultă împreună“. — Proverbele 13:10,
Da Biblia ofera sfaturi practice...
Cu respect....
jalnic
muhahah
ce-mi place e ca ady a pus intrebarea si el isi raspunde. restul care de pe-aici suntem niste fraieri care ar trebui sa luam aminte
Aceasta este versiunea "lo-fi". Pentru a vedea versiunea grafica integrala:click aici.
Invision Power Board © 2001-2019 Invision Power Services, Inc.